"Care este preţul mărcilor poştale?" - o broşură gratuită în sprijinul colecţionarilor

Pentru că am urmărit mereu să vin în sprijinul filateliştilor, dar şi colecţionarilor în general, am hotărât să adun o parte dintre articolele publicate pe blog, împreună cu o serie de revizuiri şi adăugiri, între copertele unei broşuri.

Intenţionez ca în timp să îmbogăţesc cuprinsul scurtei lucrări cu noi capitole, ba chiar să analizez cât se poate de serios orice propunere sau sugestie primită din partea voastră privind abordarea unor subiecte cu aceeaşi temă.

Broşura este gratuită şi poate fi descărcată de oricine dispune de o conexiune de internet.
Nu este gratuită şi nici permisă republicarea lucrării ori a oricărui pasaj, pentru aceasta fiind necesară încheierea unui acord prealabil. De asemenea, îi sfătuiesc pe negustori să nu încerce vânzarea sub nicio formă a broşurii, deoarece pot suferi rigorile legislaţiei referitoare la protecţia drepturilor de autor.

Desigur, sunt interesat de feedback-ul vostru, pentru a îmbunătăţi versiunile viitoare ale broşurii.

Ca să nu o mai lungesc, broşura poate fi descărcată de aici. Vă doresc lectură plăcută şi vă aştept opiniile.

Analiza fenomenului speculativ în comerţul filatelic

Cu totul din întâmplare am dat peste un studiu interesant într-una din arhivele Bibliotecii Universităţii Cornell (publică, lucrarea este indexată de către motoarele de căutare). Sincer, am rămas chiar puţin mirat că a existat cineva care a fost preocupat de acest subiect. Chestiunea interesantă este că cine a "lins" timp mai îndelungat cataloagele internaţionale şi a încercat (măcar aşa, în limita bunului simţ) să facă unele analize comparate a putut constata discrepanţe în modul de realizare al evaluărilor.
Dacă, pe lângă acest lucru, aceeaşi persoană ar fi încercat să realizeze un trend în evoluţia unor categorii distincte de piese sau emisiuni în licitaţii, probabil că ar fi înregistrat aceleaşi discrepanţe.

Studiul la care mă refeream îl puteţi descărca de aici. Este un fişier PDF de numai 163 KB. Textul este în limba engleză (îmi pare rău pentru cei care nu o stăpânesc, nu am de gând să fac traduceri deoarece este o limbă internaţională, mai mult, este limba internetului).

S-ar putea ca unii dintre voi (mai familiarizaţi şi cu piaţa, şi cu noţiunile economice) să sesizeze unele similitudini ale situaţiilor prezentate pentru mărcile franceze cu cele care se cam întâlnesc pe piaţă pentru mărcile româneşti. Gândiţi-vă la emisiunile din ultimii zece ani şi încercaţi să le preziceţi viitorul.

Off topic, dar precizări pe care le consider necesare

Cu vreo 20 de ani în urmă şi eu eram convins că pe baza matematicii este posibilă realizarea unor modele economice. Din fericire, astăzi nu mai am aceeaşi părere. Matematica este foarte bună pentru analizele rezultatelor economice, nu şi pentru previziuni. De aceea nu sunt de acord cu teoriile potrivit cărora s-ar putea realiza cataloage sau liste de preţuri pe baza unor formule sau relaţii matematice. Din fericire pentru noi toţi, preferinţele şi dorinţele umane nu se pot nici contabiliza şi nici robotiza. Singurul lucru care s-ar putea face oarecum cu exactitate ar putea fi o eventuală analiză statistică a gradului de raritate în raport cu frecvenţa de apariţie pe piaţă. Asta este cu totul altceva. Dar pe lângă asta, există un factor incomensurabil şi extrem de dificil de apreciat: gradul de preferinţă a colecţionarului pentru anumite tipuri/categorii de piese.

News: Din 22 iulie, instrumentele emise de eBay sunt înscrise în sistemul RoClear

Ştirea a fost difuzată ieri de către ziarul Bursa. Nu am să stau acum să explic ce înseamnă asta, pentru că nu priveşte pe toată lumea. Asta înseamnă noi posibilităţi pentru clienţii Depozitarului Central. Ar purtea însemna însă şi posibilitatea identificării mai facile a părţilor unor tranzacţii efectuate cu acţiuni sau eventuale obligaţiuni ale eBay.

Despre emisiunile noi

Îmi permit să îl citez pe unul dintre negustorii de peste Ocean (despre care nu se poate spune în niciun caz că nu are experienţă), John Apfelbaum, conducătorul casei de licitaţie cu acelaşi nume:

"In the 1980's mint new issues from British Colonies and Western Europe were marketed extensively as good investments. The theory was that as the number of collectors rose the newer issues would rise in value similarly to the way that the issues of the 1950's had risen by 1980. What the people who bought and sold these new issue investment portfolios didn't realize was that the cause of the rise in price of the earlier material was because insufficient quantities of 1950s and earlier material had been saved and not that demand was so much greater and would continue to increase. The increase in price in 1950s material was not a demand pull increase but rather a supply push as, because of World War II most of Europe and Britain was unable to afford expensive new issues during the 1950s and were catching up in the 1970s and buying those issues then. The people who invested heavily in the 1970's new issues have done poorly. We just sold at Public Auction an investment portfolio from the new issue guru Jeffrey Needleman for which the owner paid over $1700 in 1983. It consisted of hundreds of then current British Commonwealth mint sets all still in post office fresh condition. It realized the owner less than $400. A thirty year treasury bond bond in 1983 was paying over 11% (its hard to remember that interest rates were once so high). If he had bought one of these, our investor would have seen his $1700 worth over $30,000. Bad investment! Ironically, because new issues of that period were such a terrible investment virtually no one bought any quantities of new issues in the 1990s and 2000s. These have gone up in price."

Fără cuvinte...

Aritmetica absurdului

Să facem următorul calcul (de dragul demonstraţiei, vom presupune că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum).

Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1100 de lei. Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura - să presupunem! - multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1100 de lei.
Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel CAS-ului timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1100 de lei. Păi la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, 29.460 lei. Ei, aici e buba. Gigel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România.
Cum aşa? Păi să facem un mic calcul. Dacă nu mă înşel, pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei /750, 39,28 de luni.
Adică peste 3 ani. Păi e numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!
Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni.
Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul statului încă 444 x 491 lei, 218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură.

ŞI ACUM UIMIRILE ŞI MIRĂRILE MELE:

1. Unde se duc banii ăştia?
2. Ce se întâmplă cu ei?
3. Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?
4. De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel?
5. Şi de ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria bunăstare de după pensionare?
6. Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de... politichie?!...

Textul nu-mi aparţine, l-am primit şi-l "dau" şi eu mai departe. Nu-i cunosc sursa, dar "artimetica" asta m-a cam enervat puţin...

Cine controlează lumea, de fapt?

Citisem ieri un articol pe blogul lui Dan Popa. Am avut puţin timp şi l-am recitit, împreună cu studiul la care se referă. Până la urmă, câteva bănci, organisme multi- şi transnaţionale decid într-o proporţie covârşitoare ce se întâmplă în economiile celor mai puternice state. Şi atunci de ce să ne mai întrebăm de unde şi cum apar crizele?

Ultima oră: formulare pentru inspecţia fiscală la persoane fizice

În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 418 din data de 15 iunie 2011 a fost publicat Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2117/2011 pentru modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1415/2009 privind aprobarea modelului şi conţinutului unor documente şi formulare utilizate în activitatea de inspecţie fiscală la persoane fizice.

Actul normativ modifică modelul următoarelor formulare fiscale prevăzute de Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1415/2009:

- Decizia de impunere privind impozitul pe venit stabilit de inspecţia fiscală pentru persoane fizice care realizează venituri impozabile din activităţi economice nedeclarate organelor fiscale;

- Decizia de impunere pentru soluţionarea, la persoane fizice, a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare;

- Decizia de impunere privind taxa pe valoarea adăugată şi alte obligaţii fiscale stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane fizice care realizează venituri impozabile din activităţi economice nedeclarate organelor fiscale.

Declaraţii de intenţie de la Finanţe

La conferinţa “Am ieşit din recesiune. Care-i planul pentru viitor? Când va simţi România din nou gustul creşterii?”, organizată de Ziarul Financiar pe data de 19 mai 2011, dl. Doru Dudaş, director general al Directiei Generale Legislaţie Cod Fiscal din cadrul Ministerului Finanţelor Publice a făcut o serie de declaraţii despre sistemul fiscal. Iată-le cele mai importante:

- Introducerea în legislaţia fiscală a conceputului de holding - “Nu avem măsuri spectaculoase în domeniul fiscal, însă avem în vedere introducerea conceptului de holding în legislaţia fiscală şi o amornizare a legislaţiei fiscale cu cea contabilă prin stabilirea unui nou an fiscal în cazul sucursalelor companiilor-mamă din străinătate, care au o altă perioadă fiscală decât cea calendaristică. Avem discuţii în acest sens pentru a încuraja investiţiile străine”;
- Simplificarea, alături de predictibilitate şi de stabilitate, sunt principalele obiective ale politicii fiscale din acest moment;
- Reducerea TVA este posibilă în următorii ani, în măsura în care creşterea economică va fi bună, iar spaţiul fiscal ne va permite;
- Se analizează posibilitatea ca firmele să poată plăti anticipat impozitul trimestrial pe profit, acesta urmând să fie calculat pe baza rezultatelor financiare din anul anterior; măsura va fi opţională, nu obligatorie, şi va fi introdusă printr-o ordonanţă de urgenţă de modificare a Codului fiscal, ale cărei prevederi vor fi aplicate începând cu anul viitor;
- "Urmărim şi simplificarea sistemului de depunere a declaraţiilor privind plata impozitului pe profit în sensul ca firmele să depună doar declaraţiile trimestriale, nu şi pe cea anuală";
- Introducerea unui regim simplificat privind plata TVA de către micii contribuabili, în sensul reducerii numărului de formulare necesare; “Avem aproape 400.000 de mici întreprinderi plătitoare de TVA, care îşi ţin evidenţa fiscală şi fac raportări contabile ca marile întreprinderi.”;
- MFP analizează introducerea în legislaţia fiscală a posibilităţii ca sucursalele din România ale companiilor din străinătate să stabilească, din 2012, anul fiscal diferit de anul calendaristic, în funcţie de calendarul grupului;
- "Treptat, din 2004 incoace de la 0 cereri de rambursare a TVA fără control anticipat, am ajuns ca în 2011 circa 55-60% din numărul de solicitări să îl rambursăm fără control anticipat, ci cu control ulterior; dezideratul este să ajungem la 80-85%, dar într-o perioadă rezonabilă, de 10-20 de ani";
- "Am analizat evoluţia preţurilor la carburanţi şi am constatat că influenţa bugetară în creşterea preţurilor la carburanţi a reprezentat o proporţie foarte redusă".

Fără îndoială că unele intenţii declarative vor fi bine primite de mediul de afaceri, dacă ele se vor transpune şi în realitate. Puteţi citi mai multe pe paginile Money.ro, Ziarului Financiar şi Wall Street.

Ştiai de "Campania 2%"?

Contribuabilii persoane fizice cu domiciliul fiscal în România pot dispune, prin completarea adecvată a declaraţiei privind veniturile încasate, să direcţioneze 2% din impozitul pe venit ce i-a fost reţinut către o ONG. Ce este ONG? Orice persoană juridică înfiinţată legal în România, cu un scop patrimonial.

Eşti filatelist împătimit? Poţi dispune ca 2% din impozitul tău pe venit să fie direcţionat către o persoană juridică fără scop patrimonial din localitatea ta. Care persoană juridică poate fi şi asociaţia filatelică sau clubul la care eşti afiliat, sau de care te-ai ataşat în activitatea ta de colecţionar. Chiar nu te costă nimic, decât un drum la administraţia financiară care te are în evidenţă. Oricum acei bani sunt reţinuţi la bugetul de stat, dar poţi face o faptă nobilă. Ajută filatelia organizată!

Se pare că unii resimt... economia reala!

Nici n-am început bine să mă dau la scris şi, în ciuda celor deja declarate aici, au început să mă caute cunoscuţii la telefoane, care-mi sună-n cap de două zile mai ceva ca cele din Gara de Nord! Da' de ce mă tot bag în tot felul de chestii despre economie, da' de ce am introdus link-urile acelea, da' de ce...

Stimaţi prieteni trişti şi plictisiţi, aţi face mai bine să comentaţi în scris, să vadă toată lumea ce vă frământă! Am spus-o şi nu o mai repet decât cu această ocazie - sper să fie singura: nu am făcut blogul ca să mă aflu în treabă, nici pentru "audienţă", nici ca să-mi văd numele scris pe-aiurea şi nici ca să mă înbogăţesc din blogăreală (că nici nu cred că se va întâmpla asta vreodată), ci pentru că sincer cred că pot să fiu de ajutor unora dintre noi, ăştia nebunii, care alergăm după peticuţele ălea nenorocite de hârtie.

Ştiu, aproape toată lumea se plânge că "piaţa a căzut de tot", că "toată marfa bună a dispărut", că "nu mai vrea nimeni să cumpere", că "lumea nu mai are bani", că... ei bine, ştiţi voi, corul clasic al bocitoarelor pe care-l vedem cam la fiecare târg.

Păi dragilor, noi ăştia resmenaţii şi pesimiştii de filatelişti trebuie să mai deschidem ochii să vedem unde trăim! Care-s vremurile şi cum a reuşit economia aceasta a noastră să "încurce" toţi marii specialişti între colecţionari.

Chiar astăzi, Institutul Naţional de Statistică a publicat indicele preţurilor de consum în luna decembrie 2010 şi anul 2010. Situaţia este aşa cum este: coşul zilnic de cheltuieli mănâncă din ce în ce mai mult din buget, iar economisirea - mai ales pentru persoanele care trăiesc numai din salariu - aproape că nu mai există. Mai mult, inflaţia a început şi ea să erodeze veniturile lunare. Dan Popa face un scurt comentariu pe care îl consider excelent (nu că m-aş pricepe eu prea mult, dar are mai multă şcoală decât mine în domeniu).

Şi acum revin la ce-am spus mai zilele trecute: uitaţi-vă pe ce daţi banii, că aveţi din ce în ce mai puţini cu fiecare lună. Acum un an sau doi sau trei, când aţi aruncat banii pe tot felul de etichete doar fiindcă erau colorate, nu v-aţi întrebat cât o să valoreze ele peste ceva timp. Aţi sperat să daţi lovitura, dar nu prea s-a nimerit. Nu vă luaţi după cataloage, că vă păcăliţi! Cota Michel pentru noutăţi multiplică nominalul transformat în euro, nu este egal cu paritatea din ziua emisiunii. Iar chestia aia cu tot felul de coliţe, blocuri, aranjamente, punţi, viniete şi tete-beche-uri, plus mape de lux şi alte alea s-ar putea să aibă succes, dar nu acum şi nici în viitorul apropiat. Poate peste 30-40 de ani, aşa cum se întâmplă acum cu blocurile OSP de acum şaizeci şi ceva de ani (că şi acestea au făcut parte din aceeaşi tagmă când au fost emise). În marea majoritate a situaţiilor, nominalul transformat în euro la cursul de la data emisiunii nu îl puteţi recupera. Chiar îi va fi dat cuiva prin minte să facă un astfel de calcul? Şi să-l mai şi ajusteze cu rata inflaţiei? Păi mai bine e să vă ţineţi banii la o bancă, într-un cont la termen, că luaţi oarece dobândă, dar suma iniţială nu se diminuează cel puţin.

O investiţie e bună dacă ai asigurată recuperarea ei într-un termen rezonabil, adică dacă marfa în care ai băgat banii e vandabilă. Printre noutăţi, în ultimii 20 de ani o singură emisiune se încadrează aici (date fiind împrejurările în care a circulat). La acelaşi nivel cu ea nu se pot pune decât piesele deosebite şi acest lucru vreau să-l demonstrez.
Ei, acum, ca să vă înveselesc, vă mai arăt o piesă frumoasă peste care am dat astăzi la cei de la Cherrystone (aveţi link-ul în dreapta), după ce mi-au trimis calendarul licitaţiilor din februarie. Un plic cu o francatură bicoloră de 75 Bani "Paris", expediată de la Galaţi Gară (o ştampilă nu prea comună pe scrisori) la Paris, via Austria. Sunt gata să pun pariu că piesa va fi vândută (dar ne auzim prin martie, să vedem dacă am avut sau nu dreptate).

(Dacă faceţi un click pe ilustraţie, o veţi putea vizualiza mărită)

Aşa că, dragi prieteni, nu fiţi supăraţi, că viaţa-i scurtă!

Ce monedă folosim pentru tranzacţii şi evaluarea pieselor?

Aceasta este o problemă de care, sunt sigur, mulţi colecţionari şi negustori s-au lovit. Mai ales în condiţiile actuale, când trendul de globalizare se accentuează.

Eu unul mai am o întrebare pentru voi: dacă este cineva dispus să realizeze un catalog, în ce monedă credeţi că ar fi cel mai nimerit să fie determinate cotele?

Sunt două probleme la care vă invit să vă gândiţi. Nu înainte de a vă face cunoscut un alt blog pe care îl urmăresc de ceva vreme: Trenduri economice. Astăzi, Dan ridică o problemă legată chiar de viitorul monedei euro. Lecturaţi şi postările anterioare, vă asigur că nu este un timp pierdut (mă rog, pentru cei ce sunt interesaţi şi de partea economică a activităţii noastre de colecţionari).

Facebook + Goldman Sachs

Un articol interesant, pe care vi-l recomand să-l citiţi de aici. Ca să vedeţi cum se fac bani. Şi să vedeţi şi ce înseamnă companie publică sau privată peste Ocean. E chiar instructiv.

Update

Aceeaşi problemă este abordată şi de Ionuţ Văcaru, pe biziday.ro.

Update 2

Câteva date suplimentare ne oferă şi Ion Radu Zilişteanu, pe Reflecţii economice. Lectură plăcută.

Update 3

Problema este prezentată, pe 10 ianuarie, şi de Cristian Orgonaş, care oferă şi câteva informaţii în plus, dar şi link-uri interesante.