Dantelura a fost în pieptene, nu în casetă

Din nou am primit o întrebare referitoare la o contradicţie între ceea ce scrie în Catalogul mărcilor poştale româneşti ed. 1974 şi ceea ce susţin eu prin articolele mai vechi de pe blog cu privire la tehnica de dantelare a mărcilor din emisiunea postclasică "Paris"m 1872.

Din nefericire, mulţi colecţionari mai puţin experimentaţi consideră că ceea ce este trecut în cataloagele de mărci trebuie luate neapărat ca atare. Această poziţie este însă una eronată. Nu trebuie să se uite faptul că autorii cataloagelor nu au avut niciodată o formare enciclopedică (pentru că este aproape imposibil), ci au fost şi ei specializaţi pe anumite domenii şi/sau perioade. Chiar şi în CMPR-ul din 1874 se poate observa cu uşurinţă o mare discrepanţă între partea clasică şi celelalte capitole din punctul de vedere al aprofundării. De pildă Kiriac Dragomir a fost expert specializat în perioada litografiatelor clasice. Restul informaţiilor au fost preluate ca atare de la alţi colecţionari (menţionaţi în lucrare) fără a fi verificate cu precauţie. De aceea, în catalog s-au strecurat destule erori şi informaţii discutabile.

Să revin însă la subiect. Răsfoind ultimele licitaţii am descoperit două piese franţuzeşti deosebit de frumoase, imprimate la Imprimeria Statului din Paris şi dantelate cu aceeaşi matriţă utilizată şi la dantelarea mărcilor româneşti din emisiunea "Paris". Ele vor fi oferite la vânzarea la preţuri nete a casei franceze Behr Philatélie, programată pentru luna octombrie a.c.

Prima piesă (click pe imagine) este un frumos bloc neuzat de 12 mărci Napoleon laureat de 4 centime, cenuşiu. Examinat cu atenţie, se poate observa că blocul prezintă o uşoară decalare a liniilor verticale de perfor de pe rândurile 2 şi 3. Această decalare indică foarte exact că dantelarea s-a efectuat în sistem pieptene şi nu în casetă (care nu prea a existat în filatelia românească).

A doua piesă (click pe imagine pentru mărire) este un excepţional bloc de 20 de mărci Ceres dantelate conţinând două rânduri complete din partea inferioară a colii comerciale. Pe ultimul rând, în poziţia 95 există şi un clişeu răsturnat care generează trei posibile perechi tête-bêche.
Şi la acest bloc se poate distinge foarte clar o decalare a pasului pieptenului dantelurii între rândul 10 şi marginea inferioară de coală.

Din nefericire, la mărcile româneşti din emisiunea "Paris" nu se păstrează astfel de formaţiuni mari, neuzate. Nici măcat în fostul tezaur al Fabricii de Timbre nu s-au păstrat astfel de blocuri (existând numai cele şapte coli nedantelate de probe definitive de planşă care poartă semnătura lui Hulot). Sau cel puţin nu au fost semnalate până în prezent.

Se cunosc însă cel puţin două piese obliterate din valoarea de 10 bani albastru, care prezintă decalaje similare ale dantelirii pe evrticală. Prima este o pereche verticală, care se află în col. Victor iordache.

 A doua piesă este un bloc vertical de şase mărci, vândut la licitaţia casei spaniole Soller y Llach (septembrie 2017, lot 3689). Decalajul este evident între primele două rânduri superioare ale blocului.

Despre dantelură mai puteţi citi:

- Dantelura la mărcile emisiunii Paris;
- Dantelura mărcilor. Puţină inginerie.

LA CENTENAR. Timbrele anului 1918

Anul 1918 a găsit România într-o situaţie cât se poate de nefericită. Din teritoriul Regatului, mai rămăsese Moldova, unde instituţiile statului se refugiaseră din calea ocupanţilor.

Poşta se retrăsese şi ea şi nu a reuşit decât în mică măsură să salveze valorile aflate la oficiile din zona ocupată de inamic. Cu toate acestea, ea a reuşit să funcţioneze fără întrerupere, chiar dacă a făcut-o numai într-un teritoriu mult mai mic decât cel al fruntariilor ţării din 1916.
În ciuda condiţiilor potrivnice, poşta a continuat să pună în circulaţie timbrele necesare francării corespondenţelor.

O parte a stocurilor de timbre aflate în circulaţie în 1916 rămăseseră în zona ocupată. Pentru a nu suferi pagube, poşta a decis în 1918 invalidarea timbrelor vechi, folosind stocurile salvate pe timpul refugierii în Moldova la realizarea unor emisiuni noi, provizorii, supratipărindu-le.

Prima marcă supratipărită a fost cea de 1 ban Carol I Tipografiat 1909, căreia i s-a dat o valoare nominală nouă, corespunzătoare tarifului unei scrisori simple externe, respectiv a taxei de recomandare pentru o trimitere internă. Această marcă nu a avut o circulaţie poştală însemnată, fiind înlocuită de marca de 25 bani albastru din emisiunea aşa-zisă Moldova (ilustrată mai jos).

 

 Pentru utilizare la francarea cărţilor poştale simple şi a celor ilustrate, mărci din aceeaşi emisiune din 1909-1914 au fost supratipărite cu o monogramă "1918" realizată dintr-o funie răsucită. Ceea ce este interesant şi merită a fi subliniat este că la supratipărire nu au fost utilizate numai coli din vechea emisiune. Pentru valoarea de 10 bani s-a confecţionat o planşă nouă, în condiţii care încă nu sunt clarificate până astăzi.

Pentru francarea celorlalte categorii de corespondenţe, au fost confecţionate valori noi utilizându-se clişee vechi, în culori schimbate însă. Cele opt valori au fost denumite generic "emisiunea Moldova". Ele nu au fost puse în circulaţie concomitent, ci în tranşe: mărcile cu modelele Tipografiat şi Spic de grâu în 1918, iar cele două mărci model Gravat în 1919. Şi la această emisiune încă nu sunt clarificate condiţiile în care au fost confecţionate planşele şi în care au fost imprimate. Se ştie însă că cele două valori model Gravate au fost imprimate în Bucureşti, la Fabrica de Timbre, în 1919, după revenirea administraţiei în Capitala ţării.

Pentru valorile nominale mici s-au supratipărit mărcile de 1, 5 şi 10 bani din emisiunea Tipografiate 1909-1914 cu o monogramă FF-PTT situată într-un cerc. Deşi nu sunt astfel prezentate în cataloage, acestea reprezintă valorile mici ale emisiunii aşa-zise Moldova.

La supratipărire s-au utilizat trei categorii diferite de suporturi:

- coli din tiajele iniţiale ale emisiunii Tipografiate 1909 (toate valorile);

- coli imprimate pe hârtie gri cu ajutorul planşelor vechi (1 şi 5 bani);

- coli imprimate cu planşe noi, pe hârtie gri (10 bani).

 Valorile emisiunii Moldova au fost ulterior primele mărci ale Regatului României care au circulat în teritoriile alipite la Marea Unire (Transilvania, Banat, şi Bucovina).

Tot din colile rămase ale emisiunii Tipografiate 1909 au fost supratipărite valorile de 5 şi 10 bani cu "TAXA DE PLATĂ", mărci utilizate la taxarea corespondenţelor  nefrancate sau francate insuficient.

Mărcile precedente au fost la scurt timp înlocuite de o emisiune definitivă, realizată cu vechile planşe din 1911 ale mărcilor Taxa de plată, imprimate însă în negru, pe hârtie albăstrui-verzuie cu pseudofiligran PR monogram.

Legea din 1915 referitoare la obligativitatea francării corespondenţelor cu timbre de ajutor rămăsese în vigoare, iar pentru confecţionarea unot timbre de ajutor noi s-au utilizat valorile de 5 şi 10 bani din emisiunea de timbre de ajutor din 1916, prin supratipărire cu monograma "1918" utilizată şi la mărcile uzuale pentru francare.

Cu aceeaşi ocazia au fost supratipărite şi două vechi timbre de ajutor din 1915, care însă nu au fost puse în circulaţie.

Timbrele de ajutor provizorii cu supratipar au fost înlocuite de timbrele unei emisiuni definitive, confecţionate cu planşele vechii emisiuni din 1916, imprimate însă în culori schimbate.

Pentru taxarea corespondenţelor nefrancate cu timbrele de ajutor obligatorii,s-au realizat două valori noi prin supratipărirea cu "TAXA DE PLATĂ" a valorilor de 5 şi 10 bani din emisiunea de timbre de ajutor din 1916.

Cele două timbre precedente au fost înlocuite cu o emisiune definitivă, cu model nou, imprimată pe gârtie albăstrui-verzuie cu pseudofiligranul PR monogram (identic cu cel de la mărcile Taxa de plată).

Timbrele prezentate mai sus constituie o pagină umilă a istoriei noastre naţionale.

Toate aceste piese constituie un câmp de studiu nemaipomenit de frumos şi captivant atât pentru amatorii de filatelie tradiţională, cât şi pentru îndrăgostiţii istoriei poştale.

Inscripţii marginale la uzualele neemise Ferdinand - Moscova

În literatura românească s-a scris puţin despre inscripţiile marginale ale colilor mărcilor neemise imprimate la Moscova. Click pe imagine pentru mărire.

Colile uzualelor Ferdinand cuprind patru corpuri a câte 25 de mărci, despărţite de punţi între ele. Lăţimea punţilor verticale măsoară câte 10,50 mm. Înălţimea punţilor orizontale îmi este necunoscută. Compoziţia colilor este, mai pe scurt, similară cu cea a uzualelor Rusiei imperiale cu care sunt contemporane.

Inscripţiile marginale apar în colţul stâng inferior al colii şi indică în opinia mea tipul/numărul presei tipografice.

Inscripţie similară cu cea din ilustraţie am întâlnit la valorile de 5, 25, 40 şi 50 bani, precum şi la 1 leu.
În aceeaşi poziţie, la valorile de 10 şi 35 bani se află inscripţia "Худ. Тип. Америкк. No 5" (cu caractere tip Courier). Nu am întâlnit inscripţii marginale la valoarea de 1 leu.

Problema inscripţiilor şi a semnelor marginale ale emisiunilor româneşti nu este prezentată în cataloagele filatelice.

Semne marginale interesante la "Sateliţii artificiali" cu supratipar

Despre această emisiune (cu şi/sau fără supratipar) am mai scris pe blog. De această dată vreau să vă supun atenţiei un bloc care prezintă un set de semne marginale pe marginea de coală superioară pe care nu ţin minte să le mai fi văzut.

Emisiunea este caracterizată prin imprimări succesive pe hârtie cu mai multe tipuri de filigran, precum şi cu cilindri diferiţi (identificaţi prin seturi diferite de semne marginale sau benzi de culoare marginale).

Deşi emisiunea fără/cu supratipar oferă un câmp de studiu interesant, din nefericire nu există un studiu exhaustiv al acesteia.

Am mai găsit ceva

Tot despre uzuala "Carol II călare" este vorba. Scanând nişte perechi şi ştraifuri, am observat o aliniere defectuoasă a unui clişeu.

Am o slăbiciune pentru perechi şi blocuri (nu numai la această uzuală, ci la toate mărcile româneşti emise până la proclamarea republicii. Cu ajutorul unor astfel de piese am reuşit să identific multe tipuri şi planşe la mărcile emisiunii Spic de grâu. De atunci am pus în colecţie aproape orice pereche, ştraif şi bloc care mi-au ajuns în mână în cadrul unor sortimente sau loturi mai consistente.

S-a întâmplat ca şi la această marcă uzuală să găsesc câteva zeci de perechi, ştraifuri şi blocuri. La grămadă, aranjate în clasoare, nu am sesizat ceva deosebit (deşi le mai luasem la mână cu mai mulţi ani în urmă, aranjându-le pe poziţii ale filigranului CC monogram). Abia când m-am apucat să verific cu mai multă atenţie uzuala am observat abaterea, când mi-am pus imaginile cât o pleaşcă, pe întreg ecranul monitorului.

Diferenţa de poziţionare este destul de mică (circa 0,3 mm), dar ea poate indica o anumită particularitate caracteristică cilinfrului (sau a unui cilindru din cei confecţionaţi pentru această uzuală. Click pe imagini pentru mărire.

Prima dată alinierea defectuoasă mi-a sărit în ochi la o pereche. Dacă măriţi imaginea puteţi observa liniile roşii plasate pe marginile cadrelor desenului.

Odată observată particularitatea, m-am întors şi la celelalte perechi şi ştraifuri scanate deja, descoperind încă un ştraif de trei mărci (click pentru mărire).

Care este semnificaţia alinierii defectuoase o voi prezenta într-o broşură pe care o voi realiza în viitor.

Cu şi fără rastru

Azi am continuat să verific plicurile cu uzuala "Carol II călare" (dacă tot m-am apucat). Abia în seara aceasta mi-am dat seama de existenţa unei diferenţe la fundalul cifrei valorii.

La prima vedere (şi privită cu ochii mei cam obosiţi, că de aceea am apelat la scanner ca să mă ajute), marca are toate inscripţiile albe. Dar privită cu mai multă atenţie, verificarea desenului mi-a demonstrat că nu este chiar aşa.

La marca de sus, fundalul cifrei este într-adevăr alb. Dar la marca de jos este foarte bine vizibil rastrul (punctele) de culoare.

La heliogravură influenţa tiparului (presiune, cantitatea de cerneală) nu modifică sesizabil amprenta cilindrului (aşa cum se întâmplă la tiparul înalt - tipografie). Prezenţa sau absenţa rastrului îmi confirmă bănuiala că există cilindri diferiţi. De altfel, la tirajul mare al uzualei (apreciat în urma caracterului comun al mărcii şi al corespondenţei francate cu această marcă, frecvent întâlnită) ar fi fost greu să nu se întâmple acest lucru.

Sunt nişte detalii care mă încurcă

Zilele acestea am continuat cu studiul mărcii de 10 lei "Carol al II-lea călare".

Printre sutele de exemplare pe care le-am verificat până acum am întâlnit mai multe mărci care au anumite elemente ale desenului  ce mă pun în încurcătură.

Am scris despre exemplarele pe care le cred că sunt retuşuri ale cadrului vertical drept. Pe lângu multe astfel de exemplare (pe care le cred a exista aproape în fiecare coală de 100, potrivit frecvenţei cu care le-am regăsit raportată la cantitatea totală deja verificată), am mai întâlnit exemplare (într-o proporţie mult mai mică, ce-i drept) la care este prezentă îngustarea sensibilă a cadrului interior alb spre colţul superior (vezi săgeata din imagine), dar care mai prezintă o uşoară dublare a cadrului în jumătatea sa inferioară click pe imagine pentru mărire).

Frecvenţa cu care apare această caracteristică mă împiedică să afirm că ar fi o eroare. Încă studiez problema.

Ca o completare la varietăţile deja descoperite, am mai descoperit un unicat care prezintă o frumoasă dantelură "diamant" pe latura orizontală superioară, care indică existenţa dublei danteluri la această marcă (click pe imagine pentru mărire).

Sper să revin cu alte semnalări.

Te pomeneşti că or fi tipuri şi la această marcă

Prima parte a studiului referitor la marca uzuală "Carol al II-lea călare" publicat în revista Info-Hobby nr. 9/2016 de către Alexandru Leonard Pop m-a făcut să-mi verific clasoarele cu mărci din perioada interbelică. Aşa că am început să scanez cele câteva sute de exemplare din uzuala menţionată, cu gândul să am la îndemână stocul digitizat ca să-mi fi mai uşor mai tâziu, când mă voi acupa şi de această perioadă.

Iniţiativa ing. Alexandru Leonard Pop este una foarte bună, eu unul apreciind-o.

Revenind la uzualele cu pricina, nici nu am început să scanez prea multe piese şi mi-au şi rămas ochii la o pereche aflată pe un fragment (click pentru mărire).

Perechea se află în colţul stâng inferior.

Tot uitându-mă la ea, am observat uşoare variaţii între zonele întunecate echivalente ale celor două mărci. Mărcile sunt în pereche, deci provin din aceeaşi coală, aşadar ele au fost imprimate cu acelaşi cilindru (este la mintea cocoşului). Uitându-mă cu şi mai multă atenţie, am observat o diferenţă destul de mare a grosimii cadrului înterior alb de pe marginea dreaptă. Mărind cele două zone şi comparându-le, diferenţele sunt evidente:

Cel mai interesant element este delimitarea (la marca dreaptă) bine marcată a marginii desenului. Este evident însă că nu numai la acest element de desen există diferenţe, comparaţi zona din dreptul crupei şi cozii calului.

Cel mai probabil aceste diferenţe sunt generate în procesul de multiplicare fotografică a clişeelor, aşadar ar putea îndeplini condiţiile pentru declararea existenţei unor tipuri. Dar deocamdată aceasta este o supoziţie, mai am mule piese de verificat şi voi reveni.

Între timp şi voi, cititorii, aţi putea lua această marcă la verificat, dacă o aveţi în colecţie. Poate descoperim şi alte lucruri interesante.

Recto-verso

Am dat peste un exemplar de 5 bani din emisiunea Bucureşti I oferit pe un portal online fără ca cineva să sesizeze varietatea (marca se afla într-un lot de mi multe mărci din aceeaşi emisiune).

Tiparul de pe verso l-am "întărit" puţin, pentru a fi mai uşor vizibil pentru cititori.
Partea interesantă a varietăţii o constituie tiparul foarte pal de pe verso. Am întâlnit de mai multe ori exemplare cu recto-verso la marca de 5 bani, dar niciodată nu am întâlnit această caracteristică a tiparului.

Anularea cu cerneală violetă de pe faţă ar putea indica faptul că greşeala de imprimare ar fi fost observată, iar mărcile tipărite greşit ar fi fost anulate pentru a împiedica utilizarea poştală.

Coliţe strâmbe

Curiozităţile care pot fi întâlnite în filatelia românească sunt aşa de multe, încât unui colecţionar cu scaun la cap i-ar veni să-şi ia câmpii şi să se lase de strâns tot felul de piese care, în mod normal, ar fi trebuit să ajungă la lada de gunoi dacă la tipografie s-ar fi făcut un CTC serios şi cu simţ de răspundere. Acest lucru nu s-a întâmplat însă întotdeauna, iar indiferenţa (ori scăpările) CTC-ului a generat de multe ori satisfacţii în rândul colecţionarilor.

Unul dintre capitolele mai puţin "pieptănate" de bravii noştri cusurgii în ale filateliei a fost cel al coliţelor şi blocurilor care prezintă defecte. Numărul variantelor existente este deocamdată necunoscut, pentru că nu a făcut nimeni o cercetare sistematică a acestui subiect, dar poate că vă dau ceva idei prin articolul de faţă.

Am să vă prezint câteva situaţii pe care le-am întâlnit în ultimul timp, fără a avea pretenţia de a acoperi suficient subiectul. Am să încerc o scurtă înşiruire în ordine cronologică a coliţelor cu pricina.

Coliţa Majadahonda, 1941. Defectele de debitare se referă o dată la asigurarea orizontalităţii mărcilor (sus: uşor înclinate spre stânga, jos: uşor înclinate spre dreapta), o dată la asigurarea paralelismului laturilor (nu este cazul la coliţa de sus) şi o dată la asigurarea centrării (coliţa de sus este descentrată spre stânga).

Coliţele Frăţia de arme din 1941 (fără sau cu supratiparul ODESA) prezintă multe varietăţi, dar la capitolul la care mă refer acum se poate observa centrarea pe verticală diferită a celor două coliţe din imaginile de mai sus. Există şi exemplare la care marginile opuse nu sunt paralele.

Coliţa nedantelată AGIR din 1945 (imaginea de mai sus) are latura superioară debitată în mod evident strâmb.

Coliţele Reforma agrară din 1946 din imaginile de mai sus au fost debitate strâmb de două ori: o dată prin debitarea la un anumit unghi (diferit de 0) faţă de marca fică, textul marginal şi perfor (sus: marca şi perforul înclinate spre dreapta, jos - înclinate în sens invers), şi o dată prin neasigurarea paralelismului laturilor opuse şi a unghiurilor drepte pentru laturile adiacente.

Coliţa 1 Mai din 1946 se întâlneşte şi ea debitată defectuos, în plus perforul este şi el înclinat faţă de marcă şi faţă de textul marginal.

Acest bloc (Tineretul progresist, 1946) face parte dintre cele prezentând o abatere majoră, datorită înclinării defectuoase sub care a fost făcută debitarea.

Blocul mărcii de poştă aeriană Congresul CGM din 1947 este descentrat (sunt vizibile spaţiile albe cu lăţime diferită pe laturile verticale), iar laturile adiacente nu fac unghi drept.

Coliţa 10 ani de comerţ filatelic din 1959 are un supratipar aplicat pe coliţa albastră din emisiunea Centenarul mărcii, 1958. Aceste coliţe au fost şi ele debitate defectuos, vizibile fiind înclinările perforului, dar şi debitarea defectuoasă a coliţei de sus.

Cu excepţia blocului Tineretul progresist, restul curiozităţilor prezentate de mine nu au o valoare filatelică deosebită, ele putând înfă fi interesante într-un exponat de filatelie tradiţională (studiu de emisiuni).

Pentru că sunt încăpăţânat revin asupra unui subiect (pentru care m-am mai şi "certat" cu un cunoscut)

Subiectul cu pricina îl constituie construcţia planşelor supratiparelor la mărcile Cluj şi Oradea, care din punct de vedere tehnic nu este înţeleasă decât de puţini cercetători. Cei mai mulţi filatelişti, atunci când aud termenul de "planşă" se gândesc automat la un fel de placă. Ei n-ar fi într-o mare eroare dacă ar fi vorba de o altă emisiune de mărci, dar în cazul mărcilor Cluj şi Oradea greşesc, pentru că planşa nu este o placă.

În vremuri apuse (adică pe undeva între secolul XVII şi sfârşitul secolului XX) imprimarea în sistem "tipar înalt" se făcea cam după acelaşi principiu inventat de Gutenberg: literele şi elementele grafice erau imprimate cu ajutorul unor elemente mobile, care aşezate într-o ordine dată constituiau ceea ce în filatelie se cheamă "planşă" (în poligrafie ansamblul elementelor mobile utilizate la imprimarea unei coli de hârtie este denumită "formă de tipar" (a nu se confunda cu tiparele utilizate în croitorie!).

Cea mai bună metodă prin care vă pot face să înţelegeţi este, desigur, ilustrarea ideii.

Aceasta este o masă de lucru pe care tipograful a realizat forma de tipar (planşa) din elemente detaşabile (mai multe puteţi vedea aici - este şi sursa imaginii).

Revenind la filatelie, haidem să completăm definiţia planşei la supratipare:

     Planşa în tiparul înalt (denumit în cataloagele filatelice şi tipografie / Buchdruck în lb. germană) reprezintă ansamblul elementelor mobile realizat în formă finală, gata pentru a fi utilizat pentru imprimare.

În cazul supratiparelor mărcilor poştale, metodologia adoptată de majoritatea cataloagelor specializate din ţările cu tradiţie filatelică îi acordă planşei (formei) de tipar o sumă de caracteristici unice:

- aranjamentul trebuie să fie unic, caracterizat printr-o componenţă dată a elementelor de text şi a celor grafice, împreună cu spaţiile tipografice necesare (spaţiile tipografice sunt nişte piese metalice care sunt aşezate în interiorul aranjamentul cu scopul de a păstra constante distanţele stabilite de către designer sau redactor; unii le mai denumesc şi distanţiere; în imaginea de mai sus - click pentru mărire - se pot distinge distanţierele care au o formă de "tabel" sau "căsuţe"); spaţiile tipografice au o grosime mai mică decât cea a elementelor de text şi a celor grafice, datorită acestui lucru ele nefiind imprimate decât din eroarea tipografului;
- rearanjarea elementelor grafice, ori modificarea poziţiei spaţiilor tipografice (ori înlocuirea celor aflate iniţial în planşă cu altele având o formă sau dimensiuni diferite) rezultă (din punct de vedere al metodologiei filatelice) în naşterea unei planşe noi.
Un exemplu îl constituie, la planşaele supratiparului mărcii de 2 bani Cluj, prezenţa sau absenţa erorii cunoscute deja, "ANI" în loc de "BANI".

Pe pirmul rând de jos se văd spaţiile tipografice dintre cuvinte (sursa: aici).

De ce m-am "certat" cu al meu cunoscut? Din două motive.

Primul motiv este necesitatea luării în calcul a TUTUROR elementelor grafice care alcătuiesc un supratipar, în cazul mărcilor Cluj şi Oradea - atât monogramele (cu ale lor defecte caracteristice), cât şi literele LEU, LEI şi BANI cu ale lor caracteristici şi defecte individualizate în poziţii anumite din coală. Dar acestea nu sunt singurele elemente, deoarece contează şi poziţia şi alinierea lor relativă, întrucât ar putea fi întâlnite anumite situaţii care prezintă caracter de raritate, ori tocmai acesta este "sarea şi piperul" studiului şi cercetării în filatelia tradiţională: pe de o parte identificarea şi clasificarea (catalogarea) detaliată a aranjamentelor - adică a planşelor unice prin caracteristici, iar pe de altă parte determinarea nivelului de raritate faţă de mărcile care prezintă caracteristicile cele mai comune.

"Cearta" cu amicul meu a pornit de la cele două ştraifuri ilustrate mai jos, pe care le-am întâlnit pe internet şi asupra căruia am încercat să-i atrag atenţia, dar la care iniţial se uita şi nu înţelegea ce vreau să spun. Aşa că am luat imaginile şi am "tras" nişte linii punctate pentru a scoate în evidenţă caracteristicile la care nu prea s-a uitat nimeni până acum (cel puţin asta ştiu eu în prezent). Click pe imagine pentru mărire.

Dacă măriţi imaginea, aţi putea remarca trei elemente care ar trebui (în opinia mea) verificate şi clasificate ca varietăţi acele poziţii din coală care nu se încadrează în normal:

1. Alinierea orizontală a monogramelor (nu am evidenţiat, dar aici ar intra şi distribuţia lor - adică menţinerea constantă a spaţiului dintre două monograme pe un rând, sau, dacă vreţi, menţinerea alinierii monogramelor şi pe coloane;

2. Spaţiul dintre monogramă şi BANI/LEU/LEI (respectiv Bani/Leu/Lei), care ar trebui să fie acelaşi;

3. Poziţia relativă a cuvintelor BANI/LEU/LEI (respectiv Bani/Leu/Lei) faţă de monograma cu care face pereche (în imagini am marcat axul vertical al monogramei prin câte o linie punctată aşezată pe T-ul din mijlocul PTT; Odată imaginea mărită, veţi putea deosebi mai multe aşezări.

Acum vine partea mai complicată de înţeles: dacă o anumită aşezare relativă sau o aliniere defectuoasă caracteristică întâlnită ori la monogramă, ori la textul-pereche într-o anumită poziţie în coală nu se respectă la alte coli ale aceleiaşi valori ori la colile altor valori cu aceleaşi dimensiuni ale mărcilor, atunci este clar că s-a intervenit în aranjamentul formei de tipar, iar în acest caz avem de-a face cu o planşă nouă! Este acelaşi principiu cu păstrarea sau nu în aceeaşi poziţie din coală a monogramei care prezintă un defect caracteristic, repetabil.

Al doilea motiv pentru care m-am "ciondănit" cu al meu amic este problema spaţiilor tipografice (distanţierelor). Amicul îmi spunea că a văzut el mai demult într-o tipografie clişee de zinc, iar supratiparele crede că au fost aplicate cu plăci monobloc de zinc şi nu cu forme de tipar constituite din elemente detaşabile, aşa cum am povestit şi am ilustrat mai sus.

Amicul mi-a spus că dacă nu vede coli cu astfel de spaţii tipografice, el nu crede în teoria mea.
Pentru că la acest capitol ştiam mai multe decât el, i-am promis că îi voi arăta (dar pentru că sunt convins de faptul că ar putea fi şi alţi colecţionari care să ştie ce ştia amicul meu, m-am hotărât să prezint câteva piese, cunoscute cred cercetătorilor, dar nu sunt convins cî şi aceştia cunosc cauza apariţiei lor).
Cum au ajuns ele să se imprime? Dintr-o fixare defectuoasă făcută de muncitorul tipograf. Să vedem exemple.

Un unicat de 2 bani Cluj cu un spaţiu tipografic poziţionat între două monograme de pe acelaşi rând.

Marca în cauză se află pe rândul 7 în planşa care conţine eroarea "ANI".

Eroarea se repetă şi la 3 bani în aceeaşi poziţie.

Ea se repetă şi la 6 bani (dar este vizibilă foarte slab). Nu am avut la dispoziţie coli (sau imagini) din alte valori, aşa că las problema spre dezvoltare de către alţi pasionaţi.

Mai există un caz, tot la Cluj, dar la mărcile porto, şi anume un spaţiu tipografic scund, amplasat în faţa literei B din BANI.

Vizibil la 2 bani (monograma are cercul spart la ora 11).

Poziţionarea erorii în coală (click pentru mărire).

Aceeaşi eroare la 10 bani, în aceeaşi poziţie în coală. Se menţine spărtura cercului monogramei.

Aceeaşi eroare la 20 bani.

Aceeaşi poziţionare în coală (click pentru mărire).

Concluzia este una singură:

          Hai la muncă măi băieţi,
          Puneţi mâna pe lopeţi!    :))