Şi Cherrystone recidivează

În urmă cu mai mulţi ani, casa americană Cherrystone a pus la vânzare în cadrul unei licitaţii o "serie" de mărci aşa-zise ale ocupaţiei române în Odessa (minunile catalogate de Michel, dar care sunt de fapt făcături ordinare ale unor negustori, am scris despre aceasta aici, şi aici).

De data aceasta, la licitaţia din 16 octombrie a.c. casa Cherrystone a oferit două unicate purtând un alt supratipar (click pe imagine pentru mărire):

Mărcile poartă supratiparul 1 MAI 1941/JAMBOREEA NATIONALA. Şi asta nu e tot! Supratiparele de pe cele două mărci seamănă, dar nu sunt identice (diferă lungimea lui şi tipul caracterelor).

Nu a existat niciodată vreo emisiune de acest fel. Supratiparul este opera unor particulari şi a fost realizat pentru înşelarea neiniţiaţilor.
Ca fapt divers, cele două mărci au fost oferite cu 140 dolari, fiind vândute cu 190 dolari.

După ce am văzut şi alte făcături ordinare, m-am convins că seriozitatea vânzătorului lipseşte cu desăvârşire

După ce am publicat alaltăieri articolul despre aşa-zisul supratipar «Governo Provvisorio», puţin mai devreme am dat şi peste alte producţii al căror autor cred că este chiar vânzătorul cu apucături de bişniţar.

Acesta este lotul cu care individul vrea să "cucerească" inima amatorilor. Click pentru mărire.

Nu am putut să rezist să accesez contul afaceristului cu contul înregistrat în SUA pentru a vedea cam ce mai are în ofertă. Am mai dat şi peste alte făcături, dintre care două sunt în continuare româneşti:

Click pentru mărire:

Vă rog să reţineţi că aici nu este vorba despre bani, ce despre introducerea pe piaţă a unor pseudo-supratipare care pot suci mintea neiniţiaţilor. Ce puteţi face este să vă treceţi în lista neagră ID-ul pgrimey înregistrat în SUA.

Ce-au mai născut nişte neuroni? Un "nou" supratipar!...

Nu se poate să existe săptămână lăsată de la Dumnezeu să nu întâlnesc pe vreun portal de licitaţii online câte o inginerie nouă. De dimineaţă am făcut încă o dată faţa lungă, pentru că nu am mai avut cuvinte.

Desigur că pentru orice român normal,un asemenea "supratipar" îl face să zâmbească imediat. Dar pentru că există şi mulţi amatori cărora orice zboară li se pare că e de mâncare, nu m-ar mira să ne trezim cu cine ştie ce aşa-zis specialist lăudându-se cu "marea achiziţie".

Americanul care oferă minunea de mai sus confundă probabil România cu vreo ţară din America Latină. Sau poate chestia asta este doar o jucărie a unuia care se plictisea...

Ce le-a mai dat unora prin cap?

Cu câteva zile în urmă am dat pe un portal de licitaţii online peste o carte postală care m-a lăsat cu gura căscată. Cartonul pare să provină din prim ajumătate a secolului trecut (cel mai probabil din perioada interbelică). Cu cartonul în cauză - un imprimat publicitar - cineva s-a "jucat" dând naştere unei combinaţii deopotrivă imposibile şi monstruoase. Click pe imagine pentru mărire.

Cu toate acestea, cartea poştală aparţine şi unui alt domeniu de colecţionare şi studiu mai pământean, fiind o piesă care ilustrează istoria filateliei.
La data confecţionării piesei nu existau definite reguli privind reproducerea unor ştampile clasice (de fapt nici astăzi nu prea există aşa ceva). Cartea poştală mă duce cu gândul la ce NU avem astăzi: un cod deontologic al colecţionarului (indiferent dacă acesta este sau nu membru într-un club, asociaţie sau în altă grupare organizată). Personal am ridicat de câteva ori această problemă, dar am fost imediat taxat de către unii cărora un cod deontologic le-ar fi stat în gât.

Un fals şi o făcătură

Pe eBay apar mereu tot felul de minuni care pot deruta colecţionarul cu un bagaj de cunoştinţe mai uşor. Mai că nu e săptămână în care să nu întâlnesc falsuri, făcături sau piese modificate în mod voit de cine ştie cine cu scopul clar de a găsi un "fraier". În ultimul timp nu am mai semnalat însă decât situaţiile care mi s-au părut ori mai periculoase pentru începători, ori mai trase de păr.

Astăzi vă prezint acest fals al mărcii de 50 bani "Paris", care poate păcăli o persoană neavizată prin modul în care a fost făcută descrierea (click pe imagine pentru mărire):

Titlul descrierii indică existenţa unei ştampile cu bare fanteziste, nespecificându-se însă că de fapt avem de-a face cu un fals. Această modalitate de a prezenta piesa (care seamănă un pic cu o "nevinovată" inginerie socială) ar putea sugera pentru neavizat că de fapt numai ştampila este falsă.
Ca să nu zică cineva că am eu vedenii, vă prezint mai jos o pereche nedantelată originală a aceleiaşi mărci (oferită în urmă cu câteva luni într-o licitaţie străină, click pentru mărire):

Puteţi face comparaţie între piese. Vă recomand să verificaţi modul în care este desenată efigia şi aspectul haşurilor acesteia, precum şi forma literelor şi cifrelor din inscripţii şi poziţia relativă a acestora faţă de cartuşele din care fac parte.

A doua semnalare are ca obiect o marcă din perioada RPR care a fost decolorată, fiind prezentată drept eroare. Click pentru mărire:

Fără supărare, o astfel de prezentare descalifică autorul.

A mai apărut o făcătură

Unde s-ar fi putut întâlni aşa ceva, dacă nu la unul dintre "amicii" care au fost nominalizaţi pe blog de mai multe ori?

Este vorba despre un aşa-zis supratipar compus mai mult decât probabil pe un calculator şi "aplicat" cu ajutorul unei imprimante.

Nu vă recomand să achiziţionaţi aşa ceva (click pe imagine pentru mărire).

Ca să nu avem discuţii ulterioare, în colţul drept inferior este vizibil "eBay item number".

Aşa-zisele replici sunt de fapt falsuri în toată regula

Despre "produsele" unui anumit vânzător de pe eBay am mai scris. Persoana recidivează (în ceea ce priveşte piesele româneşti), propunând amatorilor alte "erori" spectaculoase.

De această dată obiectivul vânzătorului s-a îndreptat spre emisiunea "40 de ani de domnie ai regelui Carol I", individul fabricând "varietăţi" cu centrul răsturnat.
Aici venim la afirmaţia din titlu: o astfel de "producţie" poate fi considerată un fals (în pofida faptului că vânzătorul îşi denumeşte produsele drept "replici") deoarece nu se copiază ceva existent, ci pur şi simplu au fost realizate varietăţi care nu sunt cunoscute a exista.

Click pe imagini pentru mărire.

Depozitul de făcături din Germania îşi continuă activitatea

M-am săturat de câte ori am nominalizat acest vânzător, ajuns acum sub a patra identitate pe eBay (cred) - ID-ul a-skavokl. Şi aceasta localizată - ca şi cele precedente - în Eppelheim.

Reţeta este deja verificată cu ajutorul neiniţiaţilor şi/sau a amatorilor ignoranţi, cărora nu le trece prin cap să deschidă un catalog: pe mărci comune (de regulă maghiare) sunt aplicate aşa-zise supratipare care nu au existat niciodată în realitate şi care înfierbântă mintea amatorilor de chilipiruri. Faptul că toate aceste făcături apar aproape în exclusivitate la vânzătorul (sau vânzătorii) din Eppelheim poate indica faptul că tot aici funcţionează şi "tipografia".

Au existat mai mulţi colecţionari care au raportat în mod repetat la eBay activitatea persoanei în cauză (după câte mi s-a spus), dar măsuri par să nu fi fost luate până acum (tot din cele declarate de mai mulţi cumpărători rezultă că portalul de licitaţii nu se prea grăbeşte să suspende conturile celor de la care încasează comisioane).

De data aceasta, făcăturile oferite imită unul dintre supratiparele emisiunilor locale emise după război în Ardealul de Nord, dar pe cu totul alte mărci decât cele utilizate în mod (mai mult sau mai puţin) oficial.

Mărcile în cauză poartă de această dată şi un poanson cu textul "KÁRPÁTY", care are cel mai probabil rolul de a-i dezorienta pe eventualii amatori de "rarităţi".
Preţul "seriei" este de această dată mai mare decât cel solicitat pentru alte piese oferite până acum.

Un supratipar particular continuă să facă valuri pe internet

N-aş mai fi abordat acest subiect, deoarece am mai făcut-o de vreo trei ori în articole mai vechi. Numai că arhiva este destul de bogată (mai e puţin şi blogul va "împlini" vreo 2.000 de articole) şi unora dintre cei interesaţi le este greu să caute, aşa că mă bombardează cu mailuri: "dom'le, astea-s falsuri sau sunt originale, că n-am mai văzut aşa ceva?!".

Este vorba despre aşa-zisa emisiune de ocupaţie a Budapestei, în 1919. Blocurile de mai sus (împreună cu încă alte vreo opt piese) au apărut recent pe eBay, după ce fuseseră oferite anterior şi pe portalul românesc Okazii.ro. Cele mai multe nu au fost achiziţionate, rămânând nevândute. Dar unele s-au vândut totuşi. Blocul de sus s-a vândut cu 80 dolari, iar cel de jos cu 105 dolari (dacă nu minte eBay-ul).

Unii mi-au scris că sunt falsuri. Falsuri după ce, că n-am înţeles? Ca ceva să fie falsificat, trebuie ca "reproducerile" să fie comparate cu un aşa-zis "original". Ori această emisiune zisă de ocupaţie nu a fost niciodată pusă în circulaţie în mod oficial. Aşadar, nu se pot încadra drept falsuri, deoarece nu există originale.
Am mai spus-o şi o repet: aceste supratiparuri au fost aplicate de persoane particulare, fără nicio calitate oficială. Nu a existat o emisiune oficială a "ocupaţiei Budapestei", iar aceste piese pot fi calificate cel mult drept făcături (englezii le spun "bogus", iar nemţii "Mache").
Bineînţeles că fiecare este liber să colecţioneze ce vrea şi să îşi spânzure banii pe ce doreşte. În viitoarea mea lucrare însă, aceste supratipare nu vor fi catalogate, ci doar menţionate că există, împreună cu o altă menţiune, care va suna cam aşa: "nu au nicio valoare filatelică, nefiind puse în circulaţie de administraţia poştală română şi nefiind recunoscută de aceasta". Punct.
S-ar putea să încerce careva să mă tragă de mânecă şi să-mi spună: "bine-bine, dar ele sunt trecute în catalogul Brainard!". Păi să fie sănătos Brainard, ca şi cei care îi iau scrisul drept literă de lege. Faptul că a inclus această "emisiune" (cât şi altele, precum aşa-zisele emisiuni locale Sibiu şi Ineu) pur şi simplu ca autor şi specialist îl descalifică şi îi determină pe colecţionarii de bună credinţă să privească cu neîncredere şi restul catalogului pe care l-a semnat. Trebuie înţeles foarte clar un lucru: există o linie destul de clară între credibilitate şi interesul comercial.