Ieri a fost lansat oficial QuarkXPress 2016. Noua versiune este de două ori revoluţionară

Am întârziat cu publicarea acestei recenzii pe care aş fi vrut să o postez încă de ieri, dar alte sarcini m-au împiedicat să o fac. Cei care aveţi tangenţă cu domeniul ştiţi cum este când toate cunoştinţele au nevoie de voi exact în aceeaşi zi. Dar decât să fac o prezentare prea sumară, am hotărât să o amân cu o zi. Pentru utilizatorii din România nu este însă o pierdere, pentru că am văzut (după ce am apelat la domnul Google) că în afara acestui blog nu se prea omoară nimeni cu prezentarea noii versiuni în internetul românesc.

O nouă abordare

Înainte de a mă referi la QuarkXPress nu vreau să scap ocazia să scriu despre modul în care se poate produce o revoluţie adevărată atunci când se doreşte acest lucru.

Abordarea nouă, pe care nu am mai întâlnit-o la niciun producător al vreunui pachet software pentru grafică este legătura continuă pe care specialiştii companiei o menţin cu utilizatorii. Această legătură nu se rezumă numai la menţinerea forumului utilizatorilor (aşa cum se întâmplă la alte companii), ci îmbracă două aspecte:

- în primul rând utilizatorilor li se prezintă planurile şi ofertele detaliate pe care le face sau intenţionează să le introducă compania, astfel încât acestora le vine uşor să ia decizii în perfectă cunoştinţă de cauză;

- în al doilea rând există o comunicare perfect funcţională şi în celălalt sens: utilizatorilor li se cere să descrie problemele şi neajunsurile cu care se confruntă, să descrie soluţiile de care au nevoie dar, totodată, ei sunt rugaţi să anunţe orice funcţionare anormală pentru a se elimina potenţialele bug-uri şi a se introduce lucruri noi pe lista de facilităţi ale versiunilor următoare; pentru orice problemă de care se loveşte un utilizator este aproape la orice oră disponibil un inginer de la Quark gata să verifice problema raportată ori fişierele care au cauzat funcţionări anormale.

Aceste contacte permanente între utilizatori şi inginerii de la Quark sunt înlesnite atât pe forumul utilizatorilor, cât şi pe pagina utilizatorilor de pe Facebook (aveţi nevoie de cont pe Facebook şi respectiv trebuie să vi se accepte o cerere de aderare la grup pentru a putea posta eventualele probleme: limba în care se desfăşoară marea majoritate a conversaţiilor este engleza). 

Pentru că o asemenea atitudine şi o astfel de poziţie deschisă nu am mai întâlnit la vreo companie din domeniu, nu pot să nu îi remarc pe Matthias Guenther, Sarbjit Singh, Sirish Nair şi pe toţi ceilalţi ingineri ai companiei Quark pentru că reuşesc să reclădească încrederea utilizatorilor tradiţionali, iar prin această poziţie realizarea ultimei versiuni a QuarkXPress este revoluţionară.

Noile facilităţi sunt revoluţionare

Enumerarea lor a fost făcută încă de acum două luni, dar una este să citeşti despre ele şi cu totul altceva este să vezi cu ochii tăi cum funcţionează şi să simţi funcţionarea programului privind monitorul propriului calculator.

Am avut privilegiul să testez versiunile beta ale QuarkXPress 2016 şi, fiind un vechi utilizator al programului, am remarcat repede îmbunătăţirile aduse şi funcţionarea promptă şi lină a lui.

Programul este destinat exclusiv sistemelor de operare OS X şi Windows pe 64 de biţi, permiţându-i-se astfel să se folosească de o cantitate mai mare de memorie RAM. De altfel se ştie că programele destinate graficii sunt mari mâncătoare de resurse. Pentru cine dispune de o memorie RAM de 16 sau chiar 32 de GB, funcţionarea QuarkXPress 2016 este lină ca într-un vis!

Interfaţa grafică a fost refăcută în totalitate. Am scris despre aceasta aici (de altfel, articolul este şi prima recenzie pentru noua versiune publicată în limba engleză). Nu m-am referit în acest articol la celelalte facilităţi noi.

Obiecte native QuarkXPress

Această nouă facilitate constituie cu adevărat o revoluţie în domeniul tehnoredactării computerizate, simplificând mult munca designerului şi uşurând considerabil utilizarea multor resurse care până acum puteau fi inserate mai dificil într-un layout. Mai mult, ea poate modifica substanţial algoritmul de lucru al tehnoredactorului sau chiar procesul tehnologic dintr-o agenţie de publicitate sau din biroul/serviciul de machetare şi prepress al unei tipografii de exemplu.

Mai la obiect, facilitatea permite importul fişierelor tip PDF, AI (Adobe Illustrator), WMF sau EPS, apoi transformarea lor în obiecte native QXPress prin interpretarea curbelor Beziér şi extragerea culorilor existente în fişierul original.

După transformarea imaginii importante (în cazul de faţă este vorba despre un fişier EPS) şi degruparea elementelor (Ctrl+U), imaginea devine o sumă de elemente native QXPress:

Odată degrupate, obiectele devin editabile cu ajutorul uneltelor native din QuarkXPress, iar culorile native din fişierul EPS sunt importate, vizibile în paleta Colors şi editabile totdată (click pe imagine pentru mărire):

 Aceeaşi operaţie poate fi făcută şi cu un fişier PDF. Nu trebuie să vă mai spun câtă importanţă are această facilitate, mai ales atunci când aveţi PDF-ul unei lucrări, trebuie să o modificaţi, dar nu mai aveţi fişierul nativ al lucrării.

Facilitatea are şi o a doua variantă: copierea obiectelor în aplicaţia lor nativă, apoi lipirea lor (via clipboard) ca obiecte native QXPress. Această comandă este însă posibilă numai în funcţie de formatul în care aplicaţia respectivă trimite conţinutul copiat în clipboard. Dacă comanda nu este accesibilă, atunci puteţi transforma/exporta grafica respectivă în format PDF, apoi puteţi importa şi converti PDF-ul în obiecte native.

Exportul în format HTML5

Această facilitate vă permite transformarea conţinutului într-o publicaţie HTML fără a apela la niciun alt software. Chiar şi un layout destinat printului poate fi transformat în formatul pentru web doar prin duplicare şi export, iar aplicaţia încorporată vă permite previzualizarea formatului ca într-un browser clasic.

Avem un layout pentru print:

Duplicăm layout-ul...

...apoi îl previzualizăm...

Şi obţinem...

...un document web care se deschide pentru previzualizare în browserul implicit.

Color Picker

Este o unealtă cerută de mult timp de către utilizatori, care a fost introdusă în această versiune.

Funcţionează simplu (click pe imagine pentru mărire): click pe pipetă, apoi click pe zonele cu culorile dorite. Culorile sunt adăugate în câmpurile de la baza paletei pentru culori, de unde se pot edita ori adăuga direct la culorile documentului.

Gradienţi multi-culoare

Noua versiune a introdus o paletă nouă pentru gradienţi, care pot fi de acum compuşi din mai mult de două culori. Click pe imagine pentru mărire.

Lista facilităţilor noi introduse de QuarkXPress 2016 este mult mai lungă. Aici nu este locul pentru a face o prezentare exhaustivă. Puteţi însă descărca documentaţia pusă la dispoziţie de companie. În speranţa că această prezentare vă este utilă şi v-a trezit interesul, vă invit să vizitaţi şi pagina de internet a programului, unde găsiţi şi clipuri video care prezintă noile capabilităţi ale lui.

Dacă doriţi să descărcaţi şi să încercaţi o versiune trial a programului (pe deplin funcţională pentru o perioadă limitată de timp), accesaţi această pagină.

Software: QuarkXPress 2016 va constitui cea mai bună alternativă pentru graficieni

Astăzi, compania Quark a anunţat oficial lansarea în cursul trimestrului II din acest an al noii versiuni QuarkXPress 2016. După vizionarea clipului video de nici 15 minute postat pe canalul oficial al companiei de pe YouTube, vă mărturisesc că nu mi-a venit să cred şi am mai vizionat odată clipul!

Printre cele mai importante capabilităţi ale noii versiuni (în ordinea în care ele sunt enumerate în clipul de prezentare - asta pentru cititorii care nu stăpânesc prea bine limba engleză) sunt următoarele:

- Extensiile realizate atât de Quark, cât şi de companii terţe pentru versiunea 2015 vor funcţiona şi pe noua versiune 2016, compatibilitatea păstrându-se pe deplin;

- Versiunea pentru Windows este complet redesenată, iar paletele se pot andoca; la versiunea pentru OS X paleta de măsurători are opţiunea de a se afişa mai mare sau micşorată;

- În noua versiune au fost implementate mai multe solicitări ale utilizatorilor: suport pentru Pinch şi Zoom pe Mac OS, implementarea unor opţiuni suplimentare în caseta Find/Change, adăugarea unor linii de ghidare dinamice noi pentru coloanele casetelor de text, îmbunătăţirea funcţionării casetelor cu text variabil, posibilitatea stabilirii dimensiunii unei casete de text în raport de cantitatea de text pe care aceasta o conţine ("fit box to text"), completarea suportului oferit de caracteristicile fonturilor Open Type, îmbunătăţirea opţiunilor pentru crearea notelor de subsol ale textului, suport pentru profilele de culoare ICCv4 şi multe altele;

- Dacă în versiunea 2015 fusese implementată "pipeta" cu care se poate copia tipul de formatare, versiunea 2016 adaugă şi un "color picker"; culorile captate dintr-o fotografie plasată pe pagină pot fi, de exemplu, adăugate listei globale a culorilor din paleta de culori;

- A fost implementată posibilitatea creării gradienţilor compuşi din mai multe culori; fiecărei culori componente a gradientului i se poate stabili propriul nivel de opacitate; odată creat, gradientul complex poate fi atribuit uuni anumit stil de obiect ("item style");

- Pe partea de digital publishing, noua versiune 2016 a QuarkXPress face pur şi simplu inutile o grămadă de terţe aplicaţii pentru că... pur şi simplu este capabil să facă totul singur! Astfel, se poate crea o aplicaţie HTML5 direct, fără niciun alt plugin sau aplicaţie şi fără a se scrie nici măcar o singură linie de cod, TOTUL vizual! O aplicaţie nativă HTML5 se poate crea ori ca un document nou, ori prin convertirea unui document destinat printului, iar rezultatul poate fi vizualizat imediat în oricare dintre browserele moderne de internet. Nu mai este nevoie de plugin-uri Flash sau de altceva.
Însă cea mai frumoasă parte a acestei noi caracteristici este posibilitatea introducerii elementelor de interactivitate (secvenţe audio, linkuri pentru e-mailuri, geolocalizare, hiperlegături, efect de "page flip" (întoarcerea paginii), textul rămâne selectabil, se pot insera zone de scroll, pentru imagini se pot insera slide show-uri, ori chiar clipuri video! Şi toate acestea fără a scrie cod, ci numai vizual, cu ajutorul unei palete dedicate aplicaţiilor HTML5. Şi orice element aţi introduce, puteţi vedea rezultatul imediat cu ajutorul browserului, fie el Safari, IE, Firefox sau altul capabil să proceseze HTML5. Odată terminată, aplicaţia pe care aţi creat-o poate fi suită pe orice server web (prin copiere sau prin FTP) şi devine imediat vizibilă în mediul online. Iar dacă totuşi doriţi să vă demonstraţi măiestria în ale codului, puteţi deschide fişierele html generate de QXP cu orice editor de text simplu, puteţi face modificările dorite sau să introduceţi singuri codul dorit, iar modificările devin imediat vizibile după salvarea fişierului.

Acum vin lucrurile interesante (care fac din QuarkXPress un adevărat campion în faţa oricărui program de aşezare în pagină): versiunea 2016 poate importa nativ fişiere tip PDF, AI, EPS sau cu alte formate, convertindu-le în obiecte native QuarkXPress, pe deplin editabile! Cred că vă daţi seama că această caracteristică poate salva multe ore de muncă migăloasă. Priviţi clipul ca să vedeţi ceea ce nu aţi mai văzut în niciun alt soft. Gândiţi-vă numai câtă muncă se economiseşte la convertirea PDF-urilor! Nu veţi mai fi nevoiţi să refaceţi layout-ul atunci când nu mai aveţi fişierul original!

Altă caracteristică inexistentă în niciun soft similar: copierea ("copy") oricărui obiect dintr-o altă aplicaţie (de ex. InDesign, Illustrator, Microsoft Excel etc.) şi lipirea ("paste") acestui obiect ca unul nativ în QuarkXPress. Cu alte cuvinte, un document creat în InDesign poate fi copiat în QuarkXPress fără a se mai utiliza filtre de import sau vreo extensie.

Nu vă mai spun nimic, vă invit să urmăriţi clipul.

Avem o problemă! De fapt nu noi, ci colecţionarii începători. Cine îi îndrumă?

Acum câteva zile, un colecţionar începător mi-a trimis un mail cerându-mi ajutorul: ce ar trebui să facă un începător care nu deţine încă minimul de cunoştinţe de care are nevoie pentru a se descurca? Cum se poate informa şi unde?

Ei... aceasta este o problemă într-adevăr, deoarece pe nicăieri în internetul românesc nu există niciun fel de îndrumări. Manuale sau "îndrumătoare" nu se mai scriu de mult, iar căutatul direct pe Google (de exemplu) nu oferă potenţialului interesat soluţii acceptabile, "necomerciale".

Nu este primul mail pe care îl primesc (de m-am hotărât să scriu aceste rânduri, în ciuda celor scrise mai sus, cu roşu, sub antet). Mi-au mai scris colecţionari întrebându-mă ce paşi ar trebui să parcurgă pentru a învăţa şi pentru a-şi face o colecţie, dar mi-au scris şi colecţionari care mi s-au plâns că au fost păcăliţi de unele persoane fără prea multe scrupule. Ştiu, trăim în capitalism şi toată lumea aleargă după profit. Se uită însă că, înainte de toate, filatelia are şi un rol educativ, filatelia nu înseamnă numai comerţ. Filatelia presupunea mai demult şi respectarea unor minime principii morale, principii de care s-au descotorosit unii. Începătorii nu pot fi niciodată siguri, atunci când cer un sfat, dacă au nimerit unde trebuie sau dacă se pot aştepta la vreo "chiflă".

Ca să nu o mai lungesc, în opinia mea ar fi recomandată parcurgerea câtorva paşi, pe rând, de către începători. Voi încerca mai jos o enumerare, apelând în acelaşi timp şi la voi, cititorii, pentru a contribui la "planul de bătaie" de mai jos.

1. Indiferent de cât de nerăbdători sunteţi în a vă umple clasoarele la început de drum, NU VĂ GRĂBIŢI! Asiguraţi-vă că sunteţi în posesia unui minim de cunoştinţe şi că stăpâniţi principalii termeni de specialitate.

2. Înainte de a face orice achiziţie, ar trebui să vă gândiţi şi să vă răspundeţi cât mai serios la întrebările următoare: Ce am de gând să fac? La ce nivel aş vrea să îmi desfăşor activitatea? Ce buget am lunar la dispoziţie pentru achiziţii? Ce aş dori să colecţionez?

3. Achiziţionaţi-vă un catalog general al mărcilor poştale, unul dintre cele comercializate de casele Michel (Germania), SCOTT (SUA) sau Stanley Gibbons (Marea Britanie). Vedeţi că un set "la zi" de astfel de cataloage este destul de scump. Volumele se comercializează şi separat, puteţi să vă achiziţionaţi numai unul-două volume. Primul lucru pe care ar trebui să-l faceţi după ce aţi intrat în posesia unui catalog este SĂ CITIŢI PARTEA INTRODUCTIVĂ ŞI GLOSARUL DE TERMENI PÂNĂ SUNTEŢI CONVINŞI CĂ AŢI ÎNŢELES. Apoi răsfoiţi cu atenţie restul catalogului şi gândiţi-vă ce v-ar plăcea să colecţionaţi din ceea ce vedeţi în catalog. Recomandarea mea este să începeţi să colecţionaţi timbre dintr-o singură ţară, dintr-o perioadă limitată (de exemplu: perioada 1960-2000, ori perioada 1900-1945 etc.). Ar fi de preferat să începeţi cu mărcile româneşti, deoarece pot fi procurate mult mai uşor decât cele străine.

4. Studiaţi metodic nivelul cotelor acordate de catalogul pe care l-aţi procurat, pentru timbrele pe care le-aţi dori să le aveţi. Concomitent, învăţaţi să urmăriţi licitaţiile de pe portalurile de licitaţii online de timbre (eBay, Delcampe) şi să identificaţi LA CE PREŢURI SUNT VÂNDUTE TIMBRELE, apoi faceţi comparaţie cu cotele din catalog. Veţi vedea că întotdeauna preţurile reale medii de achiziţie SUNT MULT MAI MICI decât cotele din catalog. Puteţi, de asemenea, descărca de pe acest blog broşura gratuită referitoare la preţurile timbrelor (dacă citiţi de pe telefonul mobil comutaţi vizionarea ca pagină web şi căutaţi iconiţa lucrării sus, în partea dreaptă a ecranului).

5. Începeţi să frecventaţi cluburile filatelice şi târgurile de antichităţi (unde, de regulă, puteţi găsi şi timbre). Nu vă repeziţi la achiziţii cu această ocazie şi nici nu daţi curs din prima ofertelor care vi s-ar părea avantajoase pentru că s-ar putea să vă păcăliţi. Întrebaţi care sunt preţurile pentru diverse timbre şi comparaţile cu cele pomenite la punctul 4 de mai sus.

6. Odată ce v-aţi făcut idee despre preţurile tranzacţionate pe piaţă, gândiţi-vă din nou la ce v-aţi putea propune practicând filatelia: rămâne o activitate de destindere pentru petrecerea plăcută a timpului liber, ori vă propuneţi să mergeţi la un nivel mai înalt şi să participaţi la expoziţii. Dacă aveţi ocazia, vizitaţi orice expoziţie filatelică de care aflaţi. Dacă sunteţi bucureştean, la sediul filateliştilor de pe Calea Dorobanţi se găseşte o expoziţie permanentă pe care o puteţi vizita - s-ar putea să plătiţi un bilet de intrare, dar există acolo persoane cărora le puteţi cere explicaţii despre piesele expuse.

7. Dacă vă plac mărcile mai vechi, aveţi grijă că la majoritatea există falsuri care circulă pe piaţa filatelică. Unele sunt identificate ca falsuri, altele nu. DACĂ NU AŢI APUCAT SĂ LE ÎNVĂŢAŢI, NU ACHIZIŢIONAŢI MĂRCI MAI VECHI ŞI MAI SCUMPE! Limitaţi-vă la mărcile mai ieftine şi, concomitent, documentaţi-vă asupra caracteristicilor mărcilor vechi pe care v-ar plăcea să le aveţi în colecţie. Dacă urmăriţi licitaţiile online NU VĂ ARUNCAŢI LA CEEA CE CREDEŢI CĂ ESTE UN CHILIPIR PÂNĂ NU SUNTEŢI SIGUR CĂ ŞTIŢI CE FACEŢI! Aproape întotdeauna ofertele cu preţuri foarte mici pot ascunde probleme şi situaţiile în care aţi putea să vă recuperaţi banii sunt relativ rare şi dificile.

8. Căutaţi pe internet blogurile care se referă la filatelie, citiţi-le şi urmăriţi linkurile recomandate de către fiecare blog/pagină, puteţi ajunge pe alte bloguri, pagini sau portaluri de unde puteţi afla informaţii noi. Dacă aveţi cont pe Facebook, căutaţi grupurile colecţionarilor. În cadrul acestor grupuri se schimbă informaţii şi opinii şi se poate solicita ajutor atunci când nu ştiţi unde vă puteţi documenta asupra unei probleme.

9. Informaţi-vă despre revistele periodice care se ocupă de filatelie, cine le publică şi unde se găsesc. Vă puteţi abona la ele pentru a afla informaţii noi. Abonaţi-vă la buletinele informative care se distribuie pe internet (despre ele puteţi afla ori de pe bloguri, ori din grupurile specializate de pe Facebook). Urmăriţi secţiunea de literatură şi accesorii de pe eBay, puteţi afla ce există şi la ce preţuri se pot achiziţiona unele lucrări sau cataloage, dar şi accesorii.

10. Dacă aţi parcurs unul sau mai mulţi paşi din cei enumeraţi mai sus, ori dacă numai aţi citit şi aţi ajuns până aici, opriţi-vă şi faceţi un exerciţiu de respiraţie.
Filatelia la nivel mai avansat decât cel începător necesită timp, bani şi (în raport de obiectivul propus) multă muncă şi mult studiu, uneori chiar unele sacrificii. Dacă nu sunteţi dispus la aşa ceva, vă recomand să rămâneţi la un nivel mai lejer.
Dacă pasiunea vă îndeamnă să continuaţi, vă urez spor la treabă şi vă sfătuiesc să cereţi ajutorul atunci când aveţi probleme. Încercaţi să învăţaţi să lucraţi cu oamenii, feriţi-vă de cei fără caracter şi apropiaţă-vă de cei care vă ajută fără să urmărească un scop material.

Dacă sunt colegi care doresc să mă completeze, îi invit să comenteze.

Despre metodica studiului (30)

Episoadele anterioare pot fi citite aici: episodul 1, episodul 2, episodul 3, episodul 4, episodul 5, episodul 6, episodul 7, episodul 8, episodul 9, episodul 10, episodul 11., episodul 12., episodul 13, episodul 14, episodul 15, episodul 16, episodul 17, episodul 18, episodul 19, episodul 20, episodul 21., episodul 22, episodul 23, episodul 24, episodul 25, episodul 26, episodul 27, episodul 28, episodul 29.

Avem sau nu dorinţa de a scrie?

Unul dintre colegii de pasiune (sau de "suferinţă") este pasionat de un anumit domeniu al istoriei poştale şi se întreabă ce ar putea face pentru a lăsa ceva în urma lui. *) După o scurtă discuţie purtată pe un grup specializat de pe Facebook, i-am spus că poate acea felie de istorie poştală ar avea nevoie de un catalog.

Problema pe care au majoritatea colecţionarilor care manifestă aplecare spre studiu este lipsa încrederii în forţele proprii. Ei mai au însă o problemă: uneori sunt trataţi cu sictir de către cei spre care se îndreaptă pentru a le cere o mână de ajutor. Iar aici problema nu etse numai a lor, ci şi a celor care se consideră (sau sunt văzuţi de alţi colecţionari) ca fiind avansaţi şi cu rezultate deosebite.

Nu mă apuc să discut cum se obţin unele rezultate, pentru că sistemul îmi displace profund (şi din această cauză am refuzat de mulţi ani să mai expun, dar şi mă mai fac parte din jurii şi să particip la examenele pentru clase superioare de juriu). Există însă colegi înzorzonaţi cu teancuri de diplome şi cu grămezi de tinichele cărora cei care au efectiv nevoie de o mână de ajutor nu le mai ajung la nas.

Lăsând chestia asta la o parte, m-am oferit să-i dau colegului nostru o mână de ajutor la schiţarea unui catalog tematic (nu din cel cu fluturi sau personalităţi, nu în acest sens considerat catalog tematic). Tematica se referă la piesele de istorie poştală din categoria poştei aeriene.

Eu, unul, am în minte cam ce ar putea cuprinde o asemenea lucrare şi nu cred că mi-ar fi greu să mă apuc să scriu un catalog al pieselor de poştă aeriană. Problema este însă că aş dori să-l ajut pe colegul nostru să înceapă el o asemenea lucrare.

Principiul de bază

Când te gândeşti la un catalog, nu ar trebui să vezi altceva decât informaţie structurată. Termenul are legătură cu cel de bază de date, dar ceea ce spun eu aici nu trebuie neapărat să îmbrace o formă computerizată, informaţiile se pot iniţial aduna şi aranja şi în mod clasic, cu pixul într-un caiet. Este vorba de principiu, nu de metodă adică.

Pentru o "desţelenire" mai uşoară a informaţiei şi pentru a o înţelege, dar şi pentru a o prelucra mai uşor intervine necesitatea structurării ei, adică aşezării bucăţelelor care formează întregul într-o formă ierarhică definită de autor şi în concordanţă cu câteva principii de bază pe care acesta şi le propune a le acoperi.

Problema este că alegerea uneu anumite metode de lucru poate uşura realizarea formei finale a lucrării, prin micşorarea volumului de muncă şi eliminarea redundanţei (adică scrierea de mai multe ori în locuri diferite a unor date similare).

Un catalog precum cel pe care l-am dori noi să-l realizăm nu are nevoie de sofisticarea de care este capabilă un motor de baze de date (vorbesc de versiunea computerizată), ci de ceea ce s-ar chema  bază de date simplă, care conţine un singur tabel. În acest tabel vom încerca să umplem căsuţele cu informaţia disponibilă.

Tabelul de care avem nevoie

Tot ce putem face la început e să stăm strâmb şi să judecăm drept (în limbajul specific s-ar chema "proiectarea bazei de date").

Ca principiu, orice tabel are un număr oarecare de rânduri şi de coloane. Utilizarea unui tabel în colectarea informaţiei necesare catalogului este necesară pentru că ne ajută să acoperim obiectele de catalogat împreună cu proprietăţile lor. Cel mai mare ajutor ni-l poate oferi prin indicaţia precisă a proprietăţii pe care nu o cunoaştem (încă), deoarece o anumită căsuţă din tabel nu a fost completată.

Care ar fi obiectul unui catalog al pieselor de poştă aeriană? Desigur, tocmai piesele respective, transportate pe calea aerului. Haideţi să ne gândim la tabelul pomenit mai sus în felul următor:

- fiecare rând al tabelului ar reprezenta o piesă de poştă aeriană;
- fiecare coloană a tabelului ar conţine câte o proprietate a piesei în cauză.

Cum putem face tabelul?

Sunt o sumedenie de posibilităţi. Cea mai nimerită (în opinia mea) ar fi crearea şi apoi completarea lui într-un program de calcul tabelar, ori într-un utilitar destinat fişierelor de tip CSV. Eu aş folosi ceva din gama Microsoft Excel (accesibil celor care deţin o licenţă legal achiziţionată), ori softul similar gratuit Calc din suita LibreOffice (care face acelaşi lucru, dar nu trebuie plătit nimic pentru el, fiind OpenSource).

Puteţi vedea mai jos o mostră de tabel realizat în LibreOffice Calc (click pentru mărire). Desigur, coloanele pot fi acelea sau nu, e o chestie la alegerea autorului, poate că sunt prea multe sau, dimpotrivă, prea puţine (click pe imagine pentru mărire).

Avantajul acestui soft gratuit este (printre altele) că foloseşte formate deschise de fişier, dar poate salva şi în formatele proprietare ale Microsoft Excel, de exemplu (click pentru mărire).

Desigur, rezultatul va depinde foarte mult de capacitatea şi de dorinţa de muncă a autorului. Tabelul de mai sus se poate personaliza "la sânge" la o adică, putând conţine informaţii despre compania aeriană, despre unele variante (poate că au existat la un singur zbor şapte variante de francatură), despre culoarea unor ştampile, dar şi informaţii care ar ţine de "bucătăria internă" a autorului (provenienţa piesei - colecţia sau licitaţia, preţul de vânzare, numerele de catalog din alte lucrări gen Sieger, eventualele francaturi mixte, trimiterile cu parcurs mixt aerian + terestru ori cele catapultate cum sunt DO-X etc., etc.).

Desigur, nu în ultimul rând tabelul ar trebui să conţină cotele acordate de către autor fiecărei piese. Dar înainte de a le cota, el ar trebui să-şi stabilească principiul de evaluare în raport de starea calitativă, de frecvenţa de apariţie, de eventuale elemente suplimentare valoroase cum ar fi semnătura pilotului sau alte asemenea "minuni" specifice domeniului.

Nu în ultimul rând poate că un asemenea catalog ar trebui să cuprindă şi piesele sosite în România, cu plecare din alte ţări.

Gata, mai multe nu mai zic, minte are fiecare. Concluzia: cine doreşte să muncească o poate face. Indiferent cine ar fi acea persoană, îi doresc succes.
_________
*) Sunt colecţionari care nu au avut posibilitatea să viziteze expoziţiile pe unde s-au perindat colecţiile multor filatelişti români. În prezent, noi, românii nu avem o expoziţie virtuală aşa cum au alţii. Mai există câţiva volecţionari care prin forţe proprii şi-au "suit" pe internet unele exponate.
Ideea este însă că - cel puţin pentru capitolele de bază ale filateliei româneşti - dacă nu rămâne nimic scris, peste ani grămada de diplome şi de tinichele adunate de cineva nu vor mai valora nici cât o ceapă degerată.
Dacă într-adevăr vrei să faci ceva, apoi atunci te apuci şi faci, nu dai mărunt din buze pe la colţuri.
Altă dată se putea face! Şi am să vă arăt ceva ce unora s-ar putea să nu le vină să creadă!
Ce-aţi spune dacă aţi vedea NUMAI INVENTARUL bibliotecii filatelice care a aparţinut unui nume mare al primilor ani ai filateliei mondiale, inventar scris mărunt şi publicat într-un volum de PESTE 450 de pagini!?!

Dacă v-am stârnit îndeajuns de mult curiozitatea, puteţi descărca volumul (care este liber de drepturi de autor, fiind pus la dispoziţia publicului de către Smithonian Institute) de aici. Este în format PDF şi are o mărime de 45,5 MB.

© 2011-2014 Max Peter.

Software: Despre liniile de ghidare dinamice şi despre stiluri în QuarkXPress v.10

Inginerii de la Quark au realizat două tutoriale noi nouţe având subiectele enunţate mai sus, în titlu. Ca să fiu mai exact, este de fapt vorba de un scurt video de prezentare pentru ceea ce înseamnă liniile de ghidare dinamice (caracteristică proaspăt introdusă în versiunea 10). Cine a lucrat cu aşa ceva în Adove Illustrator cred că ştie deja la ce se referă această facilitate. Dar în QuarkXPress aceste linii de ghidare dinamice sunt chiar mai bune!

Al doilea video este de fapt o întreagă lecţie (durează 40 de minute, cât o oră de curs), în cuprinsul căreia Matthias Günther (Product Manager al QuarkXPress) descrie cam tot ce se poate face utilizând puternicele facilităţi ale stilurilor. Lecţia este prezentată în limba engleză (dar presupun că nu acesta ar fi impedimentul pentru cei care doresc cu adevărat să înveţe acest soft deosebit).

Nu pot decât să vă mai urez vizionare plăcută.




Sursa: YouTube, user QuarkXPressTV.

Tehnoredactare computerizată. Introducere în QuarkXPress v.10

Prin amabilitatea firmei Quark, a fost pus la dispoziţia utilizatorilor un video cu o lungime de mai bine de o oră, prin care Gavin Drake, unul dintre specialiştii companiei Quark, prezintă noutăţile aduse de versiunea cu numărul 10 a cunoscutului program de tehnoredactare computerizată.
Filmul este vorbit în limba engleză, dar cred că acest lucru nu constituie un impediment pentru pasionaţii domeniului.
Vă doresc vizionare plăcută. Dacă aveţi întrebări, nu ezitaţi să apelaţi la sprijinul utilizatorilor experimentaţi de pe forumul Quark, aici.

Tehnoredactarea computerizată (15)

Episoadele anterioare: (1), (2), (3), (4), (5), (6), (7), (8), (9), (10), (11), (12), (13), (14).

Cum ar trebui să arate paginile unei reviste sau ale unei cărţi?

Aceasta este principala întrebare pe care şi-o pun tehnoredactorii atunci când proiectează o publicaţie. Există cumva anumite reguli, ori totul ţine de inspiraţia şi simţul estetic al tehnoredactorului? Sau totul depunde în exclusivitate de ceea ce doreşte clientul sau beneficiarul lucrării?
Probabil că răspunsul la aceste întrebări este cunoscut de cei cu vechime mai mare în această meserie, dar pentru că serialul se adresează şi celor începători, cred că nu ar trebui să sar peste acest capitol, în ciuda faptului că lecţia de faţă ţine mai mult de design şi mai puţin de DTP.

În primul rând, tehnoredactorul ştie că modul de realizare a layout-ului depinde de tipul de publicaţie pe care urmează să o realizeze, deoarece în lucru s-au încetăţenit anumite reguli care tind să fie respectate de industrie, chiar dacă nu există standarde stricte şi precise. Există anumite demarcaţii în realizarea layout-ului destinat unei cărţi, a celui destinat unei reviste şi a layout-ului pentru un ziar. Diferenţele sunt determinate de necesitatea de structurare după o anumită logică a informaţiei. Această demarcaţie tinde să urmeze şi obişnuinţa cititorului. Bineînţeles că pot exista prezentări (mai) neconvenţionale, dar acest lucru este bine să fie stabilit împreună cu editorul (şi, normal, cu clientul).

Structurarea informaţiei se poate realiza optim prin utilizarea unei paginări adecvate. În industria de print, paginarea depinde în măsură importantă de dimensiunile colilor de tipar (am mai amintit acest lucru în episoadele precedente). De aici se ajunge la doi termeni uzuali şi extrem de populari, care denotă strructura de bază a oricărei tipărituri. Este vorba despre noţiunile de pagină şi filă. În print, întotdeauna o filă are două pagini. Este o chestiunesimplă, rezultată din faptul că o coală de hârtie are două feţe.
În ciuda acestui lucru, am întâlnit de multe ori lucrări tehnoredactate defectuos, fără să se ţină cont de acest element fundamental.

În print, atunci când deschizi o tipăritură cu mai mule pagini, întâlneşti fizic două pagini, una în stânga şi cealaltă în dreapta (admiţând bineînţeles că sistemul de legare/prindere presupune un cotor vertical). Este cel mai uzual mod de organizare a filelor, respectiv al paginilor.
Ansamblul de două pagini deschise la o carte, la un caiet, la o revistă sau la un ziar este denumit "page spread" de programele de tehnoredactare computerizată. Unele programe utilizează şi noţiunea de "facing pages", sau "pagini în oglindă", pentru a desemna un design similar pe cele două pagini alăturate, dar oglindit faţă de cotor.

În poligrafie, paginile din stânga mai sunt denumite "verso", iar paginile din dreapta "recto". Ca structură logică şi de identificare, întotdeauna paginile "verso" (din stânga) vor avea cifre pare la numerotare, iar paginile "recto" (din dreapta) - cifre impare.
La lucrările prost redactate, această regulă de numerotare a paginilor este uneori nerespectată, ca şi cum fizic o foaie de hârtie ar avea o singură faţă şi nu două, ceea ce este un lucru eronat, în mod evident.

OK, am înţeles, există file şi pagini. Mai departe?

Ajungem la o noţiune nouă, denumită în limba engleză "page layout", sau "aşezarea în pagină" în limba noastră neaoşă. Orice lucrare conţine o sumă de elemente, precum blocurile de text, ilustraţiile, elementele grafice complementare, colontitlul şi coloncifrul. Toate aceste elemente sunt grupate (în mod uzual) în "oglinda" paginii. Termenul se referă la suprafaţa încadrată de marginile blocurilor de text/imaginilor, adică totalul suprafeţei paginii, mai puţin marginile "albe". Am pus "albe" în ghilimele deoarece marginile pot să nu fie albe (aşa cum sunt, de exemplu, la cărţile tradiţionale), pot avea aproape orice culoare şi pot găzdui elemente grafice specifice unui layout, în raport de creativitatea machetatorului şi dorinţa editorului.

Noţiunea de "oglindă a paginii" vine de pe vremea tiparului înalt realizat cu litere/cifre/semne detaşabile (vorbotorii de engleză au denumit sistemul "letterpress"), deoarece tot ceea ce se imprima pe o pagină era grupat într-un bloc compact, fizic toate elementele detaşabile ale formei de tipar fiind imobilizate cu ajutorul unor coliere speciale.

(sursa)

Cadrul înăuntrul căruia sunt aşezate literele/cifrele/semnele detaşabile constituie echivalentul fizic al oglinzii paginii.

Cine decide cum urmează să arate pagina?

Artistul designer decide, sau tehnoredactorul, dacă acesta din urmă îndeplineşte şi atribuţiile designerului (nu este un lucru neobişnuit în industria grafică).

Elementele sunt dispuse pe pagină utilizându-se softurile specializate, urmându-se în principal două metode:
• ori se utilizează o machetă pentru paginile unei lucrări sau două sau mai multe machete pentru anumite capitole/secţiuni ale lucrării;
• ori se realizează un soi de grilă de ghidare (în engleză "grid") în sistem liber, sau pe baza canoanelor clasice de machetare a paginii.

Ce este un "grid"?

Este un ansamblu de linii de ghidare care permite designerului/tehnoredactorului să aranjeze în mod unitar elementele grafice pe pagini. Un exemplu poate fi văzut în captura de ecran de mai jos - este vorba de liniile orizontale de culoare magenta (click pentru mărire).

În QuarkXPress, grid-ul se poate activa cu ajutorul comenzii View > Page grids, ori cu ajutorul scurtăturii Ctrl+F7 (pe Windows) sau Cmd+F7 (pe MacOS).
În versiunea 9 a programului se pot crea seturi de grid-uri sau se pot modifica cele existente, prin apelarea comenzii Edit > Grid Styles, în urma căreia va apărea caseta de dialog de mai jos.

Vedeţi mai multe butoane în caseta de dialog: set nou, editarea unui set existent, duplicarea unui set etc. La editarea unui set de grid-uri de exemplu, va apărea o nouă casetă de dialog cu două taburi, unul conţinând setări corelate cu stilul de caracter şi paragraf implicit, celălalt având setări referitoare la modul de afişare pe ecran a liniilor de ghidare.

Ce este o machetă?

Denumite şi "templates" în cadrul softurilor specializate, ele sunt fişiere machetate anterior de către un designer/tehnoredactor, conţinând casete prestabilite de text/imagine, plus restul elementelor grafice necesare, pe baza cărora se realizează pagina/paginile publicaţiei. De regulă machetele sunt utilizate la publicaţiile periodice de genul revistă/ziar.
Dacă este vorba de machete mai ample, care conţin machetarea mai multor pagini, QuarkXPress utilizează pentru salvarea lor fişiere de tip "Project template" (fişiere cu extensia .qpt). Dacă este vorba doar de elemente simple, o machetă poate fi salvată şi sub forma unui "Article template" (fişiere cu extensia .qct).
Pentru al doilea caz, atunci când sunt necesare machete pentru un număr restrâns de elemente sau grupuri de elemente, se poate crea o bibliotecă ("Library", fişier de tip .qxl) în care se pot "depozita" elementele respective "trăgându-se" ("drag-and-drop") de pe suprafaţa paginii pe suprafaţa paletei bibliotecii.

Ce sunt paginile machetă?

Denumite "Master Pages", ele sunt utilizate de softurile specializate pentru plasarea unor elemente care se repetă constant pe parcursul unei secţiuni/unui capitol al lucrării. Odată creată o pagină "Master", toate paginile adăugate ulterior la lucrare pe baza ei vor conţine elementele plasate, scutind astfel tehnoredactorul la a plasa elementele respective pe fiecare pagină în parte. Pe paginile "Master" pot fi plasate casete de text, imagini sau elemente grafice care se repetă pe fiecare pagină, colontitlul şi/sau coloncifrul (generându-se şi numerotarea automată a paginilor) etc.
Într-un episod viitor ne vom ocupa de aceste pagini "Master" printr-un exerciţiu practic.

Acum ar urma să abordez problematica canoanelor clasice de machetare, dar fiind un subiect nu prea subţire, îl amân pentru episodul următor.
Dacă aveţi întrebări până acum, nu ezitaţi să folosiţi formularul de comentarii de mai jos.

(Va urma)

©2013 Max Peter. Toate drepturile rezervate.

Tehnoredactarea computerizată (14). Hai să facem o revistă împreună

Episoadele anterioare: (1), (2), (3), (4), (5), (6), (7), (8), (9), (10), (11), (12), (13).

Câteva pregătiri

Continuăm cu ideea începută în episodul precedent. Dar înainte de a începe lucrul propriu-zis, trebuie să vă spun câte ceva despre o problemă pe care nu o veţi găsi în niciun manual al vreunui program: organizarea activităţii. Mai precis, a modului în care se va ţine evidenţa lucrării pe care dorim să o facem.
Câteva sfaturi despre staţia de lucru:
- dacă ai de gând să te ocupi de tehnoredactare, poate că e bine să ştii că lucrurile nu prea ar trebui amestecate: există relativ des situaţii în care unele programe multimedia sau unele jocuri nu se "împacă" prea bine cu tehnoredactarea, prin aceea că "mănâncă" resurse a călor alocare nu o poţi face dinamic; aşa că înainte să te apuci de tehnoredactare, poate că ar trebui să te hotărăşti care îţi vor fi priorităţile;
- pentru lucrările pe care urmează să le faci, alocă-ţi un folder separat pe o partiţie logică diferită de cea în care este instalat sistemul de operare;
- nu lucra în folderul My Documents din Windows (care este realizat automat pe partiţia sistemului de operare) şi nici pe Desktop (care logic face parte, în mod prestabilit, tot din partiţia Windows-ului); în cazul în care ai probleme cu sistemul de operare şi trebuie să îl reinstalezi, nu eşti obligat să ştergi şi folderul cu lucrări;
- dacă ai lucrări la care ţii şi pe care nu vrei să le pierzi, gândeşte-te la o strategie de realizare a unor copii de siguranţă ale folderelor cu lucrări; nici nu ştii cât de preţioase sunt astfel de copii atunci când îţi frige buza!
Despre organizarea lucrărilor:
- realizează-ţi pentru fiecare lucrare un folder separat;
- organizează-ţi folderele cu lucrări (dacă ai mai multe) după o schemă logică potrivită pentru tine (după clienţii pe care îi ai, după date, după tipul de lucrări sau cum crezi că te poţi descurca mai bine, fără să le încurci.
Aici sfaturile contează mai puţin. Sunt mai importante obişnuinţa căpătată în lucru şi capacitatea fiecăruia de a se organiza mai eficient.

Preferinţele, practic

În episodul anterior am amintit de preferinele programului QuarkXPress. Acum a venit timpul să le facem şi practic. Pentru a scurta vorbăria inutilă, voi face o înşiruire a paşilor, aşadar, să începem.

1. Porniţi programul QuarkXPress, fără a deschide niciun proiect (document). Interfaţa va arăta, după deschiderea lui, cam aşa:

2. Apelaţi preferinţele programului din meniu: Edit > Preferences. Se va deschide o fereastră de dialog, care arată cam aşa:

3. Observaţi că în stânga aveţi o listă cu categorii de preferinţe, iar în dreapta sunt mai multe setări care "intră" în categoria respectivă. Dacă derulaţi categoriile de preferinţe, veţi vedea că ele sunt grupate în câteva capitole principale: Application, Project, Default Print Layout, Default App Studio Layout (apare numai la versiunea 9.5 sau mai mare), Default Interactive Layout şi Default Web Layout. Pe noi ne vor interesa (pentru că vom face o revistă destinată tiparului) doar primele trei capitole.

4. Selectăm Application > Input Settings. Fereastra va arăta aşa:

Lăsaţi casetele de opţiuni bifate ala cum vedeţi în captura de mai sus, iar la setările pentru Quotes alegeţi din lista derulantă ghilimelele de tip românesc (se deschid jos şi se închid sus).

5. Selectăm Application > Undo. Va apărea această fereastră:

Stabiliţi-vă un număr de niveluri de revenire la comenzile anterioare (Maximum History Actions) potrivit pentru modul vostru uzual de lucru. În mod tradiţional, scurtăturile pentru comenzile de tip "Undo" ale majorităţii programelor cu interfeţe grafice sunt Ctrl (Cmd)+Z. Logic, anularea "anulării" (adică revenirea la starea anterioară, înaintea unei anulări) va beneficia de scurtătura Ctrl (Cmd)+Y. Aveţi grijă însă la aceste scurtături să nu aveţi probleme din cauza limbii setate în sistemul de operare.
Fiindcă veni vorba de limbile cu care se poate lucra în sistemul de operare, există două concepte separate, care nu trebuie confundate:
- odată este vorba de limba interfeţei sistemului de operare (a Windowsului sau a MacOS);
- odată este vorba de limba utilizată de aplicaţiile care rulează sub sistemul de operare respectiv.
Cu alte cuvinte, aplicaţiile pot lucra cu limba română (dacă ea a fost instalată în sistemul de operare), chiar dacă interfaţa sistemului a rămas limba engleză. Personal prefer această combinaţie, deoarece comenzile şi termenii din limba engleză sunt deja consacraţi, iar dacă încerci să-i traduci în română unui specialist în print unii termeni, s-ar putea să se uite lung la tine şi să nu înţeleagă ce vrei de la el, ce doreşti să-i spui.
De ce am făcut această divagaţie referitoare la limbi? Ei bine, pe sistemele Windows comutarea între limbile engleză şi română pentru aplicaţii modifică şi poziţia anumitor caractere pe tastatură, locul ocupat de literele Y şi Z (şi mici, şi majuscule) inversându-se, iar din această cauză comenzile Ctrl+Z şi Ctr+Y sunt şi ele afectate.
Cum se instalează limba română în sistemul de operare nu am de gând să vă povestesc, sunt "tone" de sfaturi date pe internet de tot felul de specialişti. Căutaţi-le!

6. Selectăm Application > Open and Save. Va apărea această fereastră:

- pentru Auto Save, vă recomand să bifaţi opţiunea şi să vă stabiliţi intervalul de timp cel mai bun pentru voi la care programul să facă salvarea automată a proiectului la care lucraţi; nu v-aş dori să vedeţi cum este să lucrezi câteva ore şi din cauza unei pene de curent să rămâneţi fără toată această muncă (cu toate că cel mai învăţat este utilizatorul păţit - v-o spun eu din experienţă!...);
- Auto Backup: programul are posibilitatea ca la intervalul specificat pentru Auto Save să salveze câte o versiune de backup a lucrării curente pentru fiecare salvare automată; numărul de astfel de salvări de siguranţă poate fi ales de către utilizator, ca şi locul unde să fie ele salvate (în folderul proiectului, sau într-un alt folder ales pecial de utilizator); este bine să setaţi cel puţin o versiune de Auto Backup (uneori programul are "toane" sau poate funcţiona anormal nu pentru că n-ar fi el un program bun, ci din cauza multiplelor setări aiurea făcute de utilizatori înalte programe care rulează în acelaşi timp cu QuarkXPress, ori din cauza unuia din zecile de servicii ale sistemului de operare care rulează în fundal şi din cauza cărora pot apărea conflicte de alocare a memoriei RAM);
- celelalte opţiuni lăsaţi-le bifate; Auto Library Save se referă la salvarea automată a bibliotecilor atunci când sunt modificate (elemente adăugate sau şterse) sau închise; Save Layout Position vorbeşte de la sine - la redeschiderea programului QuarkXPress, paletele şi bara cu botoane ale uneltelor vor apărea în locul în care erau când aţi închis programul.

7. Selectaţi Application > PDF. Va apărea această fereastră:

Setările se referă la modul în care din formatul nativ XPress al Quark se poate salva (exporta) un fişier de tip PDF (acest tip de fişier este un standard în  lumea tiparului, am mai vorbit despre el în episoadele anterioare, reluaţi-le sau citiţi-le dacă nu aţi făcut-o până acum). Programul poate crea direct un fişier PDF, sau poate crea un fişier postscript, care urmează ulterior să fie prelucrat cu ajutorul programului Distiller de la Adobe, pentru a fi transformat într-un fişier de tip PDF.
Vă povesteam într-un episod anterior că versiunile recente ale XPress pot avea în cadrul unui proiect (fişier) mai multe documente, concretizate prin taburi multiple în fereastra programului. Proiectul are numele său, dar şi fiecare document (denumit layout) poate avea propriul nume. Setarea Default Name stabileşte care va fi numele folosit la exportul în format PDF sau PS.

8. Selectaţi Default Print Layout > General. Va apărea această fereastră:

- Master Page Items se referă la menţinerea sau ştergerea modificărilor făcute elementelor de pe paginile documentului atunci când se fac modificări globale pe paginile-machetă ale layoutului;
- Framing se referă la locul în care casetele (te text sau de imagine) pot "beneficia" de cadre artistice sau simple, generate de către utilizator (vom ajunge la exemple practice în episoadele următoare);
- Auto Page Insertion se referă la locul în care o pagină este adăugată automat în cadrul unui layout atunci când sunt generate de la început casete de text automate; deoarece noi nu vom lucra cu această facilitate (deşi este una utilă, voi explica mai târziu), nu are importantă setarea pe care o alegem în cazul tipului actual de proiect - al revistei.

9. Selectaţi Default Print Layout > Measurements. Va apărea această fereastră:

Alegeţi pentru Horizontal şi Vertical ca unităţi de măsură Millimeters, probabil că nu vă veţi putea descurca în inchii americani setaţi implicit. Lăsaţi celelalte setări aşa cum sunt. Este bine ca Item Coordinates să fie setate la Page (fiecare pagină să beneficieze de propriul sistem de rigle atunci când layoutul are pagini distincte de stânga şi de dreapta). Este bine să ştiţi că spre deosebire de alte programe de grafică (cum este de exemplu CorelDraw), originea riglelor la măsurătorile efectuate pe pagini este situată în colţul stâng superior al fiecărei pagini. Astfel, coordonata X se măsoară ca distanţă spre dreapta de la marginea stângă a paginii, iar coordonata Y se măsoară ca distanţă spre baza paginii, de la marginea superioară.

10. Selectaţi Default Print Layout > Color Manager. Va apărea această fereastră:

Bifaţi opţiunea Enable Access to Picture Profiles, iar celelalte setări puneţi-le la fel ca în imaginea de mai sus.

Deocamdată, restul setărilor din preferinţe nu prezintă o importanţă deosebită. Vom reveni la preferinţe pe măsură ce vom avea nevoie de ele.

Crearea primului nostru proiect

După îndelungi discuţii şi păruieli cu membrii redacţiei (hi hi hi!...), ne-am hotărât ca revista noastră să aibă un format finit A4, iar textele să fie aranjate (atunci când este text mai lung) pe câte trei coloane de pagină. Încă nu ne-am hotărât câte pagini va avea, dar ne-am decis să lucrăm şi să vedem câte pagini "umplem", astfel încât să ne încadrăm într-un număr de pagini divizibil cu 4 (asta va ajuta pe timpul prelucrării în tipografie a fişierului final).
Nu ne-am hotărât nici cum va fi efectuată legarea paginilor, dar acest detaliu depinde de numărul de pagini ale unui număr (dacă număruld e pagini nu este îndeajuns de mare, revista nu se va putea broşa cu clei la coto şi colile vor trebui să fie cusute cu sârmă).
Din motivele arătate, ca documente în formă electronică este bine, în această situaţie, să fie create proiecte separate:
- unul pentru interiorul revistei;
- unul pentru coperţile revistei.
Aceeaşi modalitate de lucru este adoptată pentru majoritatea categoriilor de tipărituri, inclusiv pentru cărţi.
OK, să purcedem atunci la treabă şi să generăm proiectul corespunzător interiorului revistei.
Din fereastra de start a programului QuarkXPress alegen opţiunea Create... Project.

Dacă din diverse motive nu dispunem de fereastra aceasta de start a programului, putem apela la fel de bine comanda File > New... > Project.

Se va deschide fereastra de dialog următoare:

Faceţi setările precum cele din imaginea de mai sus. Aveţi frijă să fie bifată caseta Facing Pages din stânga-jos, iar caseta Automatic Text Box să fie debifată. După ce aţi terminat, faceţi click pe butonul OK. Fereastra programului va trebui să arate ca în imaginea de mai jos:

Cred că sunt destule informaţiile pe care vi le-am dat în acest episod. Haideţi să mai lăsăm şi pentru episoadele următoare.
Dacă aveţi întrebări, nu ezitaţi să le trimiteţi.

(Va urma)

©2013 Max Peter. Toate drepturile rezervate.

Pictură digitală în Photoshop - tutorial video

Iată un excelent tutorial de digital painting, folosind Photoshop CS6 şi o tabletă grafică (bineînţeles, mult talent şi mai ales pricepere câştigată în lucrul făcut constant zi de zi.
Mai multe detalii despre autor puteţi afla navigând pe pagina clipului de pe YouTube.
Dacă nu aveţi răbdare, nu vă chinuiţi, clipul depăşeşte două ore ca durată şi nu este destinat celor grăbiţi, ci celor dispusi să înveţe.
Vizionare plăcută.

Cum pot să cumpăr de pe eBay?

Norocul meu (implicit şi al vostru) este că urmăresc destul de multe bloguri şi pagini de internet dedicate tehnologiei. Urmăresc însă în analitice şi căutările introduse de voi în motoarele de căutare care v-au direcţionat spre acest blog. Întrebarea din titlu se pare că este una dintre cele mai dese. Aveam de gând să fac un tutorial, dar uite că am noroc, l-a făcut deja Cristi.

Cred că vă daţi seama că tutorialul făcut de el nu are ca obiect cumpărarea de timbre, dar paşii pe care trebuie să îi parcurgeţi sunt cam tot aceiaşi.

Am făcut un printscreen după tutorialul video pe care îl găsiţi aici.
Tot Cristi este "vinovatul" şi pentru un alt tutorial care v-ar putea interesa: cum se crează un cont la serviciul PayPal (serviciul de plăţi aparţinând eBay).

Ce pot să vă recomand eu, în plus faţă de sugestiile pe care vi le oferă Cristi, este să studiaţi (reţineţi, am scris "să studiaţi", nu "să citiţi") cu foarte mare atenţie condiţiile în care este oferit serviciul de către portalul eBay, precum şi regulile de utilizare (foarte mulţi utilizatori acuză portalul de practici obscure; în momentul în care am analizat - pentru câţiva cunoscuţi - cauzele anumitor situaţii în care s-au trezit unii au fost generate din neînţelegerea sistemului, ori în urma încălcării regulamentului). Şi vă mai recomand să verificaţi ce taxe trebuie să plătiţi. Unii utilizatori sunt nemulţumiţi de aceste taxe, dar nu îşi fac calculele înaintea efectuării tranzacţiilor şi se pomenesc că trebuie să plătească cât nu face pentru câte un lot.

Tutorial QuarkXPress: unelte pentru productivitate

Prin amabilitatea companiei Quark puteţi urmări un tutorial foarte bun în care vedeţi cum se pot utiliza câteva din uneltele introduse odată cu versiunea 9 a programului. Este vorba despre Linkster, ShapeMaker, Cloner şi ImageGrid.
Tutorialul a fost înregistrat pe un calculator Apple, dar cei care utilizează Windows nu trebuie să se sperie, deoarece interfaţa programului este identică.
Vizionare plăcută.

Tutorial: cum pot publica aplicaţia creată cu App Studio în iTunes Store de la Apple

Aceasta este partea a treia a webinarului pus la dispoziţie prin amabilitatea companiei Quark.
Dacă nu aţi vizionat celelalte episoade ale webinarului, faceţi click pe eticheta "QuarkXPress" din subsolul articolului. Veţi fi dirijaţi automat către rezultatele căutării după această etichetă şi veţi găsi uşor celelalte prezentări video.

Software: Quark anunţă lansarea iminentă a App Studio

Compania Quark a anunţat lansarea iminentă a unui update gratuit al cunoscutei aplicaţii QuarkXPress, versiunea 9.5, care va permite în premieră publicarea de aplicaţii native HTML5 destinate dispozitivelor mobile de ultimă generaţie, utilizând App Studio, o îmbunătăţire majoră a aplicaţiei de design şi layout utilizată de peste 20 de ani de publisherii din toată lumea.

Care este avantajul App Studio? Folosind uneltele cunoscute deja, conţinutul clasic creat în QuarkXPress se transformă în conţinut compatibil cu standardul HTML5, care integrează elemente interactive şi care este pregătit pentru a putea fi vizualizat pe o gamă largă de dispozitive (iPad, iPhone, tablete şi telefoane inteligente care rulează Android, tablete Kindle Fire), iar totul se poate realiza cu ajutorul unei singure aplicaţii.

Vă invit să urmăriţi o prezentare făcută de Matthias Guenther, Senior Product Manager al Quark, pentru a afla ce surprize ne aşteaptă în noua versiune 9.5 a QuarkXPress.

Software: "Type", un editor de fonturi mai puţin cunoscut

Tot urmărind fluxurile de pe siturile cu diverse programe, am dat peste un editor de fonturi TrueType şi OpenType care are şi o versiune gratuită, un lucru cam rar pentru piaţa de soft specializată. Este vorba despre Type 3.2 (în versiunea "light") de la Cr8software.

Programul în versiunea light "ştie" o sumedenie de lucruri care de obicei nu se pot face decât cu ajutorul programelor comerciale. Cu ajutorul lui se pot desena, edita şi converti fonturi în format TrueType, OpenType şi PostScript. Versiunea light este foarte bună pentru un utilizator care doreşte să abordeze acest domeniu deosebit de interesant. Ea este gratuită numai pentru uzul individual, neputându-se folosi în scopuri comerciale. Dar este o unealtă deosebit de bună pentru cine doreşte să înveţe cum se crează în mod profesional un font.

Deosebirea faţă de versiunea comercială (care nici nu este totuşi scumpă, preţul de catalog fiind de numai 65 dolari, sau 52 euro) este că o parte din funcţiile avansate nu sunt disponibile. Pentru cine este familiarizat cu domeniul, puteţi face o comparaţie între cele două versiuni examinând tabelul de mai jos (click pentru mărire).

Programul în varianta light poate fi descărcat de aici. El este însoţit de un manual pe care îl puteţi apela făcând click pe Help > User Manual.

Dacă doriţi să vedeţi cum se crează un caracter dintr-un font cu ajutorul acestui program, puteţi urmări clipul de mai jos.



Puteţi vedea de asemenea cum puteţi crea un font plecând de la propriul scris de mână:



În opinia mea, cea mai bună facilitate a programului este posibilitatea de a deschide un font PostScript şi a-l converti într-unul OpenType, formatul de font acceptat de softurile specializate atât pe platforma MacOS X, cât şi pe cea Windows, fără să cauzeze nedoritul "reflow" al textului.

Dacă doriţi să testaţi şi varianta comercială, o puteţi descărca de aici. Ea este pe deplin funcţională, singura limitare fiind că fonturile *.ttf şi *.otf sunt salvate numai cu primele 50 de caractere.

Aplicaţie revoluţionară: acum poţi face DTP pe tableta Apple iPad folosind Quark DesignPad

Deşi aplicaţie pentru Apple iPad a fost creată de Quark, clipul de mai jos aparţine colaboratorilor de la cunoscuta firmă Markzware.

În ce constă noutatea? Quark a dezvoltat o aplicaţie gratuită cu ajutorul căreia poţi realiza un layout de QuarkXPress pe tableta iPad! Sună frumos, nu-i aşa? Este purul adevăr, să ştiţi!

În clipul de mai jos sunt prezentate toate detaliile. Prezentarea este în limba engleză, dar probabil că acesta nu constituie un impediment. Vizionare plăcută!

Videotutorial: convertirea unui fişier PDF într-un proiect editabil QuarkXPress

Prin bunăvoinţa companiilor Quark şi Markzware a fost pus la dispoziţia utilizatorilor un excelent tutorial referitor la convertirea şi importarea în format editabil, în QuarkXPress, a unui fişier PDF.
Operaţiunea este una delicată şi vine în sprijinul utilizatorilor care au fişierele PDF cu pricina, dar nu mai au versiunile originale ale fişierelor, în aplicaţiile din care au fost generate fişierele PDF.
În cadrul aceleiaşi operaţiuni se pot salva separat şi elementele grafice din componenţa PDF-urilor (bitmap-uri sau grafică vectorială).

Vizionare plăcută.

Convertirea unui fişier Adobe Illustrator în QuarkXPress

Aceasta este una din cerinţele mai vechi ale utilizatorilor de XPress: cum să fac să import un fişier .AI generat de Adobe Illustrator în QuarkXPress, dar grafica să rămână editabilă?

Răspunsul a venit de la Markzware. Atunci când salvaţi grafica în Adobe Illustrator CS4 sau mai recent, îl salvaţi de regulă având activată opţiunea "PDF compatibility" datorită maximizării posibilităţilor de utilizare a graficii în alte aplicaţii ale Creative Suite.

Iată că ultima creaţie a celor de la Makzware, extensia PDF2DTP pentru XPress v.9 a găsit răspunsul la întrebarea de mai sus.

Vă invit să urmăriţi mica demonstraţie de mai jos.

Tutorial QuarkXPress: adăugarea butoanelor pentru social media în aplicaţia pentru iPad (plus... o surpriză!)

Quark a pus la dispoziţie un scurt tutorial (aproape 6 minute) în cadrul căruia se prezintă modul de adpugare a unui buton "Like" pentru Facebook şi a unui buton pentru Twitter în aplicaţia pe care o realizaţi pentru tableta iPad de la Apple.

Nu am să mai fac un articol separat, dar mă folosesc de această ocazia pentru a vă îndruma spre un site realizat integral în QuarkXPress v. 9, dar nu numai atât: la aceeaşi adresă puteţi descoperi un joc realizat în Flash, cu ajutorul aceluiaşi QuarkXPress v. 9.

Îl puteţi găsi aici. Linkul către joc este în colţul stâng superior.

Şi acum, tutorialul despre care vorbeam la început. Vizionare plăcută!

Noutăţi de la Quark: QuarkXPress 9.3 Update, plus tutoriale

Chiar de Ziua Copilului, Quark a făcut un frumos cadou utilizatorilor săi (era să spun copiilor...  :D ). A devenit disponibil pentru descărcare şi instalare gratuită noua versiune 9.3 a cunoscutului software destinat publisher-ilor profesionişti.

Printre noutăţile introduse de această versiune sunt:

• posibilitatea exportului unui layout pentru tableta Kindle de la Amazon;
• introducerea suportului pentru table de materii în formatul ePub;
• îmbunătăţiri şi eliminarea unor buguri în procesul de generare a fişierelor de tip ePub;
• rezolvarea unor probleme referitoare la rearanjarea paginilor unui layout, previzualizarea fişierelor de tip EPS şi PDF incluse în casete de imagine, plus multe altele mai minore;
• optimizări realizate pentru îmbunătăţirea stabilităţii lucrului cu diversele tipuri de layout-uri, inclusiv în cadrul App Studio.

Posesorii oricărei versiuni 9.x a QuarkXPress pot descărca şi instala gratuit acest update, pentru OS X de la Apple sau pentru Windows, de aici, bifând opţiunile necesare (QuarkXPress > [Sistem de operare] > Updaters). Download-ul se face gratuit, după înregistrare (dacă aveţi deja un cont, logaţi-vă înainte).

Pentru cei interesaţi, puteţi urmări subiectele postate pe forumul oficial al Quark referitoare la eventualele probleme apărute şi/sau rezolvate. După descărcarea update-ului, vă recomand parcurgerea fişierului Readme.pdf, pe care îl puteţi găsi în arhiva descărcată.

Ajungând la partea de tutoriale, Quark a avut amabilitatea de a pune la dispoziţia utilizatorilor câteva fişiere video extrem de interesante. Le voi reda şi eu, mai jos.

O scurtă prezentare a noilor facilităţi de export pentru tableta Amazon Kindle este, cred eu, foarte sugestivă.



Cum putem publica o aplicaţie pe iTunes, generată pentru vizualizarea pe tableta iPad? Matthias Günther, Senior Product Manager al QuarkXPRess ne prezintă o veritabilă lecţie de aproape o oră, pe care o recomand cu căldură oricărui persoană interesată de generarea de astfel de aplicaţii.



Vizionare plăcută şi succes!