Un "zeppelin" cu francatură mixtă

Dacă tot îmi fac curăţenie prin foldere cu piesele de prin licitaţii, m-am gândit să vă mai arăt un plic, vândut în cadrul licitaţiei cu numărul 50 a casei Albert Kiel AAK Phila GmbH, la începutul acestei luni (click pentru mărire).

Plicul a fost expediat din Mediaş în septembrie 1936, via Bucureşti - Paris Frankfurt (prin Air France), apoi în SUA cu al 9-lea zbor spre America de Nord al zeppelinului LZ-129 Hindenburg.

Suplimentar francaturii româneşti de 40 de lei, pe plic au mai fost aplicate în Germania două mărci care reprezintă chiar aeronava cu care a efectuat cursa acest plic.

Piesa a avut un preţ de strigare de 120 de euro, vânzându-se cu un preţ final (fără comisioane şi taxe) de 240 de euro.

Despre metodica studiului (30)

Episoadele anterioare pot fi citite aici: episodul 1, episodul 2, episodul 3, episodul 4, episodul 5, episodul 6, episodul 7, episodul 8, episodul 9, episodul 10, episodul 11., episodul 12., episodul 13, episodul 14, episodul 15, episodul 16, episodul 17, episodul 18, episodul 19, episodul 20, episodul 21., episodul 22, episodul 23, episodul 24, episodul 25, episodul 26, episodul 27, episodul 28, episodul 29.

Avem sau nu dorinţa de a scrie?

Unul dintre colegii de pasiune (sau de "suferinţă") este pasionat de un anumit domeniu al istoriei poştale şi se întreabă ce ar putea face pentru a lăsa ceva în urma lui. *) După o scurtă discuţie purtată pe un grup specializat de pe Facebook, i-am spus că poate acea felie de istorie poştală ar avea nevoie de un catalog.

Problema pe care au majoritatea colecţionarilor care manifestă aplecare spre studiu este lipsa încrederii în forţele proprii. Ei mai au însă o problemă: uneori sunt trataţi cu sictir de către cei spre care se îndreaptă pentru a le cere o mână de ajutor. Iar aici problema nu etse numai a lor, ci şi a celor care se consideră (sau sunt văzuţi de alţi colecţionari) ca fiind avansaţi şi cu rezultate deosebite.

Nu mă apuc să discut cum se obţin unele rezultate, pentru că sistemul îmi displace profund (şi din această cauză am refuzat de mulţi ani să mai expun, dar şi mă mai fac parte din jurii şi să particip la examenele pentru clase superioare de juriu). Există însă colegi înzorzonaţi cu teancuri de diplome şi cu grămezi de tinichele cărora cei care au efectiv nevoie de o mână de ajutor nu le mai ajung la nas.

Lăsând chestia asta la o parte, m-am oferit să-i dau colegului nostru o mână de ajutor la schiţarea unui catalog tematic (nu din cel cu fluturi sau personalităţi, nu în acest sens considerat catalog tematic). Tematica se referă la piesele de istorie poştală din categoria poştei aeriene.

Eu, unul, am în minte cam ce ar putea cuprinde o asemenea lucrare şi nu cred că mi-ar fi greu să mă apuc să scriu un catalog al pieselor de poştă aeriană. Problema este însă că aş dori să-l ajut pe colegul nostru să înceapă el o asemenea lucrare.

Principiul de bază

Când te gândeşti la un catalog, nu ar trebui să vezi altceva decât informaţie structurată. Termenul are legătură cu cel de bază de date, dar ceea ce spun eu aici nu trebuie neapărat să îmbrace o formă computerizată, informaţiile se pot iniţial aduna şi aranja şi în mod clasic, cu pixul într-un caiet. Este vorba de principiu, nu de metodă adică.

Pentru o "desţelenire" mai uşoară a informaţiei şi pentru a o înţelege, dar şi pentru a o prelucra mai uşor intervine necesitatea structurării ei, adică aşezării bucăţelelor care formează întregul într-o formă ierarhică definită de autor şi în concordanţă cu câteva principii de bază pe care acesta şi le propune a le acoperi.

Problema este că alegerea uneu anumite metode de lucru poate uşura realizarea formei finale a lucrării, prin micşorarea volumului de muncă şi eliminarea redundanţei (adică scrierea de mai multe ori în locuri diferite a unor date similare).

Un catalog precum cel pe care l-am dori noi să-l realizăm nu are nevoie de sofisticarea de care este capabilă un motor de baze de date (vorbesc de versiunea computerizată), ci de ceea ce s-ar chema  bază de date simplă, care conţine un singur tabel. În acest tabel vom încerca să umplem căsuţele cu informaţia disponibilă.

Tabelul de care avem nevoie

Tot ce putem face la început e să stăm strâmb şi să judecăm drept (în limbajul specific s-ar chema "proiectarea bazei de date").

Ca principiu, orice tabel are un număr oarecare de rânduri şi de coloane. Utilizarea unui tabel în colectarea informaţiei necesare catalogului este necesară pentru că ne ajută să acoperim obiectele de catalogat împreună cu proprietăţile lor. Cel mai mare ajutor ni-l poate oferi prin indicaţia precisă a proprietăţii pe care nu o cunoaştem (încă), deoarece o anumită căsuţă din tabel nu a fost completată.

Care ar fi obiectul unui catalog al pieselor de poştă aeriană? Desigur, tocmai piesele respective, transportate pe calea aerului. Haideţi să ne gândim la tabelul pomenit mai sus în felul următor:

- fiecare rând al tabelului ar reprezenta o piesă de poştă aeriană;
- fiecare coloană a tabelului ar conţine câte o proprietate a piesei în cauză.

Cum putem face tabelul?

Sunt o sumedenie de posibilităţi. Cea mai nimerită (în opinia mea) ar fi crearea şi apoi completarea lui într-un program de calcul tabelar, ori într-un utilitar destinat fişierelor de tip CSV. Eu aş folosi ceva din gama Microsoft Excel (accesibil celor care deţin o licenţă legal achiziţionată), ori softul similar gratuit Calc din suita LibreOffice (care face acelaşi lucru, dar nu trebuie plătit nimic pentru el, fiind OpenSource).

Puteţi vedea mai jos o mostră de tabel realizat în LibreOffice Calc (click pentru mărire). Desigur, coloanele pot fi acelea sau nu, e o chestie la alegerea autorului, poate că sunt prea multe sau, dimpotrivă, prea puţine (click pe imagine pentru mărire).

Avantajul acestui soft gratuit este (printre altele) că foloseşte formate deschise de fişier, dar poate salva şi în formatele proprietare ale Microsoft Excel, de exemplu (click pentru mărire).

Desigur, rezultatul va depinde foarte mult de capacitatea şi de dorinţa de muncă a autorului. Tabelul de mai sus se poate personaliza "la sânge" la o adică, putând conţine informaţii despre compania aeriană, despre unele variante (poate că au existat la un singur zbor şapte variante de francatură), despre culoarea unor ştampile, dar şi informaţii care ar ţine de "bucătăria internă" a autorului (provenienţa piesei - colecţia sau licitaţia, preţul de vânzare, numerele de catalog din alte lucrări gen Sieger, eventualele francaturi mixte, trimiterile cu parcurs mixt aerian + terestru ori cele catapultate cum sunt DO-X etc., etc.).

Desigur, nu în ultimul rând tabelul ar trebui să conţină cotele acordate de către autor fiecărei piese. Dar înainte de a le cota, el ar trebui să-şi stabilească principiul de evaluare în raport de starea calitativă, de frecvenţa de apariţie, de eventuale elemente suplimentare valoroase cum ar fi semnătura pilotului sau alte asemenea "minuni" specifice domeniului.

Nu în ultimul rând poate că un asemenea catalog ar trebui să cuprindă şi piesele sosite în România, cu plecare din alte ţări.

Gata, mai multe nu mai zic, minte are fiecare. Concluzia: cine doreşte să muncească o poate face. Indiferent cine ar fi acea persoană, îi doresc succes.
_________
*) Sunt colecţionari care nu au avut posibilitatea să viziteze expoziţiile pe unde s-au perindat colecţiile multor filatelişti români. În prezent, noi, românii nu avem o expoziţie virtuală aşa cum au alţii. Mai există câţiva volecţionari care prin forţe proprii şi-au "suit" pe internet unele exponate.
Ideea este însă că - cel puţin pentru capitolele de bază ale filateliei româneşti - dacă nu rămâne nimic scris, peste ani grămada de diplome şi de tinichele adunate de cineva nu vor mai valora nici cât o ceapă degerată.
Dacă într-adevăr vrei să faci ceva, apoi atunci te apuci şi faci, nu dai mărunt din buze pe la colţuri.
Altă dată se putea face! Şi am să vă arăt ceva ce unora s-ar putea să nu le vină să creadă!
Ce-aţi spune dacă aţi vedea NUMAI INVENTARUL bibliotecii filatelice care a aparţinut unui nume mare al primilor ani ai filateliei mondiale, inventar scris mărunt şi publicat într-un volum de PESTE 450 de pagini!?!

Dacă v-am stârnit îndeajuns de mult curiozitatea, puteţi descărca volumul (care este liber de drepturi de autor, fiind pus la dispoziţia publicului de către Smithonian Institute) de aici. Este în format PDF şi are o mărime de 45,5 MB.

© 2011-2014 Max Peter.

Piesă de poştă aeriană falsificată

În urmă cu câteva zile am văzut pe eBay o piesă de poştă aeriană franceză. Piesele expediate din România şi transportate cu avioanele militare franceze nu sunt chiar printre cele mai comune, de aceea exemplarul de pe eBay mi-a captat imediat atenţia. Click pe imagini pentru mărire.

La prima vedere, ar fi vorba despre o ilustrată expediată din România spre Franţa. Cine nu cunoaşte detalii privind istoricul curselor aeriene franceze care au plecat/au tranzitat teritoriul României ar fi putut crede că ilustrata a fost expediată din Arad (sau dintr-o localitate situată în apropiere), deoarece marca purtând supratiparul "Ocupaţia franceză" nu a circulat în Regat, de exemplu. Francatura formată sintr-o marcă cu supratipar şi una fără este ceva mai atractivă, dar nu se "pupă" cu tariful.
Tot la prima vedere, piesa mi s-a părut în neregulă atunci când am văzut-o şi am întrebat prietenii de pe Facebook ce părere au despre ea, fără să intru în detalii.
Detaliile însă le prezint acum.

Din literatură (şi din studiul pieselor care mi-au mai trecut prin mână) ştiam mai de demult că oficiul militar francez de campanie nr. 520 a funcţionat în Constantinopol, începând cu 8 iulie 1919*, ştampila acestuia fiind utilizată pe corespondenţele oficiale şi particulare expediate prin intermediul avioanelor militare franceze din Constantinopol la Bucureşti (de unde exista o legătură feroviară spre Franţa prin Orient Expres). Ca document oficial este indicată o instrucţiune semnată de generalul Franchet d'Esperey, Comandantul General al Forţelor Aliate. Piesa de mai sus poartă data de 29 mai 1919, încadrarea istorică în timp nepotrivindu-se.
Tot în instrucţiunea menţionată se specifică în mod clar că toate corespondenţele particulare expediate din Constantinopol trebuiau francate cu mărci franceze cu nominal însumat de 1 franc, drept suprataxă aeriană. Francatura piesei noastre nu se potriveşte, după cum bine se poate vedea.
Şi tot în instrucţiunea cu pricina se menţionează (lucru confirmat de piesele care mi-au trecut prin mână) că toate trimiterile trebuie ştampilate cu o ştampilă dreptunghiulară cu cadrul dublu, având textul "ARMEES ALLIEES EN ORIENT/POSTE AERIENNE". Această ştampilă lipseşte de pe piesa cu pricina.

Examinând cu mai multă atenţie piesa, am observat un lucru interesant (click pe imagine pentru mărire):

Cele două amprente de pe cartea poştală prezintă nişte "tăieturi" albe orizontale. Cine a utilizat o imprimantă cu jet de cerneală la care culoarea negru este "pe ducă" cred că ştie despre ce vorbesc.

Am mai observat un lucru interesant: Ilustrata are în mesajul de pe verso, lângă text, şi data. Dată care, însă, se vede de la o poştă că a fost modificată (în mod grosolan), din 27/2/19 în 27/5/19 (priviţi cu atenţie imaginea de mai jos):

Am descoperit acest element ceva mai târziu, dar el nu a făcut altceva decât să îmi întărească convingerea că priveam o piesă contrafăcută. Mai mult, piesa în cauză a fost oferită pe eBay de către o persoană despre care am mai scris pe blog din motive similare - piese contrafăcute (este vorba de ID-ul dzam84). Click pentru mărire.

*  Ing. Călin Marinescu - Poşta aeriană în România 1916-1993, Bucureşti, 1994, p. 29-33.

Trimiteri transatlantice

Piesele expediate din România interbelică peste Ocean nu se află în număr prea mare pe piaţa filatelică. Atunci când ele mai apar prin licitaţii - fie ele licitaţii ale unor case filatelice cunoscute, fie licitaţii găzduite de portalurile online - nu prea se întâmplă să rămână nevândute.
Atractivitatea acestor piese este mai degrabă determinată de francaturile pe care le poartă piesele în cauză şi nu atât de tarifele puţin mai neobişnuite (în ultimii ani am constat că interesul pentru studiul francaturilor şi/sau al circulaţiilor pentru perioada de după Primul Război Mondial este aproape inexistent).

Relativ recent am întâlnit două plicuri pe care le-am păstrat pentru a vi le prezenta.

Primul plic este francat cu uzuale Carol al II-lea cu un nominal total de 68 lei, de la Cernăuţi, la sfârşitul lunii iunie 1939 (ca o curiozitate, anul din ştampilele oficiului Cernăuţi este eronat - 1929 în loc de 1939), la Buenos Aires, în Argentina. Pe faţa plicului se distinge şi o ştampilă de tranzit - BANEASA AEROGARA 30 IUN 39. Din păcate, pe verso plicul nu mai poartă nicio altă ştampilă (de aceea nu i-am mai prezentat imaginea).

Al doilea plic a fost expediat pe 26 octombrie 1940 de la Timişoara la Santiago de Chile, în regim de trimitere recomandată, expres şi par avion. Francatura are un nominal total de 205 lei. Ştampila de plecare - TIMISOARA - PRIN AVION - este aplicată pe ambele feţe, anulând francatura. Pe verso se distinge ştampila de sosire aplicată foarte clar, SANTIAGO I (RECEPTION SEGUNDO TORNO) 14 NOV 40.

Amatorii de tarife sunt invitaţi să verifice singuri încadrarea francaturilor în tarifarele vremii.

Ambele plicuri au fost vândute la un preţ total care nu prea este la îndemâna oricui.

Zeppelin Argentina - România

Dacă piese "zburate" cu zeppelinul (mă rog, mai mult sau mai puţin) expediate din România către alte zări europene şi de peste ocean se mai întâlnesc şi unele se pare că nu sunt aşa de rare în comparaţie cu preţurile pe care le cer unii negustori, piesele expediate din străinătate spre România sunt ceva mai rare şi de aceea orice piesă descoperită merită semnalată, în opinia mea.
Piesa din imaginile de mai jos (click pentru mărire) a fost vândută recent pe un portal online. Nu fac aprecieri asupra preţului (pe care nici nu doresc să-l specific, cine este interesat n-are decât să se abonez la licitaţii).

Este interesant parcursul plicului, un parcurs mixt destul de interesant. El a fost expediat  în regim de recomandată par avion prin intermediul celui de-al doilea zbor transatlantic cu zeppelinul din Buenos Aires, sub egida companiei de ransport aerian Condor, pe 13 septembrie 1932. Primul "semn" că a ajuns în Europa îl certifică ştampila aplicată la Friedrichshafen (Bodensee), în Germania, pe 21 septembrie. Peste o zi, plicul ajunge deja (probabil prin intermediul poştei terestre) la Munchen, apoi la Berlin (chiar dacă ştampilele celor două localităţi poartă aceeaşi dată, 22 septembrie, departajarea se poate face după orele curselor poştale, lizibile după anul fiecărei ştampile: 7-8, respectiv14-15).
Din Berlin, plicul a fost expediat probabil cu o cursă aeriană, el ajungând la Bucureşti pe 23 septembrie (se distinge pe verso ştampila ovală BUCURESTI - SOSIRE PRIN AVION). Peste încă o zi plicul ajunge la destinaţie, în Alba Iulia (ştampila de sosire este vizibilă tot pe verso).

Pentru colecţionarii de piese de poştă aeriană

În timp, am avut ocazia să văd mai multe exponate cu piese de poştă aeriană prin expoziţii, atât în ţară, cât şi în străinătate. Cu foarte puţine excepţii, piesele prezentate proveneau dintr-o singură ţară (de regulă cea a expozantului, a titularului exponatului).
Ei bine, legăturile poştale aeriene (mai ales în cazul unor exponate sau colecţii care pun accentul pe istorie poştală) au existat mereu în ambele sensuri.
Colecţionarii - nu ştiu de ce - nu se gândesc aproape niciodată şi la piese sosite în ţara lor (aşa-numitele "incoming mail"). Ideea mi-a venit după o discuţie pe care am avut-o pe mail cu un colecţionar bucureştean, care mi-a cerut părerea despre cea mai bună modalitate de ilustrare a curselor poştale aeriene externe. Să vă arăt şi piesa de la care a plecat discuţia (click pe imagine pentru mărire).

Este vorba despre un plic expediat în vara anului 1940 din Polonia ocupată ("Guvernământul General") în România, la Bucureşti. Pe faţa plicului nu există nicio indicaţie de serviciu cu privire la parcursul aerian al corespondenţei. Există însă pe verso, o ştampilă de tranzit din Bucureşti ("C. AVION S."). Această piesă ar fi făcut foarte frumos o ilustrare a curselor România-Germania, alături de un tabel al curselor cunoscute dus-întors, potrivit literaturii cunoscute.
Desigur, aceasta este opinia mea şi în final voi decideţi ce şi cum doriţi să colecţionaţi.

Un plic frumos

Aş fi vrut să public mai devreme articolul, dar se pare că nenea Gogu (aka Google) a avut ceva probleme, iar contul meu nu a putut fi accesat pentru ceva timp.
Aseară am remarcat un plic frumos, o trimitere comercială, dar în acelaşi timp şi o piesă de poştă aeriană din perioada mai timpurie. Click pe imagini pentru mărire.

Este o piesă care ar avea mai multe ingrediente care ar face-o să fie dorită în colecţii. Plicul, care poartă un frumos antet monocolor semiilustrat, a fost francat cu uzuale "Mihai copil" şi expediat recomandat prin poşta aeriană, în mai 1939, din Bucureşti în Germania, la Berlin. Mărcile uzuale au toate un perfin vizibil (I H C - se face, cum este şi normal, legătura cu numele firmei înscris în antetul tipărit).
Plicul poartă o etichetă de serviciu (uzuală în epocă) pentru poşta aeriană. Pe faţa plicului se mai pot distinge două ştampile de serviciu pentru atestarea transportului prin poşta aeriană, ambele germane (una pentru Nürnberg şi una pentru Cottbus). Pe verso se pot distinge ştampilele de tranzit (Nürnberg) şi de sosire la Berlin.
Plicul a fost foarte bine păstrat, nu are pliuri sau rupturi. El a fost vândut pe un portal online cu un preţ final de 68 dolari (după 3 biduri). Spuneţi voi dacă a fost mult sau nu.

Poştă aeriană cu francatură mai puţin uzuală

Am remarcat plicul din imaginile de mai jos (click pentru mărire) datorită francaturii, nu chiar obişnuită. Ea este formată în totlaitate numai din mărcile uzuale destinate poştei aeriene, cunoscute şi sub numele de "Carol al II-lea «cu şapcă»", după uniforma pe care o poartă regele.

Plicul a trecut efectiv prin poştă, purtând toate ştampilele care dovedesc acest lucru (inclusiv ştampila germană de poştă aerină - cea aplicatăî pe faţă cu tuş roşu). Pe verso, mărcile în completare au fost lăsate neobliterate de către poşta română, dar există o ştampilă de sosire din Berlin.
Nu mai fac acum calculul tarifului (recunosc că mi-e lene să "dau în cărţi", că nu-l ştiu pe dinafară). Dacă doreşte cineca să-l argumenteze, este invitatul meu.
Plicul a fost oferit în sistem BuyItNow pentru suma de 80 de dolari, nefiind vândut (cât timp l-am urmărit).
Întrebare de baraj pentru cârcotaşi: de ce luna din ştampila ovală BUCUREŞTI PAR AVION este scrisă cu "K", adică "OKT"?

Piesă frumoasă de poştă aeriană, vândută ieftin

Acum câteva zile, plicul din imaginile de mai jos (click pentru mărire) a fost vândut pe un portal online. Piesele zburate cu cursa aeriană în cauză nu sunt rare (mă refer la cele plecate din Liban şi francate cu mărci libaneze). Această piesă însă poartă mărci siriene.

Fără îndoială, este o piesă filatelică (la fel ca mai toate plicurile de poştă aeriană expediate în perioada interbelică, inclusiv faimoasele "zeppeline"), dar ea poartă ştampilele de plecare/sosire/auxiliare care îi atestă circulaţia reală prin poştă.
Plicul a fost adresat unui destinatar la post restant. Nefiind găsit (probabil că nici nu se afla în Bucureşti acea persoană), plicul a fost returnat expeditorului. Datele ştampilelor de pe verso sunt concludente.
Plicul a fost vândut cu (numai) 14 dolari.

U.S.A. via Clipper

Dădusem zilele trecute pe un portal online peste un plic din perioada interbelică expediat recomandat şi PA către Statele Unite pe faţa căruia expeditorul a făcut o adnotare, "Via Clipper". Iniţial am crezut că era vorba de zveltele nave cu pânze mult apreciate în secolul al XIX-lea pentru eleganţa, dar şi pentru viteza cu care erau în stare să navigheze. Şi asta pentru că mi-a plăcut modelismul pe vremea când eram doar un puşti.

Totuşi, o vagă amintire (tot de pe vremea când eram pasionat de modelism) m-a îndreptat spre o aeronavă, iar o scurtă "plimbare" pe net mi-a adus imediat răspunsul.
Dar să vedem ce este cu piesa noastră. Ea a fost expediată din Bucureşti pe 20 iulie 1940 printr-o cursă de poştă aeriană, cel mai probabil spre vestul Europei, poate Southampton, în Anglia. De ce amintesc această localitate? Pentru că până aici veneau cursele transatlantice ale companiei americane Pan American, zborurile fiind efectuate cu avioane de tipul Boeing 314 "Clipper", în fapt hidroavioane, unele dintre cele mai mari şi mai luxoase aeronave ale vremii.
Plicul a ajuns la New York pe 8 august.

Aceasta era aeronava botezată "Clipper". Multe detalii au fost postate - unde altundeva - pe Wikipedia. Puteţi citi mai multe aici. Imaginea are aceeaşi sursă.
Piesa de poştă aeriană a fost vândută cu 50 dolari (după 3 biduri).

Şi un update cu o piesă scăpată

Încheind articolul precedent, parcă îmi stătea ceva pe limbă ca şi cum mi-aş fi pierdut firul. Uitasem o piesă de poştă aeriană expediată, în mod similar, tot spre România, dar ceva mai timpurie decât celelalte.

Este vorba de un plic expediat în septembrie 1923 prin intermediul zborului Praga - Bucureşti. Plicul este frumos francat cu valorile celei de-a doua emisiuni de poştă aeriană (din 1922), plus o uzuală model "Porumbelul cu scrisoarea" (1920). Plicul are ştampila de sosire de la Bucureşti pe verso (ce-i drept cam neclară), prezentând şi un decupaj al clapei. În ciuda acestui defect, piesa a fost vândută cu 63 dolari (mărcile supăratipărite au o cotă modestă).

Corespondenţe par avion spre România

Recent am întâlnit trei piese drăguţe pe portalurile online şi m-am gândit să le păstrez imaginile pentru a vi le prezenta. Sunt piese frumoase (una din ele a fost semnalată şi în "clubul" colecţionarilor de pe Facebook) şi, un lucru interesant, toate au fost şi ieftine.

Acest carton a fost expediat prin intermediul primului zbor Berlin-Bucureşti-Constanţa, provenind din Bruxelles şi având ca destinaţie Bazargicul. Piesa are ştampila de plecare din Bruxelles (aplicată pe o marcă de poştă aeriană belgiană), o ştampilă de tranzit din Bucureşti şi ştampila de sosire la Bazargic (până la care se pare că a avut un parcurs terestru). Nu sunt sigur că piesa a zburat însă, din cauza ştampilei "Sanr surtaxe Aêrienne". Chiar şi aşa însă, este o piesă atractivă care a fost oferită pentru 12 dolari şi care a rămas nevândută.

A doua piesă a fost expediată prin intermediul primului zbor Budapesta - Arad - Bucureşti. Cartonul special poartă  francatură tricoloră maghiară, dar şi două viniete frumoase (una ocazionată de târgul de la Budapesta din aprilie-mai 1938, cealaltă ocazionată chiar de zborul cu pricina). Piesa poartă ştampila de sosire la Bucureşti şi ştampila de cartare, tot de la Bucureşti. Cartonul comemorativ a fost vândut pentru o sumă nesemnificativă, nefiind "bătaie" pe el. Acum câţiva ani ţin minte că s-a vândut o piesă identică într-o licitaţie românească cu de vreo două ori preţul obţinut acum.

A treia piesă a fost un plic expediat prin intermediul primului zbor direct Beirut -Bucureşti. Piesa poartă toate ştampilele normale aferente, inclusiv ştampila specială dreptunghiulară a zborului cu pricina. Plicul a fost vândut pentru o sumă derizorie, aş putea spune, în raport cu frumuseţea lui.

Francatură grea pe un zbor transatlantic

Piesa de mai jos (click pe imagini) este, din câte ştiu, cea mai grea francatură românească cunoscută în perioada interbelică. Este o trimitere de poştă aeriană din 1936 expediată peste Atlantic prin intermediul poştei aeriene germane.

Scrisoarea poartă nu mai puţin de 87 exemplare de 100 lei Carol II Londra, plus alte câteva mărci, tot uzuale.
Piesa a fost oferită anul trecut la o licitaţie germană (dar cred că a rămas nevândură, ori a fost achiziţionată ulterior, la "solduri", că se mai obişnuieşte şi la case mai mari). Nu sunt sigur dacă nu cumva am mai scris despre ea vreun articol, dar mi-e lene să caut prin două mii de articole. Acum văd că piesa este din nou oferită la o licitaţie la care ofertele expiră poimâine, dacă nu cumva greşesc. Preţul "de strigare" pleacă de la 180 euro (bineînţeles fără comisioane şi restul).
În ciuda faptului că plicul este destul de obosit, rămâne o piesă deosebită şi nu cred că aspectul ar conta prea mult, deoarece a doua piesă similară nu cred că mai există.

Circulaţii frumoase

Cele două piese din imaginile de mai jos (click pentru mărire) au fost oferite în licitaţii online, făcând parte din categoria pieselor văzute mai rar. Să vedem despre ce este vorba.

Prima piesă este un "zeppelin", un zbor datat aprilie 1932, fiind Al 3-lea zbor către America de Sud din acel an. Piesa a fost expediată în regim de trimitere recomandată din Bucureşti, cu destinaţia Brazilia (Recife - Pernambuco). Piesa a aurmat un parcurs terestru până în Germania (via Austria), dacă este să interpretăm datele din ştampilele pe care le poartă cartea poştală. Pe 18 aprilie ea a părăsit aerodromul din Friedrichshafen, ajungând la Pernambuco două zile mai târziu. Cartea poştală a fost vândută cu 208 dolari (după 32 de biduri).

A doua piesă este o aşa-numită "incoming mail" (piesă sosită), fiind expediată din Roma la Galaţi, în România, în decembrie 1937. Deşi plicul (care poartă o francatură foarte frumoasă) a fost expediat cu indicaţia "Per via aerea", nu ştiu dacă parcursul lui a şi fost aşa, în ciuda faptului că pe verso există o ştampilă de tranzit din Budapesta, cu textul "Repülőtér". Plicul a fost oferit în regim BuyItNow pentru o sumă de 150 de euro (nu am idee dacă face sau banii aceştia, nu mă pricep la piese italiene).

O fi bună, sau e complezenţă?

Am întâlnit o piesă pe care nu am mai văzut-o până acum. Click pe imagine pentru mărire.

Ştampila indică fără dubiu că este vorba de primul zbor pe ruta Roma - Belgrad - Bucureşti, datat 5 octombrie 1937. Numai că piesa are două probleme: prima e că spatele plicului este imaculat, fără niciun fel de ştampilă de tranzit/sosire; a doua este că destinatarul înscris pe faţa plicului este din Italia, nu din România. Din aceste două cauze am apreciat că ar putea fi vorba de o corespondenţă cu francatură şi ştampile de complezenţă.
Dacă altcineva poate da vreo lămurire, este invitatul meu. Plicul a fost vândut într-o licitaţie online cu 41 dolari.

Un zbor trans-pacific ajuns în România

Este prntru prima dată când văd o asemenea piesă, poşta aeriană nefigurând printre preocupările mele de bază. Piesa din imaginile de mai jos (click pentru mărire) a fost vândută zilele trecute pe un portal online cu un preţ care nu mi se pare deloc ridicat, ţinând cont că ar fi prima piesă de acest fel văzută de ani buni de când urmăresc licitaţiile zi de zi.

Provenind din zone geografice care nu mi-au trezit interesul, nu dispun de literatura necesară ca să pot spune în ce măsură piesa ar fi de un real interes pentru chinezi ori americani. Este vorba de primul zbor trans-pacific efectuat între Macau (colonia portugheză de pe actualul teritoriu chinez) şi Statele Unite.
Plicul poartă o ştampilă specială (aplicată cu tuş violet pe faţă), plus o ştampilă de serviciu cu indicaţia PAR AVION/POR AVIAO (în Macau limba oficială era portugheza, pe lângă cea locală), plus o etichetă lipită (tot pe faţă) în colţul stâng superior. Plicul este francat cu două mărci uzuale de câte 50 avos din Macau, obliterate cu ştampila  obişnuită de zi, datată 28 aprilie 1937.
După ştampila de pe verso, peste două zile plicul ajunsese în Guam, teritoriu american insular situat la est de Filipine şi în apropiere de Insulele Mariane în Pacific. Nu se mai vede nicio altă ştampilă, dar probabil plicul a ajuns în tranzit undeva pe teritoriul SUA, de unde cred că a plecat pe cale maritimă către Europa. Plicul a ajuns abia pe 17 iunie (adică după aproape două luni de la plecare) la Timişoara (Oficiul Poştal nr. 2), sosind la destinaţie la Cluj a doua zi.
Chiar dacă nu este rară (preţul de adjudecare al plicului a fost de numai 20 dolari după 4 biduri), piesa este frumoasă prin parcursul său într-o epocă în care cursele care traversau Pacificul nu erau totuşi ceva obişnuit.

Trei zboruri despre care nu am ştiut

Nu sunt un specialist în poştă aeriană, în ciuda faptului că am încercat să mai adun câteva piese şi francaturi care mi s-au părut mai interesante.În ceea ce priveşte literatura de specialitate, m-am bazat întotdeauna pe materialele şi studiile publicate de alţi colecţionari.
La una din licitaţiile casei australiene Phoenix desfăşurate în această lună (pe 7 iunie) am dat însă peste trei piese româneşti de care habar n-am avut că există. Nici nu aveam vreo pretenţie însă. La licitaţia în cauză a fost desfăcută o colecţie de aerofilatelie cunoscută pe continentul australian (dar care mie nu mi-a spus nimic după nume, nefiind un specialist în domeniu).

Prima piesă este datată aprilie 1931, constituind o scrisoare simplă, para avion, expediată spre New South Wales. Plicul are o francatură de 25,50 lei (15,50 lei, plus taxa par avion de 10 lei), având pe faţă menţiunea manuscrisă "Per Romanian and Australian air mail". Pe verso plicul poartă ştampile de tranzit din Turcia şi Egipt.
Plicul a avut un preţ de strigare de 380 dolari australieni.

A doua piesă este datată ianuarie 1939, având o francatură mai "grea".

Plicul a fost expediat recomandat par avion din Bucureşti către Canberra. Conform descrierii făcute de vânzător (care se pare că a fost în temă la acest subiect), francatura de 464 lei a reprezentat tariful UPU de 33 lei (pentru o trimitere cuprinsă între 60 şi 80 grame, plus sprataxa de poştă aeriană de câte 106 lei pentru fiecare 20 grame x 4, plus taxa de recomandare de 12 lei, ceea ce ar fi însumat 469 lei (plicul are o francare insuficientă de 5 lei, care nu a fost însă taxată). Pe verso, plicul are ştampile aplicate la Atena, Sidney şi Canberra. Piesa a fost oferită cu un preţ de minimum 300 dolari australieni, fiind considerată una rară pentru perioada interbelică în ceea ce priveşte originea.

A treia piesă a fost expediată în martie 1940 în regim de recomandată par avion, de la Timişoara la Sidney. Francatura de 133 lei reprezintă tariful UPU de 12 lei pentru o scrisoare externă, plus suprataxa aeriană de 109 lei pentru prima treaptă de greutate de 20 grame, plus 12 lei taxa de recomandare. Pe verso plicul poartă ştampile din Atena, Mosman (NSW) şi Sidney, constituind o piesă foarte rară ca destinaţie pentru poştele aeriene expediate din Timişoara. Plicul poartă şi semnele cenzurii australiene. El a fost oferit la un preţ de strigare de 380 dolari australieni.

Anglia-România, primul zbor fără suprataxe aeriene

Cam aşa scrie pe antetul plicului din imaginea de mai jos.

Nu am stat să scotocesc prin toate listele cu zboruri din şi spre România ca să verific dacă ceea ce "susţine" piesa se confirmă sau nu. Dar este o piesă interesantă oricum. Nu pot distinge exact textul ştampilei tip flamă de pe mărci. Plicul a fost oferit într-o licitaţie online, iar imaginea este foarte mică, nu mă ajută cu nimic dacă o măresc, deoarece îşi pierde toată claritatea.
Chiar dacă interesul pentru piesele de poştă aeriană a scăzut drastic în ultimii ani, ele tot vor trebui incluse într-un viitor catalog specializat. Aşa că strângerea informaţiilor despre zboruri şi tarifele percepute se va dovedi, mai devreme sau mai târziu, folositoare.
Plicul din imagine a fost vândut cu 9 lire sterline.

Piesă interesantă de poştă aeriană

De câte ori am ocazia să văd pe undeva vreo piesă pe care n-am mai văzut-o sau de care nu ştiam, încerc întotdeauna să o documentez cu ajutorul literaturii filatelice de care dispun. Aşa s-a întâmplat şi cu plicul din imaginile de mai jos, plic al unui zbor pe care nu ţineam minte să-l mai fi văzut vreodată.

Văzând pe faţa plicului menţiunea "1st Amsterdam-Bucaresit" (sic!), m-am gândit imediat că nu cunoşteam să fi existat o asemenea cursă poştală aeriană sau vreun zbor. Bineînţeles că m-am repezit în lucrarea colegului nostru ing. Călin Marinescu (Poşta aeriană în România 1916-1993, Bucureşti, 1994, pag. 43-44), căutând cursa respectivă. Se pare că sursele nu indică o astfel de cursă, fiind însă posibilă "legarea" altor două curse (deoarece altfel nu-mi pot epxlica piesa în cauză): iniţial o cursă Amsterdam-Paris (pe 1 mai 1930, conform ştampilelor de pe faţă - olandeze - respectiv ştampilei PARIS AVION de pe verso), urmată de o a doua cursă, de la Paris la Bucureşti, efectuată probabil cu un avion al CIDNA.
Piesa a fost oferită pe un portal online, fiind vândută pentru o sumă neglijabilă. Dar în ciuda acestui lucru, rămâne totuşi o piesă interesantă.