Uzuale Ferdinand "cap mic": trei erori care ridică probleme

În urmă cu câteva zile, un prieten apropiat m-a întrebat dacă am eroarea de la Ferdinand "cu cep la 1". Plecând de aici m-am şi decis să atrag atenţia asupra unei probleme care pare nestudiată de colecţionarii care sunt atraşi de această emisiune de uzuale.

Deşi aceeaşi problemă este specifică mai multor erori de la diverse valori ale uzualelor Ferdinand, m-am oprit la cele trei descrise mai jos pentru că sunt mai populare şi mai dorite de colecţionarii specializaţi. Să vedem care sunt ele.

50 bani galben-portocaliu dantelat K (pieptene) 13½×13¾, tipul I (CMPR 1974 pag. 187, click pe imagine pentru mărire): eroare catalogată în lucrarea menţionată la pag. 185, sub nr. 373d.1. Eroarea pare să aibă două stadii, la unul dintre ele apărând afectate şi literele NI din BANI (în cartuşul valorii nominale).

Aceeaşi eroare într-un bloc de patru mărci (la marca din stânga, sus, click pe imagine pentru mărire). Acesta ar fi celălalt stadiu al erorii, la care literele NI din BANi sunt neafectate, dar apare în plus faţă de celălalt stadiu o deteriorare a clişeului în colţul stând inferior.

Cifra 1 "cu cep" la marca de 1 leu tipul I (CMPR 1974 pag. 187). Eroarea este catalogată sub nr. 369a.1.

Eroarea la o marcă dantelată A 13½.

Aceeaşi eroare la o marcă dantelată D 13½×11½.

Eroarea "RQMANIA" la marca de 1 leu tipul I. Necatalogată în CMPR 1974, dar cunoscută colecţionarilor specializaţi.

Eroarea la o marcă dantelată A 13½.

Aceeaşi eroare la o marcă dantelată D 13½×11½.

Care sunt problemele ridicate de aceste trei erori?

Colecţionarii care au avut ocazia să cerceteze un număr semnificativ de mărci pentru a identifica erori şi varietăţi ştiu că proporţia dintre numărul de exemplare cu erori descoperite, raportat la numărul total de exemplare verificate constituie un indiciu al rarităţii acestora, dar mai poate ridica şi o altă problemă la care se pare că nu s-a mai gândit nimeni (mă rog, nu în corelaţie cu aceste erori).

Aceste uzuale au fost imprimate în tipar înalt, în coli de tipar de câte 200 de exemplare (20×10 fără spaţii/punţi), care au fost distribuite la vânzare în jumătăţi de câte 100 de mărci, îndepărtându-li-se marginile de coală.  Atunci când o eroare (defect la clişeul unei mărci) este prezentă la întregul tiraj al mărcii respective, paritatea dintre exemplarele cu eroare şi totalul exemplarelor ar trebui să fie (logic) de 1/200. Dar acest lucru nu se întâmplă în realitate la niciuna dintre cele trei erori descrise mai sus.

Din propria experienţă ştiu că raportul amintit este cu mult, cu foarte mult mai mic. Dacă erorile de la marca de 1 leu au fost identificate una la aproximativ 5.000-6.000 exemplare cercetate, eroarea de la 50 bani apare şi mai rar, la mai puţin de una la 10.000 exemplare (să ne înţelegem, este vorba numai de tipurile I de la cele două valori, nu de numărul total al exemplarelor indiferent de tip).

Ce concluzie se poate trage din cifrele de mai sus? Erorile nu au apărut la întregul tiraj al tipurilor respective, finnd identificate şi îndepărtate din planşele de tipar. Ca paranteză, defectele clişeelor care generează astfel de erori sunt mai uşor de identificat pe planşele de tipar decât la colile de mărci (amănuntul este cunoscut de cei care au avut tangenţă cu tipografiile/tiparul înalt). Aici apar două posibilităţi (teoretic vorbind): ori s-a înlocuit blocul de zinc de 25 de clişee care a fost afectat de defectul fizic, ori s-au confecţionat din nou toate blocurile de zinc ale formei (planşei) de tipar.

Din acest punct de vedere cercetătorii noştri sunt corigenţi, neexistând niciun studiu care să scoată în evidenţă compunerea planşelor la cele două mărci.

Mărci din emisiunea Cluj

Din când în când se pot vedea în licitaţiile online mărci care pot genera (sau nu) discuţii, pe de o parte referitoare la originalitate, pe de altă parte legate de preţuri.

Vă dau astăzi două exemple.

Valoarea mare Inundaţia cu supratipar Cluj...

...şi preţul realizat.

Una din "minunile" pe care se "bat" cei cu lipsuri la cunoştinţele de bază.

Cu acest preţ s-a vândut. Comentaţi voi, dacă simţiţi nevoia.

Cum se vinde la grămadă

Printre multele licitaţii pe care le văd zilnic pe portalurile specializate, două mi-au atras atenţia în mod special în ultim aperioadă. Personal am fost întotdeauna un mare amator al loturilor de genul acumulărilor, datorită posibilităţilor deosebite oferite penru studiu.

De această dată însă nu este vorba despre mărci româneşti, ci italiene. Primul lot pe care vreau să-l menţionez este un stoc de mărci introdus în pungi din plastic, într-un carton cu o greutate de 13,600 kg! Care arată cam aşa:

Cam ce conţine cutia şi la cât s-a vândut puteţi vedea descărcând acest fişier PDF (5 MB).

Celălalt lot este, la fel, o acumulare vrac de mărci italiene, cu o greutate de 11,200 kg.

Şi pentru acest lot am pregătit un fişier PDF (6 MB), care poate fi descărcat de aici.

De ce am făcut recenzia acestor două loturi? Pentru că o persoană m-a bătut la cap pe Facebook încercând să-mi vândă un lot de mărci străine moderne (câteva mii) (fără să ţină cont de avertizarea pe care o am pusă pe blog, cu roşu), crezând că deţine comoara supremă şi că se vor îmbogăţi şi nepoţii lui. Mda...

Acumulare de mărci vechi şi noi din toată lumea

Revin cu o sinteză a vânzării unui lot de mărci, mai bine zis a unui raft întreg de vlasoare şi albume cu mărci predominant europene, dar şi cu mărci din ţări din afara Europei.

Asemena oferte sunt urmărite (sau ar putea fi urmărite) în principal de două feluri de pasionaţi: de negustori care doresc să cumpere engros şi apoi să vândă en detail, respectiv de colecţionarii care doresc să-şi construiască mai rapid o bază de la care să plece spre realizarea unei colecţii mai vaste.

Cam aşa arăta raftul oferit spre vânzare.

Cu cât s-a vândut grămada de clasoare şi albume puteţi vedea mai sus (click pentru mărire).

Puteţi vedea o selecţie de imagini cu conţinutul acumulării în PDF-ul pe care în puteţi descărca de la această adresă (6,5 MB). Distracţie plăcută.

Diferenţa dintre preobliterate şi obliterate de complezenţă

Întrebarea referitoare la această problemă (sau definiţie, cum vreţi să o consideraţi) mi-a fost pusă de câteva ori de cititori, precum şi de colaboratori. Deşi am răspuns de fiecare dată, nu am avut la îndemână exemplele potrivite.

După ce am mai sortat din imaginile strânse în decursul anilor am dat peste fotografia de mai jos care mai că vorbeşte singură, cu condiţia ca cel care se uită la ea să înţeleagă ceea ce vede (click pentru mărire).

Cele două coli ale emisiunii Sateliţi artificiali sunt ambele ştampilate, dar în condiţii diferite.

Coala albastră din stânga are ştampilele pretipărite. Acest sistem eu îl denumesc preobliterare şi în opinia mea într-un viitor catalog specializat ar trebui catalogat separat de mărcile care poartă o ştampilă aplicată în circuitul poştal normal.

Coala din dreapta a fost - spre deosebire de cealaltă - ştampilată manual, cu un ştemplu asemănător celor utilizate de oficiile poştale. Eu denumesc această operaţiune drept ştampilare de complezenţă, trebuind de asemenea să fie catalogată separat.

Încă o colecţie de marcă britanică

De această dată colecţia (de fapt o acumulare de mai multe colecţii) a fost oferită pe eBay, atrăgându-mi atenţia prin varuetatea bogată de material (ţin să menţionez un lot consistent de clasice, unele aranjate pe planşe, precum şi un lot foarte frumos de aşa-zise "controls" - mărci cu margini de coală purtând indicativele cilindrilor).

Lotul cu mai multe clasoare şi albume (puse într-un carton) a realizat un preţ final de achiziţie (fără shipping şi alte taxe) de NUMAI 5.850 lire sterline, un preţ cu totul neobişnuit pentru loturile/colecţiile de mărci europene.

Pentru a vă stârni interesul, las câteva fotografii (click pentru mărire).

Lotul a fost ilustrat cu "numai" vreo 500 şi ceva de fotografii (şi nu a fost ilustrată toată acumularea). Pentru cititorii blogului am pregătit un fişier PDF (74 MB, peste 500 pagini), care se poate descărca de la acest link.

Vizionare plăcută!

Varietate la o "zemstvă" din Orgheev

Vreau doar să întreb colegii dacă au mai întâlnit aşa ceva sau dacă ştiu ceva detalii despre această varietate (eroare?).

Varietatea constă în apariţia unei spărturi ale buclei cifrei "6" din colţul superior stâng. Fiind bine vizibilă, nu am mai indicat printr-o săgeată spărtura.

O colecţie care m-a lăsat ca la dentist

În incursiunile pe care le fac aproape zilnic pe site-urile de licitaţii online am mereu ocazia să răsfoiesc virtual o grămadă de colecţii, acumulări, stocuri de negustor şi tot aşa. Interesul meu se îndreaptă în special spre marca românească, dar atunci când dau peste vreo colecţie frumoasă nu mă lasă indiferent.

În urmă cu câteva zile am poposit pe pagina de licitaţii a renumitei case Stanley Gibbons, atras de clasicele englezeşti din perioada regine Victoria.
Cred că am fost norocos să văd cu un colţ de ochi un link către o colecţie oferită în sistem Private Treaty. Din experienţă ştiam că aşa se oferă de regulă colecţii deosebite, care au fost distinse cu cele mai mari medalii în expoziţiile mondiale, ori care au o valoare însumată care nu prea se adresează colecţionarului de rând. Astăzi, când am vrut să văd dacă au fost postate mai multe detalii, am constatat că linkul s-a făcut nevăzut. N-am apucat să-mi notez numele fostului proprietar.

Colecţia (sau exponatul, mai bine zis) se întinde pe 80 de planşe, având ca subiect studiul mărcilor britanice Victoria de 5 lire sterline. Un singur exemplar se comercializează pe piaţa filatelică cu o sumă inaccesibilă unuia ca mine ori a ţugulanului de rând. Spre exemplu, un unicat neuzat de 5£ POSTAGE pe hârtie albă este cotat de SCOTT cam pe la 10.750 dolari (iar cel obliterat la "numai" 5.000 dolari, în timp ce aceeaşi marcă pe hârtie albăstruie neuzată este cotată cu 48.500 dolari (şi 13.000 dolari obliterată. Timbrul de 5£ TELEGRAPHS este cotată de Michel cu 20.000 euro neuzată şi 2.000 euro obliteraă. Caa săv trezesc şi vouă apetitul, las aici câteva planşe (click pe imagini pentru mărire).

Mai devreme mi-am rupt vreo două ore ca să aranjez puţin imaginile din PDF-ul original, pentru a putea să-l încarc pe un server ca să vi-l pun la dispoziţie. Dacă sunteşi curioşi îl puteţi descîrca de la acest link (exponatul complet cu toate cele 80 de planşe nu are decât 10 MB).

Vă recomand (celor care se descurcă cu limba engleză) să citească şi explicaţiile de pe planşe, în special termenii, care sunt în concordanţă cu cei utilizaţi în cataloagele internaţionale şi în cele specializate, fără a se încerca inventarea roţii.

Distracţie plăcută!