Piese excepţionale la David Feldman - Imperiul Otoman

Licitaţia s-a desfăşurat exact în urmă cu o săptămână, înglobând în ofertă un număr important de piese - mărci, scrisori, ştampile, circulaţii - din aria Levantului. Nu am de gând să copiez catalogul licitaţiei, ci doar să prezint două piese care mi-au plăcut mai mult.

Prima piesă este o scrisoare expediată în aprilie 1867 din Sulina, la Genova, în Italia. Scrisoarea a fost francată cu două mărci Napoleon, una de 20 şi cealaltă de 40 centime, ambele fiind obliterate cu ştampila romb cu puncte 5099 cu cifre mari, iar pe faţa scrisorii a fost aplicată foarte clar ştampila de zi a oficiului consular, SULINA TURQ. D'EUROPE 7 AVRIL 67.
Scrisoarea - o piesă deosebit de rară - a fost semnată de expertul Nakri. Ea a avut un preţ de strigare de 20.000 euro, dar nu a fost vândută.

A doua pisă este un plic francat cu trei mărci de 10 bani din emisiunea Bucureşti II 1876 (pereche şi unicat), obliterate ПОЛЕВОЕ ПОЧТ.ОТДБЛЕНIЕ 2.(1) 2. / 1 OKT 1877, ştampilă aparţinând oficiului de campanie rus staţional la acea dată la Buzău. Plicul a fost expediat În Italia, la Milano.
Piesa este una cheie pentru istoria poştală a războiului ruso-turc din 1877-1878, război în care România şi-a câştigat independenţa.
Plicull a fost oferit (şi s-a vândut) cu 12.500 euro.

Licitaţia a cuprins multe piese frumoase şi rare sau foarte rare, care nu se văd decât o dată la mulţi ani. Menţionez o serie de piese excepţionale ale poştei otomane în Dobrogea (multe necunoscute în literatura filatelică românească).
Cei care nu au vizionat licitaţia, dar doresc să o facă pot accesa acest link (care cred că nu va fi disponibil pentru o perioadă mai îndelungată, aşa că vă sfătuiesc să vă grăbiţi). În afara pieselor puteţi vedea şi ce s-a vândut şi la ce preţuri.

Bijuterii internaţionale: mărcile-etichetă columbiene pentru poştă aeriană şi un centru răsturnat

Licitaţia casei americane Cherrystone din luna aprilie a.c. a cuprins în ofertă o mulţime de loturi şi piese interesante şi rare, precum şi o secţiune generoasă de colecţii. Exact aşa cum se aşteaptă toată lumea de la o firmă care are pretenţii de clasă premium. Vreau să mă opresc asupra a două loturi din oferta licitaţiei pentru că mi se par frumoase poveştile ţesute în jurul lor.

Am să încep cu o serie de mărci pe care, atunci când le-am văzut prima oară în viaţa mea (în poze, asta era acum mai bine de 40 de ani) am crezut că sunt luat peste picior de cel care mi le-a arătat, nimeni altul decât regretatul doctor Tripcovici. Eram într-o vineri dimineaţă (mai ţin minte) la biblioteca AFR-ului din Boteanu, lângă maldărul de reviste sosite recent. Eram cititor cu prezenţă regulată, iar doctorul Tripcovici îşi făcuse obiceiul să vină lângă mine şi să mă întrebe de una, alta, plăcându-i că mă interesau vechiturile şi că citeam tot ce puteam găsi prin reviste despre clasicele europene. Cu câteva luni înainte îmi dăruise un set de cataloage şi mă trăgea de limbă să vadă dacă am citit ceva din ele şi ce anume. Atunci mi-a arătat "etichetele" columbiene într-un catalog de licitaţii cu fotografii alb-negru, dar şi cu câteva pagini cu fotografii color (atunci mi se păreau grozave, puteai să vezi cam cum arată rarităţile aşa cum n-aveai ocazia altfel). Să vi le arăt şi eu (click pe imagine pentru mărire):

Aceste mărci au fost puse în circulaţie în 1920 de către «Compania Colombiana de Navegation Aerea» fondată cu puţin timp înainte, în toamna anului 1919. În februarie 1920 proaspăta companie aeriană a obţinut încredinţarea unei francize pentru efectuarea curselor aeriene şi transportului corespondenţei între localităţile Barranquilla şi Cartagena, priminf totodată şi autorizarea de a-şi realiza propriile mărci poştale. Vorba vine mărci poştale, pentru că de fapt compania a aplicat un supratipar cu nominalul "$0,10" pe un set de etichete publicitare ale Curtiss Aeroplane & Motor Company. Nu s-au păstrat documente referitoare la tirajul supratiparelor, presupunându-se că ar fi fost realizate circa 100 de seturi. Acest tiraj infim le-a transformat în rarităţi adevărate, căutate cu ardoare atât de investitori, cât şi de colecţionarii mărcilor sud-americane sau care studiază aerofilatelia. Setul din fotografia de mai sus este unul dintre puţinele păstrate într-o stare de calitate bună, trecând succesiv prin mâinile multor experţi de renume mondial care le-au semnat şi/sau au eliberat certificate: Herbert Bloch, Kessler, Champion, Calves, Diena, Alex Rendon.
La licitaţia casei americane, setul a fost oferit la un preţ de strigare de 14.000 dolari. În ciuda cotei de catalog ridicate (catalogul francez Yvert le evaluează la48.250 euro), setul a rămas nevândut.

A doua piesă pe care doresc să o prezint este vestita madonă cu centrul răsturnat din Ungaria.

Marca uzuală de 5000 coroane din 1921 a fost imprimată eronat cu centrul răsturnat. Din această eroare, potrivit inventarelor păstrate de specialişti s-au maipăstrat până astăzi mai puţin de o sută de exemplare (neuzate şi ştampilate). Dintre acestea, cel puţin 38 de exemplare se află în diverse muzee şi arhive, aşa cum îi şade bine oricărei rarităţi. Dintre exemplarele rămase în circuitul liber, cele mai multe piese prezintă diverse defecte mai mult sau maipuţin vizibile (marca are un format ceva mai mare, iar hârtia ceva mai subţire, specifică mărcilor maghiare din perioadă, a facilitat deteriorarea). Exemplarul oferit în licitaţie prezintă o centrare foarte bună şi nu are defecte, ceea ce a şi dus la achiziţionarea eu cu un preţ final de 14.000 dolari.

Record de preţ înregistrat pe eBay pentru o trimitere clasică austriacă

Evenimentul s-a produs pe 30 aprilie a.c., cu ocazia vânzării unui plic expediat în octombrie 1865 din actualul oraş Brno tocmai în Mexic. Trimiterea transatlantică este caracterizată de concurenţa mai multor caracteristici neobişnuite corespondenţelor austriece din anii '60 ai secolului XIX:

- posedă o francatură combinată, adică şi multicoloră (patru culori), şi multiplă (aplicarea mai multor exemplare din acelaşi nominal), şi grea (francatura însumează 72 de crăiţari, o valoarea de-a dreptul neobişnuită pentru acea perioadă);
- până să ajungă pe continentul american, trimiterea a fost manipulată succesiv de administraţiile poştale ale mai multor puteri maritime din epocă, constituind un exemplu foarte frumos al utilizării combinate a căilor de comunicaţii.

Aceasta este piesa cu pricina (click pentru mărire):

Plicul a fost însoţit de un certificat de autenticitate eliberat de cunoscutul expert austriac Ulrich Ferchenbauer (click pe imagine pentru mărire). Descrierea completă a piesei se poate afla chiar de pe document (expertul şi-a lăsat semnătura şi pe faţa plicului, cu creionul, în colţul drept inferior, o semnătură cunoscută tuturor colecţionarilor de piese clasice).

Şi fiindcă am vorbit de spre un record de preţ, vă prezint şi o captură de ecran cu rezultatul înregistrat: 6.310 euro, o sumă modestă pentru bişniţ-menii din alte domenii ori pentru ăia cu salarii de lux (dar foarte rar atinsă în tranzacţiile cu piese filatelice).

Din galeria rarităţilor internaţionale

Parcurgând o vânzare la preţuri nete a unui negustor francez (vânzare la preţuri fixe, pe principiul "primul sosit - primul servit") am rămas impresionat de o piesă franţutească cu adevărat spectaculoasă.

Oferta prezentată de Albert Cohen Sabban (lotul 774, de aici) conţine (printre alte piese franţuzeşti frumoase) un plic cu o francatură multiplă cu adevărat deosebită. Click pe imagine pentru mărire.

Pentru cei potenţial interesaţi, catalogul în format PDF poate fi descărcat de aici.

Din galeria marilor rarităţi

La licitaţia casei Schuyler Rumsey care se va desfăşura săptămâna viitoare va fi oferit unul dintre cele mai frumoase plicuri Mulready purtând o francatură suplimentară multiplă realizată cu mărci Penny Black (click pe imagine pentru mărire).

Voi prezenta direct descrierea făcută de casa de licitaţie.

1840 (May 16) London, England to Digby, N.S. G.B. 1d Mulready lettersheet to Henry Stewart, Postmaster at Digby, with two strikes of red London "G, Paid, 16 MY 1840" tombstone and matching "PUT IN: AFTER / 7 o'CLOCK AT NIGHT" double-framed handstamp, endorsed "pr. Unicorn Steamer - Via Liverpool" and "If too late per first steamer" at left, bearing G.B. 1840, 1d black, plate 1a (1), 13 singles, each tied by red Maltese cross and additional strike cancels Mulready, prepaid 1s4d as a double ship letter (two Penny Blacks fell off from opening the Mulready), missed the Unicorn and carried by Black Ball Line North America departing Liverpool May 24th to New York arriving Jun. 26th, red "New York 'Ship' Jun 26" cds and manuscript "102" rating ($1.02) as 1oz. quadruple letter over 400 miles to Robbinston plus 2¢ ship fee, blue "St. Andrews, N.B." star cds and manuscript "AP 5/½" American Postage cy. conversion rating plus "BP 3N - " British postage to N.S. totalled to "8N½" due rating; some stamp flaws including one torn from opening, some light staining and reinforced faults, Very Fine appearance, ex-Yates, Meroni, Wellburn, Hahn and Grunin., with 1998 B.P.A. certificate.
Estimate; $75,000 - 100,000.

A REMARKABLE MULREADY - PENNY BLACK USE, THE EARLIEST RECORDED USE OF GREAT BRITAIN'S FIRST ISSUE TO BRITISH NORTH AMERICA.

The sender hoped this letter would make the maiden voyage of the "Unicorn", which departed May 16th on the First Transatlantic Voyage of the Cunard Line in anticipation of a feeder service she would perform between Pictou, Nova Scotia and Quebec and to insure facilities were ready at Boston for the inaugural mail voyage of the line in July 1840. It was posted too late and was sent by the Black Line sailing ship "North America" instead.

Plicul este estimat la circa 75.000 - 100.000 de dolari SUA.

O descoperire neaşteptată

Cunoscuta casă elveţiană de licitaţii David Feldman a anunţat recent că, după 80 de ani în care nu s-a mai ştiut de ea, a fost redescoperită planşa originală din cupru utilizată pentru executarea faimoaselor mărci "Post Office" din Mauritius.

Planşa va fi expusă publicului în cadrul expoziţiei internaţionale Europhilex, London 2015, care se va desfăşura în capitala britanică la Business Design Center începând cu 16 mai a.c.

Primele două mărci poştale din Mauritius se înscriu în rândul marilor rarităţi filatelice ale lumii. Tirajul iniţial al emisiunii a fost de numai 1.000 de exemplare (câte 500 din fiecare valoare), până astăzi păstrându-se numai 27 de exemplare.

Planşa originală din cupru a fost considerată dispărută timp de mulţi ani după emiterea celor două mărci, fiind redescoperită în 1912, când J. Sefi o definea drept "cea mai mare raritate filatelică cunoscută". În jurul anului 1930, planşa a fost achiziţionată de către marele colecţionar Maurice Burrus, ea fiind expusă publicului pentru vizionare cu ocazia Expoziţiei Jubileului de Argint din 1935 la standul Royal Philatelic Society. După aceea nu a mai existat nicio "apariţie" publică a planşei, poziţia ei rămânând o enigmă şi considerându-se din nou pierdută.

După moartea dnei Odile Burrus (nepoata marelui colecţionar Maurice Burrus), planşa din cupru a fost redescoperită de către moştenitorii familiei, fiind încredinţată casei David Feldman spre a fi expusă publicului.

Piese suedeze de referinţă

Pentru că destui ani am colecţionat mărcile ţărilor nordice, nu pot să trec peste anumite piese care parcă mi-au rămas "de suflet", mult timp dorind să pun mâna pe aşa ceva.
Tocmai acesta este motivul pentru care încă urmăresc licitaţiile desfăşurate mai ales în Suedia şi Norvegia. În ţara celor trei coroane (dar nu numai), casa de licitaţii Postiljonen a reuşit să păstreze un standard deosebit de ridicat, cu fiecare licitaţie internaţională organizată lumea filatelică îmbogăţindu-se cu descrieri şi prezentări noi din care ai de învăţat dacă eşti pasionat.

Licitaţia internaţională cu numărul 204 mi-a desfătat ochiul cu o colecţie nemaipomenită de eseuri daneze, adevărate piese de muzeu.
La suflet însă mi-au mers două piese clasice suedeze, francaturi deosebite, pe care nu mă pot abţine să nu le prezint.

Prima piesă este o francatură tricoloră din prima emisiune (3, 4 şi 24 skilling banco, 1855), expediată în noiembrie 1857 din Uppsala către Statul Papal. Scrisoarea este bine descrisă în certificatul semnat de Helena Obermüller Wilén. Ea a fost oferită cu un preţ de 20.000 euro, nefiind vândută însă pe timpul licitaţiei cu strigare.

A doua piesă este o francatură mixtă de mai mare frumuseţea, Suedia-Marea Britanie. Plicul francat cu două mărci de 6 skilling banco şi una de 24 skilling banco din prima emisiune a fost expediat în iunie 1858 din Göteborg la Londra (cifra lunii este inversată în ştampilă). La sosire (în aceeaşi lună, iunie), el a fost redirecţionat către Hastings şi francat cu o marcă de 1 penny. Este singura piesă cu francatură mixtă şi redirecţionată din prima emisiune care este cunoscută. Datorită acestui lucru, piesa este considerată drept una dintre rarităţile suedeze de referinţă.

Cine are curiozitatea să parcurgă cele două certificate de autenticitate poate observa, chiar înainte de sfârşit, câte o menţiune care sună cam aşa: "Kval. enl. SFF's normer" (urmat de nivelul de calitate şi o grupă de cifre care pare ceva criptic. Referirile sunt făcute la normele de calitate adoptate de SFF (societatea filatelică suedeză), norme "croite" pe baza unor trepte foarte precise de calitate pentru fiecare element al mărcilor/pieselor. Eu am făcut cunoştinţă cu aceste norme încă de prin anii '70, când eram tare pasionat de mărcile suedeze. Pe la începutul anilor '90 le-am prezentat pe larg colegilor români, dar am avut surpriza să mi se închidă gura, câteva personalităţi ale vremii (inclusiv doi tematicieni - deh, rămăşiţele activismului revoluţionar) opunându-se popularizării lor (căci de adoptarea unor norme similare de către a noastră organizaţie a filateliştilor nici nu mai putea fi vorba). N-am mai făcut de atunci nicio încercare, dar parcă-mi vine să introduc aşa ceva în lucrarea mea, fără să mai cer părerea nimănui. În definitiv alte contribuţii fiind egale cu zero, îmi vine foarte uşor să resping orice eventuală opinie potrivnică. Cui nu-i convine, să se ghideze după altceva.

Vânzări foarte bune la Siegel

Ieri s-a desfăşurat partea a doua a licitaţiei în cadrul căreia casa americană Siegel Auctions desface colecţia Natalie Grace de marcă poştală americană. Preţurile realizate pentru unele piese sunt, deocamdată, de neconceput pentru mărci româneşti similare. Aceasta este cea mai bună dovadă că piaţa face şi preţul.

Acest exemplar de 3 cenţi din emisiunea din 1869 denumită "Vederi" este unul dintre cele două exemplare cunoscute, fiind caracterizat drept cel mai frumos dintre ele. Preţul final: 52.500 dolari.

Din aceeaşi emisiune, marca de 15 cenţi tipul II având centrul răsturnat este caracterizată ca fiind una dintre cele mai frumose exemplare din cele cunoscute. Exemplare cu aceeaşi eroare se regăsesc în faimoasele colecţii Tapling (British Library) şi Miller (Biblioteca Publică a oraşului New York - uitaţi ce preocupări au domnii de acolo!). Eroarea s-a vândut cu 85.000 dolari!

Din aceeaşi marcă, un exemplar care are centrul dublu, din care unul răsturnat, a constituit (se pare) "vârful" licitaţiei. Din această eroare se cunosc doar trei exemplare, cel de faţă fiind adjudecat pentru 90.000 dolari.

Tot din "vederile" din 1869, la aceeaşi licitaţie a fost oferit şi exemplarul de 24 cenţi de mai sus, având centrul răsturnat. Preţul final: 40.000 dolari.

Un al patrulea centru răsturnat la aceeaşi emisiune, la valoarea de 30 cenţi, a realizat un preţ final de 90.000 dolari.

Un frumos exemplar de 3 cenţi din emisiunea 1870 ("Bank Note Issue") care prezintă impresiune recto-verso a realizat un preţ final de 15.500 dolari. Se cunoasc doar trei exemplare din această varietate.

Această marcă de 3 cenţi din emisiunea 1879 ("Continental Bank Note Co. Issue") are o cotă modestă în catalogul SCOTT, de numai un dolar. Ei bine, exemplarul ilustrat a realizat un preţ final (datorită calităţii excepţionale în care se află) de 2.200 dolari!

Aceasta este eroarea de culoare de 4 cenţi "Columb" în albastru în loc de ultramarin. Nu se cunosc decât 12 exemplare obliterate, din care cel licitat este cel mai frumos. Preţ final: 40.000 dolari.

Acest frumos "Columb" de 5 dolari obliterat este deosebit de frumos, având o centrare impecabilă. Preţul final realizat este puţin mai "modest": 11.500 dolari.

"Pan-American Exposition", marca de 1 cent cu centrul răsturnat. O eroare superbă, care a realizat un preţ final de 18.000 dolari.

Eroarea similară la valoarea de 2 cenţi din aceeaşi emisiune a fost vândută pentru 45.000 dolari.

Sper că v-a făcut plăcere această scurtă retrospectivă.

"Nestemate" britanice

Odată cu "curăţenia de primăvară" prin folderele adunate pe calculator tot dau peste piese pe care avusesem intenţia să le prezint, dar - parcă e un făcut - mai mereu se întâmplă... să se întâmple ceva şi să mă iau cu alte treburi.

Ultima licitaţie a casei elveţiene de licitaţii David Feldman, desfăşurată la începutul lui decembrie trecut, a avut ca de obicei mai multe "capitole" foarte bine reprezentate, prin desfacerea unor colecţii importante făcute cu multă trudă de colegi de-ai noştri, colecţionari din lumea largă. Una din cele mai frumoase colecţii şi acumulări de marcă veche a fost cea a Marii Britanii, începând cu perioada prefilatelică, apoi cu faimosul "Penny Black" (prima marcă poştală din lume, pentru cine nu ştie despre ce este vorba) şi cu emisiunile mai târzii.

Pe la începutul anilor '70 am fost unul dintre puţinii colecţionari români care mă specializasem în primele mărci englezeşti, iar de atunci mi-a rămas o anumită nostalgie pentru ele. Pur şi simplu nu m-am putut abţine să nu vă prezint câteva piese frumoase. Puteţi face click pe imagini pentru mărire.

Această minunăţie are deja un nume prorpiu printre iniţiaţi, fiind cunoscută drept "Plicul Stewart". Piesa reprezintă una dintre cele câteva "bijuterii ale coroanei" pentru colecţionarii plicurilor Mulready (primele plicuri pretipărite din lume, cu valoare care acoperea tariful unei scrisori). Plicul Mulready de 1 penny a fost expediat pe 16 mai 1840 (la numai 16 zile după punerea în circulaţie a primelor mărci din lume) din Londra către Noua Scoţie (astăzi în Canada). Iniţial, plicul a fost francat cu 15 exemplare ale lui Penny Black (două exemplare pierzându-se în valurile istoriei). Pe faţa plicului se află o mulţime de amprente ale ştampilelor de pe parcursul scrisorii, inclusiv tranzitul prin New York (Statele Unite) şi sosirea la S. ANDREWS/NB. Se pot distinge şi două frumoase ştampile, "PAID SHIP LETTER / LONDON" şi "PUT IN: AFTER / 7 O’CLOCK AT NIGHT" (ce parfum de epocă!). Piesa a fost restaurată şi beneficiază de un certificat eliberat în 1998 de British Philatelic Association. Ea a trecut prin mai multe colecţii cunoscute: E. E. Yates, Meroni, Wellburn şi Grunin.
Casa elveţiană a estimat piesa la un preţ situat între 50.000 şi 80.000 euro, fiind vândută însă în final cu 40.000 euro.

Tot un plic Mulready (de astă dată de 2 pence, albastru) a fost expediat pe 1 octombrie 1840 din Bristol (Anglia) spre India (colonie britanică la acea dată). Plicul a "beneficiat" şi de francarea suplimentară cu cinci exemplare din marca de 2 pence (1840, "sora" Penny Black-ului), obliterate cu ştampila oficiului Bristol (cruce de Malta, aplicată cu tuş portocaliu). Şi această piesă face parte din categoria plicurilor Mulready "grele". O piesă aproape identică a fost vândută la New York în 2007, odată cu desfacerea colecţiei alcătuite de William Gross, pentru nu mai puţin de 517.500 dolari americani!
Piesa de faţă a fost evaluată de casa elveţiană la 40.000-60.000 euro, fiind în final vândută cu "numai" 60.000 euro. Ea a trecut anterior prin colecţia Grunin.

Vă mai prezint un plic Mulready, de această dată expediat în aprilie 1841 din Glasgow la New York. Plicul a fost francat iniţial cu cinci exemplare de 2 pence albastru din 1840, o marcă fiind ulterior îndepărtată. Chiar şi aşa, datorită rarităţii piesei, ea a fost vândută pentru suma "modestă" de 26.000 euro.

Deşi nu este o raritate, nu închei fără a vă arăta un plic ilustrat manual, datat din 1896. Frumuseţea lui este deosebită.

Acestea fiind zise, vă urez o săptămână liniştită, care să vă aducă în suflet frumuseţea primăverii.