Am primit de la cititori

În urma ultimului episod al serialului "Despre metodica studiului" am primit mai multe mesaje pe mail de la cititori. Doresc să le mulţumesc tuturor pentru implicare şi pentru sugestiile pe care mi le-au trimis.
M-am oprit asupra mesajului pe care mi l-a trimis dl. Alexandru Munteanu din Germania. Domnia sa mi-a sugerat structura unuia dintre volumele pe care şi l-ar fi dorit să-l ţină în mână (şi pe care, mărturisesc, şi mie mi-ar fi plăcut să-l am în egală măsură). Cu unele corescturi care ţin de diacritice, redau mesajul primit.

"Nu sunt în postura să fac sugestii, dar vă scriu cum mi-aş dori să am în mâini o carte (monografie, catalog specializat - numele e mai puţin important) care să trateze această perioadă în mod unitar ca un capitol sau un volum într-o lucrare mai amplă.

Această perioadă a României, cuprinsă într-un tinp aşa de scurt (perioada de domnie a regelui Ferdinand) mie mi se pare a fi ceea mai complexă şi bogată în  evenimente istorice şi, respectiv, la fel şi în istoria sa poştală.   

1.Perioada de neutralitate:
      1.1. - emisiuni de m.p. şi cărţi poştale, m.p de ajutor, m.p."taxa de plată", etc.;
      1.2. - istoria poştală; tarife,circulaţii, cenzură etc.
2. Perioada de razboi:
      2.1. - campania în Transilvania (cu toata istoria ei poştală);
      2.2. - Retragerrea în Moldova;
      2.3. - Emisiuni de m.p. şi cărţi poştale;
      2.4. - istoria poştală, organizarea poştei, circulaţii, cenzură... etc.;
      2.5. - Poştele în teritoriile  Romaniei ocupate de armatele străine;
          2.5.1. - Poşta de ocup. germană (organizare, emisiuni de m.p. cenzura etc.;
          2.5.2. - Poşta de ocup. austriacă (cu totul, ca şi la poşta germană);
          2.5.3. - Poşta de ocup. bulgară (cu totul, ca la 2.5.2);
          2.5.4. - Poşta de ocupaţie turcă (idem ca la 2.5.1.);
          2.5.5. - poşta de ocup. ungară  (idem ca la 2.5.1.);
3. Poşta în perioada de reîntregire a teritorului Romaniei:
      3.1. - Poşta în Basarabia (cuprinzind totul: organizare, circulaţii, cenzura etc.).
      3.2. - Poşta în Bucovina (cu totul, ca la 3.1.);
      3.3. - Poşta de tranziţie în Ardeal (organizare, folosirea m.p., a c. poştale şi a altor formulare maghiare, m.p. provizorii "Cluj", "Oradea", cenzura etc.;
      3.4. Poşta în Banat (ca şi la 3.3.);
      3.5. Poşta română în teritoriile vremelnic ocupate de armata română;
          3.5.1. - Poşta oc. rom. în Pocuţia (cu totul: organizare... etc.);
          3.5.2. - Poşta de ocupaţie în Ungaria (cu totul, idem 3.5.1.);
4. Poşta română pe teritoriul României reîntregite:
      4.1. - organizare;
      4.2. - Emisii de mărci poştale, incluciv "Taxa de plata" etc., cărţi poştale, mandare etc.;
      4.3. - Tarife şi circulaţii etc., etc.

Desigur, cartea pe care mi-o doresc ar trebui să conţină un capitol separat (5), care să facă o catalogare a mărcilor poştale şi a efectelor emise în această perioadă, cu date de emisiune si de scoatere din circulatie, hârtie, dantelare, erori, varietăţi etc.".

Partea de istorie poştală este deosebit de ispititoare, în această structură, dar pentru ca o asemenea lucrare să prindă contur ar trebui preluate (ori copiate) numeroase studii care au fost publicate deja în literatură, atât în ţară, cât şi în străinătate. Mie mi-ar plăcea aşa ceva, dar există unele limitări impuse de protecţia drepturilor de autor şi nu pot fi copiate (ori rescrise) anumite studii.
Ceea ce am însă de gând să fac (şi asta este contribuţia personală) este să rescriu catalogarea specializată a emisiunilor de mărci din perioada în discuţie, deoarece nivelul de studiu actual este cu mult superior celui atins în lucrările publicate deja.
Desigur, idei şi propuneri mai pot fi şi mulţumesc anticipat pentru acestea, aşa cum îi mulţumesc foarte mult şi dlui Munteanu.
Problema este să găsim şi cel mai potrivit colectiv de autori şi consultanţi pentru astfel de lucrare.

Puţină relaxare de duminică: recunoaşteţi falsurile

Nu de puţine ori se întâmplă ca emisiunile mai rare să se întâlnească falsificate ori integral, ori parţial atât prin colecţii, cât şi în cadrul licitaţiilor online.
Una dintre emisiunile falsificate mai mult este şi cea cunoscută şi sub numele de "Efigii", pusă în circulaţie în 1903 (cu o întârziere de vreo trei ani faţă de data stabilită iniţial) pentru a se marca darea în folosinţă a noului local al Poştei, o clădire emblematică a Capitalei (actualul sediu al Muzeului Naţional de Istorie din Bucureşti, de pe Calea Victoriei, vizavi de CEC-ul mare).
Realizarea falsurilor nu a fost prea reuşită, aceasta şi datorită condiţiilor deosebite de imprimare, executată în Franţa (în gravură, sau taille-douce, cum i se mai spune). Falsurile au fost realizate datorită rarităţii valorilor mari ale emisiunii (la data punerii în circulaţie, cererea din partea colecţionarilor a depăşit net tirajul de 25.000 de serii puse în vânzare, chiar dacă nominalul era unul înrobitor pentru acea dată).

Falsurile nu se întâlnesc prea rar. Cel puţin pentru valoarea mare (5 lei, "cheia" emisiunii) apreciez că în prezent pe piaţa filatelică circulă mai multe falsuri decât originale.
Cu vreo patru sau cinci săptămâni în urmă, s-a întâmplat ca pe eBay să fie oferite două loturi, serii obliterate. La data respectivă, văzându-le, mi-a venit ideea unui exerciţiu practic deoarece se pretează la aşa ceva. Iar astăzi, pentru că am avut ceva timp la dispoziţie, am prelucrat imaginile pentru a vi le prezenta. Întrebarea exerciţiului: care mărci sunt falsificate şi prin ce se recunosc ele?
Subiectul a mai fost abordat în articolele mai vechi de mai multe ori. Cine a fost un cititor constant nu ar trebui să aibă vreo problemă în recunoaşterea falsurilor.

Să vedem şi loturile. Pentru a vă veni în ajutor, am prelucrat separat imaginea fiecărei mărci.

Lotul nr. 1

Lotul nr. 2

Cine doreşte să împărtăşească din observaţiile sale şi celorlalţi cititori poate utiliza cu încredere formularul de comentarii de mai jos.
Succes!

Ce anume vi se pare mai interesant la acest lot?

Aş fi dorit ca pentru această zi (vineri, 13 - sau "ceasul negru - pisica 13", cum o denumeşte un amic) să scriu altceva. Am avut însă o săptămână nu prea fericită şi nici nu mă simt în apele mele. De aceea, până duminică vă las să vă măsuraţi singuri puterile cu lotul de clasice litografiate de mai jos. Ce vi se pare mai interesant la piesele care îl compun? (click pentru mărire).

Cele nouă mărci au fost recent vândute pe un portal online cu 43 dolari (fără cheltuielile aferente), după 15 biduri.
Vă doresc succes!

Recunoaşteţi varietăţile

Recent a fost vândut pe un portal online un lot de câteva clasice româneşti litografiate. Lotul a fost unul slăbuţ, în opinia mea, cu toate că a avut şi câte ceva interesant. El arăta cam aşa:

După cum se poate vedea, calitatea mărcilor nu a fost una deosebită, dimpotrivă, fiind câteva aproape distruse. Partea interesantă era dacă le studiai cu atenţie ceva mai mare, deoarece ai fi putut vedea lucruri mai interesante. Lotul a fost vândut cu 21 dolari, după 4 biduri.
Am să înşir imaginile la o dimensiune mai mare.

Uitaţi-vă la ele şi spuneţi ce aţi constatat. Aţi identificat vreo varietate?
Vă doresc succes!

Un exerciţiu practic, pentru cei dispuşi să înveţe

Zilele trecute, un colecţionar (sau negustor) din Turcia a vândut pe eBay un lot de 9 piese "Principatele Unite". Lotul cu pricina arăta cam aşa:

Cele nouă piese au fost toate neuzate. Lotul cu pricina a fost vândut cu 56 dolari, după 28 biduri. Cine l-a luat, să se bucure de el! Numai că lotul are probleme, în sensul că numai o parte a pieselor erau originale. Cine s-a străduit până acum să identifice corect microsemnele originalelor n-ar trebui să întâmpine nicio dificultate în a descoperi care piese sunt originale şi care nu.
Eu nu vă voi spune nimic, dar vă las la dispoziţie formularul de comentarii, pentru a vă scrie părerea şi a o argumenta. În plus, am prelucrat imaginile celor nouă piese astfel încât să puteţi vedea în mod facil caracteristicile lor.
Chiar sunt curios să vă citesc părerile..    :D

Piesa 1

Piesa 2

Piesa 3

Piesa 4

Piesa 5

Piesa 6

Piesa 7

Piesa 8

Piesa 9

În final, aş fi curios să vă aflu părerea şi asupra preţului realizat: a fost el unul corect, a ofst prea mare, sau a fost un preţ avantajos pentru cumpărător. Puteţi argumenta de ce?

Succes!

UPDATE

Răspunsul îl găsiţi aici.

Am stat la taclale cu câţiva cititori

În ultimele luni, chiar dacă pe blog numărul comentariilor s-a împuţinat, port o corespondenţă din ce în ce mai abundentă pe mail cu mulţi cititori. Pentru că mi s-au pus o serie de întrebări în repetate rânduri, m-am gândit că poate n-ar strica să vă relatez cele mai frecvente probleme care îi frământă pe colecţionarii noştri.

De ce nu se publică pe internet o listă de preţuri?

În principiu, o listă de preţuri este realizată de un comerciant. În Occident şi peste Ocean se obişnuieşte ca lista de preţuri să cuprindă pe de o parte preţurile pentru mărfurile pe care le are negustorul în stoc la data ofertei, iar pe de altă parte lista de achiziţii, cu alte preţuri.
Negustorii îşi modifică periodic atât preţurile de vânzare, cât şi preţurile de achiziţie, în funcţie de propriile nevoi şi interese. Fiind o piaţă liberă, fiecare se orientează conform propriei politici, dar şi în funcţie de "moda" momentului.
În România, din păcate nu prea există negustori (cel puţin oficial). Singura firmă care are o listă "oficială" este Romfilatelia. De ce nu o publică pe internet? Pentru că nu ar mai vinde varianta tipărită.

Cum pot să aflu cât mai exact preţurile mărcilor poştale?

Aşa ceva este o utopie! Nu există preţuri fixe. Preţurile sunt realizate pe piaţa liberă, nu mai este ca la piaţa de legume, pe vremuri, când era un "mercurial oficial".
Chiar şi preţurile din cataloagele internaţionale sunt doar orientative. Preţul real al fiecărei piese depinde în măsură aproape egală de calitatea ei, dar şi de existenţa unei persoane interesate să achiziţioneze aşa ceva.

De ce nu se publică un catalog românesc?

Pentru că nu plăteşte nimeni editarea şi imprimarea lui. Un catalog color cam cu o mie de pagini, tipărit color în circa 1.500-2.000 de exemplare costă (numai tiparul) câteva zeci de mii de euro (mă rog, echivalentul în lei). Trebuie să fie cineva care să dispună de acei bani şi să mai şi fie interesat de acest domeniu.
Chestia cu datul banilor prin subscriere nu ţine pentru o lucrare de o asemenea anvergură. Preţul final poate ajunge la 200-300 RON, poate chiar mai mult. Din experienţă pot spune că atunci când este vorba de lieratură, colecţionarii sunt printre cei mai zgârciţi oameni.

De unde se pot cumpăra cataloagele străine?

De la editurile care le şi comercializează. Căutaţi pe internet, se pot face comenzi online dacă aveţi o carte de credit/debit valabilă şi sumele necesare.

De ce nu vin în România negustori serioşi din străinătate?

La întrebarea asta m-a pufnit râsul, trebuie să recunosc. De venit, mai vin unii, dar cu seriozitatea stau mai prost. Dar dacă e vorba de casele renumite, ei bine - există mai multe motive:
- nu prea au ce cumpăra de aici; cât de vândut, românii sunt destul de săraci încât nu-şi pot permite să-şi cumpere un catalog Michel, nu mai vorbesc de achiziţii cu preţuri mai răsărite;
- există o teribilă instabilitate fiscală, de care străinii fug rupând pământul; dacă nu reuşesc să-şi facă un plan de afaceri pentru minimum trei ani, ei consideră că pird timpul de pomană;
- legislaţia românească privind comerţul cu mărci poştale nu este armonizată cu cea existentă în UE, este foarte restrictivă, trebui luate mult prea multe aprobări şi autorizaţii şi mai trebuie plătite şi taxe (fondul monumentelor) care nu există decât aici, nu şi în altă parte (în afara taxelor şi impozitelor pe care le datorează orice firmă).

De ce nu vrea nimeni mărci poştale româneşti din anii '70-'80?

Pentru că s-au tipărit în tiraje mari care nu au fost utilizate în circuitul poştal şi astăzi se găsesc aproape la discreţie (cu câteva excepţii), la orice oră. Poşta a avut o politică păguboasă de emisiune în acei ani, care astăzi se răsfrânge asupra celor care le-au cumpărat atunci produsele.

Cum pot face bani din timbre?

Simplu! Trebuie să ai bani pentru asta.
Nu se pot face colecţii valoroase peste noapte şi fără investiţii serioase. Banii se pot genera din efectuarea "cu cap" a investiţiilor.
Sau să primeşti o moştenire (dar nu de acum 50 de ani, ci de acum o sută!)

Dacă mai aveţi întrebări, folosiţi formularul de comentarii de mai jos.