Scrisoare clasică bavareză expediată la Bucureşti

La licitaţia din septembrie 2019 a casei germane Heinrich Koehler a fost oferită o scrisoare foarte frumoasă, a cărei descriere a fost după cum urmează:

RUMÄNIEN: 1850/58, 1 Kreuzer rosa im senkrechten Paar, 6 Kreuzer braun und 9 Kreuzer maigrün, letztere in der linken unteren Ecke berührt, die 6 Kreuzer unten lupenrandig, sonst alle voll- bis breitrandig und farbfrisch, mit gMR "159" und sauber nebengesetztem Halbkreis "KISSINGEN 22 6" (1856) auf komplettem Chargé-Brief "mit Retourrecepisse" nach Bukarest in der Walachei. Das Porto setzt sich zusammen aus 9 Kreuzern Vereinsporto und 8 Kreuzern (= 6 Kreuzer CM) Weiterfranko, dazu kamen 12 Kreuzer für das Einschreiben und die Retourrecepisse, das in bar verrechnet wurde. Ein attraktiver und außerordentlich seltener Brief in sehr schöner Erhaltung. Fotoattest Brettl BPP (1992)

Din nefericire, la sosirea la Bucureşti nu a fost aplicată nicio ştampilă. Totuşi toate corespondenţele clasice expediate din Bavaria spre Principate sunt rare.

Scrisoarea a avut un preţ de strigare de 3.000 euro, realizând un preţ final de 3.600 euro.

Două trimiteri elveţiene

Trimiterile expediate din diverse ţări europene spre România (aşa-numitele "incoming mail") au început să fie relativ recent studiate şi colecţionate. Ca destinaţie, Principatele Dunărene şi România repreintă ceva mai special aş putea zice, datorită numărului mult mai redus de piese cunoscute faţă de numărul trimiterilor expediate spre ţările în cauză.

Vă prezint două piese văzute într-o licitaţie elveţiană recentă.

Plic pentru anunţ mortuar expediat din Lausanne la Bucureşti  în iulie 1874, tarif de 35 Rappen. Din nefericire nu dispun şi de spatele plicului, pentru a vedea care sunt ştampilele de tranzit/sosire. Plicul a fost oferit cu 80 franci elveţieni, rămânând nevândut.

Al doilea plic este francat tot cu 35 Rappen (tariful valabil din 1 aprilie 1871 potrivit descrierii), fiind expediat din Lausanne la Bacău pe 28 matie, mai devreme cu trei zile faţă de intrarea în vigoare a noului tarif. Tot potrivit descrierii, plicul a tranzitat prin Bucureşti pe 5 aprilie, ajungând la Bacău pe 7 aprilie. Pentru că este o specialitate interesantă pentru istoria poştală elveţiană, plicul a fost oferit cu 450 franci elveţieni, dar a rămas nevândut.

Un fals şi un original la Gert Müller

La ultima licitaţie a casei germane din luna august a.c. au fost oferite câteva piese pe care doresc să le semnalez cititorilor.

Acesta este un bloc de patru neuzat, care se vrea a aparţine mărcii de 25 bani Bucureşti II. Se vrea doar, pentru că este un fals ordinar. Dacă ţin bine aminte, am şi scris despre el într-o postare mai veche (blocul a tot fost oferit, dar nu a apucat să fie şi vândut). Până la această licitaţie, când un amator mai puţin specializat a luat o ţeapă de numai 200 euro (plus taxe şi comisioane).
Caracteristica acestui fals (pentru că există mai multe tipuri şi producţii) o reprezintă pe lângă hârtia gri-gălbuie de calitate scăzută şi utilizarea a două perechi de clişee cu caracteristici similare, dispuse câte unul deasupra celuilalt. La clişeele din stânga este caracteristică forma cifrei 5 din 25 din faţa cuvântului POSTA, formă diferită faţă de cea a cifrei similare de la clişeele din dreapta.

Centrul răsturnat de la emisiunea Recensământul din 1956 a fost oferit cu 500 euro. A fost vândut însă abia după terminarea licitaţiei, la lichidarea stocului nevândut, cu numai 400 euro.

Nu pot să mă opresc să nu scriu şi despre o scrisoare oferită în cadrul aceleiaşi licitaţii.

Ca să nu o lugesc inutil, iată descrierea oferită de firma vânzătoare:

"6 Kr. braun, Type III, zwei Exemplare, davon eines rückseitig, wie üblich bei der Brieföffnung zertrennt, mit 9 Kr. blau, Type IIIb, alle Werte farbfrisch und gut bis breit gerandet auf attraktivem Brief mit K1 "K.K.ÖST.F.P. KRAJOVA 20/12 (1855)" mit auf der 6 Kr. übergehendem Einzeiler "RECOM" mit blauem Absenderstempel oben links über Alt-Orsova mit Desinfektionsstempel vom 22.12.1855 und Transit-K1 "TEMESVAR 24.12." nach Pesth mit Ankunftsstempel. Ein spektakulärer Brief aus der von Österreich besetzten Walachei während des Krimkrieges. Einschreiben hiervon zählen zu den großen Raritäten. Es ist nur ein weiterer defekter Brief nach Preussen und einer nach Karlsburg bekannt. Ein Spitzenstück der klassischen Österreich-Philatelie! Fotoattest Eichele."

Fără îndoială, este o scrisoare frumoasă, dar preţul de plecare a fost (cred că pentru a treia oară) de 6.000 euro. Făcând un inventar al pieselor expediate de la oficiul militar de campanie din Craiova (pe cae le-am întâlnit), am ajuns la concluzia că acest preţ este unul cam exagerat.

Poşta rusă în România

Cataloagele româneşti consacrate nu prezintă într-un mod detaliat piesele poştei ruse în România, din nefericire.

Din punct de vedere metodologic, activitatea poştei ruse cred că ar trebui împărţită în şase capitole distincte:
1. - Poşta consulară rusă în Principate în perioada premergătoare Războiului de Independenţă.
2. - Poşta companiei ruse de navigaţie ROPIT.
3. - Poşta militară de campanie rusă în timpul Războiului de Independenţă, 1877-1878.
4. - Poşta companiilor ruse de navigaţie în Marea Neagră şi pe dunăre.
5. - Poşta militară de campanie rusă în timpul Primului Război Mondial.
6. - Poşta rusă de ocupaţie după august 1944.

Desigur că pot exista şi alte opinii (şi cine doreşte să mă corecteze/completeze o poate face la liber în formularul pentru comentarii de mai jos).

Mica introducere mi-a fost ridicată la fileu după examinarea pieselor oferite într-o licitaţie a firmei ruseşti PhilAuction (licitaţia cu nr. 16 din luna mai a.c.), apărută ceva mai recent în circuitul internaţional. Să le vedem.

Scrisoare oficială nefrancată expediată în ianuarie 1878 din Chişinău la Bucureşti, via Bender. La sosire scrisoarea a primit ştampila oficiului militar rus de campanie nr. 7, situat la acea dată în Bucureşti. Piesă oferită cu 10.000 ruble (140 euro) şi vândută cu 26.000 ruble.

Carte poştală rusească expediată din Rusia spre Finlanda, via oficiul militar rusesc de campanie nr. 6, situat la Ismail. Oferită şi vândută cu 25.000 ruble (350 euro).

Aceasta este piesa care mi-a plăcut cel mai mult: scrisoare oficială expediată de Bateria 17 din Brigada rusă de artilerie în iunie 1878, la oficiul militar rus de campanie nr. 13 (situat la Brăila), via oficiul militar de campanie nr. 10 (situat la acea dată la Giurgiu). Potrivit pieselor pe care am reusit să le examinez până acum, scrisorile care poartă ştampilele a două oficii de campanie de pe teritoriul României sunt rare. Scrisoarea a fost oferită şi vândută cu 25.000 ruble (350 euro).

Iată şi o carte poştală care ilustrează poşta rusă de campanie din timpul Primului Război Mondial. A fost expediată în mai 1917 din Iaşi la Odesa, pe faţa ilustratei fiind reprezentată gara locală. Ilustrata a fost oferită cu 3.000 ruble (42 euro) şi vândută cu 9.000 ruble.

O monografie necesară: Călin Marinescu - "Ustensilele de ştampilat, ştampilele şi sigiliile poştei române 1852-2017"

În urmă cu două luni monografia a văzut lumina tiparului, fiind disponibilă amatorilor de istorie poştală, ştampilografie, istoricilor şi cercetătorilor din arhive şi muzee.

Lucrarea constituie rodul multor ani de cercetare şi sistematizare a materialului documentar poştal.
Volumul cuprinde pe parcursul celor 476 pagini color sute de semnalări în premieră în literatura de specialitate. Monografia este bogat ilustrată, conţinând peste 4.300 de imagini!
Textul este bilingv, în română şi engleză, fiin astfel accesibil şi cercetătorilor din astrăinătate.

Spre a vă trezi interesul voi prezenta mai jos câteva imagini ale unor pagini alese la întâmplare.

Autorul va primi cu plăcere sugestii, semnalări de noi ştampile sau informaţii privind ustensilele de ştampilat - ştempluri, rulouri manuale, maşini de ştampilat- folosite de Poşta Română pe adresa: romexim.star [at] b.astral.ro.
La aceeaşi adresă de mail se pot solicita informaţii despre lucrare.

Ştampilă sau supratipar?

Pe timpul incursiunilor mele zilnice pe portalurile de licitaţii online am găsit o carte poştală care mi-a atras atenţia şi care mi-a ridicat unele întrebări. Click pe imagine pentru mărire.

La prima vedere este o carte poştală simplă obişnuită, cu marcă fixă Carol I - Tipo de 5 bani. Examinată cu mai multă atenţie, se poate deosebi o ştampilă (?) liniară fără cadru, cu textul "POŞTA MILITARĂ".

Am făcut o scanare aşa, mai în diagonală a bibliotecii mele de imagini, să văd dacă nu am mai salvat vreo piesă asemănătoare (şi asta deoarece nu-mi mai aduc aminte să fi văzut aşa ceva). N-am găsit nimic (asta nu înseamnă că n-ar mai exista în alte colecţii piese de care să nu ştiu, dar de care nici nu am fost interesat pentru că n-au intrat în zona mea de interes).

Cartea poştală a fost expediată din Pârscov pe 20 septembrie 1916, apoi a trecut prin Biroul de Cenzură Militară Buzău, pe 21 septembrie. Din păcate lipseşte o ştampilă de sosire (şi nici n-am putut vedea cealaltă faţă a întregului, imaginea nefiind potată de vânzător).

Ştampila (?) cu pricina mă face să îmi imaginez două situaţii:

1. Este vorba despre un supratipar? Atunci avem în faţă o carte poştală simplă transformată într-una militară.
2. Este doar o ştampilă? Atunci ea poate fi specifică unei anumite unităţi militare şi se constituie într-o ştampilă poştală de serviciu.

LA CENTENAR. Timbrele anului 1918

Anul 1918 a găsit România într-o situaţie cât se poate de nefericită. Din teritoriul Regatului, mai rămăsese Moldova, unde instituţiile statului se refugiaseră din calea ocupanţilor.

Poşta se retrăsese şi ea şi nu a reuşit decât în mică măsură să salveze valorile aflate la oficiile din zona ocupată de inamic. Cu toate acestea, ea a reuşit să funcţioneze fără întrerupere, chiar dacă a făcut-o numai într-un teritoriu mult mai mic decât cel al fruntariilor ţării din 1916.
În ciuda condiţiilor potrivnice, poşta a continuat să pună în circulaţie timbrele necesare francării corespondenţelor.

O parte a stocurilor de timbre aflate în circulaţie în 1916 rămăseseră în zona ocupată. Pentru a nu suferi pagube, poşta a decis în 1918 invalidarea timbrelor vechi, folosind stocurile salvate pe timpul refugierii în Moldova la realizarea unor emisiuni noi, provizorii, supratipărindu-le.

Prima marcă supratipărită a fost cea de 1 ban Carol I Tipografiat 1909, căreia i s-a dat o valoare nominală nouă, corespunzătoare tarifului unei scrisori simple externe, respectiv a taxei de recomandare pentru o trimitere internă. Această marcă nu a avut o circulaţie poştală însemnată, fiind înlocuită de marca de 25 bani albastru din emisiunea aşa-zisă Moldova (ilustrată mai jos).

 

 Pentru utilizare la francarea cărţilor poştale simple şi a celor ilustrate, mărci din aceeaşi emisiune din 1909-1914 au fost supratipărite cu o monogramă "1918" realizată dintr-o funie răsucită. Ceea ce este interesant şi merită a fi subliniat este că la supratipărire nu au fost utilizate numai coli din vechea emisiune. Pentru valoarea de 10 bani s-a confecţionat o planşă nouă, în condiţii care încă nu sunt clarificate până astăzi.

Pentru francarea celorlalte categorii de corespondenţe, au fost confecţionate valori noi utilizându-se clişee vechi, în culori schimbate însă. Cele opt valori au fost denumite generic "emisiunea Moldova". Ele nu au fost puse în circulaţie concomitent, ci în tranşe: mărcile cu modelele Tipografiat şi Spic de grâu în 1918, iar cele două mărci model Gravat în 1919. Şi la această emisiune încă nu sunt clarificate condiţiile în care au fost confecţionate planşele şi în care au fost imprimate. Se ştie însă că cele două valori model Gravate au fost imprimate în Bucureşti, la Fabrica de Timbre, în 1919, după revenirea administraţiei în Capitala ţării.

Pentru valorile nominale mici s-au supratipărit mărcile de 1, 5 şi 10 bani din emisiunea Tipografiate 1909-1914 cu o monogramă FF-PTT situată într-un cerc. Deşi nu sunt astfel prezentate în cataloage, acestea reprezintă valorile mici ale emisiunii aşa-zise Moldova.

La supratipărire s-au utilizat trei categorii diferite de suporturi:

- coli din tiajele iniţiale ale emisiunii Tipografiate 1909 (toate valorile);

- coli imprimate pe hârtie gri cu ajutorul planşelor vechi (1 şi 5 bani);

- coli imprimate cu planşe noi, pe hârtie gri (10 bani).

 Valorile emisiunii Moldova au fost ulterior primele mărci ale Regatului României care au circulat în teritoriile alipite la Marea Unire (Transilvania, Banat, şi Bucovina).

Tot din colile rămase ale emisiunii Tipografiate 1909 au fost supratipărite valorile de 5 şi 10 bani cu "TAXA DE PLATĂ", mărci utilizate la taxarea corespondenţelor  nefrancate sau francate insuficient.

Mărcile precedente au fost la scurt timp înlocuite de o emisiune definitivă, realizată cu vechile planşe din 1911 ale mărcilor Taxa de plată, imprimate însă în negru, pe hârtie albăstrui-verzuie cu pseudofiligran PR monogram.

Legea din 1915 referitoare la obligativitatea francării corespondenţelor cu timbre de ajutor rămăsese în vigoare, iar pentru confecţionarea unot timbre de ajutor noi s-au utilizat valorile de 5 şi 10 bani din emisiunea de timbre de ajutor din 1916, prin supratipărire cu monograma "1918" utilizată şi la mărcile uzuale pentru francare.

Cu aceeaşi ocazia au fost supratipărite şi două vechi timbre de ajutor din 1915, care însă nu au fost puse în circulaţie.

Timbrele de ajutor provizorii cu supratipar au fost înlocuite de timbrele unei emisiuni definitive, confecţionate cu planşele vechii emisiuni din 1916, imprimate însă în culori schimbate.

Pentru taxarea corespondenţelor nefrancate cu timbrele de ajutor obligatorii,s-au realizat două valori noi prin supratipărirea cu "TAXA DE PLATĂ" a valorilor de 5 şi 10 bani din emisiunea de timbre de ajutor din 1916.

Cele două timbre precedente au fost înlocuite cu o emisiune definitivă, cu model nou, imprimată pe gârtie albăstrui-verzuie cu pseudofiligranul PR monogram (identic cu cel de la mărcile Taxa de plată).

Timbrele prezentate mai sus constituie o pagină umilă a istoriei noastre naţionale.

Toate aceste piese constituie un câmp de studiu nemaipomenit de frumos şi captivant atât pentru amatorii de filatelie tradiţională, cât şi pentru îndrăgostiţii istoriei poştale.

Francatură colorată

Zilele trecute, o frumuseţe de scrisoare din perioada postclasică a fost vândută pe un portal de licitaţii online (click pe imagini pentru mărire).

Scrisoarea este o trimitere recomandată expediată în octombrie 1880 iniţial loco din Timişoara (ştampilă ovală TEMESVÁR AJÁNLOTT - Timişoara Recomandat), purtând o francatură realizată din patru culori (patru valori diferite). Scrisoarea a fost ulterior redirecţionată la sud de Dunăre, la Sofia în Bulgaria, pe faţă fiind aplicată ştampila de sosire. Cele patru mărci fac parte din emisiunea 1874 (fără filigran; emisiunea cu filigran a fost pusă în circulaţie abia în 1881).

Scrisoarea a fost vândută fix cu 500 euro (după 27 biduri). O fi mult? O fi puţin?

Piese excepţionale la David Feldman - Imperiul Otoman

Licitaţia s-a desfăşurat exact în urmă cu o săptămână, înglobând în ofertă un număr important de piese - mărci, scrisori, ştampile, circulaţii - din aria Levantului. Nu am de gând să copiez catalogul licitaţiei, ci doar să prezint două piese care mi-au plăcut mai mult.

Prima piesă este o scrisoare expediată în aprilie 1867 din Sulina, la Genova, în Italia. Scrisoarea a fost francată cu două mărci Napoleon, una de 20 şi cealaltă de 40 centime, ambele fiind obliterate cu ştampila romb cu puncte 5099 cu cifre mari, iar pe faţa scrisorii a fost aplicată foarte clar ştampila de zi a oficiului consular, SULINA TURQ. D'EUROPE 7 AVRIL 67.
Scrisoarea - o piesă deosebit de rară - a fost semnată de expertul Nakri. Ea a avut un preţ de strigare de 20.000 euro, dar nu a fost vândută.

A doua pisă este un plic francat cu trei mărci de 10 bani din emisiunea Bucureşti II 1876 (pereche şi unicat), obliterate ПОЛЕВОЕ ПОЧТ.ОТДБЛЕНIЕ 2.(1) 2. / 1 OKT 1877, ştampilă aparţinând oficiului de campanie rus staţional la acea dată la Buzău. Plicul a fost expediat În Italia, la Milano.
Piesa este una cheie pentru istoria poştală a războiului ruso-turc din 1877-1878, război în care România şi-a câştigat independenţa.
Plicull a fost oferit (şi s-a vândut) cu 12.500 euro.

Licitaţia a cuprins multe piese frumoase şi rare sau foarte rare, care nu se văd decât o dată la mulţi ani. Menţionez o serie de piese excepţionale ale poştei otomane în Dobrogea (multe necunoscute în literatura filatelică românească).
Cei care nu au vizionat licitaţia, dar doresc să o facă pot accesa acest link (care cred că nu va fi disponibil pentru o perioadă mai îndelungată, aşa că vă sfătuiesc să vă grăbiţi). În afara pieselor puteţi vedea şi ce s-a vândut şi la ce preţuri.

O combinaţie căreia nu-i găsesc justificarea

Cu toate că nu mai achiziţionez de mult piese sau timbre, continui să urmăresc portalurile de licitaţii pentru a identifica diverse varietăţi ori francaturi care ar putea îmbunătăţi şi ilustra catalogul la al cărui manuscris lucrez de mai mulţi ani.

Unul dintre exemplele descoperite în urmă cu câteva luni îl constituie o bandă de ziare (?) care poartă o francatură mixtă realizată dintr-o marcă de 5 bani Carol I Tipografiate şi o marcă uzuală rusească de 5 copeici (click pe imagine pentru mărire):

Cele două mări de pe faţă sunt obliterate cu o ştampilă cu cerc dublu rusească cu legenda ETAPNOE No. 279 (litere chirilice) 21 12 17. Pe verso se distinge o ştampilă de zi cu cerc dublu VASLUI 6(?) IAN 918.

Recunosc faptul că nu ştiu nimic despre ştampila rusească (pe care o bănuiesc a aparţine unui oficiu militar). Nu îmi dau seama nici dacă avem de-a face cu o francatură circulată efectiv prin poştă, ori este doar un suvenir realizat de un colecţionar.

Poate are cineva mai multe informaţii.

Galaţi - Constantinopol cu poşta franceză

La licitaţia de luna trecută a casei franceze Lugdunum a fost oferită o scrisoare plecată de la oficiul consular francez din Galaţi (click pentru mărire):

Dacă mărcile izolate cu ştampile ale oficiilor consulare de pe actualul teritoriu românesc se văd ceva mai des prin licitaţii, cu scrisorile este o altă treabă, mai ales cu cele francate.

Scrisoarea este francată cu două mărci de câte 10 centime, plus una de 80 centime (total 1 franc) din emisiunea "Napoleon - Empire". Oficiul din Galaţi a anulat mărcile cu ştampila 5085 (cifre mari), aplicând pe faţa scrisorii ştampila rotundă de zi, GALATZ MOLDAVIE 16 AVRIL 64, precum şi ştampila de serviciu PD în cadru dreptunghiular, toate cu tuş albastru.
Pe verso a fost aplicată, la sosire, ştampila rotundă de zi  CONSTANTINOPLE TURQUIE 19 AVRIL 64. Aşadar cu ajutorul unui vapor francez scrisoarea a parcurs drumul de la Galaţi la Constantinopol în numai trei zile.

Scrisoarea a fost oferită cu 1.200 euro, realizaând un preţ final de 2.888 euro (fără taxe şi comisioane).

Despre ştampilele particulare "cu ceas"

Am dat peste un formular maghiar de aviz circulat în 1914, care poartă o ştampilă particulară despre care nu îmi aduc aminte să se fi scris prea multe. Click pe imagine pentru mărire.

Formularul poartă în partea inferioară o ştampilă cu trei cadrane ca de ceas:

Ce este cu acest tip de ştampilă? Prima oară l-am întâlnit pe corespondenţe româneşti circulate în jurul anului 1900 şi puţin după aceea. La acel moment se pare că a existat o modă transmisă destul de rapid utilizatorilor serviciilor poştale.

Este posibil ca aceste ştampile să fi avut rădăcinile în nemulţumirea unor clienţi ai poştei legată de întârzierea transmiterii corespondenţelor. Aceste ştampile (în variantă întâlnită pe corespondenţele româneşti) au cel mai adesea două cadrane, unul cu ziua, celălalt cu ora. Ele au fost aplicate probabil înainte de a fi introduse în cutiile poştale.

Nu ştiu să fi existat în România vreo reglementare oficială a utilizării ştampilelor "cu ceas".

Ştampila aplicată pe formularul maghiar are trei cadrane, Cifrele romane și cadranul din mijloc indică ora, respectiv minutul începerii convorbirii. Cadranul din dreapta arată durata convorbirii în minute.. Fiind vorba de o corespondenţă telefonică (unde viteza de transmitere a corespondenţei a fost mai mare faţă de cea pentru corespondenţele obişnuite) i se înţelege utilitatea.

O piesă care mi se pare interesantă

Este o carte poştală simplă românească de 5 bani verde deschis având marcă fixă tip Carol I "tipografiat" pe care am văzut-o pe un site de licitaţii. Click pe imagine pentru mărire.

Cartea poştală a fost utilizată de către un militar german, expeditorul aflându-se la oficiul militar de campanie nr. 308 din Bucureşti (este înscris pe latura stângă a cărţii poştale). ipul ştampilei corespunde cu cel nominalizat de Horst Borlinghaus (Die Deutsche Feldpost in Rumänien... - Stempelhandbuch, pag. 243).

Al doilea element care mi se pare interesant este utilizarea ştampilei BUCUREŞTI CURSA II (ştampilă aparţinând poştei civile), aplicată la aceeaşi dată cu cea aparţinând oficiului militar german.
Nu am reuşit să-i răspund la întrebarea: dacă trimiterea a avut ca destinatar oficiul militar de campanie nr. 185 din Sofia, ea a fost expediată cu poşta civilă? Care a fost rostul ştampilei BUCUREŞTI CURSA II? Poate mă ajută cineva.

Franţa, marca de 5 franci Napoleon utilizată la Tulcea

În ultima perioadă colecţionarii par să fie din ce în ce mai interesaţi de mărci franceze utilizate la oficiile consulare care au funcţionat pe teritoriul Principatelor Dunărene. Vă prezint o marcă utilizată la oficiul francez din Tulcea:

Din nefericire marca este defectă. Ea a fost oferită în cadrul licitaţiei cu numărul 155 a casei franceze Ceres Philatélie desfăşurată la începutul lunii iulie a.c.

Ştampila 5102 cu cifre mari este vizibilă integral datorită formatului mare al mărcii, lucru care nu se întâmplă atunci când este aplicată pe mărcile cu formatul uzual.
Potrivit unui inventar francez al exemplarelor cunoscute realizat pe la începutul anilor 2000, s-ar cunoaşte peste 30 de exemplare din marca de 5 franci purtând ştampile aplicate la Tulcea. Cu toate acestea, de mulţi ani este primul exemplar pe care îl văd.
Oficiul consular francez din Tulcea a avut rangul de birou de distribuţie, fiind deschis în noiembrie 1857. El a funcţionat până în aprilie 1879, serviciul fiind preluat integral de poşta română (primul oficiu poştal românesc din localitate s-a deschis în 1878).

Marca a avut un preţ de strigare de 100 euro, realizând un preţ final de 396 euro.