joi, 31 mai 2012
Total Post a fost din nou amendată de către ANCOM
ANCOM a amendat compania SC TOTAL POST SERVICES S.R.L. cu suma de 50.000 lei pentru că a prestat servicii poştale constând în colectarea, sortarea, transportul şi livrarea la cutiile poştale ale destinatarilor a trimiterilor de corespondenţă cu greutatea cuprinsă între 0-50 grame, percepând pentru acestea un tarif mai mic de 2 lei pe trimitere.
Compania a încălcat astfel dreptul rezervat exclusiv Companiei Naţionale Poşta Română SA (CNPR) ca furnizor de serviciu universal în domeniul serviciilor poştale pe teritoriul României.
În urma controalelor ANCOM, a reieşit faptul că furnizorul de servicii poştale Total Post Services a încheiat contracte cu mai multe companii pentru prestarea serviciilor poştale cu un preţ mai mic decât cel rezervat furnizorului de serviciu universal, CNPR.
Aceasta este cea de-a doua amendă aplicată acestui furnizor de servicii poştale, după ce în octombrie 2011 a fost sancţionat pentru încălcarea aceloraşi prevederi legale.
Pe lângă aplicarea amenzii, ANCOM a dispus şi modificarea, în termen de 30 de zile, a contractelor care aduc atingere drepturilor furnizorului de serviciu universal, informează AmosNews.
Compania a încălcat astfel dreptul rezervat exclusiv Companiei Naţionale Poşta Română SA (CNPR) ca furnizor de serviciu universal în domeniul serviciilor poştale pe teritoriul României.
În urma controalelor ANCOM, a reieşit faptul că furnizorul de servicii poştale Total Post Services a încheiat contracte cu mai multe companii pentru prestarea serviciilor poştale cu un preţ mai mic decât cel rezervat furnizorului de serviciu universal, CNPR.
Aceasta este cea de-a doua amendă aplicată acestui furnizor de servicii poştale, după ce în octombrie 2011 a fost sancţionat pentru încălcarea aceloraşi prevederi legale.
Pe lângă aplicarea amenzii, ANCOM a dispus şi modificarea, în termen de 30 de zile, a contractelor care aduc atingere drepturilor furnizorului de serviciu universal, informează AmosNews.
Veşti (oarecum) bune pentru poştaşi
Ieri, premierul Victor Ponta a declarat, după încheierea şedinţei de Guvern, că a fost aprobată măsura de a se reeşalona datoria CN Poşta Română către bugetul de stat, pentru a se evita intrarea companiei în insolvenţă.
În luna decembrie 2011, CN Poşta Română a fost amendată de către Oficiul Concurenţei cu o sumă record, pentru abuz de poziţie dominantă pe piaţa comunicaţiilor poştale. Deoarece plata amenzii putea lăsa compania fără capital de lucru, singura soluţie era intrarea acesteia în insolvenţă.
După 2005, din cauza managementului defectuos, Poşta a înregistrat pierderi financiare pentru prima dată în activitatea ei.
În luna decembrie 2011, CN Poşta Română a fost amendată de către Oficiul Concurenţei cu o sumă record, pentru abuz de poziţie dominantă pe piaţa comunicaţiilor poştale. Deoarece plata amenzii putea lăsa compania fără capital de lucru, singura soluţie era intrarea acesteia în insolvenţă.
După 2005, din cauza managementului defectuos, Poşta a înregistrat pierderi financiare pentru prima dată în activitatea ei.
miercuri, 30 mai 2012
Expoziţia filatelică din Manchester, 1899
O scurtă notă găsită în numărul 91 (iulie 1899) al prestigioasei publicaţii The London Philatelist face o descriere succintă a colecţiilor de marcă poştală românească prezente la manifestare. Probabil că este mai potrivită redarea textului original:
"Roumania with Moldo-Wallachia.— Mr. VV. Dorning Beckton.—Moldavia: First issue, 54 paras, unused, and 27 p., 54 p., and 108 p., used. Second issue, the 3 values on 5 different papers, unused and used, in single specimens and blocks, including tetee-beche. The subsequent issues up to 1890 in shades, unused, and the different "types" of all values are shown, unused, in blocks or reconstructed blocks, and are fully described, including entire sheets, and evincing much Philatelic study. A close runner-up for the gold medal.
Mr. C. H. COOTE.—A sound collection of this country.
Mr. G. B. DUERST.—A practically complete collection, mainly used, containing
all the known varieties of paper, type, and perforations."
Mi-aş fi dorit să fiu contemporan, pentru a putea admira aceste colecţii...
"Roumania with Moldo-Wallachia.— Mr. VV. Dorning Beckton.—Moldavia: First issue, 54 paras, unused, and 27 p., 54 p., and 108 p., used. Second issue, the 3 values on 5 different papers, unused and used, in single specimens and blocks, including tetee-beche. The subsequent issues up to 1890 in shades, unused, and the different "types" of all values are shown, unused, in blocks or reconstructed blocks, and are fully described, including entire sheets, and evincing much Philatelic study. A close runner-up for the gold medal.
Mr. C. H. COOTE.—A sound collection of this country.
Mr. G. B. DUERST.—A practically complete collection, mainly used, containing
all the known varieties of paper, type, and perforations."
Mi-aş fi dorit să fiu contemporan, pentru a putea admira aceste colecţii...
luni, 28 mai 2012
Astăzi, doar un fals la "Paris"
De când trece peste noi frontul depresionar aducător de ploi, parcă nu sunt bun de nimic. De câteva zile nu sunt în stare să mă adun, chit că am început câteva articole interesante. Dar le mai las puţin în aşteptare, până îmi vine din nou cheful de scris.
Nu vreau să dezamăgesc cititorii constanţi, pe care i-am obişnuit cu cel puţin un articol pe zi, aşa că până când trasul de mine va avea efect, vă prezint un fals întâlnit astăzi pe portalul Delcampe. Este vorba de un fals integral, nedantelat, al mărcii de 50 bani "Paris".
.jpg)
Dacă descărcaţi imaginea, veţi putea vedea în numele fişierului şi ID-ul vânzătorului.
Am mai întâlnit acest fals la o licitaţie americană, la care a fost oferit un bloc mai mare (cred că de 25), cu margini late pe toate laturile.
Pe Delcampe "colcăie" în continuare falsurile, sunt câţiva vânzători cu aceleaşi piese pe care le-am prezentat cred că acum mai bine de un an. L-am selectat pe acesta, deoarece poate "atrage" privirea neiniţiaţilor sau a vânătorilor de "erori". Diferenţele faţă de original apar îndeosebi la cifrele valorii şi la literele legendelor.
Nu vreau să dezamăgesc cititorii constanţi, pe care i-am obişnuit cu cel puţin un articol pe zi, aşa că până când trasul de mine va avea efect, vă prezint un fals întâlnit astăzi pe portalul Delcampe. Este vorba de un fals integral, nedantelat, al mărcii de 50 bani "Paris".
Dacă descărcaţi imaginea, veţi putea vedea în numele fişierului şi ID-ul vânzătorului.
Am mai întâlnit acest fals la o licitaţie americană, la care a fost oferit un bloc mai mare (cred că de 25), cu margini late pe toate laturile.
Pe Delcampe "colcăie" în continuare falsurile, sunt câţiva vânzători cu aceleaşi piese pe care le-am prezentat cred că acum mai bine de un an. L-am selectat pe acesta, deoarece poate "atrage" privirea neiniţiaţilor sau a vânătorilor de "erori". Diferenţele faţă de original apar îndeosebi la cifrele valorii şi la literele legendelor.
duminică, 27 mai 2012
Colecţie de clasice, de vânzare online
Colecţia nu mi se pare nemaipomenită, mai degrabă aş numi-o o acumulare de mărci litografiate. Ce-i drept, sunt câteva unicate care mi-au cam făcut cu ochiul, dar preţul solicitat pentru tot lotul (2000 de euro) ar putea cu greu fi recuperaţ acum, în opinia mea. Vânzătorul oferă colecţia în sistem "Buy It Now".
Puteţi să vă faceţi o idee despre ce este vorba din imaginile de mai jos (click pe fiecare pentru mărire).
Puteţi să vă faceţi o idee despre ce este vorba din imaginile de mai jos (click pe fiecare pentru mărire).
Tocmai vorbeam de falsurile de la "Căişori"...
...În articolul de acum trei zile parcă, şi uite cum apar alte falsuri pe eBay:
.jpg)
Un vânzător din Belgia a oferit două perechi "nedantelate la mijloc" din valoarea de 3 bani. Dintr-un foc însă, un ochi cât de cât format observă repede că dantelurile celor două piese sunt în linie, ceea ce la mărcile originale nu se întâmplă. Mai mult, la sistemul de dantelare în pieptene (aşa cum a fost dantelura executată la originale), perechi nedantelate la mijloc nu au cum să apară din punct de vedere tehnic, deoarece la un pas al maşinii de dantelat se perforează un rând întreg, fiecare marcă "primind" dantelura pe trei laturi simultan (în cazul emisiunii "Căişori", o marcă este dantelată simultan pe laturile verticale şi pe latura superioară - într-un articol mai vechi am prezentat o coală integrală a valorii de 1 ban la care se poate observa foarte bine dantelura). Dacă am presupune că maşina de dantelat a "sărit" un rând, atunci nu are cum să rămână nedantelat doar spaţiul dintre două clişee alăturate.
Cele două "erori" au fost vândute cu 64 dolari, după 12 biduri. După părerea mea, cam scum pentru aşa ceva.
Un vânzător din Belgia a oferit două perechi "nedantelate la mijloc" din valoarea de 3 bani. Dintr-un foc însă, un ochi cât de cât format observă repede că dantelurile celor două piese sunt în linie, ceea ce la mărcile originale nu se întâmplă. Mai mult, la sistemul de dantelare în pieptene (aşa cum a fost dantelura executată la originale), perechi nedantelate la mijloc nu au cum să apară din punct de vedere tehnic, deoarece la un pas al maşinii de dantelat se perforează un rând întreg, fiecare marcă "primind" dantelura pe trei laturi simultan (în cazul emisiunii "Căişori", o marcă este dantelată simultan pe laturile verticale şi pe latura superioară - într-un articol mai vechi am prezentat o coală integrală a valorii de 1 ban la care se poate observa foarte bine dantelura). Dacă am presupune că maşina de dantelat a "sărit" un rând, atunci nu are cum să rămână nedantelat doar spaţiul dintre două clişee alăturate.
Cele două "erori" au fost vândute cu 64 dolari, după 12 biduri. După părerea mea, cam scum pentru aşa ceva.
sâmbătă, 26 mai 2012
Ştampile "curioase" pe mărci clasice
Cu ceva mai mult timp în urmă, am întâlnit într-o licitaţie online două piese cu ştampile curioase.
O primă piesă este această marcă de 6 parale pe fragment, având o ştampilă liniară în cadru cu colţi rotunjite. Este posibil ca ştampilă să se dorească să fie (GAL)AŢI. Imaginea postată de vânzător a fost total necorespunzătoare, neputând aprecia cărui tiraj face parte marca (1862 sau 1864), dar după clişeu aş înclina să cred că este din 1864 (spărtura deasupra lui R din SCRISOREI mult accentuată, elementele vulturului şi ale capului de bout destul de bine conturate). Ceea ce înseamnă că ştampila ar fi din start contrafăcută, marca de 6 parale din 1864 nefiind pusă în circulaţie.
Chiar şi aşa, piesa a fost vândută cu 49 dolari, după 17 biduri.
.jpg)
A doua piesă este marca de 2 parale, care (după aspect) pare a fi cea pe hârtie subţire (1867). Ştampila liniară în cadru pare a avea legenda cu litere chirilice, putându-se deosebi PREPO(...). Nu ţin minte să fi întâlnit acest tip de ştampilă nici la Rusia, nici la Serbia (unde, oricum, la acea dată se utilizau mărci şi ştampile austriece). Probabil că cea mai logică soluţie este că avem de-a face cu o ştampilă contrafăcută aplicată pe o marcă originală. Faptul că această marcă este mai rară (şi are o cotă mai mare) în stare ştampilată decât neştampilată.
Piesa a avut un preţ de plecare de 45 euro, dar nu a fost vândută.
Chiar şi aşa, piesa a fost vândută cu 49 dolari, după 17 biduri.
Piesa a avut un preţ de plecare de 45 euro, dar nu a fost vândută.
"Ploaie" de făcături
Vechea noastră cunoştinţă, ID-ul hold21112 oferă în continuare pe eBay o mulţimime de "locale", "probe" şi "neemise" ale unor aşa-zise emisiuni din Ardeal.
Este curios cum din tot internetul, numai la acest vânzător le poţi găsi...
Fiecare marcă este prezentată ca lot individual, fără a se oferi vreo garanţie cumpărătorului privind originalitatea piesei (nici n-ar avea cum, deoarece aceste "emisiuni" nu au existat niciodată). Dacă poate cineva justifica în vreun fel aceste piese, îl rog tare mult să o facă.
Puteţi face click pe imagini, pentru a le vizualiza mărite.
Mărci ale aşa-zisei emisiuni locale Sibiu. În ciuda faptului că a existat în epocă o încercare a unor negustori să acrediteze ideea unei emisiuni "locale" (după modelul emisiunilor "Cluj" şi "oradea"), ele nu au fost niciodată recunoscute de către nicio oficialitate. Mai mult, după aspectul "supratiparului" (vizualizaţi imaginea), acesta pare mai degrabă "aplicat" cu imprimanta, decât cu un clişeu. Priviţi stema în comparaţie cu supratiparele existente, diferenţele de aspect sunt bine vizibile.
Inserarea emisiunii locale Sibiu în catalogul realizat de Brainard nu are nicio bază, poate doar interesul autorului de a acredita ceva ce nu a fost niciodată recunoscut oficial de către administraţia poştală.
Dacă doreşte cineva să mă contrazică, având vreun argument de orice natură, îl invit să o facă.
Aşa-zise emisiuni locale "din Transilvania": un asemenea supratipar nu a existat niciodată decât în imaginaţia fabricantului. Dacă are cineva vreo dovadă că mă înşel, îl rog să o facă.
Aşa-zis supratipar aplicat local la Odorhei. Părerea mea? Să trăiască imprimanta!... Numai supratipar tipografic nu pare a fi. Iar aplicat cu un ştemplu manual - nici pomeneală.
În afara ID-ului amintit, mai este un ID pe care l-am citat, de asemenea, în articolele anterioare: gregus123 (Ontario, Canada). În aceeaşi perioadă, el a oferit spre vânzare mai multe mărci maghiare cu supratipar falsificat al ocupaţiei franceze din Arad (sunt caricaturi de-a binelea, nu le mai prezint), plus vechea ofertă de "locale" Ada (Serbia), pe care le prezintă ca fiind din Ada Kaleh (de fapt şi localele de la Ada nu există decât în catalogul lui Brainard).
Ambele piese au supratiparul "local" aplicat peste cel "Republica", maghiar, diagonal. Vă invit să faceţi click pe imagine pentru a o mări, apoi comparaţi aspectul imprimării supratiparului iniţial, cu aspectul "stemei". În opinia mea, această stemă este "aplicată" tot cu ajutorul imprimantei.
Fiecare aruncă banii pe ce doreşte, dar astfel de piese nu îşi pot avea locul într-o colecţie serioasă.
Este curios cum din tot internetul, numai la acest vânzător le poţi găsi...
Fiecare marcă este prezentată ca lot individual, fără a se oferi vreo garanţie cumpărătorului privind originalitatea piesei (nici n-ar avea cum, deoarece aceste "emisiuni" nu au existat niciodată). Dacă poate cineva justifica în vreun fel aceste piese, îl rog tare mult să o facă.
Puteţi face click pe imagini, pentru a le vizualiza mărite.
Inserarea emisiunii locale Sibiu în catalogul realizat de Brainard nu are nicio bază, poate doar interesul autorului de a acredita ceva ce nu a fost niciodată recunoscut oficial de către administraţia poştală.
Dacă doreşte cineva să mă contrazică, având vreun argument de orice natură, îl invit să o facă.
În afara ID-ului amintit, mai este un ID pe care l-am citat, de asemenea, în articolele anterioare: gregus123 (Ontario, Canada). În aceeaşi perioadă, el a oferit spre vânzare mai multe mărci maghiare cu supratipar falsificat al ocupaţiei franceze din Arad (sunt caricaturi de-a binelea, nu le mai prezint), plus vechea ofertă de "locale" Ada (Serbia), pe care le prezintă ca fiind din Ada Kaleh (de fapt şi localele de la Ada nu există decât în catalogul lui Brainard).
Fiecare aruncă banii pe ce doreşte, dar astfel de piese nu îşi pot avea locul într-o colecţie serioasă.
Iar a "furat-o" cineva
Recent au fost oferite la o licitaţie online un set de aşa-zise eseuri la emisiunea "Efigii". Le puteţi vedea mai jos (click pe imagini pentru mărire):
Lotul celor şase aşa-zise eseuri a fost vândut cu 169 dolari, după 8 biduri.
De ce afirm că ele nu ar fi eseuri? Pentru că sunt doar reproduceri, nu sunt realizate cu clişee originale (de altfel, acest tip de reproduceri a fost semnalat mai demult, nu constituie o noutate). Câteva argumente:
- lipseşte semnul caracteristic tuturor valorilor (punctul de culoare dispus pe latura inferioară a cartuşului legendei ROMANIA, sub piciorul drept al literei R);
- haşurile verticale de pe cadrul orizontal superior al cartuşului aceluiaşi cuvânt sunt neregulate (spre deosebire de originale, unde liniile de haşură au o lungime egală şi sunt dispuse la interveale regulate);
- numeroase alte neconcordanţe ale detaliilor de desen, în comparaţie cu detaliile similare ale originalelor.
Celor interesaţi le recomand articolul semnat de ing. Călin Marinescu în revista Philatelica.ro, nr. 5 (16)/2011, pe care o puteţi găsi aici.
De ce afirm că ele nu ar fi eseuri? Pentru că sunt doar reproduceri, nu sunt realizate cu clişee originale (de altfel, acest tip de reproduceri a fost semnalat mai demult, nu constituie o noutate). Câteva argumente:
- lipseşte semnul caracteristic tuturor valorilor (punctul de culoare dispus pe latura inferioară a cartuşului legendei ROMANIA, sub piciorul drept al literei R);
- haşurile verticale de pe cadrul orizontal superior al cartuşului aceluiaşi cuvânt sunt neregulate (spre deosebire de originale, unde liniile de haşură au o lungime egală şi sunt dispuse la interveale regulate);
- numeroase alte neconcordanţe ale detaliilor de desen, în comparaţie cu detaliile similare ale originalelor.
Celor interesaţi le recomand articolul semnat de ing. Călin Marinescu în revista Philatelica.ro, nr. 5 (16)/2011, pe care o puteţi găsi aici.
joi, 24 mai 2012
Falsuri "pentru studiu" la "Căişori"
Într-un interval relativ scurt de timp (poate cel mult trei săptămâni), doi ofertanţi diferiţi au prezentat pe un site de licitaţii online câte o serie de falsuri ale emisiunii "Căişori", menţionând în descriere faptul că sunt falsuri şi că le oferă "pentru studiu". Iată-le:
Acest prim lot a fost vândut cu 19 dolari, după nu mai puţin de 14 biduri (cam multă înverşunare...).
Cel de-al doilea lot s-a vândut cu 24,50 dolari, după numai 10 biduri.
Ambele seturi de falsuri fac parte din aceeaşi categorie: execuţie în tipar înalt (la fel ca originalele), dar pe un tip total diferit de hârtie. Dantelura este rudimentară, executată în linie. Ea are dimensiuni diferite (părând a fi executate cu dispozitive separate). Chiar şi la exemplare din aceeaşi valoare cu dimensiuni diferite ale dantelurii, elementele de desen ale clişeului coincid, iar dacă se ţine cont şi de faptul că aceleaşi falsuri se întâlnesc şi nedantelate (prezentate deseori drept "eseuri"), atunci s-ar putea trage concluzia că "tipografia" le-a livrat nedantelate, operaţia de dantelare fiind ulterior executată de diverse persoane (seria originală are totuşi o cotă bunicică prin cataloagele internaţionale). După unele surse, s-ar mai "trage" şi astăzi coli de "reproduceri" (ele ar fi originare din Germania, Franţa şi ţările BeNeLux, "clişeele" fiind multiplicate şi utilizate de mai mulţi "întreprinzători").
Faptul că falsurile sunt achiziţionare "pentru studiu" n-ar fi mare lucru, dar - fir-ar ele de studii - uite că nu apare niciunul pe nicăieri!
Dacă tot vorbim despre aceste falsuri, există o eroare referitoare la falsurile "Căişorilor", care pleacă încă de la primele reproduceri realizate de Nămoloiu şi Nosca (preluate apoi fără discernământ atât în CMPR 1974, cât şi în catalogul editat de o firmă particulară): nu există un clişeu unic pentru toate valorile falsurilor, fiecare valoare având propriile microsemne caracteristice. Aşa că unele valori se apropiea mai mult, altele mai puţin de clişeele originale. Din păcate, acest detaliu nu a fost menţionat de niciun autor până în prezent.
Ambele seturi de falsuri fac parte din aceeaşi categorie: execuţie în tipar înalt (la fel ca originalele), dar pe un tip total diferit de hârtie. Dantelura este rudimentară, executată în linie. Ea are dimensiuni diferite (părând a fi executate cu dispozitive separate). Chiar şi la exemplare din aceeaşi valoare cu dimensiuni diferite ale dantelurii, elementele de desen ale clişeului coincid, iar dacă se ţine cont şi de faptul că aceleaşi falsuri se întâlnesc şi nedantelate (prezentate deseori drept "eseuri"), atunci s-ar putea trage concluzia că "tipografia" le-a livrat nedantelate, operaţia de dantelare fiind ulterior executată de diverse persoane (seria originală are totuşi o cotă bunicică prin cataloagele internaţionale). După unele surse, s-ar mai "trage" şi astăzi coli de "reproduceri" (ele ar fi originare din Germania, Franţa şi ţările BeNeLux, "clişeele" fiind multiplicate şi utilizate de mai mulţi "întreprinzători").
Faptul că falsurile sunt achiziţionare "pentru studiu" n-ar fi mare lucru, dar - fir-ar ele de studii - uite că nu apare niciunul pe nicăieri!
Dacă tot vorbim despre aceste falsuri, există o eroare referitoare la falsurile "Căişorilor", care pleacă încă de la primele reproduceri realizate de Nămoloiu şi Nosca (preluate apoi fără discernământ atât în CMPR 1974, cât şi în catalogul editat de o firmă particulară): nu există un clişeu unic pentru toate valorile falsurilor, fiecare valoare având propriile microsemne caracteristice. Aşa că unele valori se apropiea mai mult, altele mai puţin de clişeele originale. Din păcate, acest detaliu nu a fost menţionat de niciun autor până în prezent.
miercuri, 23 mai 2012
Un fals cu... căutare
Acum mai puţin de o săptămână (cred) a fost oferit online un fals deosebit.
Este vorba de un fals realizat de celebrul Sperati, din a cărui "producţie" au ieşit reproduceri executate cu un grad atât de ridicat de acurateţe, încât până şi astăzi mai "încurcă" câte un specialist. Piesa a fost oferită pentru 58 de euro (cu tot cu cheltuielile poştale aferente), dar nu s-a vândut.
Prima dată când am văzut-o, nu am crezut că este chiar un fals Sperati. Aşteptând să ajung acasă, pentru a-mi băga nasul în bibliotecă, am recitit cele câteva însemnări referitoare la Sperati. Apoi, când am putut, am deschis primul volum al monografiei realizate de expertul german Heimbüchler, pentru a compara imaginea de la licitaţia online cu cea din acest volum.
"Clişeele" seamănă aproape perfect. Totuşi, nu mă pot hazarda să mă pronunţ fără a avea piesa "la vedere".
În monografia sa, Heimbüchler spune (traducere aproximativă):
«Falsurile executate de Jean de Sperati (1884-1957) sunt foarte bine realizate. Din emisiunile moldovene, Sperati a falsificat marca de 108 parale albastru pe hârtie roz, marca pentru ziare de 5 parale negru pe hârtie albă, cu cadrul spart, precum şi marca de 80 de parale roşu pe hârtie albă. Se pare că nu a reuşit să vândă mai multe „facsimile“, aşa cum îşi denumea produsele. Ele sunt aproape tot aşa de rare ca şi originalele. La licitaţii, asemenea piese obţin preţuri cuprinse între 300 şi 500 de mărci germane.»
La data publicării monografiei, moneda euro încă nu se "inventase"...
Este vorba de un fals realizat de celebrul Sperati, din a cărui "producţie" au ieşit reproduceri executate cu un grad atât de ridicat de acurateţe, încât până şi astăzi mai "încurcă" câte un specialist. Piesa a fost oferită pentru 58 de euro (cu tot cu cheltuielile poştale aferente), dar nu s-a vândut.
Prima dată când am văzut-o, nu am crezut că este chiar un fals Sperati. Aşteptând să ajung acasă, pentru a-mi băga nasul în bibliotecă, am recitit cele câteva însemnări referitoare la Sperati. Apoi, când am putut, am deschis primul volum al monografiei realizate de expertul german Heimbüchler, pentru a compara imaginea de la licitaţia online cu cea din acest volum.
"Clişeele" seamănă aproape perfect. Totuşi, nu mă pot hazarda să mă pronunţ fără a avea piesa "la vedere".
În monografia sa, Heimbüchler spune (traducere aproximativă):
«Falsurile executate de Jean de Sperati (1884-1957) sunt foarte bine realizate. Din emisiunile moldovene, Sperati a falsificat marca de 108 parale albastru pe hârtie roz, marca pentru ziare de 5 parale negru pe hârtie albă, cu cadrul spart, precum şi marca de 80 de parale roşu pe hârtie albă. Se pare că nu a reuşit să vândă mai multe „facsimile“, aşa cum îşi denumea produsele. Ele sunt aproape tot aşa de rare ca şi originalele. La licitaţii, asemenea piese obţin preţuri cuprinse între 300 şi 500 de mărci germane.»
La data publicării monografiei, moneda euro încă nu se "inventase"...
O nouă amendă aplicată de ANCOM unui operator poştal privat
Conform unui comunicat dat publicităţii astăzi, ANCOM a amendat compania SC DID RAPID CURIER SRL din Târgu Mureş cu suma de 20.000 lei pentru că a prestat servicii poştale către destinatari din judeţele Alba, Argeş, Caraş-Severin, Cluj, Dolj, Mehedinţi, Mureş şi Sibiu, constând în trimiteri de corespondenţă cu greutatea cuprinsă între 0-50 grame, percepând pentru acestea un tarif mai mic de 2 lei/trimitere. Compania a încălcat astfel dreptul rezervat exclusiv Companiei Naţionale Poşta Română SA (CNPR) ca furnizor de serviciu universal în domeniul serviciilor poştale pe teritoriul României.
Pe lângă aplicarea amenzii, ANCOM a dispus şi amendarea, în termen de 30 de zile, a contractului care nu respectă prevederile legale în vigoare, respectiv drepturile furnizorului de serviciu universal.
Aceasta este cea de a şasea sancţiune aplicată de ANCOM unui operator de servicii poştale pentru încălcarea dreptului exclusiv al CNPR, având cea mai mare valoare de până acum. Amenda aplicată de Autoritate a ţinut cont de gravitatea faptei şi de antecedentele companiei.
În vederea asigurării dreptului utilizatorilor de acces la serviciul universal în domeniul serviciilor poştale, CNPR beneficiază, printre altele, şi de dreptul exclusiv de a presta, până la data de 31 decembrie 2012, servicii poştale având ca obiect trimiteri de corespondenţă, indiferent dacă livrarea acestora este accelerată sau nu, cu o greutate mai mică de 50 g şi pentru care se percepe un tarif mai mic de 2 lei, constând în colectarea, sortarea, transportul şi livrarea trimiterilor de corespondenţă interne şi distribuirea trimiterilor de corespondenţă expediate din afara teritoriului României către o adresă aflată pe teritoriul acesteia.
CNPR beneficiază de drepturi rezervate pentru că, în calitate de furnizor de serviciu universal are, printre altele, şi obligaţia de a asigura acoperirea cu servicii poştale a întreg teritoriului naţional, astfel încât fiecare locuitor al ţării să aibă acces la servicii poştale, indiferent de localitatea în care trăieşte. Astfel, furnizorul de serviciu universal are obligaţia de a furniza servicii pe întreg teritoriul României, la aceleaşi tarife, inclusiv în zonele geografice greu accesibile sau cu densitate scăzută a populaţiei, acolo unde cantitatea de corespondenţă este mică şi din acest motiv activitatea nu este profitabilă. De asemenea, CNPR are şi obligaţia de a pune la dispoziţia utilizatorilor cel puţin o cutie poştală şi cel puţin un punct de contact propriu în fiecare localitate de pe teritoriul României.
Orice furnizor de servicii poştale autorizat poate furniza şi servicii din sfera serviciului universal, cu condiţia să respecte drepturile rezervate Poştei în ceea ce priveşte limitele de greutate şi de tarif, chiar şi în condiţiile în care acordă expeditorului facilităţi tarifare. Constituie contravenţie încheierea şi derularea unui contract în cadrul căruia preţul pe trimitere este mai mic de 2 lei pentru trimiterile de corespondenţă cu greutatea cuprinsă între 0 şi 50 de grame, livrate la cutiile poştale ale destinatarilor.
Pe lângă aplicarea amenzii, ANCOM a dispus şi amendarea, în termen de 30 de zile, a contractului care nu respectă prevederile legale în vigoare, respectiv drepturile furnizorului de serviciu universal.
Aceasta este cea de a şasea sancţiune aplicată de ANCOM unui operator de servicii poştale pentru încălcarea dreptului exclusiv al CNPR, având cea mai mare valoare de până acum. Amenda aplicată de Autoritate a ţinut cont de gravitatea faptei şi de antecedentele companiei.
În vederea asigurării dreptului utilizatorilor de acces la serviciul universal în domeniul serviciilor poştale, CNPR beneficiază, printre altele, şi de dreptul exclusiv de a presta, până la data de 31 decembrie 2012, servicii poştale având ca obiect trimiteri de corespondenţă, indiferent dacă livrarea acestora este accelerată sau nu, cu o greutate mai mică de 50 g şi pentru care se percepe un tarif mai mic de 2 lei, constând în colectarea, sortarea, transportul şi livrarea trimiterilor de corespondenţă interne şi distribuirea trimiterilor de corespondenţă expediate din afara teritoriului României către o adresă aflată pe teritoriul acesteia.
CNPR beneficiază de drepturi rezervate pentru că, în calitate de furnizor de serviciu universal are, printre altele, şi obligaţia de a asigura acoperirea cu servicii poştale a întreg teritoriului naţional, astfel încât fiecare locuitor al ţării să aibă acces la servicii poştale, indiferent de localitatea în care trăieşte. Astfel, furnizorul de serviciu universal are obligaţia de a furniza servicii pe întreg teritoriul României, la aceleaşi tarife, inclusiv în zonele geografice greu accesibile sau cu densitate scăzută a populaţiei, acolo unde cantitatea de corespondenţă este mică şi din acest motiv activitatea nu este profitabilă. De asemenea, CNPR are şi obligaţia de a pune la dispoziţia utilizatorilor cel puţin o cutie poştală şi cel puţin un punct de contact propriu în fiecare localitate de pe teritoriul României.
Orice furnizor de servicii poştale autorizat poate furniza şi servicii din sfera serviciului universal, cu condiţia să respecte drepturile rezervate Poştei în ceea ce priveşte limitele de greutate şi de tarif, chiar şi în condiţiile în care acordă expeditorului facilităţi tarifare. Constituie contravenţie încheierea şi derularea unui contract în cadrul căruia preţul pe trimitere este mai mic de 2 lei pentru trimiterile de corespondenţă cu greutatea cuprinsă între 0 şi 50 de grame, livrate la cutiile poştale ale destinatarilor.
Reorganizarea Poştei, făcută de la metrou prin telefonul mobil
„Laura, vreau să-ţi spun să stai liniştită, se păstrează regionalele,
dar trebuie redenumite şi trebuie să comasăm unele operaţiuni ca să
putem da PDL-iştii la o parte" (...)
Şi-or merita-o sau nu, nu e treaba mea. Dar materialul publicat de Adevărul este interesant.
Şi-or merita-o sau nu, nu e treaba mea. Dar materialul publicat de Adevărul este interesant.
marți, 22 mai 2012
Francaturi şi circulaţii, preţuri
Ieri am prezentat câteva piese, ca mărci izolate, din cele vândute pe portalurile de licitaţii online. În seara aceasta voi continua cu cele mai interesante piese (francaturi şi circulaţii) comercializate în ultima perioadă.
O scrisoare completă (având şi conţinutul), expediată în vara anului 1868 de la "Budău" la Brăila (click pe imagini pentru mărire) este francată cu un unicat al mărcii de 18 bani emisă în acelaşi an. Mesajul comercial este interesant. Piesa a fost vândută cu 165 dolari (19 biduri).
Chitanţa de mai sus (care a însoţit un pachet expediat (probabil în 1871) de la Craiova la Calafat (cu porto!) este francată cu o marcă de 5 bani "barbă" nedantelat. Marca pare în stare bună, iar documentul nu prezintă pliuri. Este o piesă frumoasă, preţul de 159 dolari (realizat după 26 de biduri) părându-mi-se destul de bun.
Plicul din imagine prezintă două elemente de interes: francatura mixtă între două emisiuni ("Vulturi" şi "Cifra în 4 colţuri"), respectiv destinaţia, ceva mai neuzuală în epocă. Francatura (care însumează 25 bani) corespunde tarifului necesar pentru o scrisoare simplă externă. Plicul a fost vândut cu 151 dolari (8 biduri), intrând într-o colecţie din ţară.
Banda de ziar de mai sus (click pe imagini pentru mărire) este deosebit de frumoasă prin circulaţia pe care a efectuat-o. Expediat la spitalul Maternitatea, este redirijată spre comuna Pantelimon (la acea dată în judeţul Ilfov), primeşte pe verso atât ştampila notarului din comună (de poştă rurală), cât şi o ştampilă tip CFR. Adresantul nu este găsit, iar corespondenţa este trimisă retur la expeditor. Piesa a fost vândută cu 21 dolari (8 biduri), dar poate că merita ceva mai mult pentru frumuseţea ei.
Cartea poştală de mai sus (click pentru mărire) nu constituie o piesă deosebită, dar prezintă un element de interes pentru istoria filateliei (în ciuda faptului că este uşor deteriorată): în colţul stâng inferior poartă amprenta ştampilei "SOC. JUNIMEA FILATELICA - JASSY". Asta se întâmpla în septembrie 1893!
O piesă relativ interesantă este ilustrata de mai sus: o ilustrată bulgărească (vedere din Russe), expediată în aprilie 1902 (probabil de către cineva ajuns în ţară de la sud de Dunăre) din Olteniţa la Bucureşti. Ea a fost francată cu o marcă de 10 bani "spic", de fapt a fost suprafrancată, deoarece tariful pentru o ilustrată internă era de numai 5 bani. Ilustrata a fost vândută cu 18 dolari (3 biduri).
Un foarte frumos plic extern, francat multicolor cu mărci din emisiunile Căişori şi Efigii (click pentru mărire) a fost vândut cu 154 dolari (un singur bid). Plicul a fost expediat în august 1903 de la Brăila în Belgia şi poartă o francatură care însumează 2 lei şi 45 bani. Este o francatură grea, mai rar întâlnită, în opinia mea cumpărătorul făcând o afacere foarte bună.
Acum câteva zile vă prezentam o ştampilă de ambulanţă maritimă. Pe cartea poştală simplă turcească de mai sus aveţi acum prilejul să-i vedeţi "sora" celei prezentate anterior: CONSPOLI-CONSTANTA-BUCURESCI, utilizată în decembrie 1908. Cartea poştală a obţinut un preţ de 45 dolari (8 biduri).
O ilustrată francată conform tarifului, cu patru mărci (din care două mărci "pentru ziare" din 1911) a fost vândută pentru 35 dolari (4 biduri). Mărcile de 1½ bani galben sunt puţin mai rare pe corespondenţe întregi.
O altă francatură cu mărci pentru ziare a fost oferită împreună cu plicul de mai sus (click pentru mărire). Francatura însumează 25 bani, adică exact tariful pentru o scrisoare simplă externă. Plicul a fost vândut cu 41 dolari (4 biduri).
Acest frumos plic recomandat cu adresa pretipărită (click pe imagini pentru mărire) este francat cu mărci din emisiunile "gravate" şi "tipografiate" însumând 95 bani. El a fost expediat din Constanţa la oficiul poştal austriac din Constantinopol (probabil că drumul l-a făcut la bordul vreunei ambulanţe maritime, dar nicio ştampilă sau altă adnotare nu certifică acest lucru. Plicul a fost vândut cu 81 dolari (5 biduri).
O piesă interesantă este plicul de mai sus (click pe imagini pentru mărire), care mai mult ca sigur este o producţie filatelică - este vorba de poşta turcă de ocupaţie din Primul Război Mondial. Ştampila utilizată pentru obliterarea mărcilor nu am întâlnit-o până acum decât pe plicuri filatelice (DEUTSCHE FELD PAKETPOST BUKAREST, în germană şi arabă). Chiar aşa, piesă filatelică, plicul a fost vândut cu 93 dolari (a fost un singur doritor care s-a încumetat să plătească).
Piesa de mai sus provine tot din timpul Primului Război Mondial - poşta bulgară în România, în 1918. Ilustrata din Tulcea a fost francată cu o marcă bulgărească uzuală fără supratipar şi expediată de la oficiul bulgăresc din Tulcea taman la Viena, în Austria, via Dobrici şi Constanţa (conform adnotărilor unui proprietar anterior al piesei, făcută pe verso), primind şi o ştampilă de cenzură. Piesele circulate efectiv ale poştei bulgare sunt destul de rare, cea de faţă fiind vândută cu 40 dolari, după 12 biduri.
Piesa de mai sus este una deosebit de frumoasă (click pe imagini pentru mărire). Cartea poştală simplă de 10 bani a primit o francatură suplimentară de încă 10 bani (două mărci "tipografiate" cu supratipar monogramă Ferdinand) şi a fost expediată de la oficiul Braşov 3 (ştampilă maghiară nemodificată) în SUA. Pe faţă, cartea poştală a primit şi două cenzuri. Am prezentat şi spatele piesei, unde se poate citi (ceva mai greu) mesajul trimis celui aflat departe, peste Ocean.
Cartea poştală a fost achiziţionată pentru 71 dolari (după 3 biduri).
Cartea poştală de mai sus (click pentru mărire) este o piesă interesantă: expediată la sfârşitul lunii iulie 1919 din Bekescsaba la Oradea, ea primeşte o ştampilă de cenzură a Diviziei 5 Vânători, dar şi o ştampilă de cenzură la sosire, în Oradea. Nu aş putea să mă pronunţ asupra mărcii porto aplicate, deoarece nu se vede nicio ştampilă sau altă anulare care să o acopere. În ciuda acestui lucru, piesa s-a vândut cu 61 dolari (4 biduri).
O altă piesă interesantă este ilustrata de mai sus (click pe imagini pentru mărire), expediată în septembrie 1919 din Ineu la Pâncota. Pe spate, ilustrata poartă o amprentă a mult controversatei cenzuri Mărul Roşu (care s-a şi falsificat). Interesantă este francarea, făcută cu o marcă uzuală maghiară de 10 filler fără supratipar. Ilustrata s-a vândut cu 43 dolari (4 biduri).
Iată o altă piesă interesantă şi întâlnită ceva mai rar: cartea poştală provizorie, supratipărită la Cluj a primit ca francatură suplimentară o marcă de 15 bani "Moldova", fiind expediată în august 1920 din Reşiţa (ştampilă maghiară cu data modificată) la Viena. Raritatea ceva mai mare a piesei a determinat şi preţul adecvat (138 dolari), dar şi numărul de biduri (14).
Încă o piesă interesantă este poşta aeriană de mai sus (click pe imagini pentru mărire), un plic expediat de la Bucureşti la Praga în septembrie 1923. Ştampila de sosire a fost aplicată pe faţa plicului, dar pe verso, pe clapă, se găseşte o ştampilă cu identitatea expeditorului: Felix Gruen, membru al Societăţii Internaţionale a Negustorilor de Timbre de la Paris. Plicul a fost vândut cu 94 dolari, după 2 biduri.
Ilustrata de mai sus a fost expediată în vara anului 1925 de la Păltiniş la Braşov (via Sibiu). Pe spate poartă ca francatură specifică o marcă a poştei locale. Ilustrata a fost vândută cu 57 dolari (4 biduri).
Francatura de mai sus este ceva mai rară: mărcile de poştă aeriană C. Raiu cu supratipar 8 IUNIE 1930 (chiar şi cele cu filigranul mai comun) sunt destul de rare pe corespondenţă. Din păcate nu dispunem şi de imaginea celeilalte feţe (pentru a vedea ştampilele de tranzit/sosire). Preţ obţinut: 70 dolari (5 biduri).
Chiar dacă este de natură filatelică, plicul de mai sus (click pentru mărire) a fost circulat "pe bune" prin poşta aeriană, martore fiind ştampilele austriece. Preţ: 80 dolari (un singur amator).
Iată un "zeppelin" pe care a fost ceva bătaie (după 27 biduri, plicul a obţinut un preţ de 112 lire sterline). Este vorba de cel de-al 5-lea zbor spre America de Sud din 1932. Faţă frumoasă, ştampile clare, adică o piesă cu potenţial pentru acest nivel de preţ (cred că acesta este şi nivelul de preţ cel mai nimerit, deoarece piese similare oferite în licitaţiile "mari" de mai multe ori la rând, dar la preţuri ceva mai mari, nu s-au vândut).
Iată o piesă interesantă din două puncte de vedere: antetul "filatelic" al societăţii din Lugoj, dar şi francatura de 2 lei pentru un imprimat extern (ceva mai puţin comună). Mi se pare că piesa nu a avut niciun amator.
Iată o altă piesă foarte frumoasă de poştă aeriană din 1937, expediată din Galaţi la Bahia, în Brazilia. Cele doar patru zile diferenţă între datele ştampilelor Bucureşti Avion şi Bahia atestă că piesa a făcut drumul prin aer şi nu la bordul vreunui vas transatlantic. Pentru plic s-au obţinut 50 dolari, după numai 2 biduri.
Aceasta este o altă francatură interesantă şi ceva mai rară: marca de poştă aeriană Codreanu din 1940, în bloc de patru pe o recomandată - par avion expediată din Bucureşti în Portugalia. Piesa a realizat numai 68 dolari (2 biduri). Cred că merita ceva mai mult.
Iată un produs filatelic 100% (ştampilele de plecare şi de sosire aparţin aceluiaşi oficiu - Bucureşti 3), care a realizat un preţ de vânzare de 25 dolari (2 biduri), dar în opinia mea nu merită nici a cincea parte.
Aceasta cred că este tot o "făcătură" filatelică, deoarece nu cred că în 1947 ştampila Bucureşti Filatelie era deja introdusă în serviciu, putând fi o ştampilă antedatată (nu sunt însă un specialist pentru perioada Republicii, poate că mă completează cineva). Plicul a obţinut 42 dolari, după 9 biduri.
Pentru orice întrebare sau sugestie, vă rog să nu ezitaţi la utilizarea formularului pentru comentarii de mai jos.
Cartea poştală a fost achiziţionată pentru 71 dolari (după 3 biduri).
Pentru orice întrebare sau sugestie, vă rog să nu ezitaţi la utilizarea formularului pentru comentarii de mai jos.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
