Varietate la o "zemstvă" din Orgheev

Vreau doar să întreb colegii dacă au mai întâlnit aşa ceva sau dacă ştiu ceva detalii despre această varietate (eroare?).

Varietatea constă în apariţia unei spărturi ale buclei cifrei "6" din colţul superior stâng. Fiind bine vizibilă, nu am mai indicat printr-o săgeată spărtura.

Învăţatul pe propria piele te ajută întotdeauna

După 1990 am început să adun tot felul de trăznăi la care nici nu m-aş fi gândit mai înainte. Piaţa filatelică începuse să dea semne de deschidere, iar relaţiile dintre colecţionarii neaoşi şi cei de peste graniţă au început să se amplifice. Atunci a fost momentul în care am început să-mi pun în aplicare un proiect la care m-am gândit cu mult timp înainte de '89 (să pun în colecţie pe cât posibil tot ce are legătură cu poştele care au funcţionat pe teritoriul interbelic al României Mari) şi pe care l-am tot amânat din două cauze: lipsa relaţiilor cu filateliştii "de afară" (că pe la noi nu prea ştia nimeni nimic despre zemstve), respecitv lipsa banilor pentru achiziţii.
Cam atunci am început să pun în colecţie primele mărci ale zemstvelor din Basarabia. Mi se părea un domeniu cu totul exotic, mai ales că nu mai ştiam atunci pe nimeni să se ocupe de aşa ceva (iar în literatura filatelică de până în 1990 era interzis oricum orice material referitor la Basarabia).

Prin 1994 sau 1995 mi-a intrat în colecţie un lot frumuşel de piese cu ajutorul unui colecţionar din Ucraina, care mai venea prin Bucureşti şi "plasa" discret amatorilor tot felul de trăznăi, aşa-zise supratipare locale aplicate (cu imprimanta laser) pe mărcile uzuale ale defunctei URSS.
Abia prin 1998-1999, odată cu căpătarea accesului nelimitat la internet, am reuşit să compar (măcar ca imagini) piesele pe care le deţineam cu alte piese care erau oferite pe eBay. Cu mai multe mărci am stat în dubiu câţiva ani, pentru că nu eram capabil de unul singur să apreciez cât de originale erau achiziţiile mele. Până când, învăţând multe lucruri despre tehnica tiparului, mi-am dat seama că destule "frumuseţi" erau producţii ale ucrainenilor şi ruşilor, plasate inteligent pe piaţa românească.

După mult timp de la acele întâmplări (cam prin 2015) m-am apucat să constuiesc şi să umplu cu informaţii bazele de date pe care am de gând să le utilizez la redactarea catalogului mult visat (şi care, după cum mi-am propus, urmează să conţină şi un capitol referitor la mărcile zemstvelor din Basarabia).
Astă, mai devreme, în timp ce completam un tabel cu denumirile şi datele tehnice ale emisiunilor zemstvei din Orgheev, mi-am adus aminte de o păţanie petrecută în urmă cu mai bine de 20 de ani şi care a avut ca subiect descoperirea falsurilor de la emisiunea din 1880, achiziţionate cu ochii închişi şi multă încredere. Nu le mai am, pentru că le-am făcut bucăţi  de nervi atunci când mi-am dat seama de ţeapa luată. Nu ştiu de unde se inspirase cel care le-a executat, pentru că dantelura era făcută aşa cum apare orice dantelură de la mărcile ruseşti contemporane.
De fapt, la originale dantelura prezintă o particularitate aparte, care nu se mai întâlneşte la niciuna dintre emisiunile zemstvei din Orgheev: nu a fost făcută cu ace de perfor rotunde, ci cu ace cu formă dreptunghiulară.

Aşa arată o marcă originală obişnuită, cu un nivel de calitate satisfăcător.

Aici se vede mai bine care este forma "acelor".

Şi pe verso.

Mult mai târziu am reuşit să intru în posesia unor cataloage mai actualizate Iată ce scrie de exemplu într-o ediţie mai veche a catalogului realizat de Soloviev:

(Am scos cotele, pentru a nu fi acuzat de încălcarea anumitor drepturi). Vă invit să vă desfătaţi singuri cu suava limbă.

O zemstvă despre care n-am reuşit să aflu nimic

Săptămâna trecută am dat peste o piesă pe un portal de licitaţii online, care pare a fi o marcă a poştei rurale locale din Orgheev, dacă ar fi să mă iau după inscripţiile pe care le poartă.

Piesa nu era chiar în starea cea mai bună, fiind ruptă pe latura inferioară. Ea a fost oferită de către un vânzător înregistrat în Franţa, fiind vândută cu 38 de dolari. La atât "au mers" amatorii, care au înaintat 12 biduri.
Problema nu este însă asta, ci statutul piesei ilustrate. Vânzătorul a prezentat-o ca fiind un eseu. Mărturisesc că nu ştiu nimic despre eseurile zemstvelor din Orgheev, şi nici de găsit n-am găsit nimic în niciunul din cataloagele specializate de care dispun (începând cu clasicul Chuchin din 1925, până la cataloagele Gurevici, Soloviev şi Standard).
Dacă ştie cineva ceva despre aecastă piesă, am rugămintea să ne dea un semnal.

Zemstvele de la Bălţi şi reimpresiunile lor

Titlul poate părea un pic cam exagerat, deoarece nu public aici vreun tratat pe această temă. Subiectul este deocamdată unul "fierbinte" (pentru mine cel puţin).

Despre zemstvele ruseşti presupun că aţi auzit cu toţii. În Basarabia, au fost doar trei zemstve care au avut propriile mărci (cu circulaţie locală, desigur), Orgheev, Soroca şi Yassi (cum îi spuneau ruşii la Bălţi). La Bălţi (sau Yassi - a nu se confunda cu Iaşiul de dincoace de Prut) au existat trei mărci mari şi late, realizate rudimentar cu ajutorul unor clişee asemănătoare unor ştampile (click pe imagine pentru mărire).

Este adevărat, nu stau prea bine cu limba rusă şi deşi am o grămadă de literatură, nu am reuşit să-mi dau seama dacă după cele trei mărci (primele două din 1879 şi a treia din 1881) au existat într-adevăr "official reprints" - reimpresiuni oficiale adică, deoarece pe portalurile online apar mai mereu astfel de piese. Am puricat (atât cât m-am priceput) "clasicul" catalog al lui Ciucin, precum şi cataloagele realizate de Gurevici, Soloviev şi Liapin. Nu prea m-au lămurit.

Mărcile originale sunt destul de rare, nu am avut ocazia să le văd "în carne şi oase" decât pe cele trei din imaginea de mai sus. Am mai văzut însă exemplare disparate în diverse licitaţii. În afara celor creditate însă ca originale, mai ales pe portalurile de licitaţii online de tip eBay au început să se ofere (din ce în ce mai des) "reimpresiuni oficiale".
Noţiunea de "reimpresiune" are o anumită semnificaţie: aceea de reutilizare a clişeelor/plăcilor/planşelor originale. Oficial ar însemna că această reutilizare n-ar fi făcută de nea Gheorghe din colţ, ci de administraţia emitentă. Cel puţin asta ştiu eu că ar semnifica termenul de "reimpresiune" oficială.

Dacă este să compar exigent piesele denumite "reimpresiuni" cu cele considerate originale, atunci apar o serie de diferenţe care mă fac să cred că aceste reimpresiuni nu prea au fost realizate cu aceleaşi clişee.

Exemple:

Reimpresiune a mărcii de 2 kop. din 1879, în negru.

Reimpresiune în roşu a aceleiaşi mărci.

Reimpresiune a mărcii de 5 kop. din 1879.

Reimpresiune a mărcii de 5 kop. din 1881.

Reimpresiunile (sau ce vor fi ele) au fost vândute cu zeci de dolari bucata, şi tocmai acesta este lucrul care îmi acentuează nesiguranţa.
Totuşi, nu m-ar mira dacă şi la aceste zemstve se întâmplă ceea ce se petrece la mărcile clasice româneşti (unde amatorii se "aruncă" la tot felul de făcături care mai de care mai grosolane).