Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.
Se afișează postările cu eticheta Miercurea cu moţ. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Miercurea cu moţ. Afișați toate postările

miercuri, 26 august 2015

Miercurea cu moţ (40)

Pentru iubitorii de pufoşenii am pregătit o surpriză: am împrumutat de la un prieten (şi el mare iubitor al năzdrăvanelor) câteva timbre superbe. Faceţi click pe imagini pentru a le admira mai bine. Sper să vă placă.


miercuri, 24 iunie 2015

Miercurea cu moţ (39)

N-am mai postat de mult timp la această aşa-zisă rubrică. De fapt în ultimele patru luni o rărisem de-a binelea cu blogul. Problemele de sănătate erau să mă dea peste cap. Odată cu venirea primăverii însă (şi apoi cu începutul verii) am avut câţiva prieteni care nu m-au dezamăgit niciodată şi în care am avut întotdeauna încredere.
Fotografiile sunt luate pe parcursul ultimelor trei luni şi pentru mine au o semnificaţie deosebită.


miercuri, 12 noiembrie 2014

Miercurea cu moţ (38)

Am cerut iar ajutorul prietenilor pentru a-mi furniza nişte pufoşenii haioase şi frumoase. Unul dintre ei s-a executat (a şi zâmbit, spunându-mi că ştie la ce-mi trebuie). Dezmierdaţi-le, că doar e miercuri!   :)))


miercuri, 5 noiembrie 2014

Miercurea cu moţ (37)

Nu v-am mai lăsat cam de mult timp nicio pufoşenie, pentru că nu am mai avut.
Ieri un amic mi-a adus aminte de acest lucru, punându-mi la dispoziţie şi un frumos bloc din Africa de Sud cu câteva specii de feline sălbatice.


Să aveţi o seară pe cinste!

miercuri, 24 septembrie 2014

Miercurea cu moţ (36) cu chestii amestecate (sau cum e cu dorul de plimbare)

În weekendul trecut m-a apucat cheful de plimbare. O parte a familiei tocmai terminase oareşce treburi casnice...


...aşa că duminică am construit un mic grup de asalt care s-a suit în maşină şi a tăiat-o în afara oraşului. Ne-am înţeles să ne alegem pe drum traseul, aşa că i-am dat drumul. După ce-am ieşit din oraş (şi am trecut printr-o ploaie teribilă), într-o localitate mititică ne-am oprit pe o străduţă să ne interesăm de un traseu mai puţin umblat. Şi unde credeţi c-am ajuns (n-a fost nimic premeditat)?


Am părăsit zona şi ne-am continuat drumul, întrebându-ne de unde să ne facem cu ceva covrigi şi gogoşi. Şi am găsit.


Ghiciţi voi unde-i patiseria asta. Am ieşit în pustie şi am purces-o mai spre dealuri. Am găsit un locşor unde-am tras pe dreapta, am tras în noi aer curat, ne-am bucurat de peisaj şi am cules din tufe pline de ţepi nişte cătină şi ceva măceşe.


Se vede şi un ochi de apă. După tufe erau chiar şi pescari!


E tare frumos verdele pădurii.


Am adulmecat crestele înnourate, apoi ne-am suit în căruţă şi am plecat să le vedem mai de aproape. Am oprit şi într-un loc de suflet, plin de linişte, dar şi de culoare.


Am părăsit locul cu verdeaţă (îl recunoaşteţi?) şi am plecat din nou la drum. Şi am ajuns aici:


Cred că-i ma uşor de recunoscut, nu?
Ne era foame şi am plecat să căutăm o ciorbă de burtă. Am tăiat-o printre nişte coclauri pe unde n-am mai fost niciodată. Ba am avut ocazia să auzim de la un localnic o treabă interesantă (că tot suntem în Românica): "Şoseaua asta e pe hartă, dar în realitate nu există. Trebuie să vă întoarceţi!"
Şi ne-am întors, desigur, că elicopterul rămăsese acasă. Dar drumul a fost unul tare interesant, cel puţin.

Am ieşit înapoi, spre şes, ne-am înfipt într-o cârciumă "agăţată" de drumul naţional (unde-am păgubit gazdele de câte-o ciorbă de burtă, desigur), apoi am Tăiat-o spre casă. Vorba veche: mai bine ca acasă nu-i niciunde.


"Înfuriatul" ăsta ne-a întâmpinat cum se cuvine.


Iar "steluţei" minunate a început să-i crape chestia crescută pe lângă ramificaţii (şi am aflat că este teaca cu seminţe, ceva asemănător păpădiei uscate; două săptămâni ne-am tot întrebat ce poate fi, învârtindu-ne pe lângă ea).

miercuri, 17 septembrie 2014

Miercurea cu moţ (35) o aduce pe Mafalda!

Astăzi nu am nicio pufoşenie. Dar am făcut rost de Mafalda!   :D


Nu e o glumă, este doar un personaj de benzi desenate care, iată, a trecut de respectabila vârstă de 50 de ani!
Cine este Mafalda? Pe cine reprezintă şi cine este autorul ei? Găsiţi aici.

miercuri, 27 august 2014

Miercurea cu moţ(ul îngheţatei de doi bani vândute la preţul celei de soi) (sau un episod 34 mai amestecat)

Astăzi, sătul de stat pe scaunul tapiţat cu spătar înalt pe care înţepenesc în fiecare zi, am zis să fac o faptă de vitejie. Mi-am luat doamna, inima-n dinţi şi cutia cu inhalatorul de urgenţă şi am plecat cu toţii, la pas molcom, în centru.
Am avut un chef nebun să fac o plimbare în Cişmigiu, care este - trebuie să recunosc - parcul copilăriei mele. Simţeam nevoia să trag în piept mirosul arborilor bătrâni, să stau pe o bancă lângă lac fără să mă gândesc la nimic, să ascult vântul mângâind coroana înaltă a plopilor şi să mă uit la roiurile amatoare de plimbare.
N-am avut ce face şi am ajuns la o tarabă scoasă pe jumătate în drum unde se vindea îngheţată. Era cald şi credeam că ne va face bine un pahar de îngheţată. Eu mi-am luat una cu (aromă de) tiramitsu, destul de reuşită la gust. Doamna mea s-a hotărât să-şi ia o porţie cu aromă de lămâie. Şi am plecat să batem aleile, cu paharele în mănă şi cu mintea aiurea.
La un moment dat, doamna mea mă roagă să facem schimb de pahare, ca să ne delectăm şi cu aroma celuilalt
Şi acum începe coşmarul (căruia i-am pus totuşi rapid capăt, întâlnindu-mă cu un coş de gunoi). Chestia aia care cică avea aromă de lămâie mi-a creat senzaţia că am băgat în gură un amestec puturos de coctail molotov alcătuit integral din cele mai greţoase chimicale...    :(

Fraţilor, nu ştiu cine puii mei sunt şefii ălora sau cine-i controlează de-au ajuns să vândă asemenea porcării, şi într-un parc care este, de regulă, plin de copii de toate vârstele. Aşa că vă recomand cu toată căldura să nu cumpăraţi îngheţată "vrac" de la chioşcarii din parc. Mai bine daţi doi lei în plus şi luaţi o îngheţată preambalată purtând sigla unei firme recunoscute.
Nu-mi place scandalul şi nu m-am întors la respectivul să văd dacă au vreo autorizaţie afişată. I-am făcut un compliment în gând şi i-am urat să se ducă în plata Domnului.

Revenind la tematica consacrată (oare?) a rubricii, am apelat la un cunoscut care mi-a dat spre scanare două potrete superbe. Pufoşenii, desigur. Aşa că luaţi-le şi dezmierdaţi-le.
Să aveţi o seară pe cinste!


miercuri, 6 august 2014

Miercurea cu moţ (33)

Nu v-am mai lăsat pe blog nicio pufoşenie cam de mult timp. Nu vă era dor de ele? Am mai primit de la un amic câţiva pisoiaşi şi nu vreau să-i ţin numai pentru mine!