Timbre + valoroase + preţuri

Aceasta este una dintre căutările frecvente introduse în majoritatea motoarelor de căutare de către o mulţime de persoane din toată ţara (dar şi din străinătate!).

Nu am idee care fapt anume îi determină să caute aşa ceva (presupun numai, pentru că mie însumi îmi este adresată aceeaşi întrebare de către o sumedenie de persoane). Răspunsul la o astfel de căutare nu va fi găsit însă pe nicăieri pe internet (în forma dorită de marea majoritate a celor care fac interogările - pac! lista, poza şi preţul). Şi asta pentru că timbrele nu sunt nici pepeni, nici başcheţii la modă.

Cui vrea să ştie care sunt timbrele valoroase îi dau cel mai rapid răspuns: cele rare!

Vreţi mai multe lămuriri? Pregătiţi câteva sute de euroi sau de dolari şi purcedeţi să cumpăraţi un set de cataloage, pe care ar urma să le studiaţi apoi din scoarţă-n scoarţă timp de vreo patru-cinci ani.
Concomitent, nu vă opreşte nimeni să identificaţi portalurile internaţionale de licitaţii, să vă faceţi conturi pe acolo (aproape peste tot crearea unui cont este gratuită) şi să studiaţi (cu cataloagele achiziţionate în faţă) ce se vinde, în ce condiţii şi la ce preţuri.

Nu de alta, dar foarte multe persoane au impresia că există pe undeva vreun "mercurial" care să stabilească preţul cine ştie cărei maculaturi.

Dacă totuşi aveţi dorinţa de a vă informa şi de a citi câte ceva despre factorii care determină preţurile timbrelor, uitaţi-vă pe acest blog în colţul din dreapta sus: vedeţi acolo coperta unei broşuri pe care o puteţi descărca gratuit. Faceţi click pe imaginea respectivă şi veţi fi purtat la articolul unde se află linkul de download.

Încă două idei:

1. În orica catalog sau lucrare din această categorie, absolut toate preţurile sunt DOAR informative. Preţurile REALE sunt cele care sunt plătite de către cumpărători în cadrul unor tranzacţii reuşite.

2. Nu are ABSOLUT NICIO IMPORTANŢĂ CÂT CERE vânzătorul, deoarece dacă nu se iveşte vreun amator pentru ceea ce doreşte el să vândă SE POATE ŞTERGE UNDEVA cu marfa respectivă.

Aşa că dacă vreţi să vă apucaţi de vreun mic biznis în talciocul din localitate, aveţi grijă să nu fiţi luaţi... ştiţi voi cum. Dacă nu vă pricepeţi, nu încercaţi biznisul pe net, că aveţi toaste şansele să daţi peste meseriaşi care vă pot lăsa în c**ul gol.

Dacă v-a lăsat bunicul din partea vărului de gradul cinci al unchiului vreun clasor de prin anii '70, nu speraţi că Rockefeller va deveni invidios pe voi, pentru că în 99,9999999999999999999999% din situaţiile similare (pe care le-au întâlnit meseriaşii în perioada consumată de atunci) moştenitorii nu s-au ales decât cel mai probabil cu o sumedenie de gunoaie care îi vor face să piardă câteva luni degeaba.

Desigur, puţin mai sus am prezentat puţin cam exagerat problema. Cei care vă treziţi într-o astfel de situaţie căutaţi (din cunoscut în cunoscut) pe cineva care are o idee măcar aproximativă despre timbre şi despre filatelie.

Încă o precizare: capetele de bour nu cresc la orice colţ de stradă (numai cu capetele de bou e o cu totul altă chestie). Nu de alta, dar m-am săturat de câte ori pe lună aud că a mai descoperit careva cea mai tare comoară care s-ar fi putut vedea vreodată.

O sumedenie de persoane care navighează pe internet caută, de asemenea, cataloage cât mai gratuite şi cât mai uşor de descărcat moca de pe net. Luaţi-vă gândul, pentru că lucrările cu adevărat valoroase nu le veţi găsi de fel! Poate că veţi da peste vreun catalog online pe cine ştie ce portal, dar vă recomand (ca unul care se ocupă de aproape 50 de ani de filatelie) să nu luaţi de bună vreo informaţie sau vreun preţ până nu consultaţi şi vreo lucrare sau un set de cataloage serioase.

Care sunt acestea? Vă ofer mai jos câteva linkuri utile (dacă nu ştiţi decât româna apelaţi la cineva care ştie mai mult).

Catalogul MICHEL este un catalog universal editat integral în limba germană.

Catalogul SCOTT este un catalog universal de asemenea, editat în Statele Unite, în limba engleză.

Catalogul STANLEY GIBBONS este al treilea catalog universal, editat în Marea Britanie şi cu orientare mai puternică spre zona Commonwealth-ului.

Al patrulea set universal de cataloage, YVERT & TELLIER este redactat în limba franceză.

Pentru că nu prea seamănă nici cu romanele de dragoste, nici cu broşurile de la Metro sau Carrefour, vedeţi că fiecare dintre aceste cataloage au instrucţiuni de utilizare în primele pagini ale fiecărui volum.

Mai există o mulţime de cataloage cu caracter regional ori numai naţional, dar nu vă încarc memoria. Dacă vă interesează totuşi şi acest aspect, folosiţi cu încredere motoarele de căutare (şi săriţi cuvintele free şi download, ca să nu pierdeţi vremea de pomană). Nu de alta, dar s-ar putea supăra careva în stare să vă acuze de încălcarea legislaţiei privind drepturile de autor (că la noi mai e cum e, dar pe la alţii se ajunge uşor la puşcărie, iar extrădarea a devenit o chestie relativ facilă).

"Care este preţul mărcilor poştale?" - o broşură gratuită în sprijinul colecţionarilor

Pentru că am urmărit mereu să vin în sprijinul filateliştilor, dar şi colecţionarilor în general, am hotărât să adun o parte dintre articolele publicate pe blog, împreună cu o serie de revizuiri şi adăugiri, între copertele unei broşuri.

Intenţionez ca în timp să îmbogăţesc cuprinsul scurtei lucrări cu noi capitole, ba chiar să analizez cât se poate de serios orice propunere sau sugestie primită din partea voastră privind abordarea unor subiecte cu aceeaşi temă.

Broşura este gratuită şi poate fi descărcată de oricine dispune de o conexiune de internet.
Nu este gratuită şi nici permisă republicarea lucrării ori a oricărui pasaj, pentru aceasta fiind necesară încheierea unui acord prealabil. De asemenea, îi sfătuiesc pe negustori să nu încerce vânzarea sub nicio formă a broşurii, deoarece pot suferi rigorile legislaţiei referitoare la protecţia drepturilor de autor.

Desigur, sunt interesat de feedback-ul vostru, pentru a îmbunătăţi versiunile viitoare ale broşurii.

Ca să nu o mai lungesc, broşura poate fi descărcată de aici. Vă doresc lectură plăcută şi vă aştept opiniile.

Care este preţul mărcilor poştale? (12)

© 2011-2012, Max Peter. Preluarea acestui articol se poate face numai pe baza unui acord scris, încheiat în prealabil.

Episoadele anterioare le puteţi găsi aici: (1), (2), (3), (4), (5), (6), (7), (8), (9), (10), (11).

Întrebări şi răspunsuri

După articolul de ieri am primit o "porţie" dublă de mailuri de la cititori, conţinând o altă serie de întrebări, dar şi câteva observaţii, precum şi propuneri de subiecte. Ţin să le mulţumesc tuturor celor care mi-au scris. Încă nu am apucat să răspund tuturor, dar vă asigur că niciun mesaj nu va rămâne în aer. Astăzi am avut o zi destul de încărcată (nu sunt nici blogger, nici filatelist de meserie) şi nu am avut timp să scriu până acum.

În acest episod doresc să răspund unei întrebări care mi-a fost adresată pe Facebook de către Colecţionar de Timbre. Redau problema ridicată, pentru a fi cunoscută şi de cei care nu frecventează reţeaua de socializare.

"Incep prin a preciza ca momentan folosesc cataloagele doar pentru a identifica marcile, asa ca am urmatoarele intrebari de incepator:
1. In catalogul Scott preturile sunt in dolari?
2. In catalogul Michel, editiile de dupa 2001, preturile sunt in Euro?
3. Prima coloana de preturi din cele doua cataloage e pentru marcile neuzate si a doua pentru uzate? Preobliteratele unde ar trebui incadrate?
4. Cat de relevante sau irelevante sunt preturile de catalog in cazul marcilor comune?
De exemplu emisiunea din 1976 Jocurile Olimpice de Iarna - Innsbruck are cotatiile:
Scott 2009
Cele 6 marci: 2.4 1.35
Marca de 3.6 lei: 0.8 0.35

Michel 2009
Cele 6 marci: 4.0 2.2
Marca de 3.6 lei: 1.4 1.1

Romfilatelia - Lista preturilor marcilor postale 2010
6 3.70 0.30
Aici nu mi-e clar daca cele 6 marci uzate sunt cotate la 0.30 lei deci o marca uzata e 0.05 lei sau o marca uzata e 0.30 lei si cele 6 uzate 1.80 lei.

Daca Scott si Michel afiseaza preturile in lei atunci hai sa zicem ca mai seamana cotatiile (dar tot difera mult ).
Daca insa aceste cotatiile sunt in Dolari, Euro, respectiv lei si mai exact 0.30 lei pe seria de 6, atunci 1.35 dolari, 2.2 euro si 0.30 lei n-au nicio treaba una cu alta."

Să o luăm cu începutul.

Cotele cataloagelor sunt exprimate în moneda ţării în care îşi desfăşoară activitatea editurile respective: SCOTT - dolari americani; Michel - euro; Yvert & Tellier (Franţa) - euro; Stanley Gibbons (Marea Britanie) - lire sterline. Acestea sunt cele patru cataloage internaţionale care (încă) mai publică volume care acoperă întreaga lume. Moneda şi modul de efectuare a evaluării sunt de regulă menţionate în introducerea fiecărui catalog. Vă sfătuiesc să citiţi şi acele câteva pagini, deoarece pentru un începător sunt deosebit de utile.

Cataloagele generale (de genul celor patru menţionate mai sus) au în majoritatea cazurilor două coloane cu cote (preţuri): coloana din stânga este pentru mărcile neuzate, iar coloana din dreapta pentru cele obliterate (ştampilate poştal). În mod normal, cotele mărcilor ştampilate nu se referă la preobliterate şi la obliterările de complezenţă, ci la cele anulate în circuitul poştal. De exemplu, catalogul Michel face unele menţiuni despre aceste mărci în note răspândite la diverse pagini (unele în chenar, altele doar ca note de subsol la câte o emisiune).

Despre cotele pe care le acordă fiecare catalog, în introducerile fiecărui volum se menţionează că preţurile sunt orientative. Există tendinţa (răspândită mai ales în rândul colecţionarilor mai tineri sau a celor începători) de a lua aceste "cote" drept valori absolute.

Ei bine, situaţia nu stă deloc aşa. Preţul pieţei diferă în cele mai multe cazuri în mod substanţial de cotele atribuite de cataloage.

Una din cauzele acestor diferenţe este dată de sistemul adoptat de fiecare catalog. Este o problemă pe care am mai atins-o într-un episod anterior, dar căreia se pare că nu i s-a dat importanţă sau care nu a fost citită deloc. De pildă catalogul Michel este un catalog adresat colecţionarilor, cotele mergând pe preţurile de retail practicate de majoritatea comercianţilor germani. Spre deosebire de Michel, catalogul american SCOTT este orientat mai mult spre piaţa liberă, editorii susţinând că evaluările lor sunt la nivel de retail - preţuri nete.

Diferenţele între cele două cataloage se pot face urmărind cotele acordate de fiecare pentru mărcile emise de propria ţară (Germania pentru Michel, SUA pentru SCOTT) la unitatea monetară/nominal a ţării. Dacă faceţi acest lucru, veţi vedea că Michel-ul cotează un nominal de 1 euro (la noutate germană) cu mai mult de 1 euro cotă (deşi de cele mai multe ori la negustori se pot găsi noutăţi vândute pentru francare cu preţuri sub nominal).

În economia problemei noastre, referirea la lista de preţuri editată de Romfilatelia este o greşeală. Această listă de preţuri este irelevantă pentru piaţa filatelică din două motive principale:
- este făcută de persoane care nu au cunoştinţele necesare;
- deşi aparţine unui negustor (Romfilatelia se poate denumi astfel), ea nu este onorată de cel care a editat-o; preţurile pot fi considerate reale numai atunci când negustorul în cauză cumpără conform propriei liste, aşa cum se întâmplă cu marea majoritate a negustorilor particulari din Europa şi Statele Unite.

Pentru mărcile româneşti, cele patru cataloage internaţionale consacrate menţionate mai sus au şi ele câteva hibe:
- capitolele consacrate României sunt realizate neprofesional (nu vreau să mă dau mare, ştiu ce vorbesc);
- informaţiile cuprinse sunt destul de des incorecte şi incomplete;
- cotele pentru anumite piese/emisiuni sunt stabilite în mod clar cu intenţia de a ridica/coborâ piesele/emisiunile în cauză, în funcţie de interesele unor negustori din ţările unde sunt cataloagele editate.

Problema mărcilor preobliterate/obliterate de complezenţă

Nu am idee în ce măsură se cunoaşte de către colecţionari adevărul despre ele. Timp de foarte mulţi ani, fostele întreprinderi comerciale de stat au inundat (la propriu) piaţa filatelică, vânzând unor negustori din străinătate sute de milioane de preobliterate şi obliterate de complezenţă la preţuri absolut ridicole: cu un adaos comercial de circa 15% faţă de preţul de tipar! (există reglementări oficiale referitoare la acest lucru). Păi în aceste condiţii este absolut normal ca mărcile din această categorie să nu prea conteze pe piaţă altfel decât la kilogram sau la mia de bucăţi.
Într-un catalog serios sau într-o listă de preţuri serioasă, mărcile preobliterate/obliterate de complezenţă ar trebui cotate separat de mărcile ştampilate în circuitul poştal, iar preţurile ar trebui să oglindească în mod firesc paritatea dintre partea de tiraj preobliterată şi cea dată la oficii, pentru a fi întrebuinţată poştal. Diferenţa de evaluarea între cele două categorii "sare" aproape întotdeauna cu cel puţin un ordin de mărime.

Această politică păguboasă a poştei şi a întreprinderilor de stat însărcinate cu comerţul filatelic a mai dus la o altă aberaţie: încă de pe la începutul anilor '60, oficiile poştale nu primeau pentru consum pe corespondenţă toate valorile unei serii. Valorile mari, iar uneori alte valori (denumite şi "cheie") nu s-au distribuit deloc, neexistând ştampilate poştal decât dacă vreun filatelist le-a aplicat pe scrisori, după ce le-a achiziţionat de la vreun magazin filatelic sau după ce le-a primit la abonament.

Aşadar, cei care strâng asemenea piese trebuie să ştie că nu pot conta pe comercializarea lor în viitorul apropiat, deoarece piaţa este saturată (şi îi sfătuiesc să nu se gândească la cotele din cataloagele internaţionale, şi nici la preţurile din lista onor Romfilatelia). Le-ar putea valorifica prin schimburi cu alţi colecţionari, mai ales din străinătate. Poate că este cea mai bună soluţie.


© 2011-2012, Max Peter. Preluarea acestui articol se poate face numai pe baza unui acord scris, încheiat în prealabil.

Am stat la taclale cu câţiva cititori

În ultimele luni, chiar dacă pe blog numărul comentariilor s-a împuţinat, port o corespondenţă din ce în ce mai abundentă pe mail cu mulţi cititori. Pentru că mi s-au pus o serie de întrebări în repetate rânduri, m-am gândit că poate n-ar strica să vă relatez cele mai frecvente probleme care îi frământă pe colecţionarii noştri.

De ce nu se publică pe internet o listă de preţuri?

În principiu, o listă de preţuri este realizată de un comerciant. În Occident şi peste Ocean se obişnuieşte ca lista de preţuri să cuprindă pe de o parte preţurile pentru mărfurile pe care le are negustorul în stoc la data ofertei, iar pe de altă parte lista de achiziţii, cu alte preţuri.
Negustorii îşi modifică periodic atât preţurile de vânzare, cât şi preţurile de achiziţie, în funcţie de propriile nevoi şi interese. Fiind o piaţă liberă, fiecare se orientează conform propriei politici, dar şi în funcţie de "moda" momentului.
În România, din păcate nu prea există negustori (cel puţin oficial). Singura firmă care are o listă "oficială" este Romfilatelia. De ce nu o publică pe internet? Pentru că nu ar mai vinde varianta tipărită.

Cum pot să aflu cât mai exact preţurile mărcilor poştale?

Aşa ceva este o utopie! Nu există preţuri fixe. Preţurile sunt realizate pe piaţa liberă, nu mai este ca la piaţa de legume, pe vremuri, când era un "mercurial oficial".
Chiar şi preţurile din cataloagele internaţionale sunt doar orientative. Preţul real al fiecărei piese depinde în măsură aproape egală de calitatea ei, dar şi de existenţa unei persoane interesate să achiziţioneze aşa ceva.

De ce nu se publică un catalog românesc?

Pentru că nu plăteşte nimeni editarea şi imprimarea lui. Un catalog color cam cu o mie de pagini, tipărit color în circa 1.500-2.000 de exemplare costă (numai tiparul) câteva zeci de mii de euro (mă rog, echivalentul în lei). Trebuie să fie cineva care să dispună de acei bani şi să mai şi fie interesat de acest domeniu.
Chestia cu datul banilor prin subscriere nu ţine pentru o lucrare de o asemenea anvergură. Preţul final poate ajunge la 200-300 RON, poate chiar mai mult. Din experienţă pot spune că atunci când este vorba de lieratură, colecţionarii sunt printre cei mai zgârciţi oameni.

De unde se pot cumpăra cataloagele străine?

De la editurile care le şi comercializează. Căutaţi pe internet, se pot face comenzi online dacă aveţi o carte de credit/debit valabilă şi sumele necesare.

De ce nu vin în România negustori serioşi din străinătate?

La întrebarea asta m-a pufnit râsul, trebuie să recunosc. De venit, mai vin unii, dar cu seriozitatea stau mai prost. Dar dacă e vorba de casele renumite, ei bine - există mai multe motive:
- nu prea au ce cumpăra de aici; cât de vândut, românii sunt destul de săraci încât nu-şi pot permite să-şi cumpere un catalog Michel, nu mai vorbesc de achiziţii cu preţuri mai răsărite;
- există o teribilă instabilitate fiscală, de care străinii fug rupând pământul; dacă nu reuşesc să-şi facă un plan de afaceri pentru minimum trei ani, ei consideră că pird timpul de pomană;
- legislaţia românească privind comerţul cu mărci poştale nu este armonizată cu cea existentă în UE, este foarte restrictivă, trebui luate mult prea multe aprobări şi autorizaţii şi mai trebuie plătite şi taxe (fondul monumentelor) care nu există decât aici, nu şi în altă parte (în afara taxelor şi impozitelor pe care le datorează orice firmă).

De ce nu vrea nimeni mărci poştale româneşti din anii '70-'80?

Pentru că s-au tipărit în tiraje mari care nu au fost utilizate în circuitul poştal şi astăzi se găsesc aproape la discreţie (cu câteva excepţii), la orice oră. Poşta a avut o politică păguboasă de emisiune în acei ani, care astăzi se răsfrânge asupra celor care le-au cumpărat atunci produsele.

Cum pot face bani din timbre?

Simplu! Trebuie să ai bani pentru asta.
Nu se pot face colecţii valoroase peste noapte şi fără investiţii serioase. Banii se pot genera din efectuarea "cu cap" a investiţiilor.
Sau să primeşti o moştenire (dar nu de acum 50 de ani, ci de acum o sută!)

Dacă mai aveţi întrebări, folosiţi formularul de comentarii de mai jos.