Scrisoare clasică bavareză expediată la Bucureşti

La licitaţia din septembrie 2019 a casei germane Heinrich Koehler a fost oferită o scrisoare foarte frumoasă, a cărei descriere a fost după cum urmează:

RUMÄNIEN: 1850/58, 1 Kreuzer rosa im senkrechten Paar, 6 Kreuzer braun und 9 Kreuzer maigrün, letztere in der linken unteren Ecke berührt, die 6 Kreuzer unten lupenrandig, sonst alle voll- bis breitrandig und farbfrisch, mit gMR "159" und sauber nebengesetztem Halbkreis "KISSINGEN 22 6" (1856) auf komplettem Chargé-Brief "mit Retourrecepisse" nach Bukarest in der Walachei. Das Porto setzt sich zusammen aus 9 Kreuzern Vereinsporto und 8 Kreuzern (= 6 Kreuzer CM) Weiterfranko, dazu kamen 12 Kreuzer für das Einschreiben und die Retourrecepisse, das in bar verrechnet wurde. Ein attraktiver und außerordentlich seltener Brief in sehr schöner Erhaltung. Fotoattest Brettl BPP (1992)

Din nefericire, la sosirea la Bucureşti nu a fost aplicată nicio ştampilă. Totuşi toate corespondenţele clasice expediate din Bavaria spre Principate sunt rare.

Scrisoarea a avut un preţ de strigare de 3.000 euro, realizând un preţ final de 3.600 euro.

Două trimiteri elveţiene

Trimiterile expediate din diverse ţări europene spre România (aşa-numitele "incoming mail") au început să fie relativ recent studiate şi colecţionate. Ca destinaţie, Principatele Dunărene şi România repreintă ceva mai special aş putea zice, datorită numărului mult mai redus de piese cunoscute faţă de numărul trimiterilor expediate spre ţările în cauză.

Vă prezint două piese văzute într-o licitaţie elveţiană recentă.

Plic pentru anunţ mortuar expediat din Lausanne la Bucureşti  în iulie 1874, tarif de 35 Rappen. Din nefericire nu dispun şi de spatele plicului, pentru a vedea care sunt ştampilele de tranzit/sosire. Plicul a fost oferit cu 80 franci elveţieni, rămânând nevândut.

Al doilea plic este francat tot cu 35 Rappen (tariful valabil din 1 aprilie 1871 potrivit descrierii), fiind expediat din Lausanne la Bacău pe 28 matie, mai devreme cu trei zile faţă de intrarea în vigoare a noului tarif. Tot potrivit descrierii, plicul a tranzitat prin Bucureşti pe 5 aprilie, ajungând la Bacău pe 7 aprilie. Pentru că este o specialitate interesantă pentru istoria poştală elveţiană, plicul a fost oferit cu 450 franci elveţieni, dar a rămas nevândut.

Un fals şi un original la Gert Müller

La ultima licitaţie a casei germane din luna august a.c. au fost oferite câteva piese pe care doresc să le semnalez cititorilor.

Acesta este un bloc de patru neuzat, care se vrea a aparţine mărcii de 25 bani Bucureşti II. Se vrea doar, pentru că este un fals ordinar. Dacă ţin bine aminte, am şi scris despre el într-o postare mai veche (blocul a tot fost oferit, dar nu a apucat să fie şi vândut). Până la această licitaţie, când un amator mai puţin specializat a luat o ţeapă de numai 200 euro (plus taxe şi comisioane).
Caracteristica acestui fals (pentru că există mai multe tipuri şi producţii) o reprezintă pe lângă hârtia gri-gălbuie de calitate scăzută şi utilizarea a două perechi de clişee cu caracteristici similare, dispuse câte unul deasupra celuilalt. La clişeele din stânga este caracteristică forma cifrei 5 din 25 din faţa cuvântului POSTA, formă diferită faţă de cea a cifrei similare de la clişeele din dreapta.

Centrul răsturnat de la emisiunea Recensământul din 1956 a fost oferit cu 500 euro. A fost vândut însă abia după terminarea licitaţiei, la lichidarea stocului nevândut, cu numai 400 euro.

Nu pot să mă opresc să nu scriu şi despre o scrisoare oferită în cadrul aceleiaşi licitaţii.

Ca să nu o lugesc inutil, iată descrierea oferită de firma vânzătoare:

"6 Kr. braun, Type III, zwei Exemplare, davon eines rückseitig, wie üblich bei der Brieföffnung zertrennt, mit 9 Kr. blau, Type IIIb, alle Werte farbfrisch und gut bis breit gerandet auf attraktivem Brief mit K1 "K.K.ÖST.F.P. KRAJOVA 20/12 (1855)" mit auf der 6 Kr. übergehendem Einzeiler "RECOM" mit blauem Absenderstempel oben links über Alt-Orsova mit Desinfektionsstempel vom 22.12.1855 und Transit-K1 "TEMESVAR 24.12." nach Pesth mit Ankunftsstempel. Ein spektakulärer Brief aus der von Österreich besetzten Walachei während des Krimkrieges. Einschreiben hiervon zählen zu den großen Raritäten. Es ist nur ein weiterer defekter Brief nach Preussen und einer nach Karlsburg bekannt. Ein Spitzenstück der klassischen Österreich-Philatelie! Fotoattest Eichele."

Fără îndoială, este o scrisoare frumoasă, dar preţul de plecare a fost (cred că pentru a treia oară) de 6.000 euro. Făcând un inventar al pieselor expediate de la oficiul militar de campanie din Craiova (pe cae le-am întâlnit), am ajuns la concluzia că acest preţ este unul cam exagerat.

Tirajul rar la mărcile Armatei a 9-a

Mărcile ocupaţiei gemane în România din timpul Primului Război Mondial au fost studiate şi răs-studiate, ar spune mulţi colecţionari: ba de colecţionarii români, ba de cei nemţi. Şi iată că tot apar varietăţi necunoscute.

Descoperirea recentă a unor exemplare cu supratiparul "Gültig 9. Armee" în casetă aplicat pe mărci tip Germania din primele tiraje ("Friedensdruck") a generat destul de repede interes, mai ales că acestea au fost în totalitate expertizate de cei mai cunoscuţi specialişti germani şi validate drept originale.

Amintesc faptul că în mod normal cele patru valori au supratiparul aplicat pe tirajele mai târzii ale uzualelor germane (denumite "Kriegsdruck"). De notat că valoarea de 15 bani violet aparţine numai ulimelor tiaje. Varietăţile au fost incluse în ediţiile mai recente ale catalogului Michel, punându-se astfel o oarecare presiune pe colecţionarii care doresc să aibă "totul după catalog".

La licitaţia nr. 166 a firmei Felzmann (iulie a.c.) au fost oferite şi vândute două dintre cele trei valori din primul tiraj.

Pentru studiul diferenţelor dintre cele două tiraje vă recomand să consultaţi volumul I al catalogului specializat Michel pentru Germania.

Cele două mărci au fost oferite fiecare pentru câte 1.500 euro, realizând acelaşi preţ de vânzare.

Preţ bun pentru o destinaţie rară

La ultima licitaţie (conţinând mărci din toată lumea) a casei americane Siegel Auction Galleries Inc. (iunie a.c.) şi-a făcut loc în ofertă şi un plic românesc francat cu o marcă Spic de grâu.

Descrierea din catalogul licitaţiei a sunat cam aşa:

ROMANIA, 1893, 50b Orange (129). Tied by well-struck "Bucuresci 8 Apr. 95" double-circle datestamp with additional strike at right on registered cover to Papeete, Tahiti, manuscript "via Havre-New York-S. Francisco" directive, Bucharest and San Francisco registry labels, New York and San Francisco transit and Papeete arrival backstamps, Very Fine, an absolutely remarkable destination use from Romania thru the United States to Tahiti.

Plicul a avut o evaluare iniţială  de 400-500 dolari SUA, fiind vândut în final pentru 600 dolari.
Sincer să fiu, este singura piesă expediată în Tahiti (via SUA) pe care am văzut-o în 30 de ani.

DBSR, unicat obliterat

Mărcile locale ale companiei Danube and Black Sea Railway sunt destul de căutate atât de către colecţionarii de piese clasice, cât şi de unii colecţionari de filatelie tematică (datorită desenului). Din păcate, abundenţa reimpresiunilor, dar şi a falsurilor face destul de delicată achiziţionarea exemplarelor autentice, vânate atât de colecţionarii experimentaţi, cât şi de unii negustori (în scop de investiţie).

Pe portalurile de licitaţii online, mărcile utentice apar rar şi realizează preţuri destul de interesante.

Exemplarul din imagine a fost oferit pe eBay pe la începutul acestui an (la data respectivă nu prea mă simţeam n stare să scriu, noroc că am salvat-o). Marca nu este într-o stare perfectă, pseudo-dantelura fiind uşor afectată. Ea poartă o ştampilă circulară neagră LLOYD AGENTIE KUSTENDJE (Agenţia Lloyd Constanţa) cu data în centru.
Exemplarul a fost vândut cu 278 dolari SUA (28 bids). Un preţ interesnt, aşa cum am afirmat mai sus.

Două piese de la Köhler

La licitaţia desfăşurată de Heinrich Köhler cu ocazia expoziţiei filatelice Stockholmia 2019 (sfârşitul lunii mai a.c.) au fost oferite două piese clasice româneşti care mi-au atras atenţia prin frumuseţea lor.

Prima piesă clasică este un frumos exemplar de 54 parale din prima emisiune Cap de bour dispus pe un mic fragemnt de scrisoare. Marca are margini mari şi nu are reparaţii, iar ştampila JASSY MO(LDOVA) este în mare parte prezentă. Marca prezintă o particularitate: în colţul drept inferior este vizibilă o ruptură apărută pe timpul detaşării din coală (ştraif?), ceea ce atestă operaţia de preseparare a mărcilor efectuată la biroul din Iaşi (pentru detalii puteţi consulta primul volum al monografiei lui Fritz Heimbüchler).
Marca a fost oferită la un preţ de strigare de 5.000 euro, fiind adjudecată cu 6.500 euro (fără taxe şi comisioane).

A doua piesă este o scrisoare foarte frumoasă francată cu o pereche orizontală din marca de 80 parale pe hârtie albăstruie Cap de bour din a doua emisiune. Valoarea de 80 parale pe hârtie albăstruie (tipul III, ultimulu tiraje) este o marcă rară, cu atât mai mult în pereche pe scrisoare (francatură corespunzătoare treptei a patra de greutate). Această combinaţie nu se cunoaşte până în prezent în numai patru exemplare!
Scrisoarea a avut un preţ de plecare de 10.000 euro, fiind achiziţionată pentru 24.000 euro.

Varietate pe care nu am mai întâlnit-o

În luna mai a.c. firma elveţiană Rapp a oferit şi vândut un lot de clasice româneşti cu maimulte piese interesante, inclizând chiar şi exemplare din prima emisiune Cap de bour.
Totuşi piesa care mi-a atrasatenţia a fost un bloc neuzat de patru mărci de 40 parale din a doua emisiune (cred că pe hârtie albă), cuprinzând două perechi tête-bêche. Este perfect vizibil un tipar orb în cadrul blocului. Aşa ceva nu am mai văzut decât la un bloc de 6 parale Principate din 1862 (nesemnalat nici el în literatură). Am luat act şi semnalez pentru amatori.

Din informaţiile pe care le am pe surse, blocul s-a întors acasă.

Poşta rusă în România

Cataloagele româneşti consacrate nu prezintă într-un mod detaliat piesele poştei ruse în România, din nefericire.

Din punct de vedere metodologic, activitatea poştei ruse cred că ar trebui împărţită în şase capitole distincte:
1. - Poşta consulară rusă în Principate în perioada premergătoare Războiului de Independenţă.
2. - Poşta companiei ruse de navigaţie ROPIT.
3. - Poşta militară de campanie rusă în timpul Războiului de Independenţă, 1877-1878.
4. - Poşta companiilor ruse de navigaţie în Marea Neagră şi pe dunăre.
5. - Poşta militară de campanie rusă în timpul Primului Război Mondial.
6. - Poşta rusă de ocupaţie după august 1944.

Desigur că pot exista şi alte opinii (şi cine doreşte să mă corecteze/completeze o poate face la liber în formularul pentru comentarii de mai jos).

Mica introducere mi-a fost ridicată la fileu după examinarea pieselor oferite într-o licitaţie a firmei ruseşti PhilAuction (licitaţia cu nr. 16 din luna mai a.c.), apărută ceva mai recent în circuitul internaţional. Să le vedem.

Scrisoare oficială nefrancată expediată în ianuarie 1878 din Chişinău la Bucureşti, via Bender. La sosire scrisoarea a primit ştampila oficiului militar rus de campanie nr. 7, situat la acea dată în Bucureşti. Piesă oferită cu 10.000 ruble (140 euro) şi vândută cu 26.000 ruble.

Carte poştală rusească expediată din Rusia spre Finlanda, via oficiul militar rusesc de campanie nr. 6, situat la Ismail. Oferită şi vândută cu 25.000 ruble (350 euro).

Aceasta este piesa care mi-a plăcut cel mai mult: scrisoare oficială expediată de Bateria 17 din Brigada rusă de artilerie în iunie 1878, la oficiul militar rus de campanie nr. 13 (situat la Brăila), via oficiul militar de campanie nr. 10 (situat la acea dată la Giurgiu). Potrivit pieselor pe care am reusit să le examinez până acum, scrisorile care poartă ştampilele a două oficii de campanie de pe teritoriul României sunt rare. Scrisoarea a fost oferită şi vândută cu 25.000 ruble (350 euro).

Iată şi o carte poştală care ilustrează poşta rusă de campanie din timpul Primului Război Mondial. A fost expediată în mai 1917 din Iaşi la Odesa, pe faţa ilustratei fiind reprezentată gara locală. Ilustrata a fost oferită cu 3.000 ruble (42 euro) şi vândută cu 9.000 ruble.

Se întâmplă şi la case mari (falsuri)

Aseară am continuat să răsfoiesc licitaţiile filatelice ale caselor filatelice mai importante anunţate pentru perioada imediat următoare. Cu puţine excepţii, piesele româneşti lipsesc, iar cele prezentate nu cred că prezintă un interes prea mare.

Am găsit însă un lot de clasice litografiate româneşti la renumita casă britanică Stanley Gibbons. Click pe imagine pentru mărire.

Mi-au "zgâriat" ochiul două mărci, pe care le-am încadrat în imagine cu câte un dreptunghi de culoare roşie.
Marca de 3 bani de pe rândul al doilea a fost aşezată exact lângă una similară, dar originală. Puteţi compara cele două desene ca să vedeţi care sunt diferenţele.
Pe cea de-a doua marcă de 50 bani de pe rândul al treilea am sesizat ceva mai târziu falsificarea, datorită ştampilei GALATZI MO(LDOVA), care nu are ce căuta aplicată pe o marcă aşa de târzie.

De ce am ţinut să prezint cele două falsuri? Mai mult ca să scot în evidenţă lucruri pe care nu prea vi le va spune nimeni, şi mai ales cei care se ocupă cu negustorala.

1. Nu vă încredeţi automat în renumele unui negustor, oricât de important ar fi el. De regulă, aceşti comercianţi sunt specializaţi pe mărcile şi piesele din ţările lor de origine şi mai puţin pe cele "străine", cărora de cele mai multe ori nu le acordă o importanţă deosebită, ori nu au personal specializat pentru piesele ţării respective. Perioada romantică din filatelie de acum câteva zeci de ani a apus demult, iar negustorii nu prea se mai luptă să îşi păstreze renumele, acceptând şi "marfă" de pe urma căreia să câştige nişte bani mai repede. Ideea este valabilă şi pentru negustorii neaoşi: persoane care pozează în cunoscători şi în posesori de piese deosebite nu ezită să pună în vânzare tot felul de porcării pe portalurile de licitaţii online (atunci când dau peste astfel de situaţii le mai semnalez membrilor grupului Federaţia colecţionarilor din România de pe Facebook; este un grup închis, cereţi să deveniţi membri dacă nu sunteţi încă).

2. Construiţi-vă singuri o mică bibliotecă cu imagini pentru mărcile/perioada care vă interesează, copiindu-vă pe propriul laptop sau calculator fotografiile găsite în licitaţii sau pe portalurile specializate şi comparaţi-le cu atenţie. După ceva timp veţi ajunge să sesizaţi diferenţe care altfel v-au rămas invizibile.

3. Căutaţi şi achiziţionaţi literatură filatelică. Pentru o îndrumare cât de cât viabilă, ea este esenţială şi vă poate deschide un drum pe care îl veţi aprecia mai târziu.

4. Păstraţi mereu o doză de scepticism şi de neîncredere atunci când vi se oferă "marfă". Mergeţi mereu pe regula potrivit căreia tot ce este prea frumos nu poate fi şi adevărat.

Dacă doreşte cineva să mă completeze o poate face "la liber".

O carte poştală din Levantul austriac

Deşi la data expedierii, oficiul de plecare pentru trimiterea iluatrată mai jos nu făcea parte din România, oficiul austriac era situat în Dobrogea (aflată sub stăpânire otomană).

Cartea poştală (click pe imagine pentru mărire) a fost expediată către portul Triest din Tulcea, pe 3 iunie 1874. Sosirea la Triest este vizibilă pe faţa întregului.

Circulaţiile plecate din Dobrogea ale cărţii poştale de 4 soldi sunt destul de greu de întâlnit. Piesa de mai sus a fost vândută la o licitaţie a unei case austriece în luna mai a.c. De la un preţ de plecare de numai 180 euro, ea a fost achiziţionată pentru un preţ finam de 6.500 euro (fără taxe şi comisioane).

Capete de bour la HBA

La începutul lunii mai a.c., la casa germană de licitaţii HBA Auktion au fost oferite trei capete de bour din prima emisiune. Toate trei piesele au fost vândute cu preţuri finale cu destul de mult peste preţurile de strigare, datorită în parte "plecării" de la niveluri decente. Să le vedem.

Exemplar circulat de 27 parale, descris în catalog după cum urmează:

"1858, Fürstentum Moldau, Ochsenkopf, 27 Parale, schwarz a. mattrosa, im Wesentlichen viereckig und allseits voll- bis breitrandig geschnitten, sauber und kontrastreich entwertet mit blauem Doppelkreisstempel "FOKSCHANI MOLDOVA 5/9" sowie für dieses Postamt typischen rotem Entwertungsstrich, die Marke zeigt kleine, unscheinbare Beeinträchtigungen, eine winzige Schürfung im Markenbild ist dort nachgemalt, insgesamt ein schönes Stück dieser großen Europa-Seltenheit, Handbuch Heimbüchler S. 272 Nr. 5, Fotoattest Dr. Enzo Diena und gepr. Dr. Gmach mit neuem Fotoattest, Mi. 15000,--."

Marca a fost vândută cu 4.500 euro, adică exact 30% din cota de catalog.

Exemplar circulat de 54 parale:

"1858, Fürstentum Moldau, Ochsenkopf, 54 Parale, schwarz a. blassgrün, viereckig und allseits voll- bis breitrandig, rechts überrandig geschnitten, sehr sauber und schön kontrastreich entwertet mit rotem Doppelkreisstempel "JASSY MOLDOVA 9/9", die Marke zeigt im breiten rechten Rand rechts unten einen winzigen Eckbug, für die Marke ohne Belang, diese in tadelloser Kabinetterhaltung, laut Attest" perfekt erhalten", Europa-Seltenheit, Handbuch Heimbüchler S. 336 Nr. 3, sign. Roger Calves und gepr. Dr. Gmach mit neuem Fotoattest, Mi. 6000,--."

Marca are două caracteristici interesante, care nu au fost menţionate:
   - este vizibilă vărgătura orizontală a hârtiei;
   - colţul drept inferior indică presepararea practicată la biroul din Iaşi, descrisă de Heimbüchler în primul volum al monografiei sale.
Marca a fost vândută cu 4.200 euro (70% din cota de calalog).

Exemplar de 108 parale purtând o ştampilă aproape completă a biroului din Iaşi, aplicată cu tuş roşu:

"1858, Fürstentum Moldau, Ochsenkopf, 108 Parale, schwarz a. blassrot, viereckig geschnitten, oben kurz angeschnitten, sonst allseits vollrandig, besonders sauber und sehr schön kontrastreich entwertet mit rotem Doppelkreisstempel "JASSY MOLDOVA 14/10", die Marke zeigt kleine Beeinträchtigungen, insgesamt ein sehr attraktives Stück dieser großen Europa-Seltenheit, Handbuch Heimbüchler S. 403 Nr. 10, sign. Roger Calves, Fotoattest Heimbüchler und gepr. Dr. Gmach mit neuem Fotoattest, Mi. 15000,--."

Preţul final de vânzare: 4.500 euro (30% din cota de catalog).

În cadrul aceleiaşi licitaţii a fost oferită şi o serie neuzată (fără şarnieră) a erorilor fără supratiparul casetă la prima emisiune din 1917 a ocupaţiei germane în România (clikc pe imagine pentru mărire).

Seria de erori a fost oferită cu 560 euro (17,5% din cota Michel, care este 3.200 euro), dar a rămas nevândută. Este unul dintre cazurile în care oferta depăşeşte clar cererea, dar cu toate acestea aproape toţi negustorii care posedă aceste erori nu doresc să "lase la preţ). Este foarte posibil în acelaşi timp ca, sub lobby-ul negustorilor, cota din Michel pentru aceste erori să fie crescută artificial (nu dau cu parul, dar zic şi eu).

Piese clasice falsificate

Înainte să încep articolul propriu-zis trebuie să îmi cer scuze pentru perioada mai îndelungată în care nu am mai scris pe blog. Am avut foarte mult de lucru la un alt proiect, şi nici nu am fost într-o formă bună.

Revenind la subiect - falsuri, cred că o spun pentru a nu ştiu câta oară: rămân mereu uimit cât de uşor pot fi păcăliţi amatorii de piese frumoase sau deosebite. Cauza pentru care se întâmplă acest lucru iar am arătat-o de nenumărate ori:  amatorii "se aruncă" la piese sau la perioade pe care nu le stăpânesc. Că până la urmă ei ajung să înveţe pe propriul buzunar (şi nu întotdeauna pe sume mici de bani) este o altă mâncare de peşte. Şi poate că aşa le şi trebuie dacă nu întreabă pe cineva mai experimentat înainte să facă o plată pentru o piesă dubioasă.

Un prim exemplu:

Acesta este un "fragment de scrisoare" pe care se află un unicat de 6 parale Principatele Unite, tirajul din 1864 (cel care nu a circulat, mărcile de 6 parale 1864 nefiind niciodată puse în circulaţie. Că marca face parte din tirajul din 1864 este uşor de văzut pentru cineva cât de cât umblat prin filatelia clasică, culoarea tiparului, aspectul său şi un defect al literei O din FRANCO specific tiparului cu plăci de 40 de clişee (click pe a doua imagine pentru mărire). Fiind o marcă neemisă, făcătura este evidentă, iar ştampila BUCURESCI cu stea este falsificată. Şi cred că ar mai trebui menţionat şi faptul că tariful pentru o scrisoare internă simplă era de 30 şi nu de 6 parale.

"Piesa" a fost vândută, totuşi preţul nu prea mare arată că nu prea au fost mulţi amatori păcăliţi de această producţie.

A doua piesă este una gogonată rău, dar asta nu a împiedicat pe cineva să angajeze o sumă importantă pentru achiziţionarea ei. Click pe imagini pentru mărire.

Ca să scurtez povestea: falsificatorul a luat o scrisoare însoţitoare de grop (originală), a aplicat un ştraif de trei mărci NEEMISE Cuza din 1864 (aceste mărci nu au ajuns niciodată în vreun oficiu poştal) şi a aplicat peste ele trei amprente de ştampilă tip grătar. În afara faptului că mărcile nu au circulat niciodată, mai este şi problema scrisorilor însoţitoare de gropuri care nu se francau, taxele poştale fiind aplicate la plecare de către expeditor. Apoi mai apare ceva comic: în descrierea piesei, vânzătorul MENŢIONEAZĂ că scrisoare este francată cu mărci NEEMISE (sic!).

Din nefericire, un nepriceput a stricat o frumuseţe de grop, care ar fi meritat o sumă destul de frumoasă.

A treia piesă are o poveste ceva mai lungă şi care se leagă de un alt fals, cam din aceeaşi categorie însă.

Este un fals grosolan al uneia dintre cele două subtipuri cunoscute ale agenţiei DDSG din Giurgiu, care nu seamănă însă mai deloc cu originalul (pentru cunoscători, v. Tchilinghirian şi Stephen, Austrian Post Offices Abroad, part 6, pag. 469, fig. 798 şi 799).

Ştampila este ilustrată şi de Ringström şi Tester (The Private Ship Letter Stamps of the World, Part I2, pag. 66). Diferenţele sunt evidente.

După aspectul amprentei "ştampilei", există o legătură cu alte două piese DDSG falsificate despre care am scris pe blog în urmă cu aproape şase ani, aici. Ei bine, plicul descris în articolul vechide pe blog a apărut iar pe piaţă. Iniţial el a fost vândut, ulterior fiind însă returnat.

Şi fiindcă tot am ajuns la capitolul poşte fluviale, vă mai prezint alte două piese despre care nu ştiu ce să cred. Fotografiile sunt foarte slabe calitativ (click pentru mărire).

Ele au fost prezentate de vânzător drept eseuri, numai că în literatură nu apar în acest model şi această combinaţie de culori (şi care nici nu seamănă cu originalul). Ringstrom şi Tester menţionează (op. cit., pag. 102) un singur eseu la emisiunea a cincea a poştei particulare Danube and Black Sea Line of Streamers T. B. Morton: tipar negru pe hârtie de buloare brun-roşcat pal, având numai steagul în culoare. Ori aceste piese au trei culori.

Loturi de postclasice cu surprize

Aseară s-a încheiat o serie de licitaţii de pe eBay conţinând multe lucruşoare interesante pentru colecţionarul specializat în studiul emisiunilor postclasice. Loturile au făcut parte cel mai probabil dintr-o colecţie de marcă românească desfăcută pe bucăţi de un negustor din Ucraina.

Loturle au cuprins diverse piese de genul perechilor, ştraifurilor şi blocurilor circulate, unicate sau multiple cu diverse danteluri deplasate, pise pe fragment şi ştampile frumoase din emisiunile Paris-Bucureşti, Perle şi Vulturi. Toate loturile au beneficiat de preţuri de plecare scăzute, având însă realizări destul de interesante.

Două loturi mi-au atras atenţia în mod deosebit (şi nu am fost singurul care le-a urmărit).
Primul lot a conţinut două unicate din emisiunea Bucureşti I, de 1½ bani oliv şi de 5 Bani bistru (click pentru mărire).

Nu toată lumea se uită şi la imaginile verso-ului mărcilor oferite, dar cine a făcut-o a avut o surpriză plăcută (click pentru mărire).

Ambele mărci prezentau tipar recto-verso. Lotul a fost vândut cu 338 dolari (19 bids).

Al doilea lot a fost constituit dintr-o pereche orizontală a mărcii de 15 bani, prezentând (în mod similar) tipar recto-verso, dar cu tiparul de pe verso mult mai bine vizibil decât cele două unicate prezentate mai sus (click pentru mărire):

Perechea a fost vândută cu 706 dolari (16 bids). Preţul final depăşeşte realizările unor perechi cu recto-verso vândute pe eBay (dar neuzate).

Potrivit surselor mele, cele trei piese s-au întors acasă.

Falsurile Peter Winter din anii '80

În mediul filatelic românesc au fost puţine informaţii despre facsimilele realizate de Peter Winter, cunoscute pe piaţa filatelică occidentală sub numele de "falsurile House of Stamps).
În România, primele informaţii despre aceste falsuri au ajuns la urechile colecţionarilor odată cu descoperirea pe portalul eBay (dar şi la unele târguri filatelice) a unor falsuri ale celebrei coliţe "Lupoaica" (Anul internaţional al ocrotirii monumentelor).

Ceea ce ştiu puţini colecţionari români este că aceeaşi sursă a realizat şi reproduceri ale unor mărci româneşti clasice.

Peter Winter a înfiinţat în 1986 o firmă în Bremen, ProPhil Forum POC GmbH, prin intermediul căreia a început să comercializeze reproduceri (facsimile) ale unor numeroase mărci rare, atât vechi, cât şi moderne şi contemporane. Facsimilele erau marcate ca atare (aveau imprimate unul din cuvintele Faux, Falsch, Facsimile, Nachdrucke, Replik sau Copy), dar s-au înregistrat în mod repetat situaţii în care reproducerilor li s-au şters marcajele, acestea fiind vândute pe eBay drept originale. Nu a durat prea mult să izbucnească un scandal pe piaţa filatelică.

Reproducerile au fost realizate într-o tipografie de lângă Frankfurt, Graphische Kunstanstalt Gehringer GmbH, condusă de un cunoscut filatelist, Dr. Niedermayer, şi care realiza printre altele cunoscutele cataloage Borek. Modul de imprimare a fost tiparul plan (fotolitografie), realizat însă pe hârtie modernă fără filigran, relativ uşor de identificat de specialişti. Cu toate acestea au fost destui naivi care au căzut în plasa profitorilor care acţionau pe eBay.

Firma lui Winter a intrat în 1987 în conflict şi cu British Library, de unde obţinuse imagini pe care le-a utilizat la realizarea facsimilelor, încălcând drepturile ce i-au fost acordate de britanici. British Library a cerut în instanţă compensaţii materiale, Winter fiind obligat să plătească despăgubiri. Concomitent, el a predat bibliotecii şi două seturi de facsimile, unul dintre acestea urmând a fi predat către Royal Philatelic Society.

Totuşi dintre facsimilele fabicate, numai 60 de imagini au provenit de la British Library, iar afacerea de comercializare a reproducerilor a fost continuată cu restul imaginilor până la sfârşitul anilor '80.
Winter a realizat inclusiv un catalog propriu al "produselor" pe care le comercializa (dar în care apărea numai o mică parte a facsimilelor imprimate). Pentru cei curioşi, un exemplar al catalogului poate fi descărcat de aici.

Recent a fost comercializat pe eBay de către un cunoscut negustor german un stoc important de facsimile din arhiva Winter (lick pe imagine pentru mărire).

Deoarece imaginile postate pe eBay se "pierd" (loturile vândute nu sunt păstrate pe portal mai mult de şase luni) m-am hotărât să vin în ajutorul colecţionarilor, postând pe blog imaginile în cauză. Puteţi face click pe imagini pentru mărire. Vizionare plăcută.