Nu am obiceiul să scriu despre ce fac eu în offline. Pentru că nu ar interesa prea multă lume, dar şi pentru că nu mă dau în vânt după aşa ceva.
Ieri însă am lăsat internetul, blogul, licitaţiile şi fluxurile RSS şi am ieşit în oraş, în ciuda vremii câineşti şi neţinând cont de greutatea cu care mă deplasez de când am avut nenorocitul de accident.
Am avut plăcerea să cunosc "live" un alt blogger, pe care îl ştiu "virtual" de vreo doi ani buni cred. Este vorba despre proprietarul Colţului cu muzică şi al Paporniţei, o sămânţă de ardelean get beget în compania căruia am petrecut câteva ore plăcute cu adevărat.
După primul sfert de oră aveam deja senzaţia că ne cunoaştem de mult timp, iar discuţia şi-a dat drumul singură. Poate că şi ambianţa a avut partea ei de "vină", fiind pe terenul meu am evitat o invitaţie într-un loc netestat şi am ales un locşor cu nume cald: La mama.
De aceea vă spun că e bun şi un "live meet". Face bine la suflet.
Îţi mulţumesc pentru seara acordată, Călin!
Se afișează postările cu eticheta Prieteni. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Prieteni. Afișați toate postările
luni, 3 martie 2014
vineri, 11 octombrie 2013
marți, 29 ianuarie 2013
Mulţumesc frumos, Hapi!
Hapi, colega noastră de blogosferă, mi-a făcut o surpriză care pur şi simplu m-a lăsat fără glas.
Nu pot să nu vă arat în ce constă surpriza (click pe imagini pentru mărire).
Papirusurile sunt foarte frumoase. Din motive de păstrare, încă nu am îndrăznit să le scot din ţipla lor până am să fac rost de nişte rame frumoase, care să se asorteze şi să le şi asigure protecţia necesară.
Nu pot să nu vă arat în ce constă surpriza (click pe imagini pentru mărire).
Papirusurile sunt foarte frumoase. Din motive de păstrare, încă nu am îndrăznit să le scot din ţipla lor până am să fac rost de nişte rame frumoase, care să se asorteze şi să le şi asigure protecţia necesară.
duminică, 8 aprilie 2012
duminică, 26 februarie 2012
Viaţa e o curvă. Inclusiv în blogosferă.
Asta este în loc de "bilanţul" prilejuit de articolul cu numărul 1000...
Unii fac reevaluări. Aşa că m-am gândit să fac şi eu o reevaluare, că tot e la modă. După mai bine de un an de blogăreală, încep să constat din ce în ce mai des că unele obiceiuri adoptate de ai noştri colegi sună al dracului de fals şi denaturează efectiv imaginea tabloului care se cheamă blogosferă.
De ceva vreme, simt tot mai acut lipsa timpului necesar pentru a-mi rezolva problemele legate de tematica principală a blogului. Pentru un articol de 20 de rânduri, am nevoie câteodată de o documentare extrem de serioasă, care poate să îmi mănânce ore întregi. Ei bine, eu în loc să-mi văd de treabă, am ajuns să umblu ca nebunul pe diverse bloguri care nu sunt nici apropiate de tema mea şi faţă de care nici nu am cine ştie ce afinităţi. O parte dintre ele au avut cândva un articol care mi-a plăcut, motiv pentru care le-am introdus în blogroll şi am început să le urmăresc. Dar asta s-a întâmplat cândva, cu luni în urmă, iar conţinutul actual nu mă mai face să le vizitez cu vreo plăcere.
Au fost bloguri pe care le vizitam articol de articol. Mai şi comentam (şi mă străduiam să fac fiecare comentariu cât mai decent şi cât mai la subiect). Unii dintre autori cred că au ajuns să creadă că asta ar fi o obligaţie a mea, iar acest lucru mă deranjează. Aşa că începând de acum îi voi cam sări. Definitiv, inclusiv cu ştergerea din blogroll. Chiar mă făcea cineva atent că ajunsesem la un moment dat în top 5 al celor mai "prolifici" comentatori din Zelist, rămânând câteva luni bune pe acolo. Oare la ce mi-o trebui mie asta, stau şi mă întreb acum? Le-am tot făcut unora şi altora trafic şi comentarii la greu, fără ca mie să-mi ajute cu ceva treaba asta. Pentru că nu prea îmi pasă de locul din clasamente (asta chiar nu mă ajută, pentru că cititorul-ţintă pe care îl vizez cu articolele mele nu este interesat de nu ştiu ce top). Iar să pun publicitate pe propriul blog, nu vreau şi nu am nevoie (ce aş putea câştiga? Mai nimic! Ori o sumă cu totul nerelevantă, care pur şi simplu nu merită efortul, aş pierde mai mult lăsând de izbelişte un alt domeniu cu mult mai bănos).
Toate bune şi frumoase, până când, acum o săptămână sau două mă pomenesc cu două pinguri de la cineva, venite de pe un articol care duce oleacă a şantaj: dacă nu mă mai vizitezi, îţi fac şi-ţi dreg! Ei, nu mă înnebuni!
Nu cumva chestia asta seamănă oleacă a obrăznicie, prietene? Aşa că reevaluăm, vorba unui clasic în viaţă... Ia dispari matale de la mine din blogroll şi din RSS şi să mă mai aştepţi când o vorbi mutu'!
O altă problemă - cea a vizitelor. Aproape toată lumea merge pe principiul reciprocităţii. Ei, treaba asta nu-mi place. Eu te vizitez dacă şi când am chef, tu la fel. Pentru că n-avem contract. Vizitele între bloggeri ar trebui să se bazeze mai mult pe prietenie deschisă şi frumoasă, nu pe falsitate şi reciprocitate. Şi cei în această situaţie nu mai au ce să caute la mine în blogroll. La revedere!
Altă chestie: "lepşele" şi articolele cu temă. Se pare că îmi găsisem încă un serviciu, de pildă la "Miercurea fără cuvinte". Toată stima pentru Carmen, că nu e vina ei, ci a participanţilor. Păi stimaţi colegi, eu înţelesesem că "şpilul" este să te înscrii şi apoi să purcezi frumos să-i vizitezi şi pe ceilalţi înscrişi. Doar acesta este scopul declarat. Ei bine, unii se înscriu, apoi fac pe mortul în păpuşoi. Dacă tu îi vizitezi, poate îţi întorc şi ei vizita... Dar lucrul care a început să mă deranzeje cel mai tare este modul de participare, munca depusă acolo. Păi eu mă chinui săptămână de săptămână să fac câte un articol care să fie cu adevărat atractiv şi plăcut unei categorii cât mai largi de potenţiali cititori/vizitatori, iar când încep să-i vizitez pe ceilalţi participanţi, dacă sunt câţiva dintr-o sută întreagă ale căror articole să-mi spună ceva, cât de cât... Păi eu postez zeci de imagini şi mă chinui să fac un fir epic, iar prin alte părţi dau peste veşnicii nori, veşnicele apusuri, sau peste câte o frunză bleagă sau o mâţă leşinată. Sau pur şi simplu peste vreo imagine a altui blogger, sau luată de cine ştie de pe unde. Şi aia strâmbă, fadă, fără niciun Dumnezeu. Îmi pare rău, dar mie nu îmi este ruşine de ruşinea voastră, dacă vouă nu vă este. Până la urmă este cartea voastră de vizită, stimaţi colegi!
Pentru că eu unul nu pot să cobor ştacheta cu care i-am obişnuit pe cei mai mulţi, prefer să stau pe bară. Fără supărare.
Am mai avut de curând o situaţie care mi-a displăcut profund. Atunci când cineva încearcă să-mi facă program, s-ar putea să reacţionez într-un mod cu totul neaşteptat. Aşa că... la revedere!
Se pare că unii au ajuns sclavii topului Zelist. Să fiţi iubiţi, să staţi acolo până vă voi spune eu altceva... Pe mine să nu mai contaţi, pentru că mi se pare doar curvăsăreală. Scriu pe blog pentru plăcerea mea personală şi pentru cititorii pe care îi am. Nu pentru blogosferă. Nu mă interesează reclama. Nu mă interesează nici blogurile colective, nu îmi mai trimiteţi invitaţii. Dacă vreţi trafic, creaţi conţinut valoros, nu umblaţi după alţii să muncească în locul vostru. Şi mai lăsaţi-mă, frate, cu filozofia când n-aţi împlinit nici 30 de ani, nu v-aţi lovit niciodată de greutăţi adevărate, iar experienţa voastră se rezumă la traiul împreună cu mămica şi tăticu sau la viaţa într-un cămin de facultate!
Cer scuze, la acest articol lipsesc pingurile!
Unii fac reevaluări. Aşa că m-am gândit să fac şi eu o reevaluare, că tot e la modă. După mai bine de un an de blogăreală, încep să constat din ce în ce mai des că unele obiceiuri adoptate de ai noştri colegi sună al dracului de fals şi denaturează efectiv imaginea tabloului care se cheamă blogosferă.
De ceva vreme, simt tot mai acut lipsa timpului necesar pentru a-mi rezolva problemele legate de tematica principală a blogului. Pentru un articol de 20 de rânduri, am nevoie câteodată de o documentare extrem de serioasă, care poate să îmi mănânce ore întregi. Ei bine, eu în loc să-mi văd de treabă, am ajuns să umblu ca nebunul pe diverse bloguri care nu sunt nici apropiate de tema mea şi faţă de care nici nu am cine ştie ce afinităţi. O parte dintre ele au avut cândva un articol care mi-a plăcut, motiv pentru care le-am introdus în blogroll şi am început să le urmăresc. Dar asta s-a întâmplat cândva, cu luni în urmă, iar conţinutul actual nu mă mai face să le vizitez cu vreo plăcere.
Au fost bloguri pe care le vizitam articol de articol. Mai şi comentam (şi mă străduiam să fac fiecare comentariu cât mai decent şi cât mai la subiect). Unii dintre autori cred că au ajuns să creadă că asta ar fi o obligaţie a mea, iar acest lucru mă deranjează. Aşa că începând de acum îi voi cam sări. Definitiv, inclusiv cu ştergerea din blogroll. Chiar mă făcea cineva atent că ajunsesem la un moment dat în top 5 al celor mai "prolifici" comentatori din Zelist, rămânând câteva luni bune pe acolo. Oare la ce mi-o trebui mie asta, stau şi mă întreb acum? Le-am tot făcut unora şi altora trafic şi comentarii la greu, fără ca mie să-mi ajute cu ceva treaba asta. Pentru că nu prea îmi pasă de locul din clasamente (asta chiar nu mă ajută, pentru că cititorul-ţintă pe care îl vizez cu articolele mele nu este interesat de nu ştiu ce top). Iar să pun publicitate pe propriul blog, nu vreau şi nu am nevoie (ce aş putea câştiga? Mai nimic! Ori o sumă cu totul nerelevantă, care pur şi simplu nu merită efortul, aş pierde mai mult lăsând de izbelişte un alt domeniu cu mult mai bănos).
Toate bune şi frumoase, până când, acum o săptămână sau două mă pomenesc cu două pinguri de la cineva, venite de pe un articol care duce oleacă a şantaj: dacă nu mă mai vizitezi, îţi fac şi-ţi dreg! Ei, nu mă înnebuni!
Nu cumva chestia asta seamănă oleacă a obrăznicie, prietene? Aşa că reevaluăm, vorba unui clasic în viaţă... Ia dispari matale de la mine din blogroll şi din RSS şi să mă mai aştepţi când o vorbi mutu'!
O altă problemă - cea a vizitelor. Aproape toată lumea merge pe principiul reciprocităţii. Ei, treaba asta nu-mi place. Eu te vizitez dacă şi când am chef, tu la fel. Pentru că n-avem contract. Vizitele între bloggeri ar trebui să se bazeze mai mult pe prietenie deschisă şi frumoasă, nu pe falsitate şi reciprocitate. Şi cei în această situaţie nu mai au ce să caute la mine în blogroll. La revedere!
Altă chestie: "lepşele" şi articolele cu temă. Se pare că îmi găsisem încă un serviciu, de pildă la "Miercurea fără cuvinte". Toată stima pentru Carmen, că nu e vina ei, ci a participanţilor. Păi stimaţi colegi, eu înţelesesem că "şpilul" este să te înscrii şi apoi să purcezi frumos să-i vizitezi şi pe ceilalţi înscrişi. Doar acesta este scopul declarat. Ei bine, unii se înscriu, apoi fac pe mortul în păpuşoi. Dacă tu îi vizitezi, poate îţi întorc şi ei vizita... Dar lucrul care a început să mă deranzeje cel mai tare este modul de participare, munca depusă acolo. Păi eu mă chinui săptămână de săptămână să fac câte un articol care să fie cu adevărat atractiv şi plăcut unei categorii cât mai largi de potenţiali cititori/vizitatori, iar când încep să-i vizitez pe ceilalţi participanţi, dacă sunt câţiva dintr-o sută întreagă ale căror articole să-mi spună ceva, cât de cât... Păi eu postez zeci de imagini şi mă chinui să fac un fir epic, iar prin alte părţi dau peste veşnicii nori, veşnicele apusuri, sau peste câte o frunză bleagă sau o mâţă leşinată. Sau pur şi simplu peste vreo imagine a altui blogger, sau luată de cine ştie de pe unde. Şi aia strâmbă, fadă, fără niciun Dumnezeu. Îmi pare rău, dar mie nu îmi este ruşine de ruşinea voastră, dacă vouă nu vă este. Până la urmă este cartea voastră de vizită, stimaţi colegi!
Pentru că eu unul nu pot să cobor ştacheta cu care i-am obişnuit pe cei mai mulţi, prefer să stau pe bară. Fără supărare.
Am mai avut de curând o situaţie care mi-a displăcut profund. Atunci când cineva încearcă să-mi facă program, s-ar putea să reacţionez într-un mod cu totul neaşteptat. Aşa că... la revedere!
Se pare că unii au ajuns sclavii topului Zelist. Să fiţi iubiţi, să staţi acolo până vă voi spune eu altceva... Pe mine să nu mai contaţi, pentru că mi se pare doar curvăsăreală. Scriu pe blog pentru plăcerea mea personală şi pentru cititorii pe care îi am. Nu pentru blogosferă. Nu mă interesează reclama. Nu mă interesează nici blogurile colective, nu îmi mai trimiteţi invitaţii. Dacă vreţi trafic, creaţi conţinut valoros, nu umblaţi după alţii să muncească în locul vostru. Şi mai lăsaţi-mă, frate, cu filozofia când n-aţi împlinit nici 30 de ani, nu v-aţi lovit niciodată de greutăţi adevărate, iar experienţa voastră se rezumă la traiul împreună cu mămica şi tăticu sau la viaţa într-un cămin de facultate!
Cer scuze, la acest articol lipsesc pingurile!
duminică, 29 ianuarie 2012
Desktop de blogger
joi, 12 ianuarie 2012
Am primit un cadou
Ieri am avut parte de o surpriză plăcută. Doamna mea uitase să-mi spună, dar când am ajuns seara acasă, pregătindu-mi materialele pentru tura "schimbului II", am dat de plic, pe birou, lângă calculator (click pentru mărire).
M-am gândit imediat la articolul scris de Călin, publicat atât pe blogul personal, cât şi pe blogul proaspătului grup creat pe Facebook. Uite câtă dreptate poate să aibă!
Îţi mulţumesc, prietene!
M-am gândit imediat la articolul scris de Călin, publicat atât pe blogul personal, cât şi pe blogul proaspătului grup creat pe Facebook. Uite câtă dreptate poate să aibă!
Îţi mulţumesc, prietene!
sâmbătă, 7 ianuarie 2012
Nu-mi plac persoanele lipsite de caracter
Nu-mi face plăcere ce scriu acum, dar sunt necesare câteva cuvinte.
Imediat după Sărbători am avut de-a face cu o situaţie total aiurea. Prietenii ştiu despre ce este vorba şi nu voi mai repeta. Mă văd obligat să fac un lucru pe care nu l-am mai făcut până acum de când am deschis blogul: să scot pe cineva din blogroll. Mă doare-n bască de topuri şi altele de genul. Dar cu astfel de indivizi cu minte înţelenită şi comportament de mahala prefer să n-am de-aface. Pentru că nu merită decât ignoranţă deplină.
E valabil pentru oricine: lumea nici nu a început, nici nu se ve termina cu vreunul. Mă includ şi pe mine aici.
Orice comentariu pe care-l voi considera deplasat îl va trimite pe autor după individul cu pricina.
Imediat după Sărbători am avut de-a face cu o situaţie total aiurea. Prietenii ştiu despre ce este vorba şi nu voi mai repeta. Mă văd obligat să fac un lucru pe care nu l-am mai făcut până acum de când am deschis blogul: să scot pe cineva din blogroll. Mă doare-n bască de topuri şi altele de genul. Dar cu astfel de indivizi cu minte înţelenită şi comportament de mahala prefer să n-am de-aface. Pentru că nu merită decât ignoranţă deplină.
E valabil pentru oricine: lumea nici nu a început, nici nu se ve termina cu vreunul. Mă includ şi pe mine aici.
Orice comentariu pe care-l voi considera deplasat îl va trimite pe autor după individul cu pricina.
marți, 13 decembrie 2011
Pentru prietenii din blogosferă
În ultima săptămână am avut mult de lucru şi am cam lipsit de pe blogurile voastre.
De astăzi, situaţia s-a schimbat, mi-am (cam) terminat toată treaba pe anul acesta (sper!), aşa că am început să-mi fac din nou simţită prezenţa. O parte din voi cred că m-au văzut deja astăzi.
Am de gând să nu las nimic necitit la nimeni!
Vă doresc la toţi o săptămână cât mai frumoasă şi un trafic cât mai bun!
De astăzi, situaţia s-a schimbat, mi-am (cam) terminat toată treaba pe anul acesta (sper!), aşa că am început să-mi fac din nou simţită prezenţa. O parte din voi cred că m-au văzut deja astăzi.
Am de gând să nu las nimic necitit la nimeni!
Vă doresc la toţi o săptămână cât mai frumoasă şi un trafic cât mai bun!
vineri, 28 octombrie 2011
Blogosferă, blog, bloggeri...
Noroc că lumea (citeşte blogosfera românească) nu-i prea mare! Ba chiar e mică uneori!...
Îmi fac tura de seară pe la blogurile prietenilor virtuali şi dau la Andera de o provocare, ceva mai veche la origine, dar uite-aşa am descoperit că prietenei noastre Zinaida nu-i urmăream şi al doilea blog (ştiu, sunt spăşit, îmi cer iertare..., promit că nu o să mai fac...). Aşa că am remediat urgent problema cu blogroll-ul şi RSS Reader-ul şi m-am întors să văd încă odată despre ce este vorba...
(sursa)
Provocarea îmi place! Hai să vedem cum găsim cele mai bune definiţii pentru chestiile acestea cu care ne omorâm noi...
(sursa)
Blog = locul unde se duce timpul liber. Nevasta îi spune "serviciul ăla din schimbul III"... Mai e şi locul unde se aşează idei, planuri, speranţe şi regrete. Iar pe cele mai multe începe să se pună praful... Dar mai presus de toate, este locul unde cuvântul îşi dovedeşte puterea.
(sursa)
Blogger = (nu platforma!) este un om curajos, care vrea să-şi spună părerea în domeniul de care este interesat. Cred că Andera are adreptate: marea majoritate a bloggerilor sunt şi inteligenţi (chiar bine peste medie), nu numai curajoşi!
(sursa)
Blogosferă = o comunitate, sunt din ce în ce mai sigur de asta. E cel mai bun teren de confruntare a opiniilor, e locul unde cel mai adesea întâlneşti Oameni frumoşi şi inteligenţi! Este locul unde se leagă prietenii, unde se creează colective sau chiar platforme de idei. Este locul unde fiecare este liber să-şi împărtăşească părerile, să spună ceea ce îl roade sau să-şi împărtăşească bucuria...
(sursa)
Articol/Postare = e tocmai chestia aia frumoasă care-l macină pe blogger; o are în minte, se întreabă dacă o "spune" sau nu şi celorlalţi şi... până la urmă se hotărăşte, îşi ia inima în dinţi şi... vede el după aceea...
(sursa)
Comentariu = o altă chestie, cel mai adesea frumoasă şi isteaţă; sau o altă părere; sau o contribuţie nesperat de bună pentru autorul postului, pentru că aşa trebuie să fie: mai multe minţi sunt întotdeauna mai luminate decât una singură...
(sursa)
Link/Ping = chestia aia care mănâncă timp, pe care o vrea toată lumea şi care e de bun simţ (zic io...).
(sursa)
Blogroll = e lista aia pe care o are lumea în dreapta (stânga, jos sau unde vrea... muşchii lui), care întotdeauna e prea scurtă pentru a-i "prinde" pe toţi cei mai viteji şi mai istetzi prieteni.
(sursa)
Google = este probabil cea mai isteaţă realizare a internetului din ultimii douăzeci de ani, o concentrare a celor mai luminate minţi din IT, dar şi "motoraşul" fără de care mulţi nu cred că ar putea trăi...
(sursa)
SEO = o chestie care te scoate la liman, dacă ştii cum să o îmblânzeşti.
(sursa)
Reţele de socializare = chestii care iar îţi mănâncă timp, dar care te ajută tare mult dacă eşti destul de isteţ să apelezi la ele. Aici ai toate şansele să îţi faci prieteni noi şi să te întâlneşti cu cine nici nu gândeşti!
Deşi e o leapşă, nu vreau să o dau mai departe pentru că habar n-am cum stă fiecare cu timpul şi cu dorinţa de a scrie. Aşa că luaţi-o de bună dacă doriţi...
PS: Articolul a fost început aseară, dar nu l-am putut termina, am fost (şi încă sunt) într-o fază proastă, trag de mine să stau în faţa monitorului şi, chiar dacă ştiu că am o grămadă de treabă de făcut, parcă m-am moleşit de tot...
Îmi fac tura de seară pe la blogurile prietenilor virtuali şi dau la Andera de o provocare, ceva mai veche la origine, dar uite-aşa am descoperit că prietenei noastre Zinaida nu-i urmăream şi al doilea blog (ştiu, sunt spăşit, îmi cer iertare..., promit că nu o să mai fac...). Aşa că am remediat urgent problema cu blogroll-ul şi RSS Reader-ul şi m-am întors să văd încă odată despre ce este vorba...
Provocarea îmi place! Hai să vedem cum găsim cele mai bune definiţii pentru chestiile acestea cu care ne omorâm noi...
Blog = locul unde se duce timpul liber. Nevasta îi spune "serviciul ăla din schimbul III"... Mai e şi locul unde se aşează idei, planuri, speranţe şi regrete. Iar pe cele mai multe începe să se pună praful... Dar mai presus de toate, este locul unde cuvântul îşi dovedeşte puterea.
Blogger = (nu platforma!) este un om curajos, care vrea să-şi spună părerea în domeniul de care este interesat. Cred că Andera are adreptate: marea majoritate a bloggerilor sunt şi inteligenţi (chiar bine peste medie), nu numai curajoşi!
Blogosferă = o comunitate, sunt din ce în ce mai sigur de asta. E cel mai bun teren de confruntare a opiniilor, e locul unde cel mai adesea întâlneşti Oameni frumoşi şi inteligenţi! Este locul unde se leagă prietenii, unde se creează colective sau chiar platforme de idei. Este locul unde fiecare este liber să-şi împărtăşească părerile, să spună ceea ce îl roade sau să-şi împărtăşească bucuria...
Articol/Postare = e tocmai chestia aia frumoasă care-l macină pe blogger; o are în minte, se întreabă dacă o "spune" sau nu şi celorlalţi şi... până la urmă se hotărăşte, îşi ia inima în dinţi şi... vede el după aceea...
Comentariu = o altă chestie, cel mai adesea frumoasă şi isteaţă; sau o altă părere; sau o contribuţie nesperat de bună pentru autorul postului, pentru că aşa trebuie să fie: mai multe minţi sunt întotdeauna mai luminate decât una singură...
Link/Ping = chestia aia care mănâncă timp, pe care o vrea toată lumea şi care e de bun simţ (zic io...).
Blogroll = e lista aia pe care o are lumea în dreapta (stânga, jos sau unde vrea... muşchii lui), care întotdeauna e prea scurtă pentru a-i "prinde" pe toţi cei mai viteji şi mai istetzi prieteni.
Google = este probabil cea mai isteaţă realizare a internetului din ultimii douăzeci de ani, o concentrare a celor mai luminate minţi din IT, dar şi "motoraşul" fără de care mulţi nu cred că ar putea trăi...
SEO = o chestie care te scoate la liman, dacă ştii cum să o îmblânzeşti.
Reţele de socializare = chestii care iar îţi mănâncă timp, dar care te ajută tare mult dacă eşti destul de isteţ să apelezi la ele. Aici ai toate şansele să îţi faci prieteni noi şi să te întâlneşti cu cine nici nu gândeşti!
Deşi e o leapşă, nu vreau să o dau mai departe pentru că habar n-am cum stă fiecare cu timpul şi cu dorinţa de a scrie. Aşa că luaţi-o de bună dacă doriţi...
PS: Articolul a fost început aseară, dar nu l-am putut termina, am fost (şi încă sunt) într-o fază proastă, trag de mine să stau în faţa monitorului şi, chiar dacă ştiu că am o grămadă de treabă de făcut, parcă m-am moleşit de tot...
miercuri, 19 octombrie 2011
La Mulţi Ani!
Mâine este ziua uneia dintre colegele noastre din blogosferă.
M-am gândit să-i ofer un buchet mare-mare de flori.
La Mulţi Ani, Carmen!
marți, 11 octombrie 2011
Doliu
Am aflat cu durere, puţin mai devreme, că a mai plecat dintre noi un colecţionar.
Sunt puţini filateliştii români care nu l-au cunoscut pe cel care a fost ANGELO BARBU POPESCU, un mare sufletist şi un colecţionar pasionat. A fost un om deosebit, stimat de colegii de pasiune şi de cei cărora le-a îndrumat primii paşi în filatelie.
Adresez familiei pe această cale sincere condoleanţe.
Cei care doresc să îl conducă pe ultimul drum o pot face la Cimitirul Ghencea Civil mâine, începând cu ora 14,00.
Dumnezeu Să-l ierte!
Sunt puţini filateliştii români care nu l-au cunoscut pe cel care a fost ANGELO BARBU POPESCU, un mare sufletist şi un colecţionar pasionat. A fost un om deosebit, stimat de colegii de pasiune şi de cei cărora le-a îndrumat primii paşi în filatelie.
Adresez familiei pe această cale sincere condoleanţe.
Cei care doresc să îl conducă pe ultimul drum o pot face la Cimitirul Ghencea Civil mâine, începând cu ora 14,00.
Dumnezeu Să-l ierte!
vineri, 5 august 2011
Mulţumiri necesare
Am observat în ultima statistică a ZeList câteva linkuri noi către umilul meu blog. Chiar dacă aveam deja în blogrollul meu blogurile cu pricina (pentru că le-am vizitat şi mi-au plăcut), asta nu înseamnă că nu trebuie să adresez mulţumiri pentru bunăvoinţa ce mi s-a arătat.
Nu pot să spun decât că puteţi conta pe prietenia mea.
Nu pot să spun decât că puteţi conta pe prietenia mea.
luni, 18 iulie 2011
Astăzi m-am simţit aiurea...
Un prieten m-a tras astăzi de mânecă. Chestia este că nu ştiu dacă am greşit sau nu.
Dar sper că n-am greşit şi că nu e vorba de mine. E vorba despre un lucru căruia, neintenţionat, nu i-am dat prea multă atenţie până acum. Dar poţi răni pe cineva şi prin indiferenţă, chiar dacă nici prin cap nu-ţi trece să faci aşa ceva. Celălalt nu ştie însă, şi-l faci să sufere. Chiar dacă acelaşi cuvând poate să aibă o mie de sensuri pentru o mie de oameni, chiar dacă un obiect este văzut în o mie de feluri de-o mie de oameni. Odată ce-ai început să scrii, nu mai eşti singur, numai cu gândurile tale.
Dar tocmai de aceea sunt prietenii, şi chiar lucrul acesta îl aştept de la ei. Să-mi spună verde-n faţă când greşesc!
Un gând bun pentru Carmen,
Dar sper că n-am greşit şi că nu e vorba de mine. E vorba despre un lucru căruia, neintenţionat, nu i-am dat prea multă atenţie până acum. Dar poţi răni pe cineva şi prin indiferenţă, chiar dacă nici prin cap nu-ţi trece să faci aşa ceva. Celălalt nu ştie însă, şi-l faci să sufere. Chiar dacă acelaşi cuvând poate să aibă o mie de sensuri pentru o mie de oameni, chiar dacă un obiect este văzut în o mie de feluri de-o mie de oameni. Odată ce-ai început să scrii, nu mai eşti singur, numai cu gândurile tale.
Dar tocmai de aceea sunt prietenii, şi chiar lucrul acesta îl aştept de la ei. Să-mi spună verde-n faţă când greşesc!
Un gând bun pentru Carmen,
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
