Şi Cherrystone recidivează

În urmă cu mai mulţi ani, casa americană Cherrystone a pus la vânzare în cadrul unei licitaţii o "serie" de mărci aşa-zise ale ocupaţiei române în Odessa (minunile catalogate de Michel, dar care sunt de fapt făcături ordinare ale unor negustori, am scris despre aceasta aici, şi aici).

De data aceasta, la licitaţia din 16 octombrie a.c. casa Cherrystone a oferit două unicate purtând un alt supratipar (click pe imagine pentru mărire):

Mărcile poartă supratiparul 1 MAI 1941/JAMBOREEA NATIONALA. Şi asta nu e tot! Supratiparele de pe cele două mărci seamănă, dar nu sunt identice (diferă lungimea lui şi tipul caracterelor).

Nu a existat niciodată vreo emisiune de acest fel. Supratiparul este opera unor particulari şi a fost realizat pentru înşelarea neiniţiaţilor.
Ca fapt divers, cele două mărci au fost oferite cu 140 dolari, fiind vândute cu 190 dolari.

O făcătură pe care n-am mai văzut-o

Mai devreme răsfoiam licitaţiile filatelice de pe un portal specializat. Am dat peste un lot de mărci ale ocupaţiei germane din Primul Război Mondial (click pentru mărire).

Pentru că mă interesează anumte varietăţi la timbrele de ajutor şi la cele fiscale, am întârziat ceva mai mult cu examinarea fiecărui exemplar şi am remarcat făcătura în cauză:

Multe minuni am mai văzut, nu şi pe aceasta.

Încă nu există un studiu pertinent în literatura românească referitor la falsurile supratiparului caligrafic M.V.i.R. şi la microsemnele de originalitate ale acestora. În perioada tulbure din acei ani au existat mulţi profitori, precum şi destui negustori de timbre pentru care banul a contat mai mult decât cinstea. Au realizat o gamă largă de făcături în cantităţi îndestulătoare, care se întâlnesc şi astăzi pe piaţa filatelică europeană. Cele mai multe se pare că au fost exact timbrele de ajutor.

După ce am văzut şi alte făcături ordinare, m-am convins că seriozitatea vânzătorului lipseşte cu desăvârşire

După ce am publicat alaltăieri articolul despre aşa-zisul supratipar «Governo Provvisorio», puţin mai devreme am dat şi peste alte producţii al căror autor cred că este chiar vânzătorul cu apucături de bişniţar.

Acesta este lotul cu care individul vrea să "cucerească" inima amatorilor. Click pentru mărire.

Nu am putut să rezist să accesez contul afaceristului cu contul înregistrat în SUA pentru a vedea cam ce mai are în ofertă. Am mai dat şi peste alte făcături, dintre care două sunt în continuare româneşti:

Click pentru mărire:

Vă rog să reţineţi că aici nu este vorba despre bani, ce despre introducerea pe piaţă a unor pseudo-supratipare care pot suci mintea neiniţiaţilor. Ce puteţi face este să vă treceţi în lista neagră ID-ul pgrimey înregistrat în SUA.

Ce-au mai născut nişte neuroni? Un "nou" supratipar!...

Nu se poate să existe săptămână lăsată de la Dumnezeu să nu întâlnesc pe vreun portal de licitaţii online câte o inginerie nouă. De dimineaţă am făcut încă o dată faţa lungă, pentru că nu am mai avut cuvinte.

Desigur că pentru orice român normal,un asemenea "supratipar" îl face să zâmbească imediat. Dar pentru că există şi mulţi amatori cărora orice zboară li se pare că e de mâncare, nu m-ar mira să ne trezim cu cine ştie ce aşa-zis specialist lăudându-se cu "marea achiziţie".

Americanul care oferă minunea de mai sus confundă probabil România cu vreo ţară din America Latină. Sau poate chestia asta este doar o jucărie a unuia care se plictisea...

Ce le-a mai dat unora prin cap?

Cu câteva zile în urmă am dat pe un portal de licitaţii online peste o carte postală care m-a lăsat cu gura căscată. Cartonul pare să provină din prim ajumătate a secolului trecut (cel mai probabil din perioada interbelică). Cu cartonul în cauză - un imprimat publicitar - cineva s-a "jucat" dând naştere unei combinaţii deopotrivă imposibile şi monstruoase. Click pe imagine pentru mărire.

Cu toate acestea, cartea poştală aparţine şi unui alt domeniu de colecţionare şi studiu mai pământean, fiind o piesă care ilustrează istoria filateliei.
La data confecţionării piesei nu existau definite reguli privind reproducerea unor ştampile clasice (de fapt nici astăzi nu prea există aşa ceva). Cartea poştală mă duce cu gândul la ce NU avem astăzi: un cod deontologic al colecţionarului (indiferent dacă acesta este sau nu membru într-un club, asociaţie sau în altă grupare organizată). Personal am ridicat de câteva ori această problemă, dar am fost imediat taxat de către unii cărora un cod deontologic le-ar fi stat în gât.

Un fals şi o făcătură

Pe eBay apar mereu tot felul de minuni care pot deruta colecţionarul cu un bagaj de cunoştinţe mai uşor. Mai că nu e săptămână în care să nu întâlnesc falsuri, făcături sau piese modificate în mod voit de cine ştie cine cu scopul clar de a găsi un "fraier". În ultimul timp nu am mai semnalat însă decât situaţiile care mi s-au părut ori mai periculoase pentru începători, ori mai trase de păr.

Astăzi vă prezint acest fals al mărcii de 50 bani "Paris", care poate păcăli o persoană neavizată prin modul în care a fost făcută descrierea (click pe imagine pentru mărire):

Titlul descrierii indică existenţa unei ştampile cu bare fanteziste, nespecificându-se însă că de fapt avem de-a face cu un fals. Această modalitate de a prezenta piesa (care seamănă un pic cu o "nevinovată" inginerie socială) ar putea sugera pentru neavizat că de fapt numai ştampila este falsă.
Ca să nu zică cineva că am eu vedenii, vă prezint mai jos o pereche nedantelată originală a aceleiaşi mărci (oferită în urmă cu câteva luni într-o licitaţie străină, click pentru mărire):

Puteţi face comparaţie între piese. Vă recomand să verificaţi modul în care este desenată efigia şi aspectul haşurilor acesteia, precum şi forma literelor şi cifrelor din inscripţii şi poziţia relativă a acestora faţă de cartuşele din care fac parte.

A doua semnalare are ca obiect o marcă din perioada RPR care a fost decolorată, fiind prezentată drept eroare. Click pentru mărire:

Fără supărare, o astfel de prezentare descalifică autorul.

Negustorii de făcături nu vor să se dea bătuţi cu niciun chip

Cele mai multe "oferte" cu o gamă bogată de făcături provin de la negustori de pe eBay înregistraţi în Germania (există una sau două persoane care deţin o multitudine de ID-uri, pe care le utilizează periodic pentru a oferi tot felul de minuni şi invenţii). Dar periodic îşi fac simţită prezenţa şi alte ID-uri care încearcă să vândă invenţii, cel mai des întâlnite fiind cele înregistrate în Olanda.

De altfel despre unul dintre aceşti vânzători de făcături ordinare am scris încă din 2013 în acest articol. Mai nou însă, cam acelaşi gen de invenţii au început să fie oferite şi pe portalul Delcampe, ID-ul la care am identificat mai multe pseudo-supratipare fiind Petervanesch, înregistrat tot în Olanda. Am să vă dau şi câteva exemple.

Supratipar fantezist aplicat pe mărci Carol I Gravate şi Moldova

Acelaşi supratipar aplicat pe uzuale Ferdinand

Supratipar fantezist "T"

Emisiune fantezistă Crucea Roşie

Idem, emisiune fantezistă.

După aparenţă, aşa-zisele supratipare au fost confecţionate utilizând un calculator şi o imprimantă obişnuită de birou alimentată cu cerneală.

Dacă îi vine cuiva ideea să confecţioneze astfel de "rarităţi" are toate şansele să devină infractor, aşa că sfatul meu este să nu se apuce de o astfel de meserie. Cât despre vânzătorul olandez de pe Delcampe, e bine să îl ocoliţi.

Un tip nou de făcături

După ce făcăturile oferite anterior în mod repetat intră în "uzură morală" (adică se termină fraierii şi nu mai există cumpărători), fabricanţii de făcături se orientează rapid spre cel mai facil pas pentru păcălirea colecţionarilor: inventarea unei categorii noi de făcături.

Cunoştinţa noastră mai veche din Eppelheim, Germania, a oferit un set nou de "supratipare". Dar ce să vezi? Şoc şi groază! Nu s-au vândut! Mai mult ca sigur că ele vor apărea din nou pe eBay, oferite fiind de ID-ul a-scavokl sau de alt ID al aceluiaşi vânzător. Click pe imagine pentru mărire.

Au apărut iarăşi făcături "Odesa"

Am mai scris despre acest subiect, am explicat şi am argumentat de câteva ori de ce aceste mărci de aşa-zisă ocupaţie sunt doar făcături gândite de negustori americani.

Astă seară am dat din nou de un set de făcături oferite pe eBay. Click pe captura de ecran pentru mărire.

Măgăria cât casa şi de încă cinci ori pe-atât este listarea acestor aşa-zise ocupaţii de către Michel. La acest capitol - am mai spus-o şi o voi mai spune - domnii de la Michel nu au decât să se ia de mână cu autorul unui alt catalog creditat puternic de unii de pe la noi, Brainard, care listează şi acordă preţuri pentru o sumedenie de făcături, aşa-zise emisiuni locale (ocupaţia Budapesta, Cluj, Ineu etc.) care oficial nu au existat şi care nu pot fi justificate. Că există destui colecţionari creduli care se lasă înşelaţi de profitori e treaba lor. Problema este ca numărul fraierilor să nu se îngroaşe.

Am pomenit de Michel. Cu părere de rău trebuie să o spun (am mai spus-o şi o voi mai spune), redactorii de acolo se încred în cine nu trebuie. Şi aici e treaba lor, ştiţi proverbul: fiecare pasăre pe limba ei piere. Dar chiar şi aşa, o umbră de decenţă tot manifestă, menţionând "caracterul discutabil" al acestei aşa-zise emisiuni (citiţi nota din subsol; păi dacă e o emisiune neatorizată la ce-i mai atribui cote?).

Revin la cele patru supratipare oferite pe ebay de ID-ul premier603. "Seria" oferită de acesta nici măcar nu este cea din Michel. După ce aceste aşa-zise ocupaţii au fost listate în catalogul german, s-a manifestat o grămadă de profitori-întreprinzători care au realizat tot felul de supratipare, aşa cum le-a fost la îndemână. Culmea este că aceste reproduceri după falsuri (n-am alt termen mai potrivit) nici măcar nu seamănă cu "supratiparele" listate iniţial! Sic!

Am mai prezentat care este povestea aşa-zisei emisiuni de ocupaţie românânească la Odesa. Ele sunt creaţia unor negustori americani, povestea activităţii lor fiind descrisă de Andrew Cronin în nr. 42 al revistei canadiene The Post-Rider/Iamcik (revista Societăţii de filatelie rusească din Canada) din iunie 1998 (Andrew Cronin a fost un mare filatelist şi un mare cercetător, expert, dar şi un mare prieten al filateliei româneşti, membru al Asociaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor Filatelişti - AIJP, autor a numeroase articole şi studii în reviste de specialitate de pe trei continente, Dumnezeu să-l ierte!). În anii '80 am avut onoarea să îl cunosc personal.

Este vorba despre fraţii Julius şi Harry Stolow, negustori de timbre încă din perioada interbelică, dar şi autorii unei game destul de largi de făcături diverse mai ales în zona mărcilor ruseşti şi ale URSS. Povestea lor este prezentată epic de către Andrew Cronin. Click pe imagini pentru mărire (îmi pare rău pentru calitatea scanurilor, sunt făcute după copii xerox). Despre "ocupaţia" Odesa găsiţi imaginile pe a doua pagină, jos, iar descrierea "operaţiunii" se află pe a treia pagină.

Aşadar, ce facem cu aceste... reproduceri de falsuri? Păi bine, domnilor, nici măcar o serie de falsuri ca lumea nu sunteţi în stare să oferiţi, umblaţi cu copii după falsuri? (SIC!)

Falsuri şi făcături

Nu există zi de verificare a noutăţilor apărute pe portalurile online în care să nu se întâlnească vreun fals sau vreo făcătură. Am să vă dau două exemple ca să ştiţi de ce anume să vă feriţi când "ieşiţi" la cumpărături.

Primul exemplu: un plic ce pare falsificat aproape în întregime (click pe imagine pentru mărire).

La acest plic, francatura pare, la prima vedere, atractivă (mai ales pentru un colecţionar nespecializat în mărcile ocupaţiei franceze în Arad). Plicul are una dintre caracteristicile care "gâdilă" inconştientul colecţionarului, îndemnându-l să facă o ofertă pentru că aspectul este unul frumos, estetic.

Când am văzut prima dată plicul pe internet mi-a sărit în ochi aspectul puţin nefiresc al ştampilei (pentru că urmăresc piese care poartă ştampile maghiare, acesta a fost primul detaliu la care m-am uitat). Am postat imaginea pe Gacebook, cerând şi opinia altor colecţionari. Făcătura mi s-a confirmat, în sensul că supratiparele de pe mărci sunt falsificate. Astfel se conturează destul de clar modul în care s-a fabricat făcătura.

Pe un plic de epocă cu un antet din Arad (provenind probabil din vreo arhivă) s-au aplicat mai multe mărci cu supratiparul falsificat (imitând de fapt francaturile filatelice ralizate în epocă cu mărci originale). Desigur că nominalul nu are niciun fel de legătură cu vreun tarif. Apoi mărcile au fost anulate cu o ştampilă care pare falsificată, deoarece nu se potriveşte cu ştampila J folosită la Oficiul nr. 1 din Arad (ştampila aplicată pe acest plic are o amprentă care sugerează faptl că ar fi confecţionată din cauciuc, dar ştemplurile originale au fost metalice). Pe verso, plicul poartă o ştampilă identică, dar pe corespondenţele ciruclate efectiv acest lucru nu se prea întâmplă.

Această "piesă" a fost oferită cu un preţ modest. Este posibil ca natura ei să nici nu fi fost cunoscută de vânzător. De altfel aşa se şi răspândesc făcăturile de acest fel: ele se transmit din mână în mână de la şi către colecţionari fără prea multe cunoştinţe, înşelaţi de "frumuseţea" plicului.

O altă categorie de făcătură (despre care am mai scris pe blog) se referă la FDC-uri fabricate (click pe imagine pentru mărire).

Este vorba despre aşa-zise FDC-uri purtând mărci din perioada domniei regelui Carol al II-lea.
Elementul care "trădează" piesa este ştampila "Bucureşti" care este dintr-un tip ce nu se regăseşte pe francaturile uzuale din perioadă (pentru că tocmai sunt în toiul cercetării mărcii uzuale "Carol II călare" şi am deja scanate peste o mie de exemplare am mai făcut o trecere în revistă a imaginilor).

Şi data din ştampilă poate fi un element, deoarece emisiunea a fost pusă în circulaţie în 1931, nu în 1932 (aşadar plicul numai FDC nu poate fi).

Mai există un element care mi se pare curios: toate aceste "FDC"-uri sunt mereu oferite de doar câţiva vânzători, unii din Anglia, ceilalţi din Germania. Ori este vorba despre un stoc mai mare (realizat mai demult şi scos acum la vânzare cu picătura), ori sunt producţii mai recente care urmăresc valorificarea unor serii cu şarnieră, cu gumă deteriorată ori cu alte defecte minore, pentru care nu există cerere pe piaţă (ca paranteză, multe mărci din această perioadă au cotele din cataloage puţin cam umflate, dacă se face o comparaţie cu frecvenţa ofertelor de pe piaţă).

Desigur că fiecare FDC întâlnit trebuie analizat separat, funcţie de elementele pe care le are.

Aşa-zisele "locale Vajdahunyad" sunt doar nişte făcături ordinare puse pe piaţă de indivizi fără nicio moralitate

Am semnalat în repetate rânduri asemenea producţii şi voi continua să o fac pentru a nu le permite unor persoane fără scrupule să acrediteze ideea că astfel de supratipare ar fi existat în realitate. Mai recent, supratiparele sunt "desenate" pe calculator ca imagini de tip bitmap, care sunt ulterior imprimate pe mărci comune maghiare cu ajutorul unei imprimante laser de birou. Pentru orice persoană care are cunoştinţe minime de grafică nu este un secret că imaginile de tip bitmap sunt redate de orice imprimantă laser cu ajutorul unui rastru format din puncte cu diametrul variabil. Verificaţi, vă rog, captura de ecran de mai jos (click pentru mărire), care prezintă punctele de rastru cât se poate de clar.

Culmea este că astfel de "mărci locale" apar pe eBay oferite întotdeauna de aceleaşi şi aceleaşi persoane, făcându-mă să cred că există o probabilitate mare ca cei care vând făcăturile să fie aceleaşi persoane care le şi "produc". Detalii - în captura de ecran de mai jos (click pentru mărire).

În cazul de faţă, ID-ul cu pricina este butterfly-stamp înregistrat în Ungaria.

Amatorii sunt escrocaţi în continuare cu făcături ordinare

Despre acest gen de făcături am mai scris şi voi continua să scriu pentru că există în continuare atât colecţionari mai puţin informaţi, cât şi profitori care speculează neştiinţa lor.

Un exemplu îl constituie "supratiparele" aplicate (probabil cu ajutorul unei imprimante conectate la un calculator) pe mărci maghiare cu scopul de a "emite" tot felul de aşa-zise emisuni locale care ar fi originare din toate regiunile foste sub guvernare maghiară. Click pe imagine pentru mărire.

Amănuntul (care s-ar putea să conteze într-un anumit moment) este că astfel de producţii sunt comercializate mereu de aceleaşi ID-uri pe portalul eBay. Partea proastă e că uneori se mai găseşte şi câte un neaoş care să le preia şi să le ofere neiniţiaţilor sub diverse etichete (probe, eseuri, neemise etc.).

Sfatul pe care îl dau oricărui cititor este unul radical: nu avansaţi nicio ofertă pentru piese pe care nu le cunoaşteţi şi la care nu vă pricepeţi. Iar dacă cereţi sfatul cuiva, aveţi grijă în cine vă încredeţi.

A mai apărut o făcătură

Unde s-ar fi putut întâlni aşa ceva, dacă nu la unul dintre "amicii" care au fost nominalizaţi pe blog de mai multe ori?

Este vorba despre un aşa-zis supratipar compus mai mult decât probabil pe un calculator şi "aplicat" cu ajutorul unei imprimante.

Nu vă recomand să achiziţionaţi aşa ceva (click pe imagine pentru mărire).

Ca să nu avem discuţii ulterioare, în colţul drept inferior este vizibil "eBay item number".

Aşa-zisele replici sunt de fapt falsuri în toată regula

Despre "produsele" unui anumit vânzător de pe eBay am mai scris. Persoana recidivează (în ceea ce priveşte piesele româneşti), propunând amatorilor alte "erori" spectaculoase.

De această dată obiectivul vânzătorului s-a îndreptat spre emisiunea "40 de ani de domnie ai regelui Carol I", individul fabricând "varietăţi" cu centrul răsturnat.
Aici venim la afirmaţia din titlu: o astfel de "producţie" poate fi considerată un fals (în pofida faptului că vânzătorul îşi denumeşte produsele drept "replici") deoarece nu se copiază ceva existent, ci pur şi simplu au fost realizate varietăţi care nu sunt cunoscute a exista.

Click pe imagini pentru mărire.

Depozitul de făcături din Germania îşi continuă activitatea

M-am săturat de câte ori am nominalizat acest vânzător, ajuns acum sub a patra identitate pe eBay (cred) - ID-ul a-skavokl. Şi aceasta localizată - ca şi cele precedente - în Eppelheim.

Reţeta este deja verificată cu ajutorul neiniţiaţilor şi/sau a amatorilor ignoranţi, cărora nu le trece prin cap să deschidă un catalog: pe mărci comune (de regulă maghiare) sunt aplicate aşa-zise supratipare care nu au existat niciodată în realitate şi care înfierbântă mintea amatorilor de chilipiruri. Faptul că toate aceste făcături apar aproape în exclusivitate la vânzătorul (sau vânzătorii) din Eppelheim poate indica faptul că tot aici funcţionează şi "tipografia".

Au existat mai mulţi colecţionari care au raportat în mod repetat la eBay activitatea persoanei în cauză (după câte mi s-a spus), dar măsuri par să nu fi fost luate până acum (tot din cele declarate de mai mulţi cumpărători rezultă că portalul de licitaţii nu se prea grăbeşte să suspende conturile celor de la care încasează comisioane).

De data aceasta, făcăturile oferite imită unul dintre supratiparele emisiunilor locale emise după război în Ardealul de Nord, dar pe cu totul alte mărci decât cele utilizate în mod (mai mult sau mai puţin) oficial.

Mărcile în cauză poartă de această dată şi un poanson cu textul "KÁRPÁTY", care are cel mai probabil rolul de a-i dezorienta pe eventualii amatori de "rarităţi".
Preţul "seriei" este de această dată mai mare decât cel solicitat pentru alte piese oferite până acum.

Feriţi-vă de aşa-zisele "replici"!

Tot uitându-mă pe net după plicuri, circulaţii, ştampile, erori şi alte minuni, văd un "recensământ" cu centrul răsturnat. Când mă uit la preţ - o nimica toată. Mă uit iar la poză, mă uit iar la preţ, apoi mai citesc odată şi văd tamamn în coada titlului cuvântul "Replica".

Mă uit la poze - din faţă nu-mi sare nimic în ochi. Pe verso, cel care le-a fabricat a aplicat o ştampilă (?) cu cuvântul COPY. Făcând abstracţie de faptul că acum sunt cam chior, tot am reuşit să-mi dau seama că hârtia "replicii" diferă mult de cea originală (cred că mult mai subţire şi mai netedă) şi care mai are şi filigran RPR pe deasupra.

Aceasta este persoana care le distribuie. Uitându-mă puţin la celelalte loturi pe care le are la vânzare, ce să vezi? Numai "replici". Am pus mai jos o altă captură de ecran.

Vă recomand să manifestaţi atenţie şi precauţie când vedeţi aşa ceva. Şi vă mai recomand să nu vă vină în minte să îl imitaţi pe acest domn (şi să vă apucaţi de fabricat "replici"), pentru că este posibil să vă pomeniţi că aveţi dintr-o dată foarte multă treabă pe la unele instituţii.

Ştiţi care este culmea? Ieri sau alaltăieri am postat pe Facebook un link către acest articol, care re referă exact la falsuri şi făcături, dar şi la reacţia în timp a unor colecţionari, negustori, dar şi a unor oficiali faţă de aceste producţii. Articolul este scris în limba engleză, fiind accesibil.

 

Ghandi Stamps Club

Cum încadrăm piesele pe care le întâlnim? Se pare că metodologia nu i-a plăcut niciunui autor...

...Iar din această cauză fiecare vorbeşte pe limba lui şi niciun colecţionar nu se înţelege cu altul în câteva privinţe.

Cu trei zile în urmă, Trevor Pateman a publicat pe blogul său un articol intitulat "When Is a Stamp issue a Stamp Issue?", iar apariţia acestui articol s-a suprapus cu o mică întâmplare prin care a trecut un cunoscut, inspirându-mă

Pe piaţa filatelică se oferă în mod repetat o gamă largă de "minuni" de tot felul, unele fiind făcături fără nicio valoare, altele fiind producţii cu o certă origine filatelică. Iar câteodată tot felul de etichete sunt prezentate filateliştilor în culori frumoase şi sclipitoare de către proprietarii lor, cu toate că acele bucăţele de hârtie n-au avut niciodată nici în clin, nici în mânecă cu activitatea poştală.
Nu mai vorbesc de unele mărci de ocupaţie cu diverse supratipare falsificate la greu, atunci când nu sunt anulate de complezenţă chiar în coli întregi ori lipite pe plicuri filatelice.
Cazurile de tot felul de făcături filatelice sunt numeroase. Câteva postclasice româneşti se cunosc înjumătăţite, aplicate pe fragmente sau câteodată şi pe plicuri (circulate, evident, în mod fraudulos, deoarece instrucţiunile interziceau utilizarea fracţionată a mărcilor poştale.
În perioade mai târzii au început să se fabrice plicuri cu francaturi de tot felul, aplicându-se ştampile antedatate pe ale căror date apar separări curioase ale anului. Exemple:

Ştampilele poartă anul "94.6" (dar cine va căuta acest tip de ştampilă aplicat pe uzualele din perioadă, circulate "pe bune", nu va avea şanse să-l găsească sub această formă). Făcăturile sunt numeroase, există chiar şi un set de "Victoria" pe plicuri, care poartă aceeaşi ştampilă. Dacă veţi avea totuşi curiozitatea să căutaţi vreo valoare din "Victoria" circulată efectiv, nu cred că veţi găsi (pentru că nimeni nu era dispus să suporte suprataxa de o valoare enormă în comparaţie cu nominalul efectiv). Desigur că niciun catalog nu face vreo referire la aceasta, toată lumea s-a obişnuit cu veşnicele două căloare (neuzat şi ştampilat) din cataloage şi merg automat "pe mâna" autorilor, fără să realizeze că în toate cataloagele preţurile pentru ştampilate sunt doar prostii de adormit copii neştiutori.

Sau mai sunt şi dintr-o altă categorie:

Mărcile "Duca Vodă" nu au circulat niciodată în ţară, ele au avut putere de francare numai în Transnistria, aşadar ştampilele "Bucureşti" nu sunt decât complezenţe fără valoare.

Mai există o mulţime de plicuri cu francaturi "frumoase" conţinând multe mărci şi ştampile maghiare porto (toate din Ardeal):

Prin 1997 sau 1998 i-am făcut o vizită unui colecţionar din Ardeal, care deţinea teancuri întregi, sute de astfel de făcături. Ştia ce sunt, dar le mai dădea partenerilor de schimb. Mi-a făcut şi mie cadou vreo 20 de bucăţi.

Situaţia se repetă cu mărci din emisiunile Cluj, Oradea, Debreţin, Timişoara, ca să nu mai vorbesc de cele ale ocupaţiei germane. De exemplu toate fiscalele supratipărite cu MViR sau cu "Gültig 9. Armee" nu au avut niciodată circulaţie poştală, dar se regăsesc din belşug pe tot felul de plicuri-făcătură, unele realizate chiar în perioada lor.

Situaţii sunt extrem de numeroase. Aruncând o privire de ansamblu asupra lor, cred că generaţiei noastre îi revine o sarcină deloc uşoară: etichetarea în mod corect a acestor producţii, concomitent cu informarea şi educarea filateliştilor.

O făcătură pe care n-a sesizat-o nimeni

Atunci când este vorba despre probe şi eseuri, asupra colecţionarilor se aşterne un văl dens de ceaţă, parcă ar merge pe un teren mlăştinos pe care nu ştii la ce să te aştepţi la următorul pas. Problema este cauzată de lipsa literaturii necesare, ea fiind exploatată de cele mai multe ori cu succes de tot felul de întreprinzători. "Marfa" este apoi "plasată" unor negustori pe care îi interesează studiul în aceeaşi măsură în care sunt eu interesat de zborul pe Marte. Ignoranţa lor este după aceea tranzitată amatorilor colecţionari mai slabi de înger, care se înfierbântează repede atunci când văd ceva "nou".

Despre ce este vorba? Despre o piesă oferită drept eseu:

Emisiunea uzuală Ferdinand "merge bine" în ultimul timp, zic unii. Iar dacă "piaţa" o cere, se vine cu oferta, desigur. Se ia o marcă de 1 leu verde cu dimensiuni mari (datorită caracteristicilor dantelurii în linie acest obiectiv nu este prea greu de atins), se "tunde", apoi se prelucrează chimic, modificându-i-se culoarea din verde în albastru (aceeaşi procedură ca în cazul aşa-ziselor erori de culoare de 5 bani Bucureşti I).
Ulterior, "piesa" este oferită drept eseu, iar un amator îşi ia o chiflă de 50 de dolari. Cât despre vânzător, după piesele pe care le vinde cred că nici măcar n-a avut habar despre ceea ce vinde.

UPDATE

Fac o corectură articolului, deoarece "m-a luat valul" şi nu m-am uitat cu atenţie aşa-zisul eseu (mea culpa). El este de 1 BAN şi nu de 1 LEU. Povestea prezentată mai sus rămâne valabilă însă, deoarece am întâlnit piese de 1 leu albastru.
Chiar dacă "eseul" este de 1 ban, originalitatea lui continuă să fie îndoielnică. Între probele cunoscute în literatură şi existente în mai multe colecţii, inclusiv cele din Muzeul Filatelic (sau fostul muzeu) nu figurează valoarea de 1 ban albastru. Neavând piesa la dispoziţie nici nu aş putea preciza mai mult, deoarece nu pot examina calitatea şi structura hârtiei. Nu exclud ca această piesă să provină dintr-o sursă privată (citeşte "scoasă" din calculator).

Imaginaţia se pare că nu are limite

Relativ recent am dat peste un plic pe un portal online purtând o "combinaţie" pe care am văzut-o pentru prima oară.
Pe scurt, un plic francat cu două mărci MViR a fost obliterat cu o ştampilă PAQUEBOT SINGAPORE din 1938!!! Nu am nici cea mai mică idee dacă ştampila este una originală, ori este o făcătură, deoarece nu m-am ocupat niciodată cu acest subiect şi experienţa mea în domeniu este practic nulă. Click pe imagini pentru mărire.

N-am nici cea mai mică idee dacă un hoţoman a circulat "pe bune" cele două mărci ale ocupaţiei germane din Singapore în Anglia, păcălind vigilenţa lucrătorilor poştali. Mai degrabă înclin să cred însă că lipsa oricărei ştampile de tranzit şi/sau de sosire (poşta britanică fiind una deosebit de serioasă în ceea ce priveşte respectarea regulamentelor) încadrează piesa în cauză în categoria denumită "bogus" de către colecţionarii din Albion şi de cei de peste Ocean. Colecţionarii de prin RO îi zic mai neaoş făcătură.