Varietăţi necatalogate - UPDATE

Pe lângă mărcile poştei militare austriece de campanie din Primul Război Mondial cu valori în BANI/LEI, la oficiile de campanie austriece au circulat şi mărci similare, dar fără supratiparul cu moneda românească.

În mod normal, mărcile sunt dantelate 12½ în linie. dar cele trei exemplare sunt dantelate 11½ (tot în linie). Prin cataloagele serioase de dincolo, varietăţile de dantelură sunt menţionate şi cotate. La noi nu, pentru că cineva trebuie să muncească.

 UPDATE

Puţin mai devreme am primit un mail de la dl Octavian Tăbăcaru din Braşov, autorul monumentalului catalog KuK Feldpost publicat în 9 (nouă!) volume. Dl Tăbăcaru mă corectează în ceea ce priveşte catalogarea varietăţilor de dantelură la mărcile prezentate mai sus, în sensul prezenţei varietăţilor în catalogul menţionat. Vă prezint mai jos şi dovada (click pe imagine pentru mărire):

Cotele mărcilor sunt blurate. Cine doreşte să le vadă va trebui să achiziţioneze catalogul.
Mai multe detalii despre lucrare puteţi afla aici. La acest link puteţi vedea şi mai multe imagini cu pagini din catalog.

Avem o problemă! De fapt nu noi, ci colecţionarii începători. Cine îi îndrumă?

Acum câteva zile, un colecţionar începător mi-a trimis un mail cerându-mi ajutorul: ce ar trebui să facă un începător care nu deţine încă minimul de cunoştinţe de care are nevoie pentru a se descurca? Cum se poate informa şi unde?

Ei... aceasta este o problemă într-adevăr, deoarece pe nicăieri în internetul românesc nu există niciun fel de îndrumări. Manuale sau "îndrumătoare" nu se mai scriu de mult, iar căutatul direct pe Google (de exemplu) nu oferă potenţialului interesat soluţii acceptabile, "necomerciale".

Nu este primul mail pe care îl primesc (de m-am hotărât să scriu aceste rânduri, în ciuda celor scrise mai sus, cu roşu, sub antet). Mi-au mai scris colecţionari întrebându-mă ce paşi ar trebui să parcurgă pentru a învăţa şi pentru a-şi face o colecţie, dar mi-au scris şi colecţionari care mi s-au plâns că au fost păcăliţi de unele persoane fără prea multe scrupule. Ştiu, trăim în capitalism şi toată lumea aleargă după profit. Se uită însă că, înainte de toate, filatelia are şi un rol educativ, filatelia nu înseamnă numai comerţ. Filatelia presupunea mai demult şi respectarea unor minime principii morale, principii de care s-au descotorosit unii. Începătorii nu pot fi niciodată siguri, atunci când cer un sfat, dacă au nimerit unde trebuie sau dacă se pot aştepta la vreo "chiflă".

Ca să nu o mai lungesc, în opinia mea ar fi recomandată parcurgerea câtorva paşi, pe rând, de către începători. Voi încerca mai jos o enumerare, apelând în acelaşi timp şi la voi, cititorii, pentru a contribui la "planul de bătaie" de mai jos.

1. Indiferent de cât de nerăbdători sunteţi în a vă umple clasoarele la început de drum, NU VĂ GRĂBIŢI! Asiguraţi-vă că sunteţi în posesia unui minim de cunoştinţe şi că stăpâniţi principalii termeni de specialitate.

2. Înainte de a face orice achiziţie, ar trebui să vă gândiţi şi să vă răspundeţi cât mai serios la întrebările următoare: Ce am de gând să fac? La ce nivel aş vrea să îmi desfăşor activitatea? Ce buget am lunar la dispoziţie pentru achiziţii? Ce aş dori să colecţionez?

3. Achiziţionaţi-vă un catalog general al mărcilor poştale, unul dintre cele comercializate de casele Michel (Germania), SCOTT (SUA) sau Stanley Gibbons (Marea Britanie). Vedeţi că un set "la zi" de astfel de cataloage este destul de scump. Volumele se comercializează şi separat, puteţi să vă achiziţionaţi numai unul-două volume. Primul lucru pe care ar trebui să-l faceţi după ce aţi intrat în posesia unui catalog este SĂ CITIŢI PARTEA INTRODUCTIVĂ ŞI GLOSARUL DE TERMENI PÂNĂ SUNTEŢI CONVINŞI CĂ AŢI ÎNŢELES. Apoi răsfoiţi cu atenţie restul catalogului şi gândiţi-vă ce v-ar plăcea să colecţionaţi din ceea ce vedeţi în catalog. Recomandarea mea este să începeţi să colecţionaţi timbre dintr-o singură ţară, dintr-o perioadă limitată (de exemplu: perioada 1960-2000, ori perioada 1900-1945 etc.). Ar fi de preferat să începeţi cu mărcile româneşti, deoarece pot fi procurate mult mai uşor decât cele străine.

4. Studiaţi metodic nivelul cotelor acordate de catalogul pe care l-aţi procurat, pentru timbrele pe care le-aţi dori să le aveţi. Concomitent, învăţaţi să urmăriţi licitaţiile de pe portalurile de licitaţii online de timbre (eBay, Delcampe) şi să identificaţi LA CE PREŢURI SUNT VÂNDUTE TIMBRELE, apoi faceţi comparaţie cu cotele din catalog. Veţi vedea că întotdeauna preţurile reale medii de achiziţie SUNT MULT MAI MICI decât cotele din catalog. Puteţi, de asemenea, descărca de pe acest blog broşura gratuită referitoare la preţurile timbrelor (dacă citiţi de pe telefonul mobil comutaţi vizionarea ca pagină web şi căutaţi iconiţa lucrării sus, în partea dreaptă a ecranului).

5. Începeţi să frecventaţi cluburile filatelice şi târgurile de antichităţi (unde, de regulă, puteţi găsi şi timbre). Nu vă repeziţi la achiziţii cu această ocazie şi nici nu daţi curs din prima ofertelor care vi s-ar părea avantajoase pentru că s-ar putea să vă păcăliţi. Întrebaţi care sunt preţurile pentru diverse timbre şi comparaţile cu cele pomenite la punctul 4 de mai sus.

6. Odată ce v-aţi făcut idee despre preţurile tranzacţionate pe piaţă, gândiţi-vă din nou la ce v-aţi putea propune practicând filatelia: rămâne o activitate de destindere pentru petrecerea plăcută a timpului liber, ori vă propuneţi să mergeţi la un nivel mai înalt şi să participaţi la expoziţii. Dacă aveţi ocazia, vizitaţi orice expoziţie filatelică de care aflaţi. Dacă sunteţi bucureştean, la sediul filateliştilor de pe Calea Dorobanţi se găseşte o expoziţie permanentă pe care o puteţi vizita - s-ar putea să plătiţi un bilet de intrare, dar există acolo persoane cărora le puteţi cere explicaţii despre piesele expuse.

7. Dacă vă plac mărcile mai vechi, aveţi grijă că la majoritatea există falsuri care circulă pe piaţa filatelică. Unele sunt identificate ca falsuri, altele nu. DACĂ NU AŢI APUCAT SĂ LE ÎNVĂŢAŢI, NU ACHIZIŢIONAŢI MĂRCI MAI VECHI ŞI MAI SCUMPE! Limitaţi-vă la mărcile mai ieftine şi, concomitent, documentaţi-vă asupra caracteristicilor mărcilor vechi pe care v-ar plăcea să le aveţi în colecţie. Dacă urmăriţi licitaţiile online NU VĂ ARUNCAŢI LA CEEA CE CREDEŢI CĂ ESTE UN CHILIPIR PÂNĂ NU SUNTEŢI SIGUR CĂ ŞTIŢI CE FACEŢI! Aproape întotdeauna ofertele cu preţuri foarte mici pot ascunde probleme şi situaţiile în care aţi putea să vă recuperaţi banii sunt relativ rare şi dificile.

8. Căutaţi pe internet blogurile care se referă la filatelie, citiţi-le şi urmăriţi linkurile recomandate de către fiecare blog/pagină, puteţi ajunge pe alte bloguri, pagini sau portaluri de unde puteţi afla informaţii noi. Dacă aveţi cont pe Facebook, căutaţi grupurile colecţionarilor. În cadrul acestor grupuri se schimbă informaţii şi opinii şi se poate solicita ajutor atunci când nu ştiţi unde vă puteţi documenta asupra unei probleme.

9. Informaţi-vă despre revistele periodice care se ocupă de filatelie, cine le publică şi unde se găsesc. Vă puteţi abona la ele pentru a afla informaţii noi. Abonaţi-vă la buletinele informative care se distribuie pe internet (despre ele puteţi afla ori de pe bloguri, ori din grupurile specializate de pe Facebook). Urmăriţi secţiunea de literatură şi accesorii de pe eBay, puteţi afla ce există şi la ce preţuri se pot achiziţiona unele lucrări sau cataloage, dar şi accesorii.

10. Dacă aţi parcurs unul sau mai mulţi paşi din cei enumeraţi mai sus, ori dacă numai aţi citit şi aţi ajuns până aici, opriţi-vă şi faceţi un exerciţiu de respiraţie.
Filatelia la nivel mai avansat decât cel începător necesită timp, bani şi (în raport de obiectivul propus) multă muncă şi mult studiu, uneori chiar unele sacrificii. Dacă nu sunteţi dispus la aşa ceva, vă recomand să rămâneţi la un nivel mai lejer.
Dacă pasiunea vă îndeamnă să continuaţi, vă urez spor la treabă şi vă sfătuiesc să cereţi ajutorul atunci când aveţi probleme. Încercaţi să învăţaţi să lucraţi cu oamenii, feriţi-vă de cei fără caracter şi apropiaţă-vă de cei care vă ajută fără să urmărească un scop material.

Dacă sunt colegi care doresc să mă completeze, îi invit să comenteze.

Despre metodica studiului (30)

Episoadele anterioare pot fi citite aici: episodul 1, episodul 2, episodul 3, episodul 4, episodul 5, episodul 6, episodul 7, episodul 8, episodul 9, episodul 10, episodul 11., episodul 12., episodul 13, episodul 14, episodul 15, episodul 16, episodul 17, episodul 18, episodul 19, episodul 20, episodul 21., episodul 22, episodul 23, episodul 24, episodul 25, episodul 26, episodul 27, episodul 28, episodul 29.

Avem sau nu dorinţa de a scrie?

Unul dintre colegii de pasiune (sau de "suferinţă") este pasionat de un anumit domeniu al istoriei poştale şi se întreabă ce ar putea face pentru a lăsa ceva în urma lui. *) După o scurtă discuţie purtată pe un grup specializat de pe Facebook, i-am spus că poate acea felie de istorie poştală ar avea nevoie de un catalog.

Problema pe care au majoritatea colecţionarilor care manifestă aplecare spre studiu este lipsa încrederii în forţele proprii. Ei mai au însă o problemă: uneori sunt trataţi cu sictir de către cei spre care se îndreaptă pentru a le cere o mână de ajutor. Iar aici problema nu etse numai a lor, ci şi a celor care se consideră (sau sunt văzuţi de alţi colecţionari) ca fiind avansaţi şi cu rezultate deosebite.

Nu mă apuc să discut cum se obţin unele rezultate, pentru că sistemul îmi displace profund (şi din această cauză am refuzat de mulţi ani să mai expun, dar şi mă mai fac parte din jurii şi să particip la examenele pentru clase superioare de juriu). Există însă colegi înzorzonaţi cu teancuri de diplome şi cu grămezi de tinichele cărora cei care au efectiv nevoie de o mână de ajutor nu le mai ajung la nas.

Lăsând chestia asta la o parte, m-am oferit să-i dau colegului nostru o mână de ajutor la schiţarea unui catalog tematic (nu din cel cu fluturi sau personalităţi, nu în acest sens considerat catalog tematic). Tematica se referă la piesele de istorie poştală din categoria poştei aeriene.

Eu, unul, am în minte cam ce ar putea cuprinde o asemenea lucrare şi nu cred că mi-ar fi greu să mă apuc să scriu un catalog al pieselor de poştă aeriană. Problema este însă că aş dori să-l ajut pe colegul nostru să înceapă el o asemenea lucrare.

Principiul de bază

Când te gândeşti la un catalog, nu ar trebui să vezi altceva decât informaţie structurată. Termenul are legătură cu cel de bază de date, dar ceea ce spun eu aici nu trebuie neapărat să îmbrace o formă computerizată, informaţiile se pot iniţial aduna şi aranja şi în mod clasic, cu pixul într-un caiet. Este vorba de principiu, nu de metodă adică.

Pentru o "desţelenire" mai uşoară a informaţiei şi pentru a o înţelege, dar şi pentru a o prelucra mai uşor intervine necesitatea structurării ei, adică aşezării bucăţelelor care formează întregul într-o formă ierarhică definită de autor şi în concordanţă cu câteva principii de bază pe care acesta şi le propune a le acoperi.

Problema este că alegerea uneu anumite metode de lucru poate uşura realizarea formei finale a lucrării, prin micşorarea volumului de muncă şi eliminarea redundanţei (adică scrierea de mai multe ori în locuri diferite a unor date similare).

Un catalog precum cel pe care l-am dori noi să-l realizăm nu are nevoie de sofisticarea de care este capabilă un motor de baze de date (vorbesc de versiunea computerizată), ci de ceea ce s-ar chema  bază de date simplă, care conţine un singur tabel. În acest tabel vom încerca să umplem căsuţele cu informaţia disponibilă.

Tabelul de care avem nevoie

Tot ce putem face la început e să stăm strâmb şi să judecăm drept (în limbajul specific s-ar chema "proiectarea bazei de date").

Ca principiu, orice tabel are un număr oarecare de rânduri şi de coloane. Utilizarea unui tabel în colectarea informaţiei necesare catalogului este necesară pentru că ne ajută să acoperim obiectele de catalogat împreună cu proprietăţile lor. Cel mai mare ajutor ni-l poate oferi prin indicaţia precisă a proprietăţii pe care nu o cunoaştem (încă), deoarece o anumită căsuţă din tabel nu a fost completată.

Care ar fi obiectul unui catalog al pieselor de poştă aeriană? Desigur, tocmai piesele respective, transportate pe calea aerului. Haideţi să ne gândim la tabelul pomenit mai sus în felul următor:

- fiecare rând al tabelului ar reprezenta o piesă de poştă aeriană;
- fiecare coloană a tabelului ar conţine câte o proprietate a piesei în cauză.

Cum putem face tabelul?

Sunt o sumedenie de posibilităţi. Cea mai nimerită (în opinia mea) ar fi crearea şi apoi completarea lui într-un program de calcul tabelar, ori într-un utilitar destinat fişierelor de tip CSV. Eu aş folosi ceva din gama Microsoft Excel (accesibil celor care deţin o licenţă legal achiziţionată), ori softul similar gratuit Calc din suita LibreOffice (care face acelaşi lucru, dar nu trebuie plătit nimic pentru el, fiind OpenSource).

Puteţi vedea mai jos o mostră de tabel realizat în LibreOffice Calc (click pentru mărire). Desigur, coloanele pot fi acelea sau nu, e o chestie la alegerea autorului, poate că sunt prea multe sau, dimpotrivă, prea puţine (click pe imagine pentru mărire).

Avantajul acestui soft gratuit este (printre altele) că foloseşte formate deschise de fişier, dar poate salva şi în formatele proprietare ale Microsoft Excel, de exemplu (click pentru mărire).

Desigur, rezultatul va depinde foarte mult de capacitatea şi de dorinţa de muncă a autorului. Tabelul de mai sus se poate personaliza "la sânge" la o adică, putând conţine informaţii despre compania aeriană, despre unele variante (poate că au existat la un singur zbor şapte variante de francatură), despre culoarea unor ştampile, dar şi informaţii care ar ţine de "bucătăria internă" a autorului (provenienţa piesei - colecţia sau licitaţia, preţul de vânzare, numerele de catalog din alte lucrări gen Sieger, eventualele francaturi mixte, trimiterile cu parcurs mixt aerian + terestru ori cele catapultate cum sunt DO-X etc., etc.).

Desigur, nu în ultimul rând tabelul ar trebui să conţină cotele acordate de către autor fiecărei piese. Dar înainte de a le cota, el ar trebui să-şi stabilească principiul de evaluare în raport de starea calitativă, de frecvenţa de apariţie, de eventuale elemente suplimentare valoroase cum ar fi semnătura pilotului sau alte asemenea "minuni" specifice domeniului.

Nu în ultimul rând poate că un asemenea catalog ar trebui să cuprindă şi piesele sosite în România, cu plecare din alte ţări.

Gata, mai multe nu mai zic, minte are fiecare. Concluzia: cine doreşte să muncească o poate face. Indiferent cine ar fi acea persoană, îi doresc succes.
_________
*) Sunt colecţionari care nu au avut posibilitatea să viziteze expoziţiile pe unde s-au perindat colecţiile multor filatelişti români. În prezent, noi, românii nu avem o expoziţie virtuală aşa cum au alţii. Mai există câţiva volecţionari care prin forţe proprii şi-au "suit" pe internet unele exponate.
Ideea este însă că - cel puţin pentru capitolele de bază ale filateliei româneşti - dacă nu rămâne nimic scris, peste ani grămada de diplome şi de tinichele adunate de cineva nu vor mai valora nici cât o ceapă degerată.
Dacă într-adevăr vrei să faci ceva, apoi atunci te apuci şi faci, nu dai mărunt din buze pe la colţuri.
Altă dată se putea face! Şi am să vă arăt ceva ce unora s-ar putea să nu le vină să creadă!
Ce-aţi spune dacă aţi vedea NUMAI INVENTARUL bibliotecii filatelice care a aparţinut unui nume mare al primilor ani ai filateliei mondiale, inventar scris mărunt şi publicat într-un volum de PESTE 450 de pagini!?!

Dacă v-am stârnit îndeajuns de mult curiozitatea, puteţi descărca volumul (care este liber de drepturi de autor, fiind pus la dispoziţia publicului de către Smithonian Institute) de aici. Este în format PDF şi are o mărime de 45,5 MB.

© 2011-2014 Max Peter.

Impresii şi câteva opinii

În ultimul timp am senzaţia că piaţa a fost umplută de cantităţi relativ mari de coliţe obliterate de complezenţă.

Sursa nu poate fi decât Romfilatelia.

Problema nu este că ea ar încerca să scape de stocurile mari acumulate în timp, ci aceea că (în opinia mea) transformă o marfă potenţial vandabilă peste o anumită perioadă în adevărate gunoaie!!!

Coliţele obliterate la mult timp după încetarea puterii de francare sunt nişte simple gunoaie, fără valoare filatelică. Pe deasupra, cred că legalitatea obliterării de complezenţă a acestor piese ar putea fi discutabilă.

Ele se alătură altor produse cu caracter speculativ care au aceeaşi origine.

Văd că se mai petrece un fenomen: catalogul Michel (mult apreciat în anii '90) tinde să devină el însuşi un produs speculativ care deformează piaţa filatelică, fiind în prezent un vector de susţinere a imposturii şi a ignoranţei crase prin cotele acordate tuturor acestor gunoaie.

S-ar putea ca unii să mă înjure (mai ales dintre cei care s-au lăcomit şi au cumpărat multe astfel de coliţe), dar e treaba lor, să fie sănătoşi.

Practic se formează o bulă speculativă care îi va afecta pe mulţi când se va sparge. Actualul model de comerţ filatelic (cote umflate chiar şi cu un ordin de mărime faţă de nivelul real al pieţei) este posibil să afecteze filatelia pe parcursul multor ani.

Lenea afectează grav conţinutul portofelului

Este un lucru pe care l-am povestit de mai multe ori atât pe blog, cât şi verbal, în cercurile de cunoscuţi cu care ajung să mă mai întâlnesc (destul de rar) în câte o duminică.

La foarte multe emisiuni există un număr destul de mare de varietăţi (dacă ar fi să le însumez) care ori nu sunt documentate, ori sunt cunoscute de un număr foarte limitat de persoane, ori pur şi simplu le-am descoperit pe timpul sortării loturilor adunate de-a lungul anilor şi din câte am constatat ele au rămas necunoscute deoarece nu le-a semnalat nimeni şi nu sunt trecute în niciun catalog.

Cu timpul am ajuns la concluzia că am fost destul de norocos să dau peste unele varietăţi rare, dacă ar fi să le compar cu alte mărci, deoarece nu am reuşit să descopăr decât câteva exemplate din zeci de mii de mărci cercetate de-a lungul a circa 40 de ani. Comparată cu raritatea unora dintre aceste varietăţi, prin licitaţii au fost oferite mai multe mărci chiar şi dintre cele rare, cotate cu câte o căruţă de bani prin cataloagele internaţionale.

Cu mai mult timp în urmă am purtat accidental o discuţie cu o persoană care se ocupă cu oferirea unor piese diverse către alţii (colecţionari ori negustori). I-am reproşat că în ofertele sale îşi bate joc de raritatea unor piese anumite, făcându-le aproape cadou. Omul mi-a reproşat că "asta e piaţa, nu le ia nimeni dacă cer mai mult!".

Persoana are oarecum dreptate, dar numai una marginală, i-aş spune. Cauza este aceea că personal nu s-a ocupat niciodată cu munca "de jos", încercând să găsească el personal varietăţile din stocurile neverificate de vreun cunoscător. El se limitează doar să "ciugulească" ceea ce-i oferă alţii, la fel de puţin interesaţi de descoperirea unor varietăţi printre mărcile care le trec prin mână şi care pun de-o parte doar aşa, două-trei piese care le sar lor în ochi, fără să aibă habar ce scrie prin revistele sau lucrările (puţine, dar importante) publicate deja. Tocmai de aceea îngroaşă rândurile habarniştilor carelucrează după ureche.

Persoana are oarecum dreptate şi cu cealaltă afirmaţie, "nu le ia nimeni". Păi nici nu o să le ia atâta timp cât varietăţile în cauză nu sunt semnalate şi puse cât de cât în drepturile care li se cuvin, ca piese cu o raritate comparabilă sau chiar mai mare comparată cu unele mărci sau emisiuni care ar putea fi luate drept bază de calcul al preţului. Să nu aibă cineva impresia că aşa-zişii amatori de pe portalurile online sau de prin cluburi sunt cine ştie ce specialişti, marea majoritate este constituită doar din chilipirgii care visează să prindă de-un picior pe ştiţi voi cine, iar pentru aceştia varietăţile n-au nicio valoare pentru că pur şi simplu nu există în cataloage, aşa că "n-au client pentru aşa ceva". Nu o să le vedeţi niciodată pe aceste persoane punând osul la treabă.

Din toate aceste cauze, în prezent cei care cunosc ceea ce este rar nu au decât să identifice piesele în cauză şi să le cumpere la preţurile derizorii cerute de mai toţi aşa-zişii negustori care mai târziu se vor trezi ei şi îşi vor adresa de unii singuri anumite vorbe în oglindă (nu spui de care).

Munca "de jos" nu este pentru ei. Unul n-ar da bani pe un lot de pachete pe care să le ia la cercetat. Toţi aşteaptă să le "pice" cine ştie ce pomană. Sau să ajungă să fie "prima mână" atunci când mai este cineva care s-a hotărât să se oprească din colecţionare.

Cred că v-aţi dat seama că aşternând opiniile de mai sus am avut în vedere câteva persoane. Nu doresc să le nominalizez pentru că sunt pasionaţi veritabili care s-au folosit (şi se folosesc în continuare) de lenea şi de superficialitatea lor. Iar aceşti pasionaţi sunt dispuşi să sprijine realizarea unui catalog serios.

Timbre + valoroase + preţuri

Aceasta este una dintre căutările frecvente introduse în majoritatea motoarelor de căutare de către o mulţime de persoane din toată ţara (dar şi din străinătate!).

Nu am idee care fapt anume îi determină să caute aşa ceva (presupun numai, pentru că mie însumi îmi este adresată aceeaşi întrebare de către o sumedenie de persoane). Răspunsul la o astfel de căutare nu va fi găsit însă pe nicăieri pe internet (în forma dorită de marea majoritate a celor care fac interogările - pac! lista, poza şi preţul). Şi asta pentru că timbrele nu sunt nici pepeni, nici başcheţii la modă.

Cui vrea să ştie care sunt timbrele valoroase îi dau cel mai rapid răspuns: cele rare!

Vreţi mai multe lămuriri? Pregătiţi câteva sute de euroi sau de dolari şi purcedeţi să cumpăraţi un set de cataloage, pe care ar urma să le studiaţi apoi din scoarţă-n scoarţă timp de vreo patru-cinci ani.
Concomitent, nu vă opreşte nimeni să identificaţi portalurile internaţionale de licitaţii, să vă faceţi conturi pe acolo (aproape peste tot crearea unui cont este gratuită) şi să studiaţi (cu cataloagele achiziţionate în faţă) ce se vinde, în ce condiţii şi la ce preţuri.

Nu de alta, dar foarte multe persoane au impresia că există pe undeva vreun "mercurial" care să stabilească preţul cine ştie cărei maculaturi.

Dacă totuşi aveţi dorinţa de a vă informa şi de a citi câte ceva despre factorii care determină preţurile timbrelor, uitaţi-vă pe acest blog în colţul din dreapta sus: vedeţi acolo coperta unei broşuri pe care o puteţi descărca gratuit. Faceţi click pe imaginea respectivă şi veţi fi purtat la articolul unde se află linkul de download.

Încă două idei:

1. În orica catalog sau lucrare din această categorie, absolut toate preţurile sunt DOAR informative. Preţurile REALE sunt cele care sunt plătite de către cumpărători în cadrul unor tranzacţii reuşite.

2. Nu are ABSOLUT NICIO IMPORTANŢĂ CÂT CERE vânzătorul, deoarece dacă nu se iveşte vreun amator pentru ceea ce doreşte el să vândă SE POATE ŞTERGE UNDEVA cu marfa respectivă.

Aşa că dacă vreţi să vă apucaţi de vreun mic biznis în talciocul din localitate, aveţi grijă să nu fiţi luaţi... ştiţi voi cum. Dacă nu vă pricepeţi, nu încercaţi biznisul pe net, că aveţi toaste şansele să daţi peste meseriaşi care vă pot lăsa în c**ul gol.

Dacă v-a lăsat bunicul din partea vărului de gradul cinci al unchiului vreun clasor de prin anii '70, nu speraţi că Rockefeller va deveni invidios pe voi, pentru că în 99,9999999999999999999999% din situaţiile similare (pe care le-au întâlnit meseriaşii în perioada consumată de atunci) moştenitorii nu s-au ales decât cel mai probabil cu o sumedenie de gunoaie care îi vor face să piardă câteva luni degeaba.

Desigur, puţin mai sus am prezentat puţin cam exagerat problema. Cei care vă treziţi într-o astfel de situaţie căutaţi (din cunoscut în cunoscut) pe cineva care are o idee măcar aproximativă despre timbre şi despre filatelie.

Încă o precizare: capetele de bour nu cresc la orice colţ de stradă (numai cu capetele de bou e o cu totul altă chestie). Nu de alta, dar m-am săturat de câte ori pe lună aud că a mai descoperit careva cea mai tare comoară care s-ar fi putut vedea vreodată.

O sumedenie de persoane care navighează pe internet caută, de asemenea, cataloage cât mai gratuite şi cât mai uşor de descărcat moca de pe net. Luaţi-vă gândul, pentru că lucrările cu adevărat valoroase nu le veţi găsi de fel! Poate că veţi da peste vreun catalog online pe cine ştie ce portal, dar vă recomand (ca unul care se ocupă de aproape 50 de ani de filatelie) să nu luaţi de bună vreo informaţie sau vreun preţ până nu consultaţi şi vreo lucrare sau un set de cataloage serioase.

Care sunt acestea? Vă ofer mai jos câteva linkuri utile (dacă nu ştiţi decât româna apelaţi la cineva care ştie mai mult).

Catalogul MICHEL este un catalog universal editat integral în limba germană.

Catalogul SCOTT este un catalog universal de asemenea, editat în Statele Unite, în limba engleză.

Catalogul STANLEY GIBBONS este al treilea catalog universal, editat în Marea Britanie şi cu orientare mai puternică spre zona Commonwealth-ului.

Al patrulea set universal de cataloage, YVERT & TELLIER este redactat în limba franceză.

Pentru că nu prea seamănă nici cu romanele de dragoste, nici cu broşurile de la Metro sau Carrefour, vedeţi că fiecare dintre aceste cataloage au instrucţiuni de utilizare în primele pagini ale fiecărui volum.

Mai există o mulţime de cataloage cu caracter regional ori numai naţional, dar nu vă încarc memoria. Dacă vă interesează totuşi şi acest aspect, folosiţi cu încredere motoarele de căutare (şi săriţi cuvintele free şi download, ca să nu pierdeţi vremea de pomană). Nu de alta, dar s-ar putea supăra careva în stare să vă acuze de încălcarea legislaţiei privind drepturile de autor (că la noi mai e cum e, dar pe la alţii se ajunge uşor la puşcărie, iar extrădarea a devenit o chestie relativ facilă).

Din nou despre "Catalogul mărcilor poştale româneşti"

Periodic, în cadrul unor diverse grupuri de discuţii se ridică din nou, iarăşi şi iarăşi întrebarea: de ce nu se face un catalog actualizat al mărcilor poştale româneşti?

Acum, problema este una destul de delicată şi de complicată. Colecţionarii, în raport de propriul orizont şi de cât sunt de specializaţi au viziuni diferite asupra a ceea ce reprezintă noţiunea de catalog filatelic. În mai multe articole mai vechi am tot abordat acest subict, dar întrebările de acest gen îmi sunt puse din nou (chiar şi astăzi am primit două mesaje pe mail şi alte două pe Facebook). Nici măcar blogul nu este citit, chiar dacă informaţia este pusă la dispoziţie gratuit, moca!

Din păcate, sunt destui colegi care au impresia că un catalog se face uite-aşa, pocnind din degete. Nu realizează ce presupune aceasta. Chiar dacă unii vor da mărunt din buze, voi relua câteva idei pe care le-am mai expus. Aşadar, haideţi să vedem ce presupune redactarea unui catalog (aceasta este opinia mea, nu o consider cea mai bună, dar nici n-am descoperit încă alta mai bună) şi ce întrebări ridică această activitate:

• trebuie stabilit de la început un obictiv urmărit: ce urmează a se realiza? care este nivelul de cuprindere şi aprofundare? care va fi forma produsului final? (produs tipărit? produs electronic? ambele?);

• cine sunt persoanele care ar fi capabile să realizeze un astfel de produs? sub ce formă s-ar realiza manuscrisul?

• cum ar arăta un calcul economic al realizării produsului? care ar fi sursele de finanţare şi cum ar fi repartizate cheltuielile? care ar fi potenţialele venituri şi cum se repartizează ele? cum se distribuie produsul final şi la cine?

• cum se asigură latura tehnică a realizării catalogului? cine face designul, redactarea/culegerea manuscrisului şi ce costuri sunt implicate? este sau nu nevoie de o bază de date? ce se întâmplă cu reproducerea imaginilor, de unde se ia materialul filatelic necesar şi cum se digitizează? după ce standarde? ce presupune, din punct de vedere tehnic, realizarea unui produs electronic disponibil pe internet? care sunt şi cum se acoperă costurile generate de achiziţionarea, găzduirea şi întreţinerea domeniului de internetşi de realizare efectivă a produsului electronic?

• ce tehnologie se alege, pentru a se putea realiza, în viitor, o actualizare facilă şi rapidă, pentru realizarea unei ediţii noi? (ideal ar fi o ediţie anuală); trebuie ţinut cont de faptul că în prezent tehnologiile sunt modernizate aproape anual; ce fac cu produsul peste cinci ani? îl voi mai putea folosi, sau toată munca va trebui luată de la cap dacă se doreşte realizarea unei noi ediţii?

• cine stabileşte metodologia de lucru şi cum se desfăşoară efectiv realizarea manuscrisului? cum se realizează un sistem independent de numerotare? ce principii şi criterii de catalogare se utilizează? se va lucra într-o singură limbă sau în mai multe? ce principii de evaluare se vor utiliza şi în ce valută se va face ea? şi la ce curs?

• care vor fi implicaţiile ulterioare realizării catalogului din punctul de vedere al drepturilor de autor? cine va putea reproduce prima ediţie şi în ce condiţii? dacă lucrarea a fost realizată de un colectiv, ce statut va avea manuscrisul în formă fizică şi/sau cel în formă electronică?

• care vor fi principiile care se vor utiliza la evaluări şi acordarea cotelor, pentru a se respecta principiile pieţei libere şi pentru ca lucrarea să aibă credibilitate?

Toate întrebările de mai sus au "curs" rapid, în câteva minute. M-am grăbit să le scriu ca să nu le uit (nu mai am memoria pe care o aveam la 20 de ani, asta e!). Dacă staţi strâmb şi judecaţi drept, puteţi vedea că realizarea unui catalog nu e o treabă simplă. Nu reprezintă copierea altor lucrări (ar fi un lucru ilegal până la urmă). Mă opresc aici şi vă pun la dispoziţie formularul pentru comentarii de mai jos.

"Care este preţul mărcilor poştale?" - o broşură gratuită în sprijinul colecţionarilor

Pentru că am urmărit mereu să vin în sprijinul filateliştilor, dar şi colecţionarilor în general, am hotărât să adun o parte dintre articolele publicate pe blog, împreună cu o serie de revizuiri şi adăugiri, între copertele unei broşuri.

Intenţionez ca în timp să îmbogăţesc cuprinsul scurtei lucrări cu noi capitole, ba chiar să analizez cât se poate de serios orice propunere sau sugestie primită din partea voastră privind abordarea unor subiecte cu aceeaşi temă.

Broşura este gratuită şi poate fi descărcată de oricine dispune de o conexiune de internet.
Nu este gratuită şi nici permisă republicarea lucrării ori a oricărui pasaj, pentru aceasta fiind necesară încheierea unui acord prealabil. De asemenea, îi sfătuiesc pe negustori să nu încerce vânzarea sub nicio formă a broşurii, deoarece pot suferi rigorile legislaţiei referitoare la protecţia drepturilor de autor.

Desigur, sunt interesat de feedback-ul vostru, pentru a îmbunătăţi versiunile viitoare ale broşurii.

Ca să nu o mai lungesc, broşura poate fi descărcată de aici. Vă doresc lectură plăcută şi vă aştept opiniile.