Despre metodica studiului (34)

Episoadele anterioare pot fi citite aici: episodul 1, episodul 2, episodul 3, episodul 4, episodul 5, episodul 6, episodul 7, episodul 8, episodul 9, episodul 10, episodul 11., episodul 12., episodul 13, episodul 14, episodul 15, episodul 16, episodul 17, episodul 18, episodul 19, episodul 20, episodul 21., episodul 22, episodul 23, episodul 24, episodul 25, episodul 26, episodul 27, episodul 28, episodul 29, episodul 30, episodul 31, episodul 32, episodul 33.

Construcţia planşelor la marca uzuală de 1 leu Ferdinand "cap mic"

Subiectul mă preocupă de mult timp, pentru că am sesizat existenţa unor clişee nealiniate faţă de rândul/coloana din care fac parte. Aceste clişee cu decalaje le-am semnalat şi pe blog, prima oară în 2012, aici (mergeţi mai în josul paginii), avansând ideea că este posibil să întâlnim clişee care au fost înlocuite în planşă. Ulterior, în 2015, am revenit asupra subiectului (aici), punând în discuţie un ştraif orizontal conţinând un clişeu deplasat.

Mai recent am fost provocat de o cunoştinţă să îmi spun punctul de vedere asupra planşelor mărci de 1 leu. Aşa că am scos "la lumină" un stoc de mărci de 1 leu în perechi, ştraifuri şi blocuri, cu scopul de a le verifica şi a vedea dacă mai întâlnesc astfel de variaţii în construcţia planşelor.

Acesta este o parte a stocului de mărci de 1 leu, cu care am început verificarea. Primele operaţii de sortare au urmărit clasificarea pe tipuri de clişee, respectiv pe danteluri la fiecare tip. Nu mi-am propus să fac o cercetare exhaustivă a întregii cantităţi de mărci deoarece pe lista de priorităţi stau alte emisiuni. Cu toate acestea tot am reuşit să identific trei grupe principale de neconformităţi.

Ce am urmărit

La sortarea pe tipuri de clişeu şi pe danteluri am urmărit existenţa:
- clişeelor deplasate faţă de rândul/coloana lor;
- apaiţia unor capete de cui utilizate la fixarea blocurilor de zinc pe suporţii de lemn;
- apariţia unor semne marginale ale clişeelor.

Prima concluzie

Nu am identificat perechi mixte cu tipuri diferite (dar nu exclud în continuare existenţa lor), poate că materialul de studiu de care dispun este (încă) insuficient (deşi este vorba de peste 2.000 de exemplare în perechi, ştraifuri şi blocuri). Aşa că voi continua căutarea. Acelaşi lucru îi invit să-l facă şi cititorii pasionaţi de studiul uzualelor Ferdinand, cine ştie de unde sare iepurele.

Nu cred că ar trebui scăpat din vedere posibila legătură dintre neconformităţile menţionate mai sus.

Capete de cui

La fiecare neconformitate voi prezenta piesele martor, descriind fiecare piesă în parte. Puteţi face click pe imagini pentru mărire (sau le puteţi descărca pe propriul calculator, pentru o examinare la o scară mai bună. Posesorilor de telefoane le recomand să apeleze la un desktop sau un laptop, mai potrivite decât ecranul în miniatură al smartphone-ului.

1 leu violet negricios tipul I, dantelat A, cu cap de cui între cele două clişee, la nivelul cartuşului valorii. Ancrasarea în partea inferioară a clişeelor poate indica fptul că ele provin ori din ultimul rând de jos al colii, ori din marginea inferioară a unui bloc de 25 clişee.

1 leu violet tipul I dantelat A. Sunt vizibile două capete de cui pe marginea superioară a ştraifului, unul între clişeele 2-3, iar celălalt în colţul drept superior al mărcii 4. La acest ştraif nu apar clişee deplasate.

1 leu violet-lila tipul I, dantelat K. Apare un cap de cui deasupra literei R din ROMANIA la marca din stânga. Clişeele sunt aliniate, fără deplasări.

1 leu lila tipul I dantelat K. Pe marginea superioară apar două capete de cui, unul deasupra mărcilor 1-2 şi celălalt deasupra mărcilor 2-3. Amprenta primului cap de cui seamănă cu cea de pe ştraiful de patru mărci de mai sus, cea din colţul drept. Aşadar ar exista mai multe capete de cui pe acelaşi rând.

Semne marginale

Aceste amprente pot apărea din cauza planicităţii defectuoase a formei de tipar. Ele pot indica posibila poziţie marginală a rândului/coloanei.

1 leu violet tipul I, dantelat K. Deasupra celor două clişee sunt vizibile amprentele marginii formei de tipar. La această pereche se înregistrează şi o uşoară deplasare în sus a clişeului din dreapta.

1 leu lila tipul I, dantelat K. Dacă măriţi imaginea puteţi vedea semnele marginale deasupra clişeelor 3, 4 şi 5, ultimul clişeu fiind şi deplasat uşor în sus faţă de celelalte clişee din straif.

Clişee deplasate

La această categorie numărul de piese identificate este mult mai mare. Deplasările ar putea fi încadrate în două grupe: sesizabilă cu ochiul liber, respectiv deplasare marcată (ultima indicând în mod aproape cert o intervenţie făcută asupra formei de tipar).

1 leu lila tipul I, dantelat A. Clişeul din dreapta este uşor deplasat în sus. Perechea poate proveni de pe marginile a două blocuri de câte 25 clişee.

1 leu lila tipul I, dantelat A. Clişeele 2 şi 3 sunt uşor deplasate în jos faţă de clişeele 1 şi 4. Nu apar capete de cui sau semne marginale.

1 leu lila-violet tipul I, dantelat A. Clişeul nr. 2 este deplasat în sus faţă de restul clişeelor din rând, el fiind în acelaşi uşor înclinat spre stânga. Nu apar capete de cui, dar înclinarea clişeului (nefirească la multiplicarea galvanică) poate indica o intervenţie asupra formei de tipar.

Pentru acelaşi ştraif am mai făcut o imagine la care am aşezat linii orizontale întrerupte sus şi jos, astfel încât deplasarea clişeului să fie mai uşor de observat.

1 leu violet tipul I, dantelat K. Clişeul din stânga este deplasat în sus. Nu apar capete de cui.

1 leu violet-brun tipul I, dantelat K. Deplasare similară a clişeului din stânga, ca la perechea precedentă. Nu există miscrosemne care să indice că este vorba despre aceleaşi clişee.

1 leu lila tipul I, dantelat K. Deplasare în sus a clişeului din stânga, care este uşor înclinat spre stânga.

Idem, deplasare şi înclinare similare ale clişeului din stânga cu cele de la perechea precedentă, dar în mod cert nu este vorba despre aceleaşi poziţii din blocul de clişee, deoarece la a doua pereche distanţa dintre clişee este vizibil mai mare.

1 leu lila-violet tipul I, dantelat K. Clişeul 3 este uşor deplasat în jos, concomitent cu apariţi mai multor semne de capete de cui, astfel (click pe imagine pentru mărire):
- în marginea superioară, între clişeele 1 şi 2;
- între clişeele 1 şi 2, unul (mai greu sesizabil) la nivelul goarnei de sus, iar celălalt la nivelul cartuşului valorii (parţial acoperit de ştampilă);
- între clişeele 2 şi 3, la nivelul cartşului valorii;
- pe marginea dreaptă a clişeului 3, la mijlocul cadrului cu afectare uşoară a integrităţii acestuia.

1 leu lila tipul I, dantelat K. Deplasare majoră în sus a clişeului 3, care este în acelaşi timp şi mult mai apropiat de clişeul 2 (sunt evidente spaţiile inegale dintre clişee). Orice deplasare majoră este rară (dar acest lucru nu înseamnă că bişniţ-menii autohtoni pot cere cine ştie ce sumă neobrăzată pe "marea eroare" pe care tocmai acum au "descoperit-o"). Vezi şi semnalările de la linkurile puse la începutul articolului.

Idem, decalare a clişeului 3 similară cu cea de la ştraiful precedent, părând a fi din aceeaşi poziţie a blocului cu clişee.

1 leu lila maroniu tipul I, dantelat K. Clişeul 2 este uşor deplasat în sus şi totodată înclinat spre stânga faţă de celelalte două clişee.

În colţul stâng inferior al mărcii 1 apare amprenta unui cap de cui, iar în cartşul valorii apar două linii orizontale albe, scurte, la baza literei E din LEU.

1 leu lila-violet tipul I, dantelat K. Aceasta este o piesă interesantă: din cauza dantelurii descentrate sunt vizibile cadrele mărcilor din rândul de sus, cu o excepţie însă: cel al mărcii din mijloc, care nu se vede datorită deplasării clişeului în sus (puţin probabil sp existevreun câmp orb în componenţa colii). În colţul drept superior al clişeului 1 este vizibil un cap de cui.

1 leu lila-violet tipul I, dantelat K. Deplasare vizibilă în sus a clişeului 4, concomitent cu apariţia unui cap de cui sub clişeul 1, în dreptul cartuşului valorii.

1 leu lila tipul I, dantelat K. Clişeul 2 este deplasat în sus. Nu apar capete de cui.

Surpriza...

Vine de la o pereche din marca de 1 leu lila tipul II (cuvântul LEU plasat spre dreapta în cartuşul valorii). Clişeul 2 este foarte uşor deplasat în sus, iat în colţul stâng superior al clişeului 1 este vizibil un cap de cui.
Este surpriză pentru că la planşa tipului II nu am întâlnit prea des amprente ale capetelor de cui, şi nici deplasări marcante ale clişeelor.

Concluzia finală

Este o certitudine că asupra planşei mărcii de 1 leu tipul I s-au făcut intervenţii, înlocuindu-se unele clişee (altfel decuparea acestora nu ar fi avut niciun sens). Este posibil să se fi înlocuit unele clişee cu defecte, apelându-se la acest procedeu pentru a nu se confecţiona integral blocul cu clişee. Pe lângă erorile semnalate în articolul precedent de pe blog mai există de exemplu o eroare pe care am văzut-o cu mulţi ani în urmă: Ferdinand "fără nas". Este posibil ca deteriorarea clişeului să fi fost făcută intenţionat, el fiind probabil înlocuit imediat după ce defectul a fost observat (eroarea este foarte rară în opinia mea, nu am văzut-o decât de două ori în activitatea mea, fiindu-mi semnalată încă de câteva ori fără să le văd concret).

Problema este că nu sunt convins că nu există perechi mixte cu tipuri diferite la marca de 1 leu. Circulaţie poştală a acestei valori este foarte interesantă, cererea de la oficii fiind mare (în mod sigur este valoarea cu cel mai mare tiraj dintre toate valorile Ferdinand "cap mic"). Dacă mai ţinem cont şi de durata de viaţă a unei forme de tipar, este mai mult decât probabil că au existat reconfecţionări repetate ale plăcilor de zinc.

© 2019. Preluarea prezentului articol sau a oricărei imagini se poate face numai pe baza unui acord scris încheiat cu autorul.

Uzuale Ferdinand "cap mic": trei erori care ridică probleme

În urmă cu câteva zile, un prieten apropiat m-a întrebat dacă am eroarea de la Ferdinand "cu cep la 1". Plecând de aici m-am şi decis să atrag atenţia asupra unei probleme care pare nestudiată de colecţionarii care sunt atraşi de această emisiune de uzuale.

Deşi aceeaşi problemă este specifică mai multor erori de la diverse valori ale uzualelor Ferdinand, m-am oprit la cele trei descrise mai jos pentru că sunt mai populare şi mai dorite de colecţionarii specializaţi. Să vedem care sunt ele.

50 bani galben-portocaliu dantelat K (pieptene) 13½×13¾, tipul I (CMPR 1974 pag. 187, click pe imagine pentru mărire): eroare catalogată în lucrarea menţionată la pag. 185, sub nr. 373d.1. Eroarea pare să aibă două stadii, la unul dintre ele apărând afectate şi literele NI din BANI (în cartuşul valorii nominale).

Aceeaşi eroare într-un bloc de patru mărci (la marca din stânga, sus, click pe imagine pentru mărire). Acesta ar fi celălalt stadiu al erorii, la care literele NI din BANi sunt neafectate, dar apare în plus faţă de celălalt stadiu o deteriorare a clişeului în colţul stând inferior.

Cifra 1 "cu cep" la marca de 1 leu tipul I (CMPR 1974 pag. 187). Eroarea este catalogată sub nr. 369a.1.

Eroarea la o marcă dantelată A 13½.

Aceeaşi eroare la o marcă dantelată D 13½×11½.

Eroarea "RQMANIA" la marca de 1 leu tipul I. Necatalogată în CMPR 1974, dar cunoscută colecţionarilor specializaţi.

Eroarea la o marcă dantelată A 13½.

Aceeaşi eroare la o marcă dantelată D 13½×11½.

Care sunt problemele ridicate de aceste trei erori?

Colecţionarii care au avut ocazia să cerceteze un număr semnificativ de mărci pentru a identifica erori şi varietăţi ştiu că proporţia dintre numărul de exemplare cu erori descoperite, raportat la numărul total de exemplare verificate constituie un indiciu al rarităţii acestora, dar mai poate ridica şi o altă problemă la care se pare că nu s-a mai gândit nimeni (mă rog, nu în corelaţie cu aceste erori).

Aceste uzuale au fost imprimate în tipar înalt, în coli de tipar de câte 200 de exemplare (20×10 fără spaţii/punţi), care au fost distribuite la vânzare în jumătăţi de câte 100 de mărci, îndepărtându-li-se marginile de coală.  Atunci când o eroare (defect la clişeul unei mărci) este prezentă la întregul tiraj al mărcii respective, paritatea dintre exemplarele cu eroare şi totalul exemplarelor ar trebui să fie (logic) de 1/200. Dar acest lucru nu se întâmplă în realitate la niciuna dintre cele trei erori descrise mai sus.

Din propria experienţă ştiu că raportul amintit este cu mult, cu foarte mult mai mic. Dacă erorile de la marca de 1 leu au fost identificate una la aproximativ 5.000-6.000 exemplare cercetate, eroarea de la 50 bani apare şi mai rar, la mai puţin de una la 10.000 exemplare (să ne înţelegem, este vorba numai de tipurile I de la cele două valori, nu de numărul total al exemplarelor indiferent de tip).

Ce concluzie se poate trage din cifrele de mai sus? Erorile nu au apărut la întregul tiraj al tipurilor respective, finnd identificate şi îndepărtate din planşele de tipar. Ca paranteză, defectele clişeelor care generează astfel de erori sunt mai uşor de identificat pe planşele de tipar decât la colile de mărci (amănuntul este cunoscut de cei care au avut tangenţă cu tipografiile/tiparul înalt). Aici apar două posibilităţi (teoretic vorbind): ori s-a înlocuit blocul de zinc de 25 de clişee care a fost afectat de defectul fizic, ori s-au confecţionat din nou toate blocurile de zinc ale formei (planşei) de tipar.

Din acest punct de vedere cercetătorii noştri sunt corigenţi, neexistând niciun studiu care să scoată în evidenţă compunerea planşelor la cele două mărci.

Diferenţa dintre preobliterate şi obliterate de complezenţă

Întrebarea referitoare la această problemă (sau definiţie, cum vreţi să o consideraţi) mi-a fost pusă de câteva ori de cititori, precum şi de colaboratori. Deşi am răspuns de fiecare dată, nu am avut la îndemână exemplele potrivite.

După ce am mai sortat din imaginile strânse în decursul anilor am dat peste fotografia de mai jos care mai că vorbeşte singură, cu condiţia ca cel care se uită la ea să înţeleagă ceea ce vede (click pentru mărire).

Cele două coli ale emisiunii Sateliţi artificiali sunt ambele ştampilate, dar în condiţii diferite.

Coala albastră din stânga are ştampilele pretipărite. Acest sistem eu îl denumesc preobliterare şi în opinia mea într-un viitor catalog specializat ar trebui catalogat separat de mărcile care poartă o ştampilă aplicată în circuitul poştal normal.

Coala din dreapta a fost - spre deosebire de cealaltă - ştampilată manual, cu un ştemplu asemănător celor utilizate de oficiile poştale. Eu denumesc această operaţiune drept ştampilare de complezenţă, trebuind de asemenea să fie catalogată separat.

Despre metodica studiului (33)

Episoadele anterioare pot fi citite aici: episodul 1, episodul 2, episodul 3, episodul 4, episodul 5, episodul 6, episodul 7, episodul 8, episodul 9, episodul 10, episodul 11., episodul 12., episodul 13, episodul 14, episodul 15, episodul 16, episodul 17, episodul 18, episodul 19, episodul 20, episodul 21., episodul 22, episodul 23, episodul 24, episodul 25, episodul 26, episodul 27, episodul 28, episodul 29, episodul 30, episodul 31, episodul 32.

Un microsemn ignorat de 146 de ani

De o vreme m-am hotărât să îmi pun ordine în mărcile postclasice adunate timp de mulţi ani, să le cataloghez din nou (după o primă sortare făcută demult) şi să le scanez integral, pentru a putea verifica toate caracteristicile clişeelor (pentru că m-a cam lăsat vederea şi nu mai pot distinge totul cu proprii ochi). Iar surprizele n-au încetat să apară, pentru că am găsit multe erori pe care nu le văzusem prima oară când am sortat mărcile. Şi în plus faţă de acestea, am identificat un microsemn care apare atât la mărcile emisiunii Paris de 5 bani, cât şi la aceeaşi marcă din emisiunea Bucureşti I.

Am făcut o scurtă trecere în vedere a bibliotecii mele digitale şi am selecţionat un număr de piese care ilustrează microsemnul nou descoperit. Puteţi face click pe imagini pentru mărire, pentru a vizualiza mai bine mărcile.

Atrag atenţia că acest microsemn nu reprezintă o eroare, aşadar ar fi nepotrivit ca biznizman-ii care mai urmăresc blogul să "plaseze" pe vreun portal de licitaţii "imensa eroare". N-ar fi decât o înşelătorie ordinară.

Prezenţa mirosemnului este vizibilă la tiparele clare şi curate ale mărcii de 5 bani Paris. În totalul mărcilor cercetate am identificat însă (rar) şi exemplare la care acesta se prezintă sub o formă slabă (dar rămâne vizibil la marca scanată cu o rezoluţie de 1.200 dpi).
Microsemnul apare în continuare la marea majoritate a mărcilor de 5 bani Bucureşti I, de-a lungul întregului tiraj (pe toate nuanţele şi dantelurile). Există însă şi exemplare imprimate defectuos, care nu mai prezintă microsemnul, dar consider că de vină este tiparul dezlânat ori prea ancrasat.

Microsemnul constă în prezenta unui mic punct de culoare situat între cadrele orizontale superioare (exterior şi interior), la stânga literei R din ROMANIA.

Microsemnul apare chiar de la decupajele  mărcii de 5 bani  Paris (click pe imagine, urmăriţi săgeţile de culoare roşie).

Apariţia microsemnului într-un bloc neuzat de patru mărci Paris (click pentru mărire).

Microsemnul la mărcile unui bloc nedantelat de şase exemplare Paris (click pentru mărire).

Microsemnul la un ştraif circulat de 5 bani Paris (click pentru mărire).

Microsemnul la mărcile Paris de un fragment (ştraif de cinci mărci, plus un unicat) (click pentru mărire).

Microsemnul la o pereche neuzată de 5 bani Bucureşti I dt. 11 (B1) (click pentru mărire).

Microsemnul la mărcile unui bloc circulat de patru exemplare Bucureşti I, dt. 11 (B1).

Microsemnul la o marcă dt. 11 (B1) de pe un fragment (click pentru mărire).

Microsemnul la mărcile unui ştraif de trei exemplare dantelate 11 (B1) de pe un fragment de scrisoare (click pentru mărire).

Microsemnul la un ştraif circulat de patru exemplare Bucureşti I dantelate 13½ (A) (click pentru mărire).

Microsemnul este prezent pe ambele feţe la un exemplar de 5 bani Bucureşti I dantelat 13½ (A), imprimat recto-verso (click pentru mărire).

Cred că această prezentare este suficient de cuprinzătoare pentru demonstraţia propusă.

© 2011-2018 Max Peter. Preluarea acestui material nu se poate face decât după încheierea unui acord prealabil în formă scrisă.

O descoperire extrem de interesantă

Problema confecţionării formelor de tipar la mărcile imprimate în tipografie (a planşelor, mai pe înţelesul filateliştilor) nu a fost niciodată un subiect de discuţie pe la noi, fiind total desconsiderată.
Care este importanţa ei? Una mare, deoarece ea permite cercetătorului (sau colecţionarului de "tradiţională") să exploreze o zonă în care apar piese foarte rare, cu unele combinaţii foarte frumoase. Din nefericire, lipsa oricărui studiu la emisiunile româneşti care se pretează la aşa ceva nu a permis realizarea unei scale a rarităţii varietăţilor din această categorie (previn cititorii să nu se lase înşelaţi de bişniţmanii cre oferă online la preţuri neruşinate piese de genul celor semnalate pe acest blog).

Emisiunile care se pretează la studierea modului de confecţionare a planşelor se întind pe o perioadă destul de mare: de la emisiunile Paris-Bucureşti, trecând apoi la toate celelalte emisiuni postclasice (Perle, Vulturi, Cifra în patru colţuri, 25 ani de domnie, Spic de grâu), ajungând apoi la Carol I tipografiate din 1909 (plus toate mărcile cu acest model care au fost supratipărite între 1915 şi 1918), uzualele Moldova (valorile tipografiate), uzualele Ferdinand (ambele modele), uzualele Mihai copil (valorile tipografiate etc. Tot din această categorie fac parte emisiunile "de la coada catalogului": Taxele de plată format mare, brune şi verzi, restul taxelor de plată format mic cu cifra în oval din perioada 1911-1934, taxele de plată tip Coroana şi cele duble Mihai, timbrele de ajutor din 1916 şi 1918 şi timbrele de asistenţă socială împreună cu taxele de plată aferente etc., etc. Până şi mărcile ocupaţiei germane (M.V.i.R.) se încadrează aici.

La modul general, formele de tipar pentru imprimarea prin tipografiere au fost confecţionate prin două procedee distincte pentru care nu există din păcate definiţii în dicţionarele filatelice locale, dar care există în cataloagele specializate străine. Termenii în limba engleză sunt "stereotype" şi "electrotype". Pentru că acest subiect face parte dintr-un manuscris care nu este încă public, nu îl detaliez aici. Dar procedeele sunt vechi (ambele au fost folosite de exemplu la confecţionarea planşelor primei emisiuni austriece din 1850) şi există literatură de epocă suficientă.

Să lăsăm teoria şi să revenim la subiectul propus: descoperirea. În urmă cu câteva luni am descoperit un plic expediat din Galaţi în octombrie 1919, care poartă o francatură interesantă. Click pe imagine pentru mărire.

Francatura corespunde unei trimiteri recomandate externe din treapta a doua de greutate. El a fost expediat de la agenţia locală a companiei DDSG, care a aplicat o ştampilă pe verso, pe clapă:

Descoperirea nu se referă însă la circulaţie, ci la mărcile din francatură:

Ştraiful de şase mărci de 5 bani din partea superioară are o particularitate care indică existenţa unei planşe nesemnalate încă de cei câţiva specialişti preocupaţi de studiul acestor amisiuni.
Prima caracteristică ce mi-a sărit în ochi este alinierea total defectuoasă a celui de-al doilea clişeu faţă de restul clişeelor din cadrul ştraifului.
Ulterior, după ce am intrat în posesia plicului am studiat toate mărcile şi am realizat că ştraiful de şase mărci prezintă o caracteristică aparte (click pe imagine pentru mărire):

Marca 1 din ştraif are clişeul specific întregurilor poştale (aşa-zisa "barbă în vânt"), în timp ce mărcile 2-6 aparţin tipului normal al mărcii. Tipurile de clişeu se mai pot identifica şi după forma diferită a cifrei 5 (vedeţi săgeţile). Însă deplasarea accentuată a clişeului mărcii 2 indică faptul că au fost înlocuite în planşă nu numai clişee "cu barba în vânt", ci şi clişee "normale", şi aceasta este descoperirea care poate indica existenţa a cel puţin trei planşe separate ale mărcii de 5 bani "Tipografiat", care se pot identifica după poziţia în coală, dar şi după tipul clişeelor înlocuite.

Situaţii similare au mai fost semnalate la valorile de 1 leu violet, 3 lei roz mat şi 3 lei brun ale uzualelor Ferdinand.

Căişorii, perechi nedantelate la mijloc

În urmă cu câţiva ani pe portalul eBay au fost oferite două astfel de perechi de către un negustor din Belgia, dacă mai ţin bine minte. Astăzi, răsfoind ultimele oferte de pe acelaşi portal de licitaţii am mai dat peste o astfel de pereche. Click pentru mărire:

Pentru neiniţiaţi, perechea poate părea o piesă deosebit de atractivă, numai că avem de-a face cu un fals integral cât se poate de "veritabil". Inclusiv ştampila BACAU este falsificată (ca fapt divers, aceeaşi ştampilă am identificat-o pe falsuri ale mărcii de 50 bani Taxa de plată verde, fără filigran).

Ce ar trebui să ştie amatorii de piese deosebite din emiisunea Căişorii este că mărcile dantelate ÎNTOTDEAUNA în pieptene şi datorită acestui detaliu tehnic apariţia unor pereche nedantelate la mijloc este imposibilă. În al doilea rând, atunci când apar dubii legate de dantelură, amatorii ar trebui să verifice cum apar colţurile pieselor, deoarece la falsuri ele sunt întotdeauna neregulate, specifice dantelurii în linie. În al treilea rând, se poate face o verificare sumară a dantelurii: cea originală are (la toate valorile) întotdeauna acelaşi număr de dinţi pe fiecare latură.

Mai jos (click pentru mărire) puteţi examina un fragment de coală din valoarea de 15 bani (care a fost oferit tot pe eBay):

Examinaţi cu atenţie dantelura, apoi comparaţi-o cu cea a piesei de mai jos (care este un fals integral, cu dantelură executată în linie, şi nu în piptene).

La blocul de falsuri de mai sus apare chiar o "dantelură oarbă" între cele două rânduri (şi care ar putea explica apariţia aşa-ziselor perechi verticale nedantelate la mijloc). Personal, bănuiesc că aceste perechi ar fi putut apărea chiar cu intenţia de a-i escroca pe necunoscători.

Acestea sunt perechile menţionate la începutul articolului. Se pare că ele au fost achiziţionate de pe eBay şi aduse în ţară, fiind apoi oferite din nou pe două portaluri de licitaţii ca erori de dantelură şi ca ceea ce sunt ele, adică falsuri integrale. Vorbim degeaba din păcate despre deontologie, responsabilitate şi, nu în ultimul rând, despre caracter.