Din licitaţii: Walter Fuerst, august 2017

Mi-a rămas o felie destul de consistentă de piese de interes salvate din licitaţii care au nevoie de ataşat realizările. Am remarcat că n-am mai completat nimic de prin august, dar noroc că mi-am salvat şi rezultatele. Acum am început să verific preţurile lot cu lot (la cele vândute desigur, pentru că există destule loturi care n-au avut amatori).

La licitaţia online cu numărul 5 al casei Walter Fuerst (31 august a.c.) nu au fost ăiese româneşti nemaipomenite. Din 11 loturi oferite s-a vândut unul singur.

Aceasta a fost singura piesă vândută, o pereche nedantelată de probe de planşă la Spic de grâu: oferită şi vândută cu 50 franci elveţieni.

Aceasta este singura piesă care mi s-a părut mai interesantă (oferită tot pentru 50 de franci elveţieni, dar rămasă nevândută): un mic fragment cu un unicat de 10 bani "barbă" din 1872, care a fost tăiat pe lângă dantelura puternic deplasată pentru a se păstra intactă imaginea mărcii. Din păcate ştampila nu este vizibilă şi poate aceasta a fost cauza pentru care piesa nu a avut amatori. Varietăţi identice se cunosc însă inclusiv pe scrisori întregi.

Un eseu curios

La vânzarea casei britanice Sandafayre cu numărul 6264 din martie a.c. a fost oferit un eseu pe care nu l-am văzut niciodată (nici eu, şi nici amicii pe care i-am mai întrebat).Click pe imagine pentru mărire.

Potrivit descrierii, ar fi un eseu realizat de imprimeria De La Rue în jurul anului 1900, iar efigia ar aparţine regelui Carol I al României. Eseul este imprimat pe carton lucios, cu dimensiunile aproximative de 90×60 mm.

Problema este că mie nu-mi prea pare că persoana din desen ar semăna cu regele nostru. Dacă are cineva mai multe detalii este rugat să lase un comentariu.

Aşa-numitul eseu nu a fost vândut la licitaţia indicată şi, mai mult decât probabil, el va fi oferit din nou cu ocazia unei licitaţii viitoare, aşa cum obişnuieşte acest negustor să procedeze cu loturile nevândute.

Despre aşa-zisele eseuri ale uzualelor Ferdinand "cap mic" fără valoare nominală

Întâlnind pe un portal online lotul din imaginea de mai jos (click pentru mărire) mi-am adus aminte de o discuţie pe care am avut-o recent cu cineva care ţinea morţiş să mă lămurească cum stă treaba cu acestea.

Uzualele tip "cap mic" sunt cunoscute. Ele au fost puse în circulaţie treptat, pe parcursul unei perioade de mai mulţi ani. Mai exact vreo şase (între 1920 şi 1925 inclusiv), deşi personal suspectez că există câteva tiraje care au continuat să se imprime inclusiv în 1926. Ele formează astăzi o "serie" doar într-o modalitate convenţională, cauzată de obiceiul cataloagelor de a grupa mărcile cu un model similar pentru uşurinţa identificării.

Nu mai amintesc de faptul că unele valori care au avut o utilizare mai mare la francare (50 bani, 1 leu, 2, 3, 5 şi 6 lei) au fost tipărite, retipărite, regravate şi iar retipărite, aşadar astăzi este cât se poate de evident faptul că "seria" pe care o formează astăzi colecţionarii este o definiţie ad-hoc, deoarece în realitate uzualele tip "cap mic" constituie mai multe emisiuni.

Într-o discuţie cu un alt colecţionar pe marginea aşa-ziselor eseuri ilustrate în imaginea de mai sus, considerate de partenerul meu de dialog drept "sută la sută originale", acesta nu a reuşit să-mi explice de ce oare ele acoperă toată gama de culori şi nuanţe caracteristice mărcilor puse în circulaţie, odată ce este evident că la începutul imprimării uzualelor (în 1920) nu se cunoştea care va fi rezultatul la care se va ajunge în 1925-1926. Acesta este principalul motiv pentru care marea majoritate a specialiştilor consideră piesele definite ca eseuri ca având un statut discutabil.

Poate cineva să lămurească această problemă?

Falsuri ale unor probe şi eseuri la emisiunile Bucureşti

Nici nu mai ştiu de câte ori am prezentat diverse falsuri ale mărcilor din emisiunile Paris şi Bucureşti, dând exemple chiar.

Cu toate acestea, din cauza unor oferte de pe un portal online postate recent (şi care conţin atât originale, cât şi falsuri), de vreo săptămână la mine plouă cu mailuri şi cu telefoane, ca să mi se ceară lămuriri despre statutul pieselor în cauză.

Principala diferenţă între originale şi falsuri se poate identifica relativ uşor, cu condiţia însă ca cel care doreşte acest lucru să se mai şi uite la piesele în cauză. Lăsând la o parte forma, mărimea şi poziţia literelor şi cifrelor (uşor diferite de la valoare la valoare) şi restul microsemnelor (prezente la emisiunea Paris mai cu seamă), o examinare chiar şi cu ochiul liber a haşurilor de pe faţa efigiei poate ajuta relativ uşor la identificarea şi departajarea originalelor de falsuri:

- la originale, haşurile au o formă regulată, grosimea variază NUMAI la capete şi toate sunt dispuse la spaţii egale între ele;

- la falsuri liniile de haşură au un aspect neregulat, părând tremurate, iar grosimea este prost mimată.

La acest lot (din cauza căruia am primit cele mai multe solicitări de ajutor) toate piesele sunt falsuri cu excepţia valorii de 25 bani roz (a doua piesă de pe rândul inferior). Faceţi click pe imagine şi examinaţi aspectul efigiei.

De aici provine lotul.

Acesta este un alt fals, la care în afara aspectului neregulat al haşurilor de pe faţa efigiei lipsesc şi microsemnele caracteristice (piciorul stâng al lui R din ROMANIA nu este mai scurt, iar "croşeta" din triunghiul drept superior lipseşte cu desăvârşire).

Aceasta este provenienţa.

Curios este un lucru: în aceeaşi ofertă există şi probe originale, care sunt uşor de identificat (faţă de falsuri) prin hârtia puţin mai subţire, mai netedă la pipăit şi mai bine încleiată. Chiar şi cineva cu mai puţină experienţă poate sesiza diferenţele, aşa că nedumerirea mea este una legitimă: chiar nu ştia persoana ce oferă?

Faceţi click pe imaginea de mai jos şi examinaţi haşurile de pe faţa efigiei, apoi comparaţi-le cu haşurile celorlalte piese. Sper ca acest mic exerciţiu să vă vină în ajutor.

O făcătură pe care n-a sesizat-o nimeni

Atunci când este vorba despre probe şi eseuri, asupra colecţionarilor se aşterne un văl dens de ceaţă, parcă ar merge pe un teren mlăştinos pe care nu ştii la ce să te aştepţi la următorul pas. Problema este cauzată de lipsa literaturii necesare, ea fiind exploatată de cele mai multe ori cu succes de tot felul de întreprinzători. "Marfa" este apoi "plasată" unor negustori pe care îi interesează studiul în aceeaşi măsură în care sunt eu interesat de zborul pe Marte. Ignoranţa lor este după aceea tranzitată amatorilor colecţionari mai slabi de înger, care se înfierbântează repede atunci când văd ceva "nou".

Despre ce este vorba? Despre o piesă oferită drept eseu:

Emisiunea uzuală Ferdinand "merge bine" în ultimul timp, zic unii. Iar dacă "piaţa" o cere, se vine cu oferta, desigur. Se ia o marcă de 1 leu verde cu dimensiuni mari (datorită caracteristicilor dantelurii în linie acest obiectiv nu este prea greu de atins), se "tunde", apoi se prelucrează chimic, modificându-i-se culoarea din verde în albastru (aceeaşi procedură ca în cazul aşa-ziselor erori de culoare de 5 bani Bucureşti I).
Ulterior, "piesa" este oferită drept eseu, iar un amator îşi ia o chiflă de 50 de dolari. Cât despre vânzător, după piesele pe care le vinde cred că nici măcar n-a avut habar despre ceea ce vinde.

UPDATE

Fac o corectură articolului, deoarece "m-a luat valul" şi nu m-am uitat cu atenţie aşa-zisul eseu (mea culpa). El este de 1 BAN şi nu de 1 LEU. Povestea prezentată mai sus rămâne valabilă însă, deoarece am întâlnit piese de 1 leu albastru.
Chiar dacă "eseul" este de 1 ban, originalitatea lui continuă să fie îndoielnică. Între probele cunoscute în literatură şi existente în mai multe colecţii, inclusiv cele din Muzeul Filatelic (sau fostul muzeu) nu figurează valoarea de 1 ban albastru. Neavând piesa la dispoziţie nici nu aş putea preciza mai mult, deoarece nu pot examina calitatea şi structura hârtiei. Nu exclud ca această piesă să provină dintr-o sursă privată (citeşte "scoasă" din calculator).

Numărul varietăţilor cunoscute ale eseurilor emisiunii "Ferdinand - 60 ani vârstă" este în continuă creştere

La licitaţia din luna martie a.c. a casei Paradise Valley (Sale F333), într-un lot conţinând mai multe eseuri româneşti au putu fi identificate şi două varietăţi ale eseului de 10 lei brun dantelat imprimat pe hârtie cu filigran.

Prima varietate întâlnită la un unicat o reprezintă existenţa unei danteluri duble pe ambele laturi verticale. Forma dinţilor este specifică acestei varietăţi, distingându-se mai bine pe latura stângă.

A doua varietate constă tot într-o dantelură dublă întâlnită la un bloc de patru al aceluiaşi eseu.

Pentru cei cu spirit de observaţie mai ascuţit previn o eventuală întrebare: pata albă mică din dreptul nasului primei mărci din bloc, precum şi pata albă din creştetul efigiei la ultima marcă reprezintă defecte constante de clişeu, apărând la toate culorile eseurilor imprimate cu cilindrul respectiv.

Eseu circulat prin poştă, şi cu varietate pe deasupra!

Tot o piesă pe care n-am observat-o atunci când s-a vândut într-o licitaţie online este şi plicul de mai jos (click pe imagini pentru mărire), plic cu câteva caracteristici inedite pentru piesele din perioada interbelică.

Plicul a fost expediat în octombrie 1922, conform ştampilelor, de la Focşani la Bucureşti, fiind francat conform tarifului în vigoare de la 1 iulie 1922, de când o scrisoare simplă internă trebuia francată cu 1 leu, plus timbrul obligatoriu de 10 bani reprezentând taxa pentru asistenţa socială.
Elementul atractiv al plicului îl reprezintă blocul de patru mărci de 25 bani, care nu sunt de fapt mărci propriu-zise, ci eseuri cu modelul aprobat al valorii de 25 bani, în culoarea aprobată. Eseul se diferenţiază faţă de marca definitivă prin spaţiul mult mai mare între clişee pe un rând orizontal, motiv pentru care şi dantelarea laturilor verticale s-a efectuat (la eseuri) prin două linii de dantelură pentru fiecare interval.
Al doilea element atractiv al piesei îl constutie o varietate pe care am observat-o la blocul de patru eseuri, şi anume dantelură dublă orizontală la mijloc, vizibilă însă la examinarea cu mai multă atenţie a blocului.

Varietatea este denumită de unii colecţionari specializaţi "dantelură tip diamant". După forma orificiilor dantelurii, se distinge bătaia dublă a matriţei perforului, care nu a fost executată exact în aceeaşi poziţie.

Al treilea element atractiv al piesei îl reprezintă ştampila de sosire, aplicată pe spatele plicului: PALAT REGAL BUCUREŞTI.

Acum ar trebui făcută o precizare. Plicul a fost francat potrivit tarifului în vigoare la data respectivă şi poartă ştampilele oficiilor de expediere şi de sosire. Cu toate acestea, cred că este destul de evident faptul că piesa este una de origine filatelică, deoarece un eseu nu are ce căuta pe o corespondenţă poştală normală. Aşadar o astfel de piesă nu poate fi în niciun caz considerată cine ştie ce eroare sau vreo mare raritate.

Să trăiască imprimanta şi calculatorul!

Cu ceva timp în urmă semnalam apariţia pe eBay a mai multor aşa-zise eseuri ale unor diverse mărci din perioada mai timpurie a republicii populate. Atunci nu am enunţat foarte clar poziţia în care am încadrat acele piese, atrăgând însă atenţia că autotipia pe care o prezentau acele impresiuni era puţin probabil să fi fost obţinute de pe un cilindru utilizat la tiparul adânc (heliogravură).

Ulterior, după o scurtă perioadă de timp, acelaşi vânzător (ID-ul clonaid_vbs, întregistrat în Piatra-Neamţ) a postat încă un lot de aşa-zise eseuri ale unor mărci tot din perioada republicii populare, dar a "venit" şi cu două "eseuri" ale valorilor mici din emisiunea "Poşta aeriană C. Raiu" din 1928. Le puteţi vedea mai jos.

Calitatea impresiunii celor două piese este execrabilă. În ciuda acestui lucru însă, cele două "eseuri" au fost vândute cu 51 dolari (6 biduri), respectiv 41 dolari (9 biduri). Sumele însă contează mai puţin (am văzut falsuri cu totul ridicole la alte emisiuni, pe care unii licitatoti înfierbântaţi au plătit sute de dolari).
La cea mai sumară comparaţie cu două mărci din cele originale, puse în circulaţie, iese imediat în evidenţă diferenţa perfect sesizabilă pe care aceste aşa-zise eseuri o prezintă faţă de autotipia originalelor. Din nefericire pentru executant, este extrem de dificil ca autotipia să fie redată cât de cât realistic, indiferent de modul de prelucrare a imaginii scanate şi indiferent de tipul imprimantei folosite. Cine are experienţă în domeniul graficii computerizate nu poate fi dus de nas (click pe imagine pentru mărire).

Iniţial am semnalat făcăturile în cadrul unui grup de pe Facebook. Se pare că semnalarea nu a prea fost pe placul cuiva (ori mă voi fi "apropiat" prea mult de persoana lui clonaid_vbs, pentru că a urmat o serie de comentarii numai bune de dat în vals). O persoană (pe care nu vreau să o nominalizez) a încercat chiar o culpabilizare a tuturor filateliştilor, care n-ar face, chipurile, prea multe pentru combaterea falsurilor (mai că nu o spusese pe-aia de dinainte de '89, ca la şedinţa de partid: să ne facem autocritica, tovarăşi!). Ori cu o astfel de poziţie nu am fost de acord, mai mult pentru că mie, personal, nu-mi convine să fiu pus "la grămadă" alături de indivizi cu un caracter dubios). Aşa că am fost urgent categorisit drept "securist" şi scos din grupul respectiv de pe Facebook.
După toată această întâmplare, pentru mine este clar că menajamentele faţă de cei care distribuie falsuri şi făcături nu mai trebuie să existe.

La acest articol nu accept niciun fel de comentarii.

Nişte piese despre care nu ştiu ce să cred

De fapt, ştiu ce să cred, dar nu vreau (încă) să mă pronunţ.
Este vorba de mai multe piese comercializate p eBay şi oferite drept eseuri. Le puteţi vedea mai jos.

Ca persoană care lucrează de 20 de ani cu imagini pe calculator, pot spune că recunosc altceva decât un tipar adânc executat cu cilindri metalici, aşa cum au fost imprimate mărcile din perioada respectivă. Ca să nu mai spun că aspectul este cu totul altul, dacă are cineva curiozitatea să compare aceste piese cu mărcile propriu-zise.
Mai există în plus o anumită inconsistenţă de culoare care se poate observa la unele piese, lucru care nu se poate petrece la tiefdruck-ul executat într-o singură culoare.

Cu cât au fost vândute piesele şi cine le-a vândut se poate vedea dacî ţineţi prompterul mouse-ului pe fiecare imagine şi urmăriţi ce apare pe bara de stare a browserului de internet.

Voi ce părere aveţi?

Eseuri ale unor cărţi poştale

Cu ceva timp în urmă, pe eBay a fost desfăcută o colecţie de întreguri poştale aranjată sub forma unui exponat. Colecţia a fost împărţită în câteva loturi mai mari de circa 10-12 foi de album, fiecare foaie având cel mai adesea câte două piese.
Separat însă, vânzătorul a scos din colecţie trei loturi cu eseuri ale unor cărţi poştale, pe care le-a oferit separat (la nişte preţuri de plecare destul de piperate). Ele cred că au rămas nevândute.

Nu voi descrie fiecare piesă în parte şi prin ce se deosebeşte fiecare de întregul normal, pus în circulaţie. Puneţi mâna pe un catalog de întreguri şi descoperiţi singuri diferenţele. Articolul este destinat doar câtorva cunoscători care ştiu că sunt interesaţi de informaţii din acest domeniu.

Eseu pentru o carte poştală închisă, cu marcă fixă tip Cifra în patru colţuri.

Lot de cărţi poştale din aşa-zisa emisiune Iaşi - normale şi nepuse în circulaţie.

Variantă a unei cărţi potale cu răspuns plătit, cu marca fixă model monogramă Ferdinand (faţă şi verso).

Eseu cu filigran la Ferdinand

Recent a fost vândut pe un portal de licitaţii online un eseu Ferdinand - "cap mic" cu filigran linii ondulate. N-am mai văzut cam de mult aşa ceva oferit pe piaţă.

Conform anumitor surse, piesa în cauză ar proveni (împreună cu alte piese comercializate deja de acelaşi vânzător) din fosta colecţie a lui Eduard Cohen. Piesa de faţă a fost vândută pentru 150 dolari (beneficiind de un singur bid).
Cine vrea să o examineze mai bine, o poate face cu ajutorul acestui detaliu.

Personal am oarecare rezerve faţă de originea şi originalitatea acestor eseuri (lucrez la un studiu care va prezenta în premieră câteva noutăţi privind planşele şi tipurile unor valori din aceste uzuale şi încă nu "desconspir" subiectul).
Nu sunt eu mai cu moţ referitor la aceste rezerve, chiar Cohen le descrie, etichetându-le apoi cu termenul "autenticitate discutabilă".

Un set bun, vândut ieftin

Din păcate l-am remarcat abia după ce vânzarea se încheiase.
Nu ştiu de ce a fost aşa de ieftin. Click pe imagine pentru mărire.

Este vorba despre un set din emisiunea "Cincantenarul independenţei", 1927, dar nu cu piese obişnuite. Setul a fost compus din probele neterminate de cilindru, fără valorile nominale imprimate. Şi în plus, nedantelate. Singura problemă (care cred că a şi derut eventualii amatori) a fost prezenţa unei ştampile de complezenţă.
Ei bine, ştiu atât seturi, cât şi unicate care au fost vândute la preţuri destul de atractive (cu mult peste posibilitatea majorităţii colecţionarilor tradiţionalşi). Ei bine, setul din imaginea de mai sus a fost vândut (asta dacă evidenţa portalului de licitaţii nu a fost dată cumva peste cap) cu numai 89 dolari, după 9 biduri.

Încă un fals al unui aşa-zis eseu, pe eBay

Am văzut piesa de mai multe zile, dar nu m-am agitat deoarece am văzut că nu se înghesuie niciun cumpărător la nemaipomenitul chilipir.

Este un tip de fals pe care nu îl întâlnesc pentru prima oară. Nu este însă un fals periculos, deoarece detaliile desenului diferă destul de mult faţă de cele ale originalului (marca de 50 bani "Paris" nu este o aşa de mare raritate, un exemplar obliterat pentru comparaţie se poate procura relativ uşor). Ca elemente de comparaţie sunt inscripţiile ROMANIA, 50 B, POSTA, precum şi poziţiile acestora în raport de cadrele cartuşelor respective. Şi desenul efigiei diferă, dacă este studiată cu atenţie.
Blocul din imaginea de mai sus a fost oferit de ID-ul david_graham50, înregistrat în SUA, cu un preţ "bombă" de numai 30 dolari. Părerea mea este că vânzătorul avea cel puţin nişte bănuieli asupra originalităţii piesei, altfel o oferea la un preţ mult mai mare.

Un document istoric deosebit

La licitaţia specializată organizată înaintea Sărbătorilor de către cunoscuta casă David Feldman a fost oferit un document deosebit de important pentru istoria poştală a mai multor ţări, inclusiv pentru cea românească.
Documentul este o mapă de prezentare a imprimeriei britanice Bradbury, Wilkinson & Co. conţinând eseuri reprezentative ale unor mărci poştale din mai multe ţări.
Prezentarea lotului în cauză din catalogul licitaţiei era făcută astfel:

"VERY RARE BRADBURY, WILKINSON & CO SPECIMEN PRESENTATION BOOK
Presentation book by Bradbury, Wilkinson & Co. containing imperf. colour trials and essays of various countries, each perforated "SPECIMEN," including:
- Belgian Congo 1920 airmail set of 4 in issued colours
- British Central Africa "Freedom, Justice, Commerce" revenue stamps
- British East Africa 1890-94 8a in brown
- Chile 1894 1c in brown
- Crete 1905 & 1907 values in unissued colours
- Egypt 1906 5m Sphinx and 10m Bedouins & Camels essays
- Falkland Islands 1898 2s6d in green and 5s in red
- Greece 1913 25l in unissued colours
- Mexico 1899 and 1910 values in unissued colours (16)
- Romania 1906 values in unissued colours (2 with different central design to that issued) and 1906 semi-postal with value
- Salvador 1903 Marozán monument 12c in unissued colour and two fiscals
- Serbia 1915 King Peter & Staff 25p in unissued colour
- Spain 1916 Cervantes issue set of 4 in unissued colours
- Turkey 1914 values (14) plus 2 postage dues in unissued colours
- Specimen dummy stamps depicting Mercury and KGV, and vignettes with Portsmouth Memorial & Portsmouth's Heroes vignette and Milan 1906 Exhibition vignette
A wonderful item for the connoisseur
Estimate: € 10'000 - € 15'000".

Mai jos puteţi admira frumuseţea documentului (click pe imagini pentru mărire).

Eseurile mărcilor româneşti pot fi admirate pe cea de-a treia pagină interioară.
Nu ştiu dacă documentul s-a vândut sau nu (puteţi verifica singuri pe siteul casei de licitaţie).

În cadrul aceleiaşi licitaţii a fost oferit şi un plic clasic elveţian expediat către România:

Plicul, francat cu două mărci tip "Sitzende Helvetia", a fost expediat din Lausanne la Bacău, în ianuarie 1871, via Austria. Pe verso, plicul poartă o ştampilă de sosire Bacău 28 IAN 71. El a fost oferit la preţul de strigare de 500 franci elveţieni.

Eseuri falsificate la uzualele "Ferdinand - cap mic"

Cu puţin timp în urmă, un vânzător a postat pe eBay o ofertă cuprinzând un lot de aşa-zise eseuri ale unor valori din uzualele "Ferdinand - cap mic".
La prima vedere ele arată bine, sunt spectaculoase şi îţi iau ochii repede. Dar dacă tragi bine aer în piept şi îţi propui să o iei mai încet, judecând în acelaşi timp cât se poate de logic, parcă situaţia începe să se schimbe.
Se vedem despre ce este vorba (click pentru mărire):

Lotul din imaginea de mai sus a făcut parte din oferta ID-ului cv366eh de pe eBay, fiind propus la un preţ de 320 dolari (ceea ce mie, personal, mi se pare exagerat de mult, dar preţul poate fi discutabil). Când am văzut lotul, mi-am sfătuit cunoscuţii să nu facă oferte, explicaţiile urmând să vină mai târziu (ceea ce se întâmplă chiar acum).

Să le luăm pe rând.

"Eseul" valorii de 1 leu este realizat  prin copierea unui clişeu uzat. O astfel de uzură la un eseu ar fi total inexplicabilă. Puteţi face comparaţia cu impresiunea unui alt pseudoeseu (pe care l-am avut în mână, voi reveni asupra acestui model mai jos).

Cred că diferenţa este evidentă. Ca o subliniere, toate eseurile cunoscute (şi certificate ca eseuri) de la uzualele Ferdinand (fie ele cap mare sau cap mic) prezintă întotdeauna un tipar foarte curat, cu elementele fine ale desenului bine conturate şi fără nicio ancrasare.

O apariţie curioasă: tipurile de clişeu (respectiv planşele diferite) la valoarea de 2 lei nu au fost contemporane (la confecţionare), existând un interval de timp important între momentele realizării lor. Apariţia într-un "set" cu caracteristici care ar sugera că ar face parte din aceeaşi imprimare nu are nici logică şi nici nu se poate explica din punct de vedere tehnologic.

Aceeaşi problemă de la 2 lei se repetă şi la valoarea de 5 lei.

"Bomboana pe colivă" este pusă însă de aşa-zisul eseu al valorii de 6 lei. Clişeul prezintă caracteristica falsului în dauna filateliştilor realizat pentru toate culorile mărcilor de 6 lei şi cunoscut de filateliştii mai specializaţi sub denumirea de "ROSTA" (din cauza punctului alb de sub bucla literei "P", care dă senzaţia unei litere "R").

Despre aceste pseudo eseuri, cunoscutul expert Eduardo Cohen scria (în lucrarea celebră referitoare la eseurile mărcilor româneşti): "Il ne má pas été possible jusqu´à ce jour d´ecarter certains doutes que j´ai sur l´authenticité de ces essais". Alte piese similare, precum şi piese care au cartuşul valorii gol sunt prezentate pe cunoscuta pagină Romaniastamps.com sealizată de Matts Bluckert (vedeţi textul din subsolul paginii, plus alte patru linkuri.
Din aceste ultime tipuri de ala-zise eseuri am avut posibilitatea să studiez mai multe exemplare, cele din imaginea de mai jos (click pentru mărire):

Ele au tiparul mult mai fin şi îngrijit. Problema este însă că au diferenţe (ce-i drept minore) faţă de oricare din clişeele utilizate la valorile definitive, emise, ale uzualelor.
Concluzionând, dacă despre aceste ultime aşa-zise eseuri am deocamdată reţineri în a le încadra în vreo categorie anume, despre eseurile albastre descrise la început, oferite pe eBay, pot afirma că sunt falsuri.

Eseuri la mărci din emisiunea Bucureşti II

Utilizându-se clişeele realizate (conform bibliografiei cunoscute) la Bucureşti (după matriţele franceze) pentru emisiunea  de mărci uzuale pusă în circlaţie începând cu 1879 (şi cunoscută sub denumirea generică "Bucureşti II") s-au imprimat un număr destul de important de eseuri şi probe de planşă, la toate valorile. Valorile mici ale acestor încercări se găsesc cel mai des pe piaţa filatelică. O bună parte din acestea au fost dantelate numai orizontal, rândurile fiind detaşate ulterior din coli, iar unele exemplare au fost decupate prin tăiere (unicatele devenind dantelate pe laturile orizontale şi nedantelate pe cele verticale). O parte din probe au fost supratipărite cu cuvântul "ANULAT" (cu caractere subţiri cu serife, asemănătoare stilului "Courier").

Cele patru eseuri din imaginea de mai sus au fost oferite luna trecută pe eBay de către un vânzător grec. Alăturarea celor patru unicate m-a făcut să acord o atenţie mai mare supratiparului "ANULAT". La trei din cele patru exemplare, în colţul stâng inferior se poate distinge o porţiune din litera "T" a supratiparului de pe coloana din stânga pieselor în cauză (decupată). Poziţia (sau mai degrabă unghiul diagonalei) sub care sunt aliniate supratiparele mă face să cred că (cel puţin în cazul acestor piese) acest supratipar a fost aplicat concomitent pe mai multe mărci, poate chiar pe toată planşa.
Din câte ştiu, acest detaliu nu este semnalat până acum.
Lotul format din cele patru eseuri a fost oferit la preţul de 80 dolari, dar nu a fost vândut.

Reproducere a unei probe de la Expoziţia Generală

Acum vreo săptămână, un prieten m-a făcut atent asupra piesei din imaginea de mai jos (click pentru mărire), oferită de către un colecţionar străin pe eBay pentru o sumă nesemnificativă.

Aşa-zisul eseu (chiar şi proprietarul se întreba ce poate să fie) a ajuns cu greutate la preţul de 20 dolari, după 18 biduri. Ceea ce se poate vedea fără prea mare efort, examinând această piesă, este că marginile late ale ştraifului indică posibilitatea ca reproducerea să fi fost executată chiar aşa, sub forma acestui ştraif. Este interesant faptul că deşi cadrele de culoare portocaliu sunt aliniate, centrele de culoare brun nu mai sunt, ceea ce mă face să deduc că impresiunea cadrului s-a efectuat cu o placă mică de patru clişee, iar centrul s-a aplicat ulterior cu ajutorul unui clişeu singular. Este evident decalajul la imaginea din stânga, la care centrul pare deplasat spre stânga, în timp ce restul celor trei clişee are centrul aplicat mult mai centrat, dar tot cu mici diferenţe de poziţionare unul faţă de celălalt.

Pentru a putea examina mai bine reproducerea, puteţi privi detaliul de mai sus. Dacă se face o comparaţie cu o marcă dantelată, obişnuită, atunci diferenţele faţă de clişeele originale, definitive (al cadrului şi al centrului), atunci se pot distinge numeroase diferenţe, dacă se dă dovadă de puţină atenţie.

Mai sus aveţi imaginea unei mărci originale, care are o fineţe mult mai accentuată a detaliilor.

Ca o coincidenţă, în ultimul număr al revistei "Studii filatelice braşovene" (nr. 3 [28]/2013), la pag. 3-12, colegul nostru Victor Iordache continuă serialul dedicat eseurilor şi probelor mărcilor româneşti taman cu cele aparţinând emisiunii Expoziţia Generală din 1906. Desigur, jucăria de mai sus nu are cum să figureze printre eseurile cunoscute şi atestate drept originale.