Președintele României
Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României
Text publicat în M.Of. al României nr. 212 din 16.03.2020.
În vigoare de la 16 martie 2020
Având în vedere evoluția situației epidemiologice internaționale determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 la nivelul a peste 150 de țări, în care aproximativ 160.000 de persoane au fost infectate și peste 5.800 au decedat, precum și declararea "Pandemiei" de către Organizația Mondială a Sănătății, la data de 11.03.2020,
luând în considerare experiența țărilor grav afectate de evoluția virusului și măsurile care au avut impact pozitiv în limitarea răspândirii acestuia și care au vizat acțiuni în planul sănătății publice, concomitent cu limitarea sau întreruperea activităților socioeconomice neesențiale, dar mai ales îngrădirea exercitării unor drepturi și libertăți fundamentale, fără de care celelalte acțiuni desfășurate nu ar fi putut avea efectul scontat,
în contextul măsurilor adoptate la nivelul statelor europene, în principal cele limitrofe, dar și cele cu comunități mari de cetățeni români, din care 12 state au adoptat măsuri speciale prin instituirea unor stări excepționale în scopul prevenirii răspândirii comunitare a infecției,
luând act de evoluția situației epidemiologice pe teritoriul României și de evaluarea riscului de sănătate publică pentru perioada imediat următoare, care indică o creștere masivă a numărului de persoane infectate cu coronavirusul SARS-CoV-2,
ținând cont de faptul că neluarea unor măsuri urgente, cu caracter excepțional, în domeniul social și economic, pentru limitarea infectării cu coronavirusul SARS-CoV-2 în rândul populației ar avea un impact deosebit de grav, în principal asupra dreptului la viață și, în subsidiar, asupra dreptului la sănătate al persoanelor,
subliniind necesitatea instituirii stării de urgență pentru diminuarea efectelor negative asupra economiei cauzate de măsurile adoptate la nivel național și internațional pentru combaterea răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2,
în considerarea faptului că elementele sus-menționate definesc un context excepțional care nu putea fi previzionat, care vizează interesul public general și care constituie o situație extraordinară, ce impune măsuri excepționale,
ținând cont de faptul că restrângerea exercițiului unor drepturi nu trebuie să afecteze substanța lor, ci să urmărească un scop legitim, să fie necesară într-o societate democratică și să fie proporțională cu scopul urmărit,
văzând Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Țării nr. 30/2020 privind necesitatea instituirii stării de urgență și planul de acțiune la instituirea stării de urgență,
având în vedere propunerea Guvernului de instituire a stării de urgență,
în temeiul prevederilor art. 93 alin. (1), ale art. 100 din Constituția României, republicată, și ale art. 3 și art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 453/2004, cu modificările și completările ulterioare,
Președintele României d e c r e t e a z ă:
Art. 1. - Se instituie starea de urgență pe întreg teritoriul României pe o durată de 30 de zile.
Art. 2. - Pentru prevenirea răspândirii COVID-19 și realizarea managementului consecințelor, raportat la evoluția situației epidemiologice, pe durata stării de urgență este restrâns exercițiul următoarelor drepturi, proporțional cu gradul de realizare al criteriilor prevăzute de art. 4 alin. (4):
a) libera circulație;
b) dreptul la viață intimă, familială și privată;
c) inviolabilitatea domiciliului;
d) dreptul la învățătură;
e) libertatea întrunirilor;
f) dreptul de proprietate privată;
g) dreptul la grevă;
h) libertatea economică.
Art. 3. - În scopul prevăzut la art. 2 se stabilesc măsurile de primă urgență cu aplicabilitate directă și imediată prevăzute în anexa nr. 1.
Art. 4. - (1) În scopul prevăzut la art. 2 se stabilesc măsurile de primă urgență cu aplicabilitate graduală, prevăzute în anexa nr. 2.
(2) Măsurile de primă urgență cu aplicabilitate graduală prevăzute la pct. 1-7 din anexa nr. 2 se dispun de ministrul afacerilor interne sau de înlocuitorul legal al acestuia, cu acordul prim-ministrului, prin ordonanță militară.
(3) Măsurile de primă urgență cu aplicabilitate graduală, prevăzute la pct. 8 din anexa nr. 2, se dispun de către Ministerul Afacerilor Interne, prin ordin al secretarului de stat, șef al Departamentului pentru Situații de Urgență sau înlocuitorul legal al acestuia.
(4) Măsurile de primă urgență cu aplicabilitate graduală se dispun potrivit alin. (2) și (3) potrivit evaluării realizate de Comitetul Național pentru Situații de Urgență, cu acordul prim-ministrului, pe baza următoarelor criterii:
a) intensitatea transmiterii intracomunitare a COVID-19;
b) frecvența apariției unor focare într-o zonă geografică;
c) numărul de pacienți critici raportat la capacitatea sistemului sanitar;
d) capacitatea și continuitatea asigurării serviciilor sociale și de utilități publice pentru populație;
e) capacitatea autorităților publice de a menține și asigura măsuri de ordine și siguranță publică;
f) măsurile instituite de alte state cu impact asupra populației sau situației economice a României;
g) capacitatea de asigurare a măsurilor pentru punere în carantină;
h) apariția altor situații de urgență.
(5) Conducerea aplicării măsurilor stabilite prin ordonanțele militare sau prin ordinul prevăzut la alin. (3) revine Ministerului Afacerilor Interne.
Art. 5. - (1) Coordonarea integrată a măsurilor de răspuns cu caracter medical și de protecție civilă la situația de urgență generată de COVID-19 se realizează de către Ministerul Afacerilor Interne, prin Departamentul pentru Situații de Urgență, în colaborare cu Ministerul Sănătății și cu celelalte instituții implicate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 557/2016 privind managementul tipurilor de risc.
(2) Măsurile dispuse pentru prevenirea COVID-19 ca urmare a hotărârilor Comitetului Național pentru Situații Speciale de Urgență sunt aplicabile și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 6. - Conducătorii autorităților publice, ai celorlalte persoane juridice, precum și persoanele fizice au obligația să respecte și să aplice toate măsurile stabilite prin prezentul decret și prin ordonanțele emise de ministrul afacerilor interne.
Art. 7. - Instituțiile sprijină structurile Ministerului Afacerilor Interne, la solicitarea acestuia, în îndeplinirea misiunilor, conform legislației în vigoare.
Art. 8. - Prezentul decret se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și intră în vigoare la data publicării.
Art. 9. - Prezentul decret se transmite Parlamentului în vederea exercitării atribuției prevăzute de art. 93 alin. (1) din Constituție.
PREȘEDINTELE ROMÂNIEI
KLAUS-WERNER IOHANNIS
București, 16 martie 2020.
Nr. 195.
ANEXA Nr. 1
MĂSURI
de primă urgență cu aplicabilitate directă
CAPITOLUL I Domeniul ordine publică
Art. 1. - Poliția Locală se subordonează operațional Ministerului Afacerilor Interne.
Art. 2. - Serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor se subordonează operațional unităților teritoriale de poliție, care stabilesc activitățile de sprijin pe care acestea le execută.
Art. 3. - Serviciile voluntare de pompieri (situații de urgență) se subordonează operațional unităților teritoriale pentru situații de urgență, care stabilesc responsabilitățile și modul de acțiune al acestora.
Art. 4. - Serviciile publice de ambulanță se subordonează operațional inspectoratelor pentru situații de urgență.
Art. 5. - (1) Ministerul Apărării Naționale sprijină, la cerere, Ministerul Afacerilor Interne pentru asigurarea pazei și protecției unor obiective/zone, transportul de efective, materiale și tehnică pentru îndeplinirea misiunilor specifice, triaj epidemiologic, asistență medicală și alte misiuni în funcție de evoluția situației.
(2) Instituțiile din cadrul Sistemului național de ordine publică și securitate națională suplimentează, la nevoie, efectivele și tehnica pentru intervenție, prevăzute în planuri, în funcție de evoluția situației.
Art. 6. - Instituțiile din cadrul Sistemului național de apărare, ordine publică și securitate națională pot angaja fără concurs, la nevoie, pe durată determinată de 6 luni, personal din sursă externă sau cadre care au trecut în rezervă, cărora le-au încetat raporturile de serviciu.
Art. 7. - Pentru ca efectivele instituțiilor din cadrul Sistemului național de apărare, ordine publică și securitate națională să fie mereu la dispoziție în scopul intervenției în cazuri reale generate de pandemia de COVID-19, pe perioada stării de urgență, se suspendă exercițiile, simulările, aplicațiile și orice alte activități care pot interfera cu măsurile luate de autoritățile competente destinate prevenirii și combaterii răspândirii infecțiilor cu COVID-19, cu excepția celor cu caracter militar desfășurate în poligoanele de instrucție.
CAPITOLUL II Domeniul economic
Art. 8. - Guvernul poate adopta măsuri de susținere a operatorilor economici din domeniile afectate de COVID-19.
Art. 9. - Pentru combaterea răspândirii infecțiilor cu COVID-19, autoritățile publice centrale pot rechiziționa unități de producție a materialelor și echipamentelor necesare combaterii acestei epidemii.
Art. 10. - Autoritățile publice centrale, precum și entitățile juridice în care statul este acționar majoritar pot achiziționa în mod direct materiale și echipamente necesare combaterii acestei epidemii.
Art. 11. - Beneficiarii fondurilor europene afectați de adoptarea măsurilor de urgență prevăzute în prezentul decret pot decide, împreună cu autoritățile de management/organismele intermediare, să suspende contractele de finanțare încheiate conform legii.
Art. 12. - Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri eliberează, la cerere, operatorilor economici a căror activitate este afectată în contextul COVID-19 certificate de situație de urgență în baza documentelor justificative.
Art. 13. - Se vor dispune măsuri pentru asigurarea continuității în aprovizionare, respectiv extracție, producție, procesare, transport, distribuție, furnizare, mentenanță întreținere și reparații a resurselor și materiilor prime și/sau semiprocesate necesare funcționării corespunzătoare a sistemului energetic național, precum și asigurarea continuității funcționării acestuia și a tuturor serviciilor de utilitate publică.
Art. 14. - Se menține valabilitatea documentelor eliberate de autoritățile publice care expiră pe perioada stării de urgență.
Art. 15. - Pe perioada stării de urgență se pot plafona prețurile la medicamente și aparatură medicală, la alimentele de strictă necesitate și la serviciile de utilitate publică (energie electrică și termică, gaze, alimentare cu apă, salubritate, carburanți etc.), în limita prețului mediu din ultimele 3 luni înaintea declarării stării de urgență.
CAPITOLUL III Domeniul sănătății
Art. 16. - În structurile Ministerului Afacerilor Interne, în unitățile sanitare și în serviciile de asistență socială se poate angaja fără concurs, la nevoie, pe durată determinată de 6 luni, personal contractual medical, personal auxiliar, farmaciști, personal de laborator și alte categorii de personal contractual necesare.
Art. 17. - Prelungirea aplicabilității actelor normative, cu valabilitate până la data de 31 martie 2020, privind acordarea serviciilor medicale și medicamentelor în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, programe naționale de sănătate - preventive și curative, pe perioada stării de urgență, cu modificarea prevederilor, în caz de necesitate, după cum urmează:
a) serviciile medicale pentru tratarea cazurilor COVID-19 și complicațiile acestora se acordă tuturor persoanelor aflate pe teritoriul României și se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS);
b) serviciile medicale și medicamentele pot fi acordate și validate și fără semnarea cu cardul național de asigurări sociale de sănătate și fără termen de raportare în 3 zile lucrătoare de la data acordării serviciilor;
c) decontarea pentru unitățile sanitare cu paturi aflate în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate a sumelor contractate și decontate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate sau bugetul Ministerului Sănătății, indiferent de numărul de cazuri realizate sau, după caz, la nivelul activității efectiv realizate în condițiile în care acesta depășește nivelul contractat;
d) decontarea serviciilor medicale în unitățile sanitare din asistența medicală primară și ambulatoriul de specialitate clinic la nivelul activității efectiv realizate, cu maximum 8 consultații/oră;
e) prescrierea de medicamente de către medicii de familie, inclusiv a medicamentelor restricționate din Lista de medicamente, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, pentru pacienții cronici.
Art. 18. - În cazul achiziției de medicamente de către unitățile sanitare pentru tratarea pacienților cu COVID-19, prețurile medicamentelor pot depăși prețurile maximale aprobate de Ministerul Sănătății.
Art. 19. - Pe perioada stării de urgență, pentru neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, pot fi suspendați din funcțiile de conducere conducătorii unităților sanitare, direcțiilor de sănătate publică, caselor de asigurări de sănătate, serviciilor de ambulanță, precum și autorităților și instituțiilor publice centrale și locale cu atribuții în domeniul asistenței și protecției sociale, indiferent de statutul lor. Nu este necesar ca persoanele desemnate să exercite temporar aceste funcții să fie funcționari publici.
Art. 20. - Pe perioada stării de urgență se pot realiza transferuri între bugetele Ministerului Sănătății și Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate (în ambele sensuri), precum și între diferitele linii de buget ale Ministerului Sănătății sau Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în funcție de necesități.
Art. 21. - Influențele financiare determinate de creșterile salariale pentru personalul medical și nemedical din unitățile sanitare publice și cele care au ca asociat unic unitățile administrativ-teritoriale se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate - titlul VI - Transferuri între unități ale administrației publice.
Art. 22. - Valoarea procentului aferent contribuției clawback pentru trimestrul I al anului 2020 se plafonează la valoarea trimestrului IV al anului 2019.
Art. 23. - Pentru serviciile medicale, medicamente, investigații paraclinice acordate în perioada stării de urgență, sumele angajate nu vor fi limitate la cele aprobate pentru trimestrul I al anului 2020.
Art. 24. - Decontarea concediilor medicale acordate persoanelor aflate în carantină pentru COVID-19 va fi realizată cu prioritate prin asigurarea de sume suplimentare în bugetul FNUASS la nivelul necesar.
Art. 25. - Pe perioada stării de urgență, modificările de structură din cadrul unităților sanitare se vor aviza de către direcțiile de sănătate publică locale în funcție de necesitați.
Art. 26. - Pe perioada stării de urgență, prin ordin al ministrului sănătății se pot introduce noi programe de sănătate și servicii medicale destinate prevenirii și combaterii COVID-19.
Art. 27. - Se autorizează prescripțiile de tratamente "off-label" în cazul pacienților infectați cu virusul SARS-CoV-2, după ce aceste tratamente sunt avizate de către comisia de politică a medicamentului din cadrul unității sanitare respective.
Art. 28. - (1) Asigurarea sumelor necesare în bugetul Ministerului Sănătății pentru achiziționarea de către direcțiile de sănătate publică de materiale necesare în perioada pandemiei se realizează prin transferuri de la Ministerul Sănătății, urmând ca achiziția să se realizeze de către direcțiile de sănătate publică prin procedură de achiziție directă.
(2) Asigurarea sumelor necesare în bugetul Ministerului Sănătății pentru achiziționarea de către unitățile sanitare de materiale și medicamente necesare în perioada pandemiei se realizează prin transferuri de la Ministerul Sănătății, urmând ca achiziția să se realizeze de către unitățile sanitare prin procedură de achiziție directă.
(3) Ministerele cu sistem de sănătate propriu pot face achiziții directe pentru unitățile sanitare proprii atât din bugetele ministerelor de resort, cât și din cele ale unităților sanitare.
Art. 29. - (1) Prin ordin al ministrului sănătății se stabilesc măsurile de sprijinire a persoanelor izolate la domiciliu, ca urmare a măsurilor de limitare a răspândirii COVID-19.
(2) Măsurile de sprijin se pun în aplicare de autoritățile administrației publice locale.
(3) Cheltuielile necesare se asigură prin transfer între bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății, și bugetele locale.
CAPITOLUL IV Domeniul muncii și protecției sociale
Art. 30. - Guvernul poate sprijini angajatorii și angajații afectați de efectele crizei COVID-19, prin derogări de la prevederile legale în vigoare.
Art. 31. - Prin ordin al ministrului muncii și protecției sociale se stabilesc măsuri de protecție socială pentru angajați și familiile acestora din sectoarele economice a căror activitate este afectată sau oprită total sau parțial prin decizii ale autorităților publice, pe perioada stării de urgență.
Art. 32. - (1) Pe perioada stării de urgență, prevederile Legii nr. 19/2020 privind acordarea unor zile libere părinților pentru supravegherea copiilor, în situația închiderii temporare a unităților de învățământ, nu se aplică angajaților sistemului național de apărare, angajaților din penitenciare, personalului din unitățile sanitare publice și altor categorii stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, al ministrului economiei, energiei și mediului de afaceri, și al ministrului transporturilor, infrastructurii și comunicațiilor, după caz.
(2) Personalul prevăzut la alin. (1) are dreptul la o majorare a salariului în cuantumul prevăzut la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 19/2020, în situația în care celălalt părinte nu beneficiază de drepturile reglementate în această lege.
Art. 33. - Instituțiile și autoritățile publice centrale și locale, autoritățile administrative autonome, regiile autonome, societățile și companiile naționale și societățile la care statul ori o unitate administrativ-teritorială este acționar unic sau majoritar, societățile cu capital privat introduc, acolo unde este posibil, pe perioada stării de urgență, munca la domiciliu sau în regim de telemuncă, prin act unilateral al angajatorului.
Art. 34. - Pe durata stării de urgență are loc suspendarea efectuării controalelor la angajatori de către inspectoratele teritoriale de muncă, cu excepția controalelor dispuse de către ministrul muncii și protecției sociale, a celor dispuse de Inspecția Muncii pentru punerea în aplicare a hotărârilor Comitetului Național pentru Situații Speciale de Urgență, a celor necesare pentru a da curs sesizărilor prin care se reclamă săvârșirea unor fapte cu un grad ridicat de pericol social și pentru cercetarea accidentelor de muncă.
Art. 35. - Se menține valabilitatea contractelor colective de muncă și a acordurilor colective pe perioada stării de urgență.
Art. 36. - Pe perioada stării de urgență se interzice declararea, declanșarea sau desfășurarea conflictelor colective de muncă în unitățile sistemului energetic național, din unitățile operative de la sectoarele nucleare, din unitățile cu foc continuu, din unitățile sanitare și de asistență socială, de telecomunicații, ale radioului și televiziunii publice, din transporturile pe căile ferate, din unitățile care asigură transportul în comun și salubrizarea localităților, precum și aprovizionarea populației cu gaze, energie electrică, căldură și apă.
Art. 37. - Prin excepție de la prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, persoana îndreptățită își păstrează stimulentul de inserție în situația pierderii locului de muncă ca urmare a efectelor epidemiei COVID-19.
Art. 38. - Cererile pentru acordarea beneficiilor și prestațiilor sociale pot fi depuse inclusiv pe cale electronică.
Art. 39. - Certificatele de încadrare a copilului într-un grad de handicap și atestatele de asistent maternal eliberate de comisia pentru protecția copilului, precum și certificatele de încadrare în grad și tip de handicap eliberate de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, a căror valabilitate expiră în perioada de urgență declarată, își prelungesc valabilitatea până la încetarea stării de urgență.
Art. 40. - Certificatele de acreditare a furnizorilor de servicii sociale și licențele serviciilor sociale, provizorii și de funcționare, a căror valabilitate expiră în perioada de urgență declarată, își prelungesc valabilitatea până la încetarea stării de urgență.
CAPITOLUL V Domeniul justiție
Art. 41. - Prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit prezentului decret, dispozițiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil sau alte dispoziții legale contrare nefiind aplicabile.
Art. 42. - (1) Pe durata stării de urgență, activitatea de judecată continuă în cauzele de urgență deosebită. Lista acestor cauze se stabilește de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru cauzele de competența acesteia și, respectiv, de colegiile de conducere ale curților de apel pentru cauzele de competența lor și pentru cauzele de competența instanțelor care funcționează în circumscripția lor teritorială, putând fi, după împrejurări, actualizată. Consiliul Superior al Magistraturii dă îndrumări, în vederea asigurării unei practici unitare, colegiilor de conducere ale instanțelor menționate cu privire la modul de stabilire a cauzelor care se judecă pe durata stării de urgență.
(2) Pe durata stării de urgență, pentru judecarea proceselor prevăzute la alin. (1), instanțele judecătorești, ținând seama de împrejurări, pot fixa termene scurte, inclusiv de la o zi la alta sau chiar în aceeași zi.
(3) În procesele prevăzute la alin. (1), când este posibil, instanțele judecătorești dispun măsurile necesare pentru desfășurarea ședinței de judecată prin videoconferință și procedează la comunicarea actelor de procedură prin telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.
(4) Amânarea judecării cauzelor prevăzute la alin. (1) poate fi dispusă la cerere, în situația în care partea interesată se află în izolare la domiciliu, în carantină sau spitalizată în contextul pandemiei de COVID-19. Când instanța respinge cererea de amânare a judecății în considerarea necesității de a soluționa cauza în contextul instituirii prezentei stări de urgență, va amâna, la cererea părții sau din oficiu, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
(5) Activitatea de executare silită continuă numai în cazurile în care este posibilă respectarea regulilor de disciplină sanitară stabilite prin hotărârile Comitetului Național privind Situațiile Speciale de Urgență, în scopul ocrotirii drepturilor la viață și la integritate fizică ale participanților la executarea silită.
(6) În temeiul prezentului decret, judecarea proceselor civile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), se suspendă de plin drept pe durata stării de urgență instituite prin acesta, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop.
(7) Termenele de exercitare a căilor de atac în cauzele prevăzute la alin. (6), aflate în curs la data instituirii prezentei stări de urgență, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență. În cauzele prevăzute la alin. (6) în care au fost declarate căi de atac până la data emiterii prezentului decret, dosarele se înaintează instanței competente după încetarea stării de urgență.
(8) După încetarea stării de urgență, judecarea proceselor prevăzute la alin. (6) se reia din oficiu. În termen de 10 zile de la încetarea stării de urgență, instanța de judecată va lua măsuri pentru fixarea termenelor de judecată și citarea părților.
Art. 43. - (1) Activitatea de urmărire penală și cea a judecătorilor de drepturi și libertăți se desfășoară numai cu privire la:
a) cauzele în care s-au dispus ori se propune luarea măsurilor preventive ori a celor de protecție a victimelor și martorilor, cele privind aplicarea provizorie a măsurilor de siguranță cu caracter medical, cele cu persoane vătămate minori;
b) actele și măsurile de urmărire penală a căror amânare ar pune în pericol obținerea probelor sau prinderea suspectului sau a inculpatului, precum și cele privind audierea anticipată;
c) cauzele în care urgența se justifică prin scopul instituirii stării de urgență la nivel național, alte cauze urgente apreciate ca atare de către procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală.
(2) Procesele penale aflate în curs pe rolul instanțelor de judecată, inclusiv cele aflate în procedură în camera preliminară, se suspendă de drept pe durata stării de urgență, cu excepția celor de la alin. (1) lit. c) apreciate ca atare de judecător sau instanța de judecată, precum și a următoarelor cauze: cele privind infracțiunile flagrante, cele în care au fost dispuse măsuri preventive, cele referitoare la contestații împotriva măsurilor asigurătorii, cele privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cele ce cuprind măsuri de protecție a victimelor și a martorilor, cele privind aplicarea provizorie a măsurilor de siguranță cu caracter medical, cele privind infracțiuni contra securității naționale, cele privind acte de terorism sau de spălare a banilor.
(3) În termen de 10 zile de la încetarea stării de urgență, judecătorul sau instanța de judecată va lua măsuri pentru fixarea termenelor de judecată și efectuarea actelor de procedură.
(4) Acordul de comunicare în cauzele penale a actelor procedurale prin poștă electronică se prezumă, iar organele judiciare vor solicita, acolo unde este cazul, de urgență, telefonic, indicarea adreselor de poștă electronică pentru comunicarea respectivelor acte.
(5) Termenele de comunicare a soluțiilor, de formulare și soluționare a plângerilor, altele decât cele reglementate de alin. (1), se întrerup, urmând ca de la data încetării stării de urgență să înceapă să curgă un nou termen, de aceeași durată. Termenele de exercitare a căilor de atac în cauzele penale, cu excepția celor judecate potrivit prezentului decret, se întrerup, urmând ca de la data încetării stării de urgență să înceapă să curgă un nou termen, de aceeași durată. Fac excepție cele judecate potrivit prezentului decret.
(6) Ascultarea persoanelor private de libertate se face prin videoconferință la locul de deținere sau în spații corespunzătoare din punct de vedere sanitar, fără a fi necesar acordul persoanei private de libertate.
(7) Se suspendă de drept organizarea licitațiilor publice în cadrul procedurilor de valorificare a bunurilor mobile indisponibilizate în procesele penale.
(8) Pe durata stării de urgență, în cauzele în care nu se efectuează acte de urmărire penală sau procesul penal este suspendat potrivit prezentului decret, prescripția răspunderii penale se suspendă.
Art. 44. - Pe durata stării de urgență, prevederile art. 42 se aplică în mod corespunzător și în procedurile de competența Inspecției Judiciare.
Art. 45. - (1) Pe durata stării de urgență, activitatea Oficiului Național al Registrului Comerțului și a oficiilor registrelor comerțului de pe lângă tribunale continuă în ceea ce privește înregistrarea mențiunilor privind persoanele juridice și persoanele fizice înregistrate în registrul comerțului și se derulează prin mijloace electronice, în baza cererii de înregistrare a mențiunilor și a documentelor anexate la aceasta în formă electronică, având încorporată, atașată sau logic asociată semnătura electronică extinsă.
(2) Copiile de pe înregistrările efectuate și de pe actele prezentate de solicitanți, informațiile despre datele înregistrate și certificatele constatatoare se eliberează pe cale electronică.
(3) Activitatea de asistență pentru efectuarea procedurilor necesare înregistrării prin mijloace electronice în registrul comerțului, din cadrul oficiilor registrului comerțului de pe lângă tribunale, precum și activitatea de publicare și de furnizare a Buletinului procedurilor de insolvență se realizează prin mijloace electronice.
Art. 46. - În executarea pedepselor și a măsurilor educative neprivative de libertate, executarea supravegherii prin prezentarea persoanei la serviciul de probațiune, primirea vizitelor consilierului de probațiune, precum și obligațiile de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, de a urma un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională, de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială, respectiv prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității rezultată din înlocuirea amenzii penale se suspendă pe durata stării de urgență. Pentru situațiile în care termenul de supraveghere, durata supravegherii sau durata măsurii educative neprivative de libertate s-a împlinit în timpul stării de urgență, în raportul final se face mențiune despre imposibilitatea obiectivă de executare.
Art. 47. - (1) În executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate, exercitarea dreptului de a primi vizite, exercitarea dreptului la vizită intimă, exercitarea dreptului de a primi bunuri prin sectorul vizită, cât și recompensele constând în permisiunea de ieșire din penitenciar se suspendă.
(2) Pentru menținerea legăturii cu mediul suport se majorează durata și numărul de convorbiri pentru persoanele condamnate aflate în regimul de maximă siguranță, la maximum 45 de minute pe zi, iar pentru persoanele condamnate aflate în regim închis, semideschis, deschis, regim provizoriu sau pentru cei care nu au regimul stabilit, la maximum 75 de minute pe zi. Dreptul deținuților la convorbiri on-line, indiferent de situația disciplinară și periodicitatea legăturii cu familia, se suplimentează corespunzător numărului de vizite la care au dreptul conform regimului de executare.
(3) Persoanele condamnate clasificate în regimul semideschis și deschis pot executa pedeapsa în camere de deținere permanent închise și asigurate.
(4) Pentru minorii privați de libertate care nu au un reprezentant legal, medicul curant al locului de deținere acționează ca reprezentantul legal, exclusiv pentru acordarea asistenței medicale și a măsurilor de prevenție.
(5) În completarea obligațiilor prevăzute în Legea nr. 145/2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare, cu modificările și completările ulterioare, polițistul de penitenciare este obligat să participe la toate activitățile desfășurate în conformitate cu dispozițiile superiorilor, cu respectarea timpului legal de odihnă, timpul lucrat suplimentar în această împrejurare fiind compensat exclusiv cu timp liber corespunzător.
(6) Pe perioada stării de urgență, în raport cu necesitățile și situația operativă existente la nivelul unității penitenciare unde este încadrat sau al altei unități din poliția penitenciară, polițistului de penitenciare i se pot modifica, fără acordul său, locul și/sau felul muncii.
CAPITOLUL VI Domeniul afaceri externe
Art. 48. - Pe perioada stării de urgență, Ministerul Afacerilor Externe îndeplinește următoarele atribuții:
a) va menține funcțiile și atribuțiile sale conform Hotărârii Guvernului nr. 16/2017 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificările și completările ulterioare, și va asigura, prin misiunile diplomatice ale României, reprezentarea României în cadrul tuturor reuniunilor care vor fi organizate pe durata menținerii stării de urgență în România, în special la nivelul Uniunii Europene, Consiliului Europei, NATO, ONU, indiferent de domeniul vizat de reuniune;
b) va notifica Secretarului General al ONU și Secretarului General al Consiliului Europei măsurile adoptate prin decretul de instituire a stării de urgență care au ca efect limitarea exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale, în conformitate cu obligațiile internaționale ce revin României;
c) va asigura comunicarea exclusivă cu misiunile diplomatice și oficiile consulare acreditate în România, precum și cu reprezentanțele/birourile organizațiilor internaționale din România, sens în care autoritățile competente vor furniza toate informațiile necesare;
d) va asigura respectarea normelor dreptului internațional relevante în contextul aplicării dispozițiilor prezentului decret în situația în care membrii misiunilor diplomatice/oficiilor consulare/reprezentanțelor/birourilor organizațiilor internaționale vor fi testați pozitiv cu COVID-19;
e) va menține comunicarea cu misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României în străinătate pentru transmiterea oricăror instrucțiuni și informări necesare în contextul aplicării prezentului decret, sens în care autoritățile competente vor furniza MAE informațiile necesare;
f) va dispune măsurile necesare în condițiile în care membrii misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale României vor intra în auto-izolare sau carantină conform legii din statele de reședință în cazul testării pozitive cu COVID-19 a unuia sau a unor membri ai misiunilor diplomatice/oficiilor consulare ale României (inclusiv membrii de familie), inclusiv din perspectiva asigurării continuității drepturilor acestora (salariale sau de orice altă natură).
CAPITOLUL VII Alte măsuri
Art. 49. - Pe durata stării de urgență, cursurile din toate unitățile și instituțiile de învățământ se suspendă.
Art. 50. - Pe durata stării de urgență, autoritățile administrației publice centrale și locale vor lua măsuri pentru organizarea activității astfel încât să fie evitat, pe cât posibil, contactul direct între persoane, inclusiv prin utilizarea mijloacelor electronice de comunicare.
Art. 51. - (1) Autoritățile și instituțiile publice stabilesc măsurile care se impun pentru asigurarea desfășurării optime a activității, cu respectarea regulilor de disciplină sanitară stabilite de autoritățile cu atribuții în domeniu, inclusiv prin hotărârile Comitetului Național privind Situațiile Speciale de Urgență, urmărind cu prioritate asigurarea prevenției și reducerea riscului de îmbolnăvire.
(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și organelor de conducere ale profesiilor de avocat, notar public, executor judecătoresc, precum și ale celorlalte profesii.
(3) Organele de poliție, jandarmerie sau alți agenți ai forței publice, după caz, sunt obligați să sprijine îndeplinirea promptă și efectivă a măsurilor prevăzute la alin. (1).
Art. 52. - (1) La propunerea ministerelor și autorităților publice locale, Ministerul Afacerilor Interne, prin Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, analizează și face propuneri de folosire a unor resurse materiale și umane în vederea sprijinirii populației afectate, precum și satisfacerii cererilor de produse și servicii destinate nevoilor instituțiilor cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale, inclusiv prin scoaterea, în condițiile legii, a unor materiale din rezervele de stat sau de mobilizare.
(2) În aplicarea alin. (1) autoritățile împuternicite de lege pregătesc și efectuează rechiziții de bunuri și chemarea persoanelor fizice pentru prestări de servicii în interes public în scopul rezolvării problemelor materiale de orice natură și asigurarea forței de muncă.
Art. 53. - În perioada stării de urgență, drepturile prevăzute la art. 35 alin. (2) - (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, se acordă fără a se ține cont de obligativitatea încadrării în limita de 3% prevăzută la alin. (4) și (5) ale aceluiași articol și fără a ține cont de plafonul maxim de ore anual stabilit la alin. (6) al aceluiași articol.
Art. 54. - (1) Instituțiile și autoritățile publice, precum și operatorii privați contribuie la campania de informare publică privind măsurile adoptate și activitățile desfășurate la nivel național.
(2) În situația propagării unor informații false în mass-media și în mediul on-line cu privire la evoluția COVID-19 și la măsurile de protecție și prevenire, instituțiile și autoritățile publice întreprind măsurile necesare pentru a informa în mod corect și obiectiv populația în acest context.
(3) Furnizorii de servicii de găzduire și furnizorii de conținut sunt obligați ca, la decizia motivată a Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, să întrerupă imediat, cu informarea utilizatorilor, transmiterea într-o rețea de comunicații electronice ori stocarea conținutului, prin eliminarea acestuia la sursă, dacă prin conținutul respectiv se promovează știri false cu privire la evoluția COVID-19 și la măsurile de protecție și prevenire.
(4) În situația în care eliminarea la sursă a conținutului prevăzut la alin. (3) nu este fezabilă, furnizorii de rețele de comunicații electronice destinate publicului sunt obligați ca, la decizia motivată a Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, să blocheze imediat accesul la respectivul conținut și să informeze utilizatorii.
(5) La decizia motivată a Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, furnizorii de rețele de comunicații electronice destinate publicului au obligația de a bloca imediat accesul utilizatorilor din România la conținutul care promovează știri false cu privire la evoluția COVID-19 și la măsurile de protecție și prevenire și este transmis într-o rețea de comunicații electronice de către persoanele de la alin. (3) care nu se află sub jurisdicția legislației naționale.
Art. 55. - În perioada stării de urgență pot fi depășite normele de dotare și consum prevăzute de reglementările în vigoare, dacă această depășire se datorează efectelor evoluției COVID-19 și măsurilor de protecție și prevenire.
Art. 56. - Pe perioada stării de urgență, termenele legale stabilite pentru soluționarea solicitărilor formulate în exercitarea liberului acces la informații de interes public, precum și a petițiilor se dublează.
Art. 57. - Guvernul României efectuează, în regim de urgență, rectificarea bugetară, în vederea asigurării resurselor financiare necesare.
ANEXA Nr. 2
MĂSURI
de primă urgență cu aplicabilitate graduală
1. Izolarea și carantina persoanelor provenite din zonele de risc, precum și a celor care iau contact cu acestea; măsuri de carantinare asupra unor clădiri, localități sau zone geografice;
2. Închiderea graduală a punctelor de trecere a frontierei de stat;
3. Limitarea sau interzicerea circulației vehiculelor sau a persoanelor în/spre anumite zone ori între anumite ore, precum și ieșirea din zonele respective;
4. Interzicerea graduală a circulației rutiere, feroviare, maritime, fluviale sau aeriene pe diferite rute și a metroului;
5. Închiderea temporară a unor restaurante, hoteluri, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociațiilor și ale altor localuri publice;
6. Asigurarea pazei și protecției instituționale a stațiilor de alimentare cu apă, energie, gaze, a operatorilor economici care dețin capacități de importanță strategică la nivel național;
7. Identificarea și rechiziționarea de stocuri, capacități de producție și distribuție, de echipamente de protecție, dezinfectanți și medicamente utilizate/utilizabile în tratarea COVID-19;
8. Limitarea activității spitalelor publice la internarea și rezolvarea cazurilor urgente:
(i) urgențe de ordin I - pacienți internați prin unități de primiri urgențe/compartimente de primiri urgențe care își pot pierde viața în 24 de ore;
(ii) urgențe de ordin II - pacienți care trebuie tratați în cadrul aceleiași internări (odată diagnosticați nu pot fi externați);
(iii) pacienții infectați cu virusul SARS-CoV-2, respectiv diagnosticați cu COVID-19.
Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă.
Se afișează postările cu eticheta News. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta News. Afișați toate postările
marți, 17 martie 2020
luni, 1 iulie 2019
Aparţie editorială deosebită: Dan Grecu, Corespondenţa poştală a prizonierilor de război şi internaţilor civili, 1914-1921, Vol. I
Anul acesta se anunţă unul fast pentru literatura filatelică şi istorico-poştală românească. Startul a fost dat de Dan Grecu, un cercetător cu vechime, autor a numeroase studii şi cercetări publicate atât în ţară, cât şi în reviste de prestigiu din străinătate.
Acest prim volum este rodul unor cercetări întinse pe o perioadă mai îndelungată, bazate atât pe studiul a numeroase corespondenţe poştale, cât şi pe cercetarea arhivei Ministerului Apărării Naţionale.
Volumul este structurat pe trei secţiuni principale:
- Secțiunea CA: Generalități istorico-poștale; Organisme internaționale și naționale de sprijin pentru prizonierii de război și internații civili - 1914-1918.
- Secțiunea CB: Prizonieri de război și internați civili străini în lagărele din România (Moldova) - 1915-1918.
- Secțiunea CC: Prizonieri români în lagărele Puterilor Centrale (Austro-Ungaria, Bulgaria, Germania, Turcia) - 1916-1918.
Cele 448 de pagini ale monografiei au un conţinut dens, dar explicat foarte bine. Las patru imagini ale unor pagini culese aleator, în speranţa că vă vor trezi interesul.
Monografia este însoţită şi de un CD (gratuit pentru cumpărătorii volumului), al cărui conţinut este dezvăluit chiar pe plic:
Volumul poate fi procurat direct de la autor, care poate fi contactat prin mail, la adresa:
damirro@yahoo.com, sau pe Facebook (pentru cei care au cont ori doresc şi îşi facă unul).
Vă recomand să comandaţi monografia cât încă mai este disponibilă.
Etichete:
Cenzuri,
Lagăre de prizonieri,
Literatură,
News
luni, 24 decembrie 2018
marți, 11 decembrie 2018
GOOGLE+ urmează să se închidă / Google is planning to close down GOOGLE+
Primele zvonuri despre înghiderea platformei de socializare de la Google au apărut în urmă cu vreo două luni, dar mai recent a fost descoperită o breşă de securitate (neexploatată) care le ridică programatorilor probleme privind arhitectura portalului şi accesul unor aplicaţii terţe la datele utilizatorilor.
Ieri, mai multe site-uri de tehnologie au publicat informaţia, avansându-se ca termen de închidere a portalului pentru utilizatorii individuali "următoarele 90 de zile". Pentru cititorii de engleză, detalii pot fi găsite, de exemplu, pe ExtremeTech.
Profilul meu de Google+ va continua să fie disponibil pentru această perioadă, urmând ca odată cu închiderea portalului cititorii să poată accesa numai profilul de pe Blogger (iar prietenii, şi pe cel de pe Facebook).
Ieri, mai multe site-uri de tehnologie au publicat informaţia, avansându-se ca termen de închidere a portalului pentru utilizatorii individuali "următoarele 90 de zile". Pentru cititorii de engleză, detalii pot fi găsite, de exemplu, pe ExtremeTech.
Profilul meu de Google+ va continua să fie disponibil pentru această perioadă, urmând ca odată cu închiderea portalului cititorii să poată accesa numai profilul de pe Blogger (iar prietenii, şi pe cel de pe Facebook).
vineri, 30 noiembrie 2018
Ministerul Culturii: reevaluarea obiectelor de patrimoniu, în dezbatere publică
Pe pagina MCIN a fost publicat un proiect de ordin al ministrului referitor la reevaluarea bunurilor culturale mobile deţinute de instituţiile publice. Aducă, în limba română, bunurile din categoriile specificate Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, care se află în gestiunea instituţiilor bugetare (de exemplu muzeele, dar nu numai).
Pentru cei interesaţi, detaliile pot fi accesate aici. La aceeaşi adresă se află şi linkurile pentru descărcarea proiectului de ordin şi a anexei la acesta. Orice persoană interesată care are propuneri, sugestii şi reclamaţii, acestea le poate trimite prin poşta clasică sau prin email la adresa specificată în link până la data de 5 decembrie a.c.
Mi-am formulat deja unele observaţii la anexa ordinului pe care am de gând să le înaintez ministerului, dar (ca să nu fiu înjurat în zi de sărbătoare) las treaba aceasta pe săptămâna viitoare.
De ce ar fi de interes acest ordin pentru colecţionari? Pentru că ar urma să se aplice şi bunurilor de genul timbrelor, dar şi al monedelor şi bancnotelor.
Există o problemă însă legată de această reevaluare, care tot este băgată sub preş de MCIN, precum şi de cei care ar trebui să urmărească aplicarea legii (vorba aia: nimeni nu-i mai presus de lege, nu?). Reevaluarea obiectelor de patrimoniu este reglementată de o ordonanţă a Guvernului din... 2003!!!
Ce au făcut însă salariaţii plătiţi din bani publici pentru a avea grijă de bunurile de patrimoniu? Nimic! Timp de 15 ani s-au opus şi au propovăduit nerespectarea legislaţiei, iar în acest timp o serie de obiecte de valoare însemnată (şi materială, şi istorică) au tot dispărut din muzee. A dat cine dovadă de iniţiativă propunând măsuri de prevenirea furturilor? Nu!
Poate că toată tărăşenia ar interesa anumite instituţii.
Pentru cei interesaţi, detaliile pot fi accesate aici. La aceeaşi adresă se află şi linkurile pentru descărcarea proiectului de ordin şi a anexei la acesta. Orice persoană interesată care are propuneri, sugestii şi reclamaţii, acestea le poate trimite prin poşta clasică sau prin email la adresa specificată în link până la data de 5 decembrie a.c.
Mi-am formulat deja unele observaţii la anexa ordinului pe care am de gând să le înaintez ministerului, dar (ca să nu fiu înjurat în zi de sărbătoare) las treaba aceasta pe săptămâna viitoare.
De ce ar fi de interes acest ordin pentru colecţionari? Pentru că ar urma să se aplice şi bunurilor de genul timbrelor, dar şi al monedelor şi bancnotelor.
Există o problemă însă legată de această reevaluare, care tot este băgată sub preş de MCIN, precum şi de cei care ar trebui să urmărească aplicarea legii (vorba aia: nimeni nu-i mai presus de lege, nu?). Reevaluarea obiectelor de patrimoniu este reglementată de o ordonanţă a Guvernului din... 2003!!!
Ce au făcut însă salariaţii plătiţi din bani publici pentru a avea grijă de bunurile de patrimoniu? Nimic! Timp de 15 ani s-au opus şi au propovăduit nerespectarea legislaţiei, iar în acest timp o serie de obiecte de valoare însemnată (şi materială, şi istorică) au tot dispărut din muzee. A dat cine dovadă de iniţiativă propunând măsuri de prevenirea furturilor? Nu!
Poate că toată tărăşenia ar interesa anumite instituţii.
Etichete:
Legislaţie,
Ministerul Culturii,
News,
Patrimoniul cultural mobil
vineri, 28 septembrie 2018
Apariţie editorială de excepţie: László Kállai - Emisiunea de mărci Cluj
Prin amabilitatea autorului, mi-am îmbogăţit biblioteca filatelică cu o lucrare excelentă de studiu pentru mărcile emisiunii cu supratipar Cluj din 1919.
Este prima lucrare de studiu tradiţional de nivel înalt apărută după celebra monografie a sibianului Szalay, Höhere Philatelie, iar abilităţile de tehnoredactor ale dlui Kállai (care este şi redactorul şef al revistei Philatelica.ro) au reuşit să prezinte cititorului interesat rezultatele studiului de peste 20 de ani într-o formă grafică deosebită.
Un posibil dezavantaj pentru cititorul român l-ar putea constitui textul scris în limba maghiară, dar colecţionarul familiarizat cu mărcile emisiunii Cluj cred că se pot descurca relativ uşor dacă ştiu termenii filatelici de bază.
Autorul a analizat sub toate aspectele cadrul în care au fost realizate supratiparele emisiunii Cluj, descriind în amănunt toate caracteristicile tehnice ale acestor mărci şi prezentând în premieră detalii necunoscute celor mai mulţi colecţionari referitoare la construcţia planşelor, debitarea colilor comerciale, caracteristicile hârtiei şi ale dantelurii etc.
Partea principală a lucrării a fost rezervată caracteristicilor supratiparelor, a varietăţilor şi a defectelor caracterstice fiecărei poziţii în coală. Nu au fost uitate nici falsurile, inclusiv cele ale ponsoanelor aparţinând unor experţi cunoscuţi.
Pentru fiecare poziţie din coală, autorula rezervat câte două pagini pentru descrierea detaliată a tuturor caracteristicilor/defectelor supratiparului. Mai clar decât atât nu ştiu dacă se poate.
Fără îndoială că studiul volumului îmi va lua ceva timp, mai ales că abia aştept să-mi completez baza mea de date.
Doresc să-l felicit pe autor pentru munca depusă şi să-i transmit că aştept cu mare nerăbdare volumul al doilea al monografiei, pentru că aşa ne-a ameninţat!
Cititorii care doresc să-l contacteze pe dl Kállai îl pot găsi pe Facebook.
Este prima lucrare de studiu tradiţional de nivel înalt apărută după celebra monografie a sibianului Szalay, Höhere Philatelie, iar abilităţile de tehnoredactor ale dlui Kállai (care este şi redactorul şef al revistei Philatelica.ro) au reuşit să prezinte cititorului interesat rezultatele studiului de peste 20 de ani într-o formă grafică deosebită.
Un posibil dezavantaj pentru cititorul român l-ar putea constitui textul scris în limba maghiară, dar colecţionarul familiarizat cu mărcile emisiunii Cluj cred că se pot descurca relativ uşor dacă ştiu termenii filatelici de bază.
Autorul a analizat sub toate aspectele cadrul în care au fost realizate supratiparele emisiunii Cluj, descriind în amănunt toate caracteristicile tehnice ale acestor mărci şi prezentând în premieră detalii necunoscute celor mai mulţi colecţionari referitoare la construcţia planşelor, debitarea colilor comerciale, caracteristicile hârtiei şi ale dantelurii etc.
Partea principală a lucrării a fost rezervată caracteristicilor supratiparelor, a varietăţilor şi a defectelor caracterstice fiecărei poziţii în coală. Nu au fost uitate nici falsurile, inclusiv cele ale ponsoanelor aparţinând unor experţi cunoscuţi.
Pentru fiecare poziţie din coală, autorula rezervat câte două pagini pentru descrierea detaliată a tuturor caracteristicilor/defectelor supratiparului. Mai clar decât atât nu ştiu dacă se poate.
Fără îndoială că studiul volumului îmi va lua ceva timp, mai ales că abia aştept să-mi completez baza mea de date.
Doresc să-l felicit pe autor pentru munca depusă şi să-i transmit că aştept cu mare nerăbdare volumul al doilea al monografiei, pentru că aşa ne-a ameninţat!
Cititorii care doresc să-l contacteze pe dl Kállai îl pot găsi pe Facebook.
luni, 17 septembrie 2018
Federaţia Filatelică a adresat un memoriu ministrului Culturii, George Ivaşcu
Memoriul are ca subiect proiectul de Ordonanţă privind modificarea unor acte normative din domeniul culturii, printre care şi a Legii nr. 182/2000 în ceea ce priveşte circulaţia bunurilor culturale mobile în afara teritoriului României, pe teritorul UE şi în afara acestuia.
Proiectul a fost pus în dezbatere publică pe 21 august a.c., reluându-se un alt proiect mai vechi din decembrie 2017 (care a fost retras din cauza poziţiei negative a persoanelor potenţial afectate şi despre care am scris eu însumi pe blog, aici). Fără să ţină cont de solicitările făcute anterior, tema este preluată menţinându-se unele aberaţii care nu pot fi puse în practică.
Pentru cei care doresc să vadă despre ce este vorba, documentele pot fi accesate la următoarele linkuri:
- nota de fundamentare;
- proiectul Ordonanţei.
Problema aplicării în România a legislaţiei europene referitoare la patrimoniul cultural mobil este una delicată, deoarece senzaţia pe care o au deţinătorii de bunuri de profil este că birocraţii noştri îşi atribuie mai multe drepturi decât cele permise, rezultând pe de o parte existenţa unei discriminări nejustificate a colecţionarilor, iar pe de altă parte apărând pericolul unor potenţiale abuzuri din cauza ambiguităţii legislaţiei, întreţinute în mod intenţionat de către o minoritate de salariaţi bugetari.
Ce spune legislaţia europeană?
Potrivit Regulamentului (CE) 116/2009, înainte de părăsirea teritoiului UE trebuie solicitată o licenţă de export pentru bunurile ale căror valori depăşesc treptele valorice din Anexa la Regulament.
Deşi acest regulament a fost adoptat în decembrie 2008, birocraţii români au refuzat constant să ţină cont de el timp de mai mulţi ani.
Acest regulament a fost completat cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1081/2012 al Comisiei, care prevede trei tipuri de licenţe de export:
- o licenţă normală, pentru orice export reglementat de Regulamentul 116/2009 (Art. 2);
- o licenţă deschisă specifică pentru exporturi temporare în afara teritoriului UE (Art. 10);
- o licenţă deschisă generală pentru exporturi temporare în afara UE ale unor bunuri aparţinând muzeelor şi altor instituţii (Art. 13).
Şi în ceea ce priveşte Regulamentul de punere în aplicare funcţionarii români s-au folosit de tot felul de tertipuri sau, pur şi simplu au ignorat actul legislativ, el nefiind menţionat pe nicăieri în legislaţia românească până în 2017, când România a fost obligată să tanspună o Directivă europeană privind înapoierea bunurilor culturale care au părăsit ilegal ţările de origine.
Funcţionarii noştri au făcut (şi fac în continuare) tot posibilul pentru a bălmăji şi amesteca noţiunile de teritoriu: naţional, al UE (dar în afara celui naţional) şi cel din afara UE. Şi aceasta în ciuda faptului că cele două Regulamente sunt obligatorii pentru toate statele membre ale UE.
Există două prevederi de care funcţionarii noştri nu vor să ţină cont şi să le aplice:
a) În Tratatul Uniunii Europene se prevede clar la Art. 36 (ex-art. 30 din TCE):
Ceea ce se întâmplă în România este exact acel mijloc de discriminare menţionat în ultima propoziţie a articolului. De ce? Pentru că în nicio ţară membră a UE (şi de fapt în nicio ţară de pe glob) nu există restricţii impuse pentru timbre. Tratatul dă posibilitatea fiecărui stat membru de a nominaliza obiectele pentru care se impun restricţii de circulaţie, dar procedura adoptată trebuie notificată către Comisia Europeană potrivit alineatelor (4) şi (6) ale Art. 114 din Tratat:
Adică nu face fiecare după cum îl taie capul! Nu cunosc să se fi publicat o astfel de notificare în Jurnalul Oficial al UE. De aceea, în opinia mea apare un caz tipic de exercitare cu rea voinţă a atribuţiunilor de serviciu de către responsabilii din Ministerul Culturii.
b) În Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1081/2012 este înscris cât se poate de clar:
În acest regulament nu se aminteşte nimic nici devreun certificat de export, şi nici de vreun certificat de circulaţie. De aceea prevederile din proiectul de Hotărâre sunt abuzive şi nejustificate, în opinia mea.
Sub ce formă înţeleg legislaţia birocraţii noştri?
În anul 2000 a fost adoptată Legea nr. 182 privind protejarea patrimoniului cultural mobil. Este o lege proastă din punctul de vedere al multor persoane şi organizaţii, deoarece în cuprinsul ei nu sunt stabilite în mod clar obligaţii (mai ales pentru salariaţii "de la stat"), iar sancţiunile lipsesc mai de peste tot. Acest lucru a permis multor persoane plătite din bani publici şi îşi facă de cap sau chiar să îşi bată joc de meserie. Legea nr. 182 pare mai degrabă făcută de birocraţi, de muzee şi muzeografi pentru a-şi subţia cât mai mult orice formă de răspundere şi transferarea acesteia în cârca persoanelor fizice.
În forma iniţială a legii (publicată în Mon. Oficial nr. 530 din 27 octombrie 2000 şi intrată în vigoare la 90 de zile de la data publicării, adică 27 ianuarie 2001, grosso modo) au fost prevăzute nişte obligaţii, multe dintre acestea fiind tratate cu sictir sau cu indiferenţă pentru o perioadă de timp de către birocraţii plătiţi din bani publici:
1. Emiterea normelorde clasare a bunurilor culturale mobile; aceste norme au fost publicate abia pe 24 mai 2002, în Monitorul Oficial nr. 349. deşi la Art. 4 se menţionează raritatea obiectelor, aceasta nu mai apare în tabelul de la Art. 8 (punctaje), în care tabel timbrele nici măcar nu sunt menţionate. Se lasă astfel la latitudinea oricărui neica nimeni încadrarea lor într-o anumită categorie, gradul de subiectivism conţinut de Norme fiind unul de-a dreptul nepermis.
Normele din 2002 au fost abrogate mai târziu prin norme noi, adoptate prin HG nr. 886/2008, publicată în Mon. Oficial nr. 647 din 11 septembrie, în care tabelul cu punctajele acordate de un expert sunt preluate la Art. 7, cu păstrarea aceluiaşi subiectivism nepermis. Dacă unui neica nimeni i se pare că avionul de pe un timbru din anii '30 este mai frumos desenat, gunoiul în cauză ar putea fi clasat.
De ce folosesc apelativul "neica nimeni"? Pentru că reflectă crudul adevăr şi pentru că în nicio structură a Ministerului Culturii nu se află nici măcar o singură persoană care să dispună de un minimum de cunoştinţe referitoare la timbre şi la filatelie. Birocraţii nu vor cu niciun chip să înţeleagă că pot face ceva cu doctoratele şi diplomele pe care le au, ele neputând avea nicio semnificaţie pentru filatelie, fie ea cât de mică. Este un domeniu care se învaţă zi de zi, timp de zeci de ani şi în care orice diplomă de absolvire a unor studii superioare nu îi atribuie deţinătorului vreo calificare în domeniu. Şi apoi, fie vorba între noi, se poate compara o facultate de inginerie cu o alta de tip umanist? Sunt unii aşa de plini de sine încât nu le mai ajunge propria piele.
Există mulţi filatelişti care sunt tobă de carte şi plini de diplome, dar asta tot nu-i ajută în descifrarea cataloagelor şi a altor lucrări de specialitate dacă n-au depus eforturi să înveţe. Şi nici nu îşi permit să se bată cu cărămida în piept, atribuindu-şi merite care nu li se cuvin.
Ar trebui sublininat încă un lucru: în ambele norme, încadrarea într-o categorie a patrimoniului se poate face în raport de punctajul acordat de expert:
- între 200 şi 350 de puncte - obiectul se clasează la categoria "Fond";
- peste 350 de puncte - obiectul se încadrează la categoria "Tezaur".
De aceea rezultă că obiectele care primesc sub 200 de puncte sunt neclasabile! Cu toate acestea, tot felul de lătrăi susţin că totul se clasează nu în funcţie de raritatea obiectului, ci în funcţie de vechime. Pur şi simplu sunt personaje plătite din bani publici care îşi bat joc de cetăţeni, iar motivul pentru care o fac nu pare să aibă legătură cu patrimoniul, senzaţia fiind de existenţa condiţionării clasării din alte motive, care ar trebui cercetate de oamenii legii.
Trebuie subliniat faptul că punctajele prevăzute în norme sunt disproporţionate. Nivelul de 200 de puncte poate fi atins relativ uşor de aproape orice gunoi, lăsându-se loc pentru abuzuri. Acest lucru este întărit şi prin lipsa unor sancţiuni penale în cazul denaturării statutului real al unor obiecte.
2. Emiterea normelor de acreditare a experţilor s-a făcut prin Ordinul ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2.009/2001 (publicat în Mon. Oficial nr. 114 din 6 martie 2001). Acreditarea unui expert se putea face tot pe baza unui punctaj acordat în funcţie de mai multe criterii/condiţii, dintre care unul ("studii de specilitate") este un criteriu obligatoriu. Tare aş vrea să-mi spună birocraţii de la Cultură care mama lu' proces verbal sunt studiile alea de specialitate pentru filatelie?! Cine le-a organizat vreodată şi când? Este o întrebare la care nu vrea să răspundă niciunul dintre funcţionarii responsabili din niciuna dintre structurile Ministerului Culturii. Şi nici nu vor să clarifice problema d.p.d.v. legal. Colegii mei sunt de părere că această situaţia este echivalentă cu exercitarea cu rea credinţă a atribuţiilor de serviciu.
Normele au fost completate şi modificate prin Ordinul nr. 2.498/2010 al ministrului Culturii şi Patrimoniului Naţional (publicat în Mon. Oficial nr. 640 din 13 septembrie 2010). Punctajul şi condiţiile rămân neschimbate, păstrându-se în legislaţie încă o mostră de prostie.
Să fim înţeleşi: atât Ministerul Culturii, cât şi câteva dintre structurile subordonate au atribuţii stabilite prin lege referitoare la pregătirea de specialitate. Nu interesează pe nimeni. Nimeni nu mişcă un deget. Şi ce este şi mai grav, nimeni nu le zice nimic!
3. Norma metodologică privind exportul definitiv sau temporar al bunurilor culturale a fost publicată ceva mai târziu (Mon. Oficial nr. 370 din 28 aprilie 2004), fiind abrogată de facto de Regulamentul (CE) 116/2009, menţionat la începutul articolului.
Ştiţi care este problema? Pentru că nicăieri în legislaţie nu se specifică faptul că Regulamentul european abrogă acestă normă, unii birocraţi încă susţin valabilitatea ei! Există nişte ţuşflenderi care au o ură pe Europa de nu se poate!
4. Normele privind comerţul cu bunuri culturale mobile au fost publicate în Mon. Oficial nr. 900 din 16 decembrie 2003, fiind ulterior completate şi modificate prin HG nr. 153/2008 (Mon. Oficial nr. 127 din 19 februarie 2008), pecum şi prin HG nr. 1.304/2010 (Mon. Oficial nr. 36 din 14 ianuarie 2011).
Potrivit acestor norme, comercializarea bunurilor culturale mobile aflate în proprietate privată poate fi efectuată numai de către agenții economici care au obținut autorizația de funcționare eliberată de Ministerul Culturii și Cultelor în baza avizului Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor.
Referitor la aceşti agenţi economici există un şir luuuung de probleme pe care nu le voi atinge integral aici. Persoanele fizice au obligaţia să folosească numai serviciile acestor agenţi economici, dar agenţii nu au aproape nicio obligaţie sau răspundere faţă de clienţii lor. Se lasă larg deschisă poarta pentru potenţiale abuzuri şi chiar escrocherii, pe fondul absenţei unor reglementări clare privind specializarea profesională a agenţilor economici. Toată "greutatea" este pasată unui "consilier de specialitate" pentru care cerinţele de studii sunt nedefinite ca specialitate. De altfel nici autorizaţiile eliberate de Min. Culturii nu se acordă pentru categorii bine determinate de bunuri culturale, de parcă în ţara asta ar exista numai specialişti multilateral dezvoltaţi (ceea ce este o aberaţie, desigur).
Un alt aspect nedefinit de legislaţie este statutul consilierului de specialitate: nu sunt precizate care sunt situaţiile în care acesta ar putea fi în incompatibilitate, nu există interdicţii privind etica activităţii (de exemplu evaluarea bunurilor culturale nu poate fi făcută de aceeaşi persoană care le comercializează).
În final, şi validitatea/legalitatea deciziilor luate de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor pentru (sau în legătură cu) domeniul "filatelie" devine discutabilă, deoarece niciodată în istoria funcţionării acestei comisii nu a avut printre membri o persoană care să posede un minimum de cunoştinţe. Cu alte cuvinte au fost decizii luate "în orb" de către nespecialişti, în absenţa oricăror studii de specialitate sau /şi studii de impact. Adică un fel de "Dumnezeu cu mila".
Intuiesc faptul că discutarea problemelor din domeniul comerţului cu bunuri culturale va face destulă vâlvă şi că, cel mai probabil, îmi va aduce o mulţime de noi "prieteni". Voi reveni.
Proiectul a fost pus în dezbatere publică pe 21 august a.c., reluându-se un alt proiect mai vechi din decembrie 2017 (care a fost retras din cauza poziţiei negative a persoanelor potenţial afectate şi despre care am scris eu însumi pe blog, aici). Fără să ţină cont de solicitările făcute anterior, tema este preluată menţinându-se unele aberaţii care nu pot fi puse în practică.
Pentru cei care doresc să vadă despre ce este vorba, documentele pot fi accesate la următoarele linkuri:
- nota de fundamentare;
- proiectul Ordonanţei.
Problema aplicării în România a legislaţiei europene referitoare la patrimoniul cultural mobil este una delicată, deoarece senzaţia pe care o au deţinătorii de bunuri de profil este că birocraţii noştri îşi atribuie mai multe drepturi decât cele permise, rezultând pe de o parte existenţa unei discriminări nejustificate a colecţionarilor, iar pe de altă parte apărând pericolul unor potenţiale abuzuri din cauza ambiguităţii legislaţiei, întreţinute în mod intenţionat de către o minoritate de salariaţi bugetari.
Pentru cititorii interesaţi, memoriul poate fi descărcat integral de aici.
Din cauza caracterului stufos al legislaţiei este posibil ca cititorii să întâmpine greutăţi în înţelegerea problemelor, de aceea cred că ar putea fi de folos un rezumat al acestora.
Ce spune legislaţia europeană?
Potrivit Regulamentului (CE) 116/2009, înainte de părăsirea teritoiului UE trebuie solicitată o licenţă de export pentru bunurile ale căror valori depăşesc treptele valorice din Anexa la Regulament.
Deşi acest regulament a fost adoptat în decembrie 2008, birocraţii români au refuzat constant să ţină cont de el timp de mai mulţi ani.
Acest regulament a fost completat cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1081/2012 al Comisiei, care prevede trei tipuri de licenţe de export:
- o licenţă normală, pentru orice export reglementat de Regulamentul 116/2009 (Art. 2);
- o licenţă deschisă specifică pentru exporturi temporare în afara teritoriului UE (Art. 10);
- o licenţă deschisă generală pentru exporturi temporare în afara UE ale unor bunuri aparţinând muzeelor şi altor instituţii (Art. 13).
Şi în ceea ce priveşte Regulamentul de punere în aplicare funcţionarii români s-au folosit de tot felul de tertipuri sau, pur şi simplu au ignorat actul legislativ, el nefiind menţionat pe nicăieri în legislaţia românească până în 2017, când România a fost obligată să tanspună o Directivă europeană privind înapoierea bunurilor culturale care au părăsit ilegal ţările de origine.
Funcţionarii noştri au făcut (şi fac în continuare) tot posibilul pentru a bălmăji şi amesteca noţiunile de teritoriu: naţional, al UE (dar în afara celui naţional) şi cel din afara UE. Şi aceasta în ciuda faptului că cele două Regulamente sunt obligatorii pentru toate statele membre ale UE.
Există două prevederi de care funcţionarii noştri nu vor să ţină cont şi să le aplice:
a) În Tratatul Uniunii Europene se prevede clar la Art. 36 (ex-art. 30 din TCE):
"Dispozițiile articolelor 34 și 35 nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de morală publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecție a proprietății industriale și comerciale. Cu toate acestea, interdicțiile sau restricțiile respective nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare arbitrară și nici o restricție disimulată în comerțul dintre statele membre."
Ceea ce se întâmplă în România este exact acel mijloc de discriminare menţionat în ultima propoziţie a articolului. De ce? Pentru că în nicio ţară membră a UE (şi de fapt în nicio ţară de pe glob) nu există restricţii impuse pentru timbre. Tratatul dă posibilitatea fiecărui stat membru de a nominaliza obiectele pentru care se impun restricţii de circulaţie, dar procedura adoptată trebuie notificată către Comisia Europeană potrivit alineatelor (4) şi (6) ale Art. 114 din Tratat:
" (4) În cazul în care, după adoptarea unei măsuri de armonizare de către Parlamentul European și Consiliu, de către Consiliu sau Comisie, un stat membru consideră necesară menținerea dispozițiilor de drept intern justificate de cerințele importante prevăzute la articolul 36 sau referitoare la protecția mediului ambiant ori a mediului de lucru, acesta adresează Comisiei o notificare, indicând motivele menținerii acestor dispoziții.
(6) În termen de șase luni de la notificările prevăzute la alineatele (4) și (5), Comisia aprobă sau respinge dispozițiile respective de drept intern, după ce a verificat dacă acestea constituie sau nu un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricție disimulată în comerțul dintre statele membre și dacă acestea constituie sau nu un obstacol în funcționarea pieței interne."
Adică nu face fiecare după cum îl taie capul! Nu cunosc să se fi publicat o astfel de notificare în Jurnalul Oficial al UE. De aceea, în opinia mea apare un caz tipic de exercitare cu rea voinţă a atribuţiunilor de serviciu de către responsabilii din Ministerul Culturii.
b) În Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1081/2012 este înscris cât se poate de clar:
"Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre."
În acest regulament nu se aminteşte nimic nici devreun certificat de export, şi nici de vreun certificat de circulaţie. De aceea prevederile din proiectul de Hotărâre sunt abuzive şi nejustificate, în opinia mea.
Sub ce formă înţeleg legislaţia birocraţii noştri?
În anul 2000 a fost adoptată Legea nr. 182 privind protejarea patrimoniului cultural mobil. Este o lege proastă din punctul de vedere al multor persoane şi organizaţii, deoarece în cuprinsul ei nu sunt stabilite în mod clar obligaţii (mai ales pentru salariaţii "de la stat"), iar sancţiunile lipsesc mai de peste tot. Acest lucru a permis multor persoane plătite din bani publici şi îşi facă de cap sau chiar să îşi bată joc de meserie. Legea nr. 182 pare mai degrabă făcută de birocraţi, de muzee şi muzeografi pentru a-şi subţia cât mai mult orice formă de răspundere şi transferarea acesteia în cârca persoanelor fizice.
În forma iniţială a legii (publicată în Mon. Oficial nr. 530 din 27 octombrie 2000 şi intrată în vigoare la 90 de zile de la data publicării, adică 27 ianuarie 2001, grosso modo) au fost prevăzute nişte obligaţii, multe dintre acestea fiind tratate cu sictir sau cu indiferenţă pentru o perioadă de timp de către birocraţii plătiţi din bani publici:
1. Emiterea normelorde clasare a bunurilor culturale mobile; aceste norme au fost publicate abia pe 24 mai 2002, în Monitorul Oficial nr. 349. deşi la Art. 4 se menţionează raritatea obiectelor, aceasta nu mai apare în tabelul de la Art. 8 (punctaje), în care tabel timbrele nici măcar nu sunt menţionate. Se lasă astfel la latitudinea oricărui neica nimeni încadrarea lor într-o anumită categorie, gradul de subiectivism conţinut de Norme fiind unul de-a dreptul nepermis.
Normele din 2002 au fost abrogate mai târziu prin norme noi, adoptate prin HG nr. 886/2008, publicată în Mon. Oficial nr. 647 din 11 septembrie, în care tabelul cu punctajele acordate de un expert sunt preluate la Art. 7, cu păstrarea aceluiaşi subiectivism nepermis. Dacă unui neica nimeni i se pare că avionul de pe un timbru din anii '30 este mai frumos desenat, gunoiul în cauză ar putea fi clasat.
De ce folosesc apelativul "neica nimeni"? Pentru că reflectă crudul adevăr şi pentru că în nicio structură a Ministerului Culturii nu se află nici măcar o singură persoană care să dispună de un minimum de cunoştinţe referitoare la timbre şi la filatelie. Birocraţii nu vor cu niciun chip să înţeleagă că pot face ceva cu doctoratele şi diplomele pe care le au, ele neputând avea nicio semnificaţie pentru filatelie, fie ea cât de mică. Este un domeniu care se învaţă zi de zi, timp de zeci de ani şi în care orice diplomă de absolvire a unor studii superioare nu îi atribuie deţinătorului vreo calificare în domeniu. Şi apoi, fie vorba între noi, se poate compara o facultate de inginerie cu o alta de tip umanist? Sunt unii aşa de plini de sine încât nu le mai ajunge propria piele.
Există mulţi filatelişti care sunt tobă de carte şi plini de diplome, dar asta tot nu-i ajută în descifrarea cataloagelor şi a altor lucrări de specialitate dacă n-au depus eforturi să înveţe. Şi nici nu îşi permit să se bată cu cărămida în piept, atribuindu-şi merite care nu li se cuvin.
Ar trebui sublininat încă un lucru: în ambele norme, încadrarea într-o categorie a patrimoniului se poate face în raport de punctajul acordat de expert:
- între 200 şi 350 de puncte - obiectul se clasează la categoria "Fond";
- peste 350 de puncte - obiectul se încadrează la categoria "Tezaur".
De aceea rezultă că obiectele care primesc sub 200 de puncte sunt neclasabile! Cu toate acestea, tot felul de lătrăi susţin că totul se clasează nu în funcţie de raritatea obiectului, ci în funcţie de vechime. Pur şi simplu sunt personaje plătite din bani publici care îşi bat joc de cetăţeni, iar motivul pentru care o fac nu pare să aibă legătură cu patrimoniul, senzaţia fiind de existenţa condiţionării clasării din alte motive, care ar trebui cercetate de oamenii legii.
Trebuie subliniat faptul că punctajele prevăzute în norme sunt disproporţionate. Nivelul de 200 de puncte poate fi atins relativ uşor de aproape orice gunoi, lăsându-se loc pentru abuzuri. Acest lucru este întărit şi prin lipsa unor sancţiuni penale în cazul denaturării statutului real al unor obiecte.
2. Emiterea normelor de acreditare a experţilor s-a făcut prin Ordinul ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2.009/2001 (publicat în Mon. Oficial nr. 114 din 6 martie 2001). Acreditarea unui expert se putea face tot pe baza unui punctaj acordat în funcţie de mai multe criterii/condiţii, dintre care unul ("studii de specilitate") este un criteriu obligatoriu. Tare aş vrea să-mi spună birocraţii de la Cultură care mama lu' proces verbal sunt studiile alea de specialitate pentru filatelie?! Cine le-a organizat vreodată şi când? Este o întrebare la care nu vrea să răspundă niciunul dintre funcţionarii responsabili din niciuna dintre structurile Ministerului Culturii. Şi nici nu vor să clarifice problema d.p.d.v. legal. Colegii mei sunt de părere că această situaţia este echivalentă cu exercitarea cu rea credinţă a atribuţiilor de serviciu.
Normele au fost completate şi modificate prin Ordinul nr. 2.498/2010 al ministrului Culturii şi Patrimoniului Naţional (publicat în Mon. Oficial nr. 640 din 13 septembrie 2010). Punctajul şi condiţiile rămân neschimbate, păstrându-se în legislaţie încă o mostră de prostie.
Să fim înţeleşi: atât Ministerul Culturii, cât şi câteva dintre structurile subordonate au atribuţii stabilite prin lege referitoare la pregătirea de specialitate. Nu interesează pe nimeni. Nimeni nu mişcă un deget. Şi ce este şi mai grav, nimeni nu le zice nimic!
3. Norma metodologică privind exportul definitiv sau temporar al bunurilor culturale a fost publicată ceva mai târziu (Mon. Oficial nr. 370 din 28 aprilie 2004), fiind abrogată de facto de Regulamentul (CE) 116/2009, menţionat la începutul articolului.
Ştiţi care este problema? Pentru că nicăieri în legislaţie nu se specifică faptul că Regulamentul european abrogă acestă normă, unii birocraţi încă susţin valabilitatea ei! Există nişte ţuşflenderi care au o ură pe Europa de nu se poate!
4. Normele privind comerţul cu bunuri culturale mobile au fost publicate în Mon. Oficial nr. 900 din 16 decembrie 2003, fiind ulterior completate şi modificate prin HG nr. 153/2008 (Mon. Oficial nr. 127 din 19 februarie 2008), pecum şi prin HG nr. 1.304/2010 (Mon. Oficial nr. 36 din 14 ianuarie 2011).
Potrivit acestor norme, comercializarea bunurilor culturale mobile aflate în proprietate privată poate fi efectuată numai de către agenții economici care au obținut autorizația de funcționare eliberată de Ministerul Culturii și Cultelor în baza avizului Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor.
Referitor la aceşti agenţi economici există un şir luuuung de probleme pe care nu le voi atinge integral aici. Persoanele fizice au obligaţia să folosească numai serviciile acestor agenţi economici, dar agenţii nu au aproape nicio obligaţie sau răspundere faţă de clienţii lor. Se lasă larg deschisă poarta pentru potenţiale abuzuri şi chiar escrocherii, pe fondul absenţei unor reglementări clare privind specializarea profesională a agenţilor economici. Toată "greutatea" este pasată unui "consilier de specialitate" pentru care cerinţele de studii sunt nedefinite ca specialitate. De altfel nici autorizaţiile eliberate de Min. Culturii nu se acordă pentru categorii bine determinate de bunuri culturale, de parcă în ţara asta ar exista numai specialişti multilateral dezvoltaţi (ceea ce este o aberaţie, desigur).
Un alt aspect nedefinit de legislaţie este statutul consilierului de specialitate: nu sunt precizate care sunt situaţiile în care acesta ar putea fi în incompatibilitate, nu există interdicţii privind etica activităţii (de exemplu evaluarea bunurilor culturale nu poate fi făcută de aceeaşi persoană care le comercializează).
În final, şi validitatea/legalitatea deciziilor luate de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor pentru (sau în legătură cu) domeniul "filatelie" devine discutabilă, deoarece niciodată în istoria funcţionării acestei comisii nu a avut printre membri o persoană care să posede un minimum de cunoştinţe. Cu alte cuvinte au fost decizii luate "în orb" de către nespecialişti, în absenţa oricăror studii de specialitate sau /şi studii de impact. Adică un fel de "Dumnezeu cu mila".
Intuiesc faptul că discutarea problemelor din domeniul comerţului cu bunuri culturale va face destulă vâlvă şi că, cel mai probabil, îmi va aduce o mulţime de noi "prieteni". Voi reveni.
Etichete:
Contribuţii,
Federaţia Filatelică Română,
Legislaţie,
News,
Opinii,
Societate
sâmbătă, 11 august 2018
Inaugurarea Muzeului Recordurilor Româneşti
Astăzi am avut deosebita onoare şi plăcere de a participa la inaugurarea Muzeului Recordurilor Româneşti, în cadrul căruia se găseşte cea mai mare colecţie filatelică privată de mărci poştale şi piese filatelice româneşti din lume. Pentru cuoscători nu sunt necesare prea multe vorbe. Pentru ceilalţi, poate că este necesar să fac precizarea că muzeul găzduieşte peste 50.000 de piese, expuse pe aproximativ 800 de panouri, grupate pe secţiunile corespunzătoare capitolelor principale ale istoriei poştale româneşti, de la scrisori şi documente prefilatelice şi carantine, până la taxe, întreguri, cenzuri şi piese ale poştelor străine care au funcţionat pe teritoriulPrincipatelor Române în secolele XVIII şi XIX.
Mai multe detalii despre muzeu se pot afla pe propria pagină de internet.
Am realizat două înregistrări video (scuzaţi calitatea nu prea bună, nu sunt un expert pe această zonă) în care puteţi urmări un scurt discurs al dlui Ion Chirescu, directorul muzeului, precum şi câteva cuvinte acordate asistenţei de către cunoscutul expert Fritz Heimbüchler.
Mai multe detalii despre muzeu se pot afla pe propria pagină de internet.
Am realizat două înregistrări video (scuzaţi calitatea nu prea bună, nu sunt un expert pe această zonă) în care puteţi urmări un scurt discurs al dlui Ion Chirescu, directorul muzeului, precum şi câteva cuvinte acordate asistenţei de către cunoscutul expert Fritz Heimbüchler.
Etichete:
Eveniment,
Muzeul Recordurilor Româneşti,
News
sâmbătă, 30 iunie 2018
Expoziţie la Bistriţa, în pregătire
Am primit şi dăm mai departe pentru oricine este interesat regulamentul expoziţiei.
Alte detalii puteţi afla de la persoanele de contact.
Societatea Filatelică ,,Bistrițeana,,
str.Dornei, nr.21, 420032, Bistrița
Nr.13 / 39 iunie
2018
REGULAMENTUL
EXPOZIŢIEI FILATELICE NAŢIONALE
CENTENARUL
MARII UNIRI
FILEX
TRANSSILVANICA ediția a XXV-a.
1. Expoziţia Filatelică Naţională FILEX TRANSSILVANICA, aflată
la a XXV-a ediție jubiliară, este dedicată CENTENARULUI MARII UNIRI, marcând
100 de ani de la desăvârșirea STATULUI NAŢIONAL UNITAR ROMÂN și 100 de ani de
la terminarea PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL.
2. Expoziţia este organizată de Societatea Filatelică
Bistriţeana sub patronajul Primăriei şi Consiliului Local Bistriţa, Primăriei
şi Consiliului Local Năsăud, precum şi a Federaţiei Filatelice Române.
Expoziţia se desfăşoară în colaborare cu Centrul Cultural Municipal ,,George
Coşbuc" Bistriţa, Centrul Comunitar pentru Tineret Bistriţa, Casa de
Cultură ,,Liviu Rebreanu " Năsăud, Muzeul Grăniceresc Năsăudean şi
Asociaţiunea ASTRA Despărţământul Năsăud.
3. Expoziţia se va organiza cu ocazia TÂRGULUI MARE al
BISTRIŢEI, în perioada 24 august - 7 septembrie 2018 în mai multe locaţii din
Bistriţa şi Năsăud. Data vernisajului se va anunţa ulterior, funcţie de
programul autorităţilor locale.
4. Participarea la expoziţie este deschisă tuturor
filateliştilor din România afiliaţi la F.F.R şi din Republica Moldova, cu
exponate care corespund din punct de vedere al claselor admise din prezentul
Regulament.
5. Expoziţia va fi organizată pe următoarele
clase :
5.1. Clasa de Onoare -
Hors Concours rezervată membrilor de juriu precum şi invitaţilor.
5.2. Clasa de
competiţie maturi şi tineret cuprinzând exponate tematice România - istorie,
cultură, etnografie, turism şi Primul Război Mondial,
5.2.1. Istorie poştală şi filatelică,
5.2.2. Filatelie tradiţională,
5.2.3. Maximafilie,
5.2.4. Cartofilie,
5.2.5. Întreguri poştale,
5.2.6. Open Class,
5.2.7. Literatură,
5.2.8. Un panou - numai Transilvania şi Primul Război Mondial!
6. Participarea la
expoziţie este gratuită. Cheltuielile poştale vor fi suportate de participant
la trimitere şi organizator la returnare.
7. Numărul minim
de feţe de panou admise pentru maturi este de 5 iar la tineret de 3 ( 12 foi A4
de expune pe panou sau 6 A3 pe orizontală).
8. Cererile de
inscriere - model anexat - vor fi trimise până la data de 25 iulie 2018 pe
adresa Societatea Filatelică Bistriţeana str.Dornei
nr. 21 Bistriţa cod 420032, sau pe adresa de
email socfilbta@yahoo.com
9. Exponatele
admise vor fi trimise pe aceiaşi adresă poştală până la data de 10 august 2018.
10. Foile de
expunere cartonate protejate în folie de plastic, grupate pe panouri şi
inscripţionate cu numele şi titlul exponatului şi panoului. Inventar în 2
exemplare.
11. Cererea sau exponatul
odată admis nu se mai poate retrage decât la şfârşitul expoziţiei.
12. Returnarea
exponatelor în termen de 30 zile de la terminarea expoziţiei.
13. Toate materialele ce
se vor realiza se vor distribui gratuit expozanţilor, organizatorilor şi
sponsorilor. Un expozant nu poate primi mai mult de un set de materiale,
indiferent de câte exponate a prezentat.
14. Juriul expoziţiei va
fi format din 5 membrii şi un secretar. Distincţiile ce se vor acorda vor fi
maxim AUR la maturi şi VERMEIL la tineret.
15. Toată corespondenţa
legată de expoziţie se va adresa la : Societatea Filatelică Bistriţeana, str.Dornei
nr. 21 Bistriţa, cod 420032. sau adresa de
email socfilbta@yahoo.com.
Persoane de contact:
Calu Mircea tel.0720.056.579 sau 0753.030.593
Stancu Ion
tel. 0744.526.713.Alte detalii puteţi afla de la persoanele de contact.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)









