Rezultate recente la câteva licitaţii de pe eBay

Piesele sau loturile mai "apetisante" au început să se rărească de câteva luni, dar n-au dispărut cu totul (personal cred că este doar o amorţeală de iarnă, care se va atenua în lunile care urmează).
Fără să umplu postarea cu vorbărie, voi trece direct la prezentarea loturilor care mi-au atras atenţia.

Scrisoare împăturită (cu conţinut, dar cu decolorări pe faţă) francată cu un unicat de 30 parale Principatele unite, tirajul din 1862, expediată în 1863 de la Focşani la Roman. Marca a fost obliterată cu ştampila tip Franco a biroului Focşani, care a aplicat şi o ştampilă rotundă de zi pe faţa scrisorii (tipuş modificat, "Moldova mare" cu legenda "MOLDOVA" îndepărtată). Scrisoarea a fost vândută cu 202 euro (30 biduri de la 9 amatori).

Lot foarte atractiv de blocuri de câte patru mărci din emisiunile Vulturi, purtând ştampile clare, unele aplicate central. Lotul de 15 blocuri a fost vândut cu 257 euro (32 biduri, 15 amatori).

Tot din emisiunea Vulturi, valoarea-cheie de 5 bani verde pe hârtie albă (fără filigran) a fost vândută cu 53 euro (11 biduri de la 8 amatori).

 Exemplar neuzat Păltiniş (Hohe Rinne), cu aspect frumos. Vândut cu 67 euro (28 biduri, 10 amatori).

Francatură colorată

Zilele trecute, o frumuseţe de scrisoare din perioada postclasică a fost vândută pe un portal de licitaţii online (click pe imagini pentru mărire).

Scrisoarea este o trimitere recomandată expediată în octombrie 1880 iniţial loco din Timişoara (ştampilă ovală TEMESVÁR AJÁNLOTT - Timişoara Recomandat), purtând o francatură realizată din patru culori (patru valori diferite). Scrisoarea a fost ulterior redirecţionată la sud de Dunăre, la Sofia în Bulgaria, pe faţă fiind aplicată ştampila de sosire. Cele patru mărci fac parte din emisiunea 1874 (fără filigran; emisiunea cu filigran a fost pusă în circulaţie abia în 1881).

Scrisoarea a fost vândută fix cu 500 euro (după 27 biduri). O fi mult? O fi puţin?

Şi totuşi, care este preţul corect?

În urmă cu câteva ore s-a încheiat o licitaţie pe un portal online pe care am urmărit-o din curiozitate. Ea s-a încheiat cu un rezultat la care unii amatori se pare că nu s-au aşteptat, pentru că am şi fost sunat de doi colaboratori ca să mă întrebe ce părere am despre preţul final. Este el corect? Reprezintă el o oglindă a rarităţii lotului în cauză?

Acesta este lotul despre care este vorba (click pe imagine pentru mărire). Cele nouă blocuri au realizat un preţ final de 766 dolari, după 50 de biduri. Preţul ar putea constitui un record pentru acest supratipar neoficial (nu-mi aduc aminte să fi văzut un preţ mai mare în vreo licitaţie).
Totuşi rezultatul afişat pe portalul online nu prea are o garanţie reală, deoarece amatorii ştiu că au existat numeroase situaţii în care preţurile au fost manipulate prin plasarea de biduri de la identităţi "prietene".

Pe un subiect asemănător am primit comentarii cu ocazia prezentării licitaţiei colecţiei de rarităţi americane care a aparţinut miliardarului W.H. Gross: de ce nivelul estimărilor a fost mai mare decât preţurile finale realizate? Pentru mine este clar că autorii întrebărilor/comentariilor nu stăpânesc mecanismele de formare a preţurilor pe o piaţă liberă şi nici particularităţile specifice pieţei filatelice.

Nu voi dezvolta subiectul pentru că am scris mult pe blog pe acest subiect. Voi puncta numai câteva idei.

1. Preţurile listate în cataloagele filatelice sunt orientative şi nu reprezintă ceva bătut în cuie.
2. Regula de bază a formării preţurilor o constituie raportul dintre cerere şi ofertă, cu anumite limitări specifice numai pieţei filatelice.
3. În mecanismul de formare a unui preţ la un moment dat intervin factori subiectivi, care ţin de comportamentul şi/sau decizia cumpărătorului, independent de preţul solicitat de vânzător.
4. În foarte multe situaţii preţurile realizate ţin de o conjunctură a momentului tranzacţiei. Aceeaşi tranzacţie desfăşurată în alt moment poate să se încheie la cu totul alte preţuri.
5. Preţurile mărcilor sunt influenţate de o mulitudine de factori, dintre care cei mai importanţi se referă la starea calitativă.

Mai multe informaţii puteţi găsi în broşura gratuită despre preţurile mărcilor poştale, care poate fi descărcată de aici de cei care nu o au deja.

Capete de bour şi alte piese frumoase, la Köhler

Licitaţia de toamnă a casei germane Heinrich Köhler, desfăşurată luna trecută, a menţinut nivelul ridicat al ofertelor cu care şia obişnuit deja clienţii. Dintre piesele oferite potenţialilor amatori am reţinut câteva care sunt de interes pentru zona românească. Las fotografiile să vorbească.

Marca austriacă pentru ziare de 30 kreuzer roz, neuzată şi cu margini complete reprezintă una dintre rarităţile filateliei clasice austriece şi mondiale. Virtual, această marcă a circulat şi pe teritoriul românesc aflat în componenţa Imperiului Habsburgic.

Marca este semnată de Ebel şi Grobe, fiind certificată şi de Diena, Edwin Müller şi Goller. La o cotă Michel de 50.000 euro, preţul de strigare a fost stabilit la 10.000 euro, fiind însă vândută cu 40.000 euro.

Un "salt" mai important l-a realizat scrisoarea din 1846 expediată de la oficiul consular austriac din Iaşi în Bavaria. Ea poartă diferite adnotări ale taxelor poştale, fiind şi dezinfectată pe parcurs. Corespondenţele externe sunt ceva mai rare decât cele cu imperiul. Ea a avut un preţ de plecare de numai 100 euro, find vândută pentru 1.500 euro.

Cap de bour, marca de 27 parale pe fragment de dimensiuni mici, cu ştampilă aproape completă FOKSCHANI MOLDOVA (una dintre cele numai 7 exemplare cunscute cu această ştampilă). Aspectul frumos al piesei a diminuat influenţa unui defect (vizibil în fotografie), descris şi în atestatul semnat de Gmach. Oferit cu 2.000 euro, s-a vândut cu 6.000.

Exemplar obliterat de 54 parale cu ştampilă albastru-verzuie JASSY MOLDOVA. Calitatea mărcii este descrisă în atestatul de mai sus. Oferită cu 1.500, marca a fost vândută cu 2.600 euro.

Marcă neuzată de 81 parale albastru pe albăstrui, cu unele mici defecte descrise în atestatul care o însoţeşte. Este una dintre cele mai rare mărci clasice europene. A fost oferită cu 4.000, dar achiziţionată cu 9.000 euro.

Exemplar de 108 parale obliterat pe un fragment mic, cu margini mici, dar cu cadrul neatins, ştampilat JASSY MOLDOVA cu tuş albastru, amprentă completă. Piesă cu un aspect deosebit de frumos, care a atras amatorii. Fragmentul a avut un preţ de strigare de 4.000 euro, realizând un preţ final de adjudecare de şase ori mai mare: 24.000 euro!

Cu astfel de piese fac unii colecţionari filatelie.

Capete de bour la Dr. Derichs

La licitaţia din 1 septembrie a.c. a firmei din Köln au fost oferite (şi vândute) trei exemplare obliterate, foarte frumoase din prima emisiune moldovenească.

Acest exemplar de 27 parale este unul dintre puţinele considerate "de lux" dintre cele cunoscute. Culoarea tiparului este netă, fiind foarte bine toate caracteristicile clişeului. Marca este cunoscută de mulţi ani, fiind expertizată de mai multe ori: Royal Philatelic Society (1953), Zumstein (1954) şi Fritz Heimbüchler. A făcut parte din colecţia Chiesa (1914) şi Fritz-Kirchner. Marca a avut un preţ de strigare de 7.500 euro, fiind achiziţionată cu 9.000 euro.

Exemplarul de 54 parale de mai sus are margini bune şi este fără defecte. Ea este aplicată pe un mic fragment original, purtând o ştampilă clară ROMAN MOLDOVA, fiind una dintre cele nouă exemplare cunoscute purtând această ştampilă. Marca este ilustrată în primul volum al monografiei realizate de Fritz Heimbüchler. Ea a avut un preţ de strigare de 2.000 euro, fiind adjudecată pentru 7.500 euro.

Acest exemplar de 108 parale are margini foarte mari pe trei laturi, fiind clasificată ca piesă "de lux". Este unul dintre cele numai şapte exemplare purtând ştampila PIATRA MOLDOVA şi nu prezintă nici defecte, nici reparaţii. Poartă semnăturile experţilor Calves, Diena şi Thier şi este însoţită de un atestat semnat de Heimbüchler (din a cărui colecţie a făcut parte). Marca a avut un preţ de 4.000 euro la strigare, realizând însă un preţ final de 13.000 euro la finalul licitaţiei.

Preţurile de mai sus nu cuprind taxele şi comisioanele.

S-a vândut unul dintre cele mai frumoase exemplare obliterate de 27 parale

Unicatul a fost oferit la licitaţia casei Dr. Derichs Cologne cu numărul 152, la sfârşitul lunii iunie a.c.

Este un exmemplar cu margini mari pe toate laturile (cadrul circular fiind neatins) şi nu are niciun defect, spre deosebire de marea majoritate a mărcilor de 27 parale din prima emisiune.
Tot spre deosebire de majoritatea exemplarelor obliterate, acest exemplar are o amprentă aproape completă a ştampilei BERLAD MOLDOVA 6/10, aplicată cu un tuş albastru care face un contrast frumos din punct de vedere estetic cu tiparul negru şi cu hârtia roz.
Raritatea exemplarului este amplificată şi de ştampilă, deoarece de la biroul telegrafo-poştal Bârlad nu au mai rămas astăzi (potrivit inventarului realizat de expertul german Fritz Heimbüchler) numai cinci exmplare, acesta fiind cel mai frumos dintre ele.
Marca a fost oferită la licitaţia din toamna anului 2008 a casei germane Kohler, înregistrând un preţ final de vânzare de 17.500 euro.
Casa de licitaţie din Köln face şi o comparaţie interesantă între mărcile de 27 parale (cu un tiraj final de numai 3.691 exemplare din care mai sunt cunoscute astăzi mult mai puţine) şi prima marcă a Saxoniei, vestitul "Sachsen-Drei" (una dintre rarităţile filateliei clasice germane, care a avut însă un tiraj mult mai mare).

Piesa a fost oferită la un preţ de strigare de 17.500 euro, find adjudecată cu 22.000 euro. Adică mult mai ieftin decât preţul unui "merţan" cu care se plimbă unii bugetari.

Avem o problemă! De fapt nu noi, ci colecţionarii începători. Cine îi îndrumă?

Acum câteva zile, un colecţionar începător mi-a trimis un mail cerându-mi ajutorul: ce ar trebui să facă un începător care nu deţine încă minimul de cunoştinţe de care are nevoie pentru a se descurca? Cum se poate informa şi unde?

Ei... aceasta este o problemă într-adevăr, deoarece pe nicăieri în internetul românesc nu există niciun fel de îndrumări. Manuale sau "îndrumătoare" nu se mai scriu de mult, iar căutatul direct pe Google (de exemplu) nu oferă potenţialului interesat soluţii acceptabile, "necomerciale".

Nu este primul mail pe care îl primesc (de m-am hotărât să scriu aceste rânduri, în ciuda celor scrise mai sus, cu roşu, sub antet). Mi-au mai scris colecţionari întrebându-mă ce paşi ar trebui să parcurgă pentru a învăţa şi pentru a-şi face o colecţie, dar mi-au scris şi colecţionari care mi s-au plâns că au fost păcăliţi de unele persoane fără prea multe scrupule. Ştiu, trăim în capitalism şi toată lumea aleargă după profit. Se uită însă că, înainte de toate, filatelia are şi un rol educativ, filatelia nu înseamnă numai comerţ. Filatelia presupunea mai demult şi respectarea unor minime principii morale, principii de care s-au descotorosit unii. Începătorii nu pot fi niciodată siguri, atunci când cer un sfat, dacă au nimerit unde trebuie sau dacă se pot aştepta la vreo "chiflă".

Ca să nu o mai lungesc, în opinia mea ar fi recomandată parcurgerea câtorva paşi, pe rând, de către începători. Voi încerca mai jos o enumerare, apelând în acelaşi timp şi la voi, cititorii, pentru a contribui la "planul de bătaie" de mai jos.

1. Indiferent de cât de nerăbdători sunteţi în a vă umple clasoarele la început de drum, NU VĂ GRĂBIŢI! Asiguraţi-vă că sunteţi în posesia unui minim de cunoştinţe şi că stăpâniţi principalii termeni de specialitate.

2. Înainte de a face orice achiziţie, ar trebui să vă gândiţi şi să vă răspundeţi cât mai serios la întrebările următoare: Ce am de gând să fac? La ce nivel aş vrea să îmi desfăşor activitatea? Ce buget am lunar la dispoziţie pentru achiziţii? Ce aş dori să colecţionez?

3. Achiziţionaţi-vă un catalog general al mărcilor poştale, unul dintre cele comercializate de casele Michel (Germania), SCOTT (SUA) sau Stanley Gibbons (Marea Britanie). Vedeţi că un set "la zi" de astfel de cataloage este destul de scump. Volumele se comercializează şi separat, puteţi să vă achiziţionaţi numai unul-două volume. Primul lucru pe care ar trebui să-l faceţi după ce aţi intrat în posesia unui catalog este SĂ CITIŢI PARTEA INTRODUCTIVĂ ŞI GLOSARUL DE TERMENI PÂNĂ SUNTEŢI CONVINŞI CĂ AŢI ÎNŢELES. Apoi răsfoiţi cu atenţie restul catalogului şi gândiţi-vă ce v-ar plăcea să colecţionaţi din ceea ce vedeţi în catalog. Recomandarea mea este să începeţi să colecţionaţi timbre dintr-o singură ţară, dintr-o perioadă limitată (de exemplu: perioada 1960-2000, ori perioada 1900-1945 etc.). Ar fi de preferat să începeţi cu mărcile româneşti, deoarece pot fi procurate mult mai uşor decât cele străine.

4. Studiaţi metodic nivelul cotelor acordate de catalogul pe care l-aţi procurat, pentru timbrele pe care le-aţi dori să le aveţi. Concomitent, învăţaţi să urmăriţi licitaţiile de pe portalurile de licitaţii online de timbre (eBay, Delcampe) şi să identificaţi LA CE PREŢURI SUNT VÂNDUTE TIMBRELE, apoi faceţi comparaţie cu cotele din catalog. Veţi vedea că întotdeauna preţurile reale medii de achiziţie SUNT MULT MAI MICI decât cotele din catalog. Puteţi, de asemenea, descărca de pe acest blog broşura gratuită referitoare la preţurile timbrelor (dacă citiţi de pe telefonul mobil comutaţi vizionarea ca pagină web şi căutaţi iconiţa lucrării sus, în partea dreaptă a ecranului).

5. Începeţi să frecventaţi cluburile filatelice şi târgurile de antichităţi (unde, de regulă, puteţi găsi şi timbre). Nu vă repeziţi la achiziţii cu această ocazie şi nici nu daţi curs din prima ofertelor care vi s-ar părea avantajoase pentru că s-ar putea să vă păcăliţi. Întrebaţi care sunt preţurile pentru diverse timbre şi comparaţile cu cele pomenite la punctul 4 de mai sus.

6. Odată ce v-aţi făcut idee despre preţurile tranzacţionate pe piaţă, gândiţi-vă din nou la ce v-aţi putea propune practicând filatelia: rămâne o activitate de destindere pentru petrecerea plăcută a timpului liber, ori vă propuneţi să mergeţi la un nivel mai înalt şi să participaţi la expoziţii. Dacă aveţi ocazia, vizitaţi orice expoziţie filatelică de care aflaţi. Dacă sunteţi bucureştean, la sediul filateliştilor de pe Calea Dorobanţi se găseşte o expoziţie permanentă pe care o puteţi vizita - s-ar putea să plătiţi un bilet de intrare, dar există acolo persoane cărora le puteţi cere explicaţii despre piesele expuse.

7. Dacă vă plac mărcile mai vechi, aveţi grijă că la majoritatea există falsuri care circulă pe piaţa filatelică. Unele sunt identificate ca falsuri, altele nu. DACĂ NU AŢI APUCAT SĂ LE ÎNVĂŢAŢI, NU ACHIZIŢIONAŢI MĂRCI MAI VECHI ŞI MAI SCUMPE! Limitaţi-vă la mărcile mai ieftine şi, concomitent, documentaţi-vă asupra caracteristicilor mărcilor vechi pe care v-ar plăcea să le aveţi în colecţie. Dacă urmăriţi licitaţiile online NU VĂ ARUNCAŢI LA CEEA CE CREDEŢI CĂ ESTE UN CHILIPIR PÂNĂ NU SUNTEŢI SIGUR CĂ ŞTIŢI CE FACEŢI! Aproape întotdeauna ofertele cu preţuri foarte mici pot ascunde probleme şi situaţiile în care aţi putea să vă recuperaţi banii sunt relativ rare şi dificile.

8. Căutaţi pe internet blogurile care se referă la filatelie, citiţi-le şi urmăriţi linkurile recomandate de către fiecare blog/pagină, puteţi ajunge pe alte bloguri, pagini sau portaluri de unde puteţi afla informaţii noi. Dacă aveţi cont pe Facebook, căutaţi grupurile colecţionarilor. În cadrul acestor grupuri se schimbă informaţii şi opinii şi se poate solicita ajutor atunci când nu ştiţi unde vă puteţi documenta asupra unei probleme.

9. Informaţi-vă despre revistele periodice care se ocupă de filatelie, cine le publică şi unde se găsesc. Vă puteţi abona la ele pentru a afla informaţii noi. Abonaţi-vă la buletinele informative care se distribuie pe internet (despre ele puteţi afla ori de pe bloguri, ori din grupurile specializate de pe Facebook). Urmăriţi secţiunea de literatură şi accesorii de pe eBay, puteţi afla ce există şi la ce preţuri se pot achiziţiona unele lucrări sau cataloage, dar şi accesorii.

10. Dacă aţi parcurs unul sau mai mulţi paşi din cei enumeraţi mai sus, ori dacă numai aţi citit şi aţi ajuns până aici, opriţi-vă şi faceţi un exerciţiu de respiraţie.
Filatelia la nivel mai avansat decât cel începător necesită timp, bani şi (în raport de obiectivul propus) multă muncă şi mult studiu, uneori chiar unele sacrificii. Dacă nu sunteţi dispus la aşa ceva, vă recomand să rămâneţi la un nivel mai lejer.
Dacă pasiunea vă îndeamnă să continuaţi, vă urez spor la treabă şi vă sfătuiesc să cereţi ajutorul atunci când aveţi probleme. Încercaţi să învăţaţi să lucraţi cu oamenii, feriţi-vă de cei fără caracter şi apropiaţă-vă de cei care vă ajută fără să urmărească un scop material.

Dacă sunt colegi care doresc să mă completeze, îi invit să comenteze.

Nu fac muncă de voluntariat!

Deşi pe blog stă scris destul de clar (în limba română) chiar sub fotografia din antet că nu sunt serviciu public pentru furnizarea anumitor informaţii, în fiecare lună primesc câteva mailuri de la diverse persoane care îmi solicită informaţii (mai ales comerciale).

Vreau să mai anunţ odată că ceea ce am scris în antetul blogului nu este o glumă. Click pe imagine pentru mărire.

Vedeţi textul marcat cu verde deschis.

Câteva persoane (prefer să nu spun cine anume) mi-au citit postările de pe blog ori de pe vreun site de socializare şi au "băgat la cap" că eu deţin o bază de date cu ceea ce se întâmplă pe net.
Vreau să le atrag atenţia că ceea ce fac este o iniţiativă privată, pe care nu intenţionez să o fac publică în niciun fel, faţă de nimeni (nici măcar pe bani - cum mi-a propus un "businessman"). Ceea ce am început eu să fac poate să facă oricine. E adevărat, chestia ia mult timp şi trebuie să renunţi la multe alte treburi.
Dar a mi se cere (aproape imperativ) să public ceea ce am strâns ani de zile pentru că "aş ajuta filateliştii" mi se pare o chestie deplasată. Dacă nu aş cunoaşte ce face şi cu ce se ocupă muşteriul i-aş mai acorda unele circumstanţe.

Chiar dacă am scris acel text pe blog, tot au fost colecţionari cărora le-am răspuns la mail-uri şi am încercat să-i ajut în măsura în care m-am priceput (că n-am pretenţia că aş fi ajuns Mafalda). Cred că sunt colecţionari care ar putea confirma acest lucru.

De aceea doresc să fie clar pentru oricine: nu vreau să ofer nimănui consultaţii de natură comercială! Cu atât mai mult bişniţarilor.

Pentru cei care mor de curiozitate şi îi roade nevoia, soluţia ar putea fi portalul pus la dispoziţie de amicii noştri de la Michel, aici. (Le fac eu publicitate gratuită aici, dar va veni repede momentul în care îi voi critica din nou - aşa cum am mai făcut-o - pentru unele prostii pe care le-au publicat).

Problema e că acolo nu sunt catalogate şi "ciurucurile", ci numai piesele care au avut realizări de cel puţin 1.000 de dolari (vedeţi aici).
Pentru a putea utiliza baza lor de date este necesar să acceptaţi anumite condiţii.

Ceea ce veţi descoperi e faptul că răsfoirea bazei de date nu se face moca, ci pe bază de abonament (click pentru mărire).

Doresc să repet pentru a fi înţeles de toată lumea: oricine este liber să-şi facă ce tip de bază de date doreşte, dar pe munca lui, nu a altcuiva.
Iar ca fapt divers, pe cei care obişnuiesc să copieze articole şi fotografii de pe blog îi previn să fie atenţi ce fac şi în ce condiţii. Şi aşa aveţi pe blog informaţii care nu pot fi găsite nicăieri, informaţii pe care vi le-am pus gratuit la dispoziţie.

Lenea afectează grav conţinutul portofelului

Este un lucru pe care l-am povestit de mai multe ori atât pe blog, cât şi verbal, în cercurile de cunoscuţi cu care ajung să mă mai întâlnesc (destul de rar) în câte o duminică.

La foarte multe emisiuni există un număr destul de mare de varietăţi (dacă ar fi să le însumez) care ori nu sunt documentate, ori sunt cunoscute de un număr foarte limitat de persoane, ori pur şi simplu le-am descoperit pe timpul sortării loturilor adunate de-a lungul anilor şi din câte am constatat ele au rămas necunoscute deoarece nu le-a semnalat nimeni şi nu sunt trecute în niciun catalog.

Cu timpul am ajuns la concluzia că am fost destul de norocos să dau peste unele varietăţi rare, dacă ar fi să le compar cu alte mărci, deoarece nu am reuşit să descopăr decât câteva exemplate din zeci de mii de mărci cercetate de-a lungul a circa 40 de ani. Comparată cu raritatea unora dintre aceste varietăţi, prin licitaţii au fost oferite mai multe mărci chiar şi dintre cele rare, cotate cu câte o căruţă de bani prin cataloagele internaţionale.

Cu mai mult timp în urmă am purtat accidental o discuţie cu o persoană care se ocupă cu oferirea unor piese diverse către alţii (colecţionari ori negustori). I-am reproşat că în ofertele sale îşi bate joc de raritatea unor piese anumite, făcându-le aproape cadou. Omul mi-a reproşat că "asta e piaţa, nu le ia nimeni dacă cer mai mult!".

Persoana are oarecum dreptate, dar numai una marginală, i-aş spune. Cauza este aceea că personal nu s-a ocupat niciodată cu munca "de jos", încercând să găsească el personal varietăţile din stocurile neverificate de vreun cunoscător. El se limitează doar să "ciugulească" ceea ce-i oferă alţii, la fel de puţin interesaţi de descoperirea unor varietăţi printre mărcile care le trec prin mână şi care pun de-o parte doar aşa, două-trei piese care le sar lor în ochi, fără să aibă habar ce scrie prin revistele sau lucrările (puţine, dar importante) publicate deja. Tocmai de aceea îngroaşă rândurile habarniştilor carelucrează după ureche.

Persoana are oarecum dreptate şi cu cealaltă afirmaţie, "nu le ia nimeni". Păi nici nu o să le ia atâta timp cât varietăţile în cauză nu sunt semnalate şi puse cât de cât în drepturile care li se cuvin, ca piese cu o raritate comparabilă sau chiar mai mare comparată cu unele mărci sau emisiuni care ar putea fi luate drept bază de calcul al preţului. Să nu aibă cineva impresia că aşa-zişii amatori de pe portalurile online sau de prin cluburi sunt cine ştie ce specialişti, marea majoritate este constituită doar din chilipirgii care visează să prindă de-un picior pe ştiţi voi cine, iar pentru aceştia varietăţile n-au nicio valoare pentru că pur şi simplu nu există în cataloage, aşa că "n-au client pentru aşa ceva". Nu o să le vedeţi niciodată pe aceste persoane punând osul la treabă.

Din toate aceste cauze, în prezent cei care cunosc ceea ce este rar nu au decât să identifice piesele în cauză şi să le cumpere la preţurile derizorii cerute de mai toţi aşa-zişii negustori care mai târziu se vor trezi ei şi îşi vor adresa de unii singuri anumite vorbe în oglindă (nu spui de care).

Munca "de jos" nu este pentru ei. Unul n-ar da bani pe un lot de pachete pe care să le ia la cercetat. Toţi aşteaptă să le "pice" cine ştie ce pomană. Sau să ajungă să fie "prima mână" atunci când mai este cineva care s-a hotărât să se oprească din colecţionare.

Cred că v-aţi dat seama că aşternând opiniile de mai sus am avut în vedere câteva persoane. Nu doresc să le nominalizez pentru că sunt pasionaţi veritabili care s-au folosit (şi se folosesc în continuare) de lenea şi de superficialitatea lor. Iar aceşti pasionaţi sunt dispuşi să sprijine realizarea unui catalog serios.

Timbre + valoroase + preţuri

Aceasta este una dintre căutările frecvente introduse în majoritatea motoarelor de căutare de către o mulţime de persoane din toată ţara (dar şi din străinătate!).

Nu am idee care fapt anume îi determină să caute aşa ceva (presupun numai, pentru că mie însumi îmi este adresată aceeaşi întrebare de către o sumedenie de persoane). Răspunsul la o astfel de căutare nu va fi găsit însă pe nicăieri pe internet (în forma dorită de marea majoritate a celor care fac interogările - pac! lista, poza şi preţul). Şi asta pentru că timbrele nu sunt nici pepeni, nici başcheţii la modă.

Cui vrea să ştie care sunt timbrele valoroase îi dau cel mai rapid răspuns: cele rare!

Vreţi mai multe lămuriri? Pregătiţi câteva sute de euroi sau de dolari şi purcedeţi să cumpăraţi un set de cataloage, pe care ar urma să le studiaţi apoi din scoarţă-n scoarţă timp de vreo patru-cinci ani.
Concomitent, nu vă opreşte nimeni să identificaţi portalurile internaţionale de licitaţii, să vă faceţi conturi pe acolo (aproape peste tot crearea unui cont este gratuită) şi să studiaţi (cu cataloagele achiziţionate în faţă) ce se vinde, în ce condiţii şi la ce preţuri.

Nu de alta, dar foarte multe persoane au impresia că există pe undeva vreun "mercurial" care să stabilească preţul cine ştie cărei maculaturi.

Dacă totuşi aveţi dorinţa de a vă informa şi de a citi câte ceva despre factorii care determină preţurile timbrelor, uitaţi-vă pe acest blog în colţul din dreapta sus: vedeţi acolo coperta unei broşuri pe care o puteţi descărca gratuit. Faceţi click pe imaginea respectivă şi veţi fi purtat la articolul unde se află linkul de download.

Încă două idei:

1. În orica catalog sau lucrare din această categorie, absolut toate preţurile sunt DOAR informative. Preţurile REALE sunt cele care sunt plătite de către cumpărători în cadrul unor tranzacţii reuşite.

2. Nu are ABSOLUT NICIO IMPORTANŢĂ CÂT CERE vânzătorul, deoarece dacă nu se iveşte vreun amator pentru ceea ce doreşte el să vândă SE POATE ŞTERGE UNDEVA cu marfa respectivă.

Aşa că dacă vreţi să vă apucaţi de vreun mic biznis în talciocul din localitate, aveţi grijă să nu fiţi luaţi... ştiţi voi cum. Dacă nu vă pricepeţi, nu încercaţi biznisul pe net, că aveţi toaste şansele să daţi peste meseriaşi care vă pot lăsa în c**ul gol.

Dacă v-a lăsat bunicul din partea vărului de gradul cinci al unchiului vreun clasor de prin anii '70, nu speraţi că Rockefeller va deveni invidios pe voi, pentru că în 99,9999999999999999999999% din situaţiile similare (pe care le-au întâlnit meseriaşii în perioada consumată de atunci) moştenitorii nu s-au ales decât cel mai probabil cu o sumedenie de gunoaie care îi vor face să piardă câteva luni degeaba.

Desigur, puţin mai sus am prezentat puţin cam exagerat problema. Cei care vă treziţi într-o astfel de situaţie căutaţi (din cunoscut în cunoscut) pe cineva care are o idee măcar aproximativă despre timbre şi despre filatelie.

Încă o precizare: capetele de bour nu cresc la orice colţ de stradă (numai cu capetele de bou e o cu totul altă chestie). Nu de alta, dar m-am săturat de câte ori pe lună aud că a mai descoperit careva cea mai tare comoară care s-ar fi putut vedea vreodată.

O sumedenie de persoane care navighează pe internet caută, de asemenea, cataloage cât mai gratuite şi cât mai uşor de descărcat moca de pe net. Luaţi-vă gândul, pentru că lucrările cu adevărat valoroase nu le veţi găsi de fel! Poate că veţi da peste vreun catalog online pe cine ştie ce portal, dar vă recomand (ca unul care se ocupă de aproape 50 de ani de filatelie) să nu luaţi de bună vreo informaţie sau vreun preţ până nu consultaţi şi vreo lucrare sau un set de cataloage serioase.

Care sunt acestea? Vă ofer mai jos câteva linkuri utile (dacă nu ştiţi decât româna apelaţi la cineva care ştie mai mult).

Catalogul MICHEL este un catalog universal editat integral în limba germană.

Catalogul SCOTT este un catalog universal de asemenea, editat în Statele Unite, în limba engleză.

Catalogul STANLEY GIBBONS este al treilea catalog universal, editat în Marea Britanie şi cu orientare mai puternică spre zona Commonwealth-ului.

Al patrulea set universal de cataloage, YVERT & TELLIER este redactat în limba franceză.

Pentru că nu prea seamănă nici cu romanele de dragoste, nici cu broşurile de la Metro sau Carrefour, vedeţi că fiecare dintre aceste cataloage au instrucţiuni de utilizare în primele pagini ale fiecărui volum.

Mai există o mulţime de cataloage cu caracter regional ori numai naţional, dar nu vă încarc memoria. Dacă vă interesează totuşi şi acest aspect, folosiţi cu încredere motoarele de căutare (şi săriţi cuvintele free şi download, ca să nu pierdeţi vremea de pomană). Nu de alta, dar s-ar putea supăra careva în stare să vă acuze de încălcarea legislaţiei privind drepturile de autor (că la noi mai e cum e, dar pe la alţii se ajunge uşor la puşcărie, iar extrădarea a devenit o chestie relativ facilă).

Ce se mai vinde şi cu cât?

Vă prezint din nou o "fotografie" pentru obiectele de colecţie din câteva domenii existente pe eBay ieri, 31 iulie, între orele 20,00 şi 20,20. Ceea ce puteţi vedea în capturile de ecran de mai jos sunt "vârfurile" din domeniul respectiv, adică cele mai mari preţuri pentru care există cel puţin o ofertă acceptată.

ARTĂ DECORATIVĂ

ARTIZANAT

CEASURI

DISCURI (VINIL)

FOTOGRAFIE

GRAFICĂ (BENZI DESENATE)

GRAFICĂ

JUCĂRII VECHI

MONEDE ANTICE

POSTERE (PRINTURI)

POSTERE

REVISTE DE COLECŢIE

SCULPTURĂ

TIMBRE

Ce se mai vinde pe eBay şi cu cât

V-am promis în acest articol că vă voi prezenta periodic care sunt "vârfurile" ofertelor făcute pe site-urile de licitaţii online, oferte care au şi "confirmări" (adică amatori care au prezentat deja oferte în vederea achiziţionării obiectelor respective).
Nu de alta, dar multitudinea de "magazine" deschise de mulţi colecţionari sau negustori în care zac (la propriu) mii de loturi care poartă preţuri de tip "Buy It Now" sunt tare departe de nivelul real al pieţei, şi din acest motiv mulţi colecţionari mai puţin avizaţi sunt pur şi simplu manipulaţi (ca să nu spun alt cuvânt mai puţin elegant). Ca să nu mai spun că sunt şi persoane care (nu ştiu, poate că în mod premeditat) încearcă să întoarcă lucrurile cu fundul în sus.
De aceea doresc să subliniez că nu timbrele sunt cele în care se aruncă sau din care se câştigă cei mai mulţi bani!

Ştiu că mă pot aştepta la atitudini... cum să le spun? Ştiţi voi! Cui nu îi convine nu are decât să îşi expună motivele în formularul de comentarii de mai jos.

Capturile de ecran prezentate mai jos reprezintă cele mai bune oferte pentru domeniile respective, existente aseară (29 iulie a.c.) între orele 20,00 şi 20,40. În perioada care va urma voi prezenta astfel de capturi de ecran din mai multe domenii, tocmai pentru a se putea face comparaţie între ele. Puteţi face click pe imagini pentru mărire.

ANTICHITĂŢI

ANTICHITĂŢI ORIENTALE

ARGINTĂRIE

ARTĂ DECORATIVĂ

CĂRŢI

ETNOGRAFIE

PICTURĂ

TIMBRE (NUMAI ROMÂNEŞTI)

Voi reveni şi cu alte domenii (nu voi ocoli nici numismatica, şi nici cartofilia, că tot m-a întrebat cineva pe mail despre aceste domenii).
Puteţi citi şi comentariile de articolul citat la început.

Lot de plicuri româneşti cu "bătaie"

Un lot pe care eu unul, sincer, nu aş fi spânzurat atâţia bani s-a vândut recent în cadrul unei licitaţii pe eBay. Poate că pentru un negustor ar fi meritat, dar pe mine sigur nu m-a interesat. Lotul a fost oferit de un vânzător care a mai avut în trecut piese româneşti şi pe care le-a vândut, de asemenea, vrac, ca şi pe cele pe care vi le prezint mai jos (click pentru mărire).

Pentru lotul în cauză cuprinzând circa 400 de piese, preţul final a ajuns la 729 dolari (după 46 biduri), fără taxele de expediere şi comisioane. Una peste alta, preţul total s-ar ridica undeva în jurul a doi dolari bucata.
Evoluţia bidurilor mi s-a părut şi ea interesantă, e numai bună de făcut şcoală pentru piese care vor fi oferite în viitor (click pentru mărire):

Câteva imagini ale unor piese din lot vi le prezint mai jos.

Restul fotografiilor postate de vânzător au fost incluse într-un fişier PDF de 8,7 MB, pe care îl puteţi descărca de aici.