Legislaţie: Proiect de lege pentru modificarea şi completarea Legii privind dreptul de autor. Ce vor face bibliotecile?

Pe pagina Ministerului Culturii rezervată dezbaterii actelor normative au fost postate, în 26 iulie a.c., expunerea de motive şi Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1896 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

Proiectul de Lege are în vedere, printre altele, modificarea unor prevederi care vizează remuneraţiile autorilor în ceea ce priveşte împrumutul de cărţi şi alte materiale tipărite efectuat prin biblioteci. Internauţii au mai purtat discuţii pe marginea acestui subiect atunci când s-a făcut publică intenţia de modificare a prevederilor actuale în vederea punerii de acord a legislaţiei naţionale cu cea europeană.

Pentru cei interesaţi, documentele se pot descărca (în format Microsoft Word) de la următoarele linkuri:

• Expunerea de motive;
• Proiectul de Lege.

(Sursa)

Despre finanţarea programelor, proiectelor şi acţiunilor culturale

Luna trecută, pe pagina Ministerului Culturii rezervată dezbaterii actelor normative (aceasta) a fost postat proiectul unei Ordonanţe de Urgenţă a Guvernului care vizează modificarea altor două Ordonanţe de Urgenţă mai vechi, Ordonanța Guvernului nr. 51 din 11 august 1998 privind îmbunătăţirea sistemului de finanţare a programelor, proiectelor şi acţiunilor culturale, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 21 din 31 ianuarie 2007 privind instituţiile şi companiile de spectacole sau concerte, precum şi desfăşurarea activităţii de impresariat artistic. Prima Ordonanţă este cea care ar fi de interes pentru domeniul nostru.

Pentru cei interesaţi, varianta postată pe pagina de internet de la Cultură poate fi accesată aici. Pentru a o parcurge aveţi nevoie de Microsoft Word (că un program de tip open source le stâ în gât doamnelor şi domnilor de acolo). Pentru a vă uşura însă accesul la document, îl puteţi lectura mai jos (fiecare pagină este convertită în format JPG, click pentru mărire).

Ordonanţa care ar urma să fie modificată de proiectul de mai sus este cea din imaginile următoare (click pentru mărire).

Motivul pentru care vă prezint acest document legislativ este cel de a vă informa asupra modalităţilor prin care ar putea fi posibilă finanţarea manifestărilor filatelice de genul expoziţiilor locale, regionale sau naţionale (ba chiar a celor internaţionale sau cu participare internaţională), deoarece prin includerea timbrelor şi a pieselor filatelice ca obiecte aparţinând patrimoniului cultural, este perfect legală solicitarea finanţării acestor manifestări din bugetul alocat culturii.

Tocmai pentru a vă sprijini în informarea asupra posibilităţilor de care aţi putea beneficia, vă prezint şi Nota de fundamentare a proiectului OUG. Sunt doar paginile care v-ar putea interesa (documentul integral putând fi descărcat de linkul indicat mai sus). Vă invit să citiţi cu atenţie nota.

Vă rog să reţineţi, probabil că "invitaţia la masă" pentru fondurile destinate Culturii vă va fi refuzată iniţial, dar acest lucru nu va putea fi făcut permanent deoarece orice solicitare a voastră (însoţită de documentele solicitate) se înscrie în "interesul general" care "vizează asigurarea accesului la actul de cultură, drept consacrat de Constituţie".

Despre viitorul Cod al Patrimoniului

Astăzi, Ministerul Culturii a postat pe propria pagină de internet, în vederea dezbaterii publice, setul de Principii care vor sta la baza tezelor prealabile ale Codului Patrimoniului Naţional şi a textului legislativ.

Deocamdată prea multe nu sunt de spus deoarece în document nu există nicio referire la modul concret privind obiectele patrimoniului imobil/mobil ori a modului de management al acestora.

De bine ce am aflat de postarea documentului, am realizat şi că pe site-ul ministerului RSS-ul a devenit nefuncţional (parcă ar fi o boală molipsitoare care afectează ministerele din România, ori au "învăţat" de la Ministerul Comunicaţiilor (de bine, de rău acest minister a lansat totuşi o versiune îmbunătăţită a site-ului, care ARE RSS).

Conţinutul documentului m-a făcut imediat să remarc similitudini cu unul dintre textele relevante adoptate de către Parlamentul European intitulat "Către o abordare integrată a patrimoniului cultural european". Pentru cititorii mai curioşi, acest document poate fi consultat aici. În subsolul acestui document (la "note") există linkuri către convenţiile invocate în setul de principii.

Ceea ce am observat parcurgând setul de principii este că există referiri la mai multe convenţii internaţionale, dar Constituţia nu este nici măcar amintită. Şi nici Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană.

Sper să nu am eu gura spurcată şi să ne trezim cu un regim caracteristic unui stat în stat pentru bunurile culturale, pentru că bănuiala pe care am avut-o atunci când am scris despre republicarea Legii muzeelor şi a colecţiilor publice se pare că se adevereşte: există persoane care susţin că este necesară inventarierea tuturor colecţiilor particulare pentru a se evita spălarea banilor şi pentru ca posesorii să fie siguri că deţin legal obiectele de colecţie. Nu e nici glumă şi nici nu-mi arde de poante, e una dintre propunerile vehiculate mai recent.

Propunerile și observațiile referitoare la proiect pot fi transmise în scris pe adresa Ministerului Culturii, Bdul Unirii nr. 22, sector 3, București, pe fax, la nr. fax 021.223.49.51 sau la adresa de e-mail adrian.balteanu@cultura.ro, până la data 15.05.2016.

Pentru a uşura lecturarea setului de principii am transformat fiecare pagină a documentului în imagine. Puteţi face click pe fiecare imagine pentru a o mări.

 

 

 

 

 

 

Filatelia şi legislaţia referitoare la patrimoniul cultural mobil

Pentru câţiva colegi nu este o noutate faptul că s-a constituit un grup privat de iniţiativă format din specialişti, oameni de cultură, artişti, istorici, arheologi, numismaţi, restauratori, arhivari, arhitecţi, muzeografi şi alte domenii aferente activităţii din domeniul culturii (sper să nu se supere nimeni pentru lipsa nominalizării - nu sunt la curent cu toate specializările), care sprijină ideea susţinerii Ministerului Culturii de a realiza un Cod al Patrimoniului, concomitent cu alcătuirea unei strategii în domeniul culturii pe termen cel puţin mediu.

Mi s-a făcut onoarea de a fi invitat în cadrul acestui grup de iniţiativă şi sper să prezint specialiştilor problemele principale ale actualei legislaţii în domeniul patrimoniului cultural mobil cu care colecţionarii s-au confruntat în ultimii ani.

Fac precizarea că în intervenţiile mele voi avea ca obiectiv în exclusivitate filatelia, fără a atinge problemele specifice altor domenii de colecţionare.

În linii mari, problemele pe care intenţionez să le prezint ar trebui să le cunoaşteţi, deoarece le-am expus în mai multe rânduri în articolele de pe blog, în cei peste cinci ani de când scriu. Probabil că vor fi şi unele probleme mai concrete, care vor viza definiţii, formulări, unele obiective sau aria de acţiune a anumitor prevederi legale, precum şi armonizarea legislaţiei noastre cu unele prevederi din legislaţia europeană.

Apelez la cititorii constanţi ai blogului să îmi trimită pe mail problemele concrete de care s-au lovit în activitatea lor (pentru că nu sunt Mafalda, este posibil să nu cunosc nici eu problemele tuturor).
Mesajele pot fi trimise la adresa maxpeter.stampnews(at)gmail.com ori prin mesaj privat pe Facebook.
Dacă vă sunt mai la îndemână comentariile în formularul de mai jos vă invit să le faceţi (dar vă atenţionez că toate comentariile sunt moderate şi nu voi accepta niciun mesaj care nu este făcut într-un limbaj civilizat.

Conferința miniștrilor pentru patrimoniu cultural din statele membre ale Consiliului Europei

Ieri, cei de la Ministerul Culturii au publicat pe propriul site comunicatul privind participarea la evenimentul din titlu a unei delegaţii româneşti, conduse de către secretarul de stat Bogdan Stanoevici.
Potrivit comunicatului, oficialul român a prezentat liniile de acțiune stabilite prin Strategia sectorială în domeniul culturii și patrimoniului național pentru perioada 2014 - 2020 și a făcut referire la participarea României la acțiuni dedicate conservării, protejării și promovării patrimoniului cultural, derulate sau în proces de desfășurare în cadrul a diferite forme de parteneriat.
Potrivit aceluiaşi comunicat, miniştrii responsabili cu patrimoniul cultural au adoptat o declaraţie care vizează elaborarea unei strategii europene pentru protecția patrimoniului, cu definirea principiilor, modalităților de gestionare a patrimoniului în Europa, precum și a domeniilor de acțiune prioritare, în scopul adecvării pozițiilor statelor la provocările actuale (schimbări politice, economice, demografice și climatice).

Desigur, strategia nominalizată mai sus (şi prezentată, conform comunicatului, participanţilor la evenimentul de la Namur, Belgia), document despre care am mai scris pe blog, nominalizează obiectele filatelice printre cele care fac parte din patrimoniul cultural mobil şi... cam atât. Documentul (programatic?) face unele aprecieri extrem de generale, care se potrivesc atât la cioburi descoperite în pământ, cât şi la numismatică. Unele s-ar potrivi inclusiv şi la filatelie, DAR:

1. Documentul a fost realizat fără a se cere vreo părere din partea vreunui specialist.
2. Enunţurile generale nu au absolut nicio valoare, deoarece după 1990 au mai existat documente asemănătoare, dar pe responsabilii de la Cultură i-a durut pur şi simplu în cur de acest domeniu!
3. În cei 25 de ani care au trecut de la aşa-zisa revoluţie, domnii de la Cultură nu au alocat pentru filatelie (studiu, cercetare, publicaţii etc.) NICI MĂCAR CINCI BĂNUŢI! Desigur, ar trebui traşi de mânecă şi domnii din Academia Română, care manifestă un dezinteres total atât pentru bunurile filatelice (unele potenţiale bunuri de patrimoniu), cât şi pentru istoria comunicaţiilor (care este şi ea o ramură a istoriei naţionale).
4. Interesul domnilor de la Cultură pentru filatelie este demonstrat de DISPARIŢIA experţilor acreditaţi de Ministerul Culturii pentru acest domeniu.
5. Concomitent, nişte responsabili pricepuţi ca găina la submarine nu au pregetat să includă obiectele şi piesele filatelice în categoria bunurilor patrimoniului cultural mobil, dar normele privind clasarea bunurilor sunt făcute LA GRĂMADĂ, lăsând posibilitatea oricărui neavenit să-şi dea cu părerea asupra încadrării unor piese filatelice în categoria fond şi/sau tezaur, deşi în mod evident timbrele cu tiraje de milioane de exemplare (chiar mai vechi de 50 de ani) nu pot face parte din patrimoniu. Din păcate, în ultimii ani au fost persoane fără nicio pregătire în domeniu (unii chiar salariaţi în instituţii ale statului) care au lansat enunţuri nepotrivite (ori chiar nelegale) în spaţiul public, socotind că dacă deţin o diplomă în arhitectură, geografie, istorie sau economie ar putea să-şi dea cu părerea într-un domeniu care le era complet străin. Am mai spus-o şi o mai spun încă o dată: cu orice astfel de diplomă te poţi şterge undeva, dacă nu ai făcut nemijlocit studiu şi cercetare în domeniul cu pricina. Filatelia şi istoria poştală nu se pot asimila cu niciun alt domeniu.
6. Nu în ultimul rând, trebuie menţionată apariţia unor experţi judiciari calificaţi(?) şi atestaţi pentru filatelie. Îi puteţi găsi aici, (introduceţi termenul "filatelie" în câmpul "specialitate"), iar lista lor o puteţi vedea în imaginea de mai jos (click pentru mărire).

Tare aş fi curios să aflu ce studii şi articole despre filatelie au realizat domnii şi doamnele de mai sus (ale căror nume nu spun nimic în lumea filatelică), precum şi care este competenţa în materie a celor care i-au acreditat ca experţi. Deoarece o atestare "la grămadă" pentru "artă, patrimoniu naţional, filatelie, cărţi" este complet neavenită, nejustificată şi, probabil, cam pe lângă lege. Poate se pricepe careva la pictură sau la bibliofilie, dar asta nu înseamnă că s-ar putea pricepe "prin simpatie" şi la filatelie.

Ar mai fi multe de spus, dar mă opresc aici. Pentru cei nelămuriţi, menţionez că observaţiile de mai sus se referă strict şi exclusiv la filatelie. Nu vreau să amestecăm mere cu pere, cu banane şi alte produse. Dacă există şi alte păreri, le aştept cu nerăbdare (dar însoţite şi de argumente valide).

Astăzi este (a fost) Ziua Culturii Naţionale

De dimineaţă, când am deschis calculatorul şi am început să citesc ştirile, au năvălit peste mine anunţurile, articolele şi trimierile la subiect, împreună cu rândurile celor care îl proslăvesc pe Eminescu (doar este aniversarea naşterii marelui poet şi publicist).

Pe o grămadă de bloguri, forumuri şi reviste online pe care le urmăresc, subiectele au fost similare. La fel pe Facebook. Desigur, acum o săptămână nu se gândea nimeni la Eminescu, dar asta este o cu totul altă treabă. Trebuie să ştii când e momentul să te bagi în seamă, chiar dacă indiferenţa faţă de cultură s-a manifestat tot anul!

Pe la prânz am auzit în trecere pe cineva vorbind la tembelizor că "este nevoie de un pact naţional pentru cultură". Am început să dau mărunt din buze, pentru că pur şi simplu m-am săturat de fluviul de vorbe goale revărsat de pe buzele multor persoane care n-au făcut mai nimic pentru cultură. Şi nici pentru filatelie. Am scris despre asta de mai multe ori pe blog.

Unul din articolele mai vechi s-a referit - ghiciţi la ce - la Strategia Sectorială în Domeniul Culturii şi Patrimoniului Naţional pentru perioada 2014-2020. A fost un document care în vara anului 2013 a intrat în discuţie publică. Ce s-a făcut atunci habar n-am. Nu m-a mai interesat problema, deoarece nici celor care au alcătuit acea "strategie" nu le-a păsat de filatelie (ce dacă timbrele intră sub incidenţa patrimoniului naţional mobil?!). Dacă vă interesează ce a fost atunci, puteţi găsi aici mai multe. Dar nu cumva ar trebui ca la Ministerul Culturii să existe deja o astfel de strategie?

Că pe responsabilii de la cultură îi interesează fix în paişpe de filatelia am mai arătat şi aici. Se înfiinţează structuri care mănâncă fonduri din banii publici, dar de domeniul nostru nu se ocupă nimeni.

Revin la chestia auzită la televizor, cea cu "pactul". Ce au păzit până acum cei din Ministerul Culturii? De ce nu îi întreabă domnul cu "pactul"?

Şi totuşi, la un alt nivel există preocupări şi pentru cultură. În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 463/2014 (publicat în 23 decembrie 2014) au fost publicate două documente interesante:

• Concluziile Consiliului privind guvernanţa participativă a patrimoniului cultural;
• Concluziile Consiliului şi ale reprezentanţilor guvernelor statelor membre, reuniţi în cadrul Consiliului, privind un plan de lucru în domeniul culturii (2015-2018).

Oare de ce numai alţii sunt capabili să realizeze planuri pe perioade de câţiva ani?

UPDATE:

Citiţi această declaraţie. Nu ştie stânga ce face dreapta!

"Care este preţul mărcilor poştale?" - o broşură gratuită în sprijinul colecţionarilor

Pentru că am urmărit mereu să vin în sprijinul filateliştilor, dar şi colecţionarilor în general, am hotărât să adun o parte dintre articolele publicate pe blog, împreună cu o serie de revizuiri şi adăugiri, între copertele unei broşuri.

Intenţionez ca în timp să îmbogăţesc cuprinsul scurtei lucrări cu noi capitole, ba chiar să analizez cât se poate de serios orice propunere sau sugestie primită din partea voastră privind abordarea unor subiecte cu aceeaşi temă.

Broşura este gratuită şi poate fi descărcată de oricine dispune de o conexiune de internet.
Nu este gratuită şi nici permisă republicarea lucrării ori a oricărui pasaj, pentru aceasta fiind necesară încheierea unui acord prealabil. De asemenea, îi sfătuiesc pe negustori să nu încerce vânzarea sub nicio formă a broşurii, deoarece pot suferi rigorile legislaţiei referitoare la protecţia drepturilor de autor.

Desigur, sunt interesat de feedback-ul vostru, pentru a îmbunătăţi versiunile viitoare ale broşurii.

Ca să nu o mai lungesc, broşura poate fi descărcată de aici. Vă doresc lectură plăcută şi vă aştept opiniile.

Se măreşte numărul indivizilor care vorbesc fără să ştie despre ce anume

Acum câţiva ani am fost certat de vreo doi politruci (unul de la Cultură şi altul - ziarist la o revistă de istorie) pentru că am avut curajul să îi iau peste picior pe nişte funcţionari ai statului care şi-au permis (doar pentru că ocupau anumite funcţii într-o structură importantă a statului) să emită păreri pentru care nu erau calificaţi şi nu aveau nicio expertiză. Mai mult, s-au apucat să scrie în documente oficiale anumite aprecieri fără să fie autorizate pentru aceasta, aşa cum legislaţia prevedea în mod expes acest lucru (adică uzurparea unei calităţi oficiale, cum ar veni).

Cu câţiva ani în urmă, un ziarist specializat pe economic publica pe un blog un interviu cu un poet (la propriu) ajuns cine ştie prin ce împrejurări (după metoda PCR probabil) şeful unei instituţii de cultură cu domeniu specific şi specializat. Cei doi şi-au permis să emită judecăţi de valoare despre calităţile experţilor fără să stăpânească problema şi fără să aibă vreo expertiză sau calificare în domeniu.

Care este ideea? Proştii îi cred pe cuvând şi pun botul la prostiile debitate de aceşti aşa-zişi specialişti doar din cauza funcţiei ocupate vremelnic în cine ştie ce structură. Cu alte cuvinte astfel de personaje ajung să facă agenda publică pentru un domeniu de unde ar trebui daţi afară urgent, ba chiar cu un şut în dos pe deasupra.

Nu mă apuc acum să-i nominalizez pe respectivii. Oamenii de bună credinţă au obraz. Vom vedea ce şi cum mai târziu.

Recent am fost abordat de un individ care a ţinut morţiş să-mi povestească poziţia lui faţă de anumite aspecte ale cercetării istoriei poştale, dar şi faţă de încadrarea anumitor piese filatelice. Ideile persoanei mi s-au părut puţin cam excentrice, motiv pentru care l-am întrebat de cât timp este colecţionar şi care sunt cercetările pe care le-a făcut (pentru că numele lui nu-mi spunea absolut nimic). Răspunsul mai că m-a lăsat cu gura căscată: nu este şi nu a fost, dar a publicat articole de arheologie, geologie, dar şi de istoria artei. Şi că este şi titularul a două doctorate. N-am avut ce face şi l-am întrebat ce contact a avut cu istoria comunicaţiilor. După cum începusem să bănuiesc, niciunul.
Cred că unora li se urcă diplomele la cap şi se cred demni de luat în seamă şi acolo unde pur şi simplu nu există şi nici n-au existat vreodată. Discuţia am terminat-o cam abrupt: l-am rugat pe individ să nu mă mai deranjeze până nu pricepe cu ce se mănâncă domeniul acesta al nostru şi i-am atras atenţia că aşa cum persoana mea nu are nicio valoare în arheologie sau în istoria artei, nici persoana dumnealui nu are ce căuta (deocamdată) în filatelie şi istorie poştală. Nu aşa, cel puţin. E liber însă să înveţe şi să se exprime, dar în cunoştinţă de cauză.

Din păcate (pentru noi, colecţionarii), astfel de indivizi care au impresia că au inventat mersul pe jos şi coada la prună au pretenţia să contribuie la reglementarea unor domenii cu care sunt absolut paraleli (aşa cum se şi întâmplă din păcate de ani buni pentru filatelie), iar după aceea persoane de bună credinţă au de suferit din cauza prostiei lor. Şi a tupeului. Punct.

Devino cunoscut în Europa! Aplică pentru Premiul Uniunii Europene în domeniul patrimoniului cultural!

 În fiecare an, acest premiu răsplăteşte iniţiativele şi acţiunile persoanelor şi organizaţiilor în domenii precum conservarea, cercetarea culturală, activitatea dedicată operei culturale, precum şi pentru activitatea de educare şi pregătire profesională.
Acest premiu este acordat ca urmare a finanţării asigurate pe de o parte de către Comisia Europeană prin programul Cultura, şi pe de altă parte de către Europa Nostra (care este o reţea pan-europeană de sute de organizaţii şi mii de persoane fizice care sprijină acţiunile de conservare şi de punere în valoare a patrimoniului cultural).
Comisia Europeană a publicat pe propria pagină de internet apelul pentru depunerea de candidaturi pentru premiul Uniunii Europene, cu termen limită 15 octombrie 2014.
Categoriile de participare sunt detaliate pe pagina organizaţiei Europa Nostra.
Dacă este cineva interesat, îi doresc succes deplin!

Despre legislaţia privind patrimoniul şi neajunsurile sale în raport cu persoanele fizice particulare

În ultimul weekend, la Cluj a avut loc un târg al colecţionarilor, la care au participat atât filatelişti, cât şi numismaţi. Pe timpul desfăşurării târgului, IPJ Cluj a desfăşurat o acţiune în cursul căreia a confiscat (indisponibilizat?) mai multe obiecte numismatice de la persoane particulare participante la târg.
Un comunicat de presă a fost publicat pe pagina Agenţiei Agerpres.

În cursul acestei zile, pe pagina de Facebook a colecţionarilor, unul dintre membrii grupului a postat mai exact cam ce s-a întâmplat acolo. Citez (cu permisiunea dlui Feldrihan):

«Un post legat de targul de vara de la Cluj organizat de Societatea Filatelica din Cluj. IPJ Cluj a efectuat la acest targ un control. Ce s-a cerut:
-autorizatia si aviz din partea Ministerului Culturii pentru comercializarea acestor bunuri cullturale mobile;
- acte de provenieinta a pieselor expuse la vanzare.
Nu s-au bagat la timbre pentru ca citez: "e prea greu acolo" dar s-au bagat la monede.
Dupa doua ore petrecute la masa mea, timp in care mi-au verificat in jur de 200 de monede, cerand acte de provenienta au reusit sa identifice 5 monede pentru care nu am reusit sa spun de unde le am si pentru care s-a facut proces verbal si mi-au fost confiscate. Pentru restu' fie aveam facturi de pe ebay fie chitante de la magazinele de profil din Germania. Cele 5 piese le cumparasem de la targul de antichitati de la Iulius Mall(5 lei 1883, 2X500 lei 1941, 1 Thaler 1780SF inca in circulatie, 1 Thaler 1818V Austria). Ei zic ca pentru astfel de piese trebuie facuta o hartie de mana intre vanzator si cumparator in care sa apara nume si serie de buletin si specificatia ca se vand urmatoarele piese. Presupun ca daca faci acest lucru il bagi in rahat pe vanzator, ca vor merge la el sa il intrebe de unde le are. Sau o chitanta de la un magazin de antichitati.... Asa ca m-am ales cu un proces verbal pe care pot sa il contest daca reusesc sa fac dovada ca am cumparat "cu acte" acele piese. Bineinteles la o data anterioara de 31 mai 2014. Lasand la o parte alte gesturi de oblicat sotia sa isi goleasca poseta sa vada ce este innauntru etc. Cred ca va trebui sa ne unim si sa gasim un deputat care sa depuna un proiect de lege nou. Legea 192/2000 data de "colectionarul" si prim ministru de atunci Adrian Nastase este "inspirata " din legile europene dar este formulata romaneste foarte ambiguu.»

Întâmplarea prin care a trecut colecţionarul din Cluj naşte o serie de întrebări. Cea mai evidentă este problema acestor "acte de provenienţă": ce se întâmplă cu bunurile achiziţionate înainte de apariţia legii patrimoniului? Dar mai sunt şi multe altele (care depăşesc limitele prevederilor legislaţiei de patrimoniu), inclusiv ceva care miroase a încălcare a dreptului la proprietate, precum şi inexistenţa unei prezumţii de nevinovăţie a celui controlat. Ca să nu mai spun că, în mod evident, obiectele cu pricina n-au nici în clin, nici în mânecă cu poziţii care ar putea face parte din patrimoniul naţional mobil.
Care ar fi, aşadar, limita dintre legalitate şi abuz în acest caz?

Facilitarea restituirii bunurilor aparţinând patrimoniului naţional cultural

Comisia pentru cultură și educație a Parlamentului European a aprobat în 10 aprilie a.c., cu 14 voturi pentru și unul împotrivă, un acord informal cu guvernele privind revizuirea legislației UE referitoare la facilitarea restituirii bunurilor din patrimoniul național. Mai multe state membre ale UE, cum sunt Italia, Polonia, Franța, Germania, dar și România, au suferit furturi grave și exporturi ilegale de bunuri de patrimoniu cultural de la crearea pieței unice europene, potrivit site-ului Parlamentului European citat de Agerpres.

Raportul urmează să fie votat de plenul PE la 16 aprilie și va trebui să primească aprobarea Consiliului pentru a intra în vigoare.
Potrivit acestuia, orice obiect care este clasificat de către legislația națională a unui stat membru ca fiind patrimoniu național și care a părăsit ilegal teritoriul după 1993 ar putea fi recuperat de acum înainte prin intermediul unei proceduri de returnare mai flexibile.
Pentru a permite repatrierea unui număr cât mai mare de obiecte, toate limitele de vârstă și valoare financiară au fost șterse din noul text.

Limitele menţionate mai sus sunt cele care au fost stabilite prin Regulamentul CE nr. 116/2009 (în engleză poate fi găsit aici) care - ce să vezi - NU INCLUDE ŞI MĂRCILE POŞTALE SAU PIESELE FILATELICE. (Aşa se explică de ce oricine poate achiziţiona orice piesă filatelică, de orice valoare, de la orice licitaţie organizată în ţările UE fără a avea nicio problemă cu patrimoniul cultural al ţării în cauză).

Iniţiativa Comisiei pentru cultură şi educaţie vizează obiectele de patrimoniu care au fost clasificate astfel. O persoană care deține un obiect cultural revendicat de către un stat membru al Uniunii Europene ar trebui să dovedească faptul că, la achiziția obiectului, a luat toate măsurile necesare pentru a se asigura că acesta a provenit de la o sursă legală. Astfel, vor fi luate în considerare condițiile de achiziție, permisele de ieșire necesare și consultarea registrelor de obiecte culturale furate. În cazul în care posesorul nu poate furniza astfel de dovezi, nu mai este necesar ca statul reclamant să-l compenseze sau să-l plătească.

Înaintea votului din 10 aprilie, raportoarea în Parlamentul European, Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL, Franța) a arătat într-un interviu că "fiecare stat decide ce este mai important pentru patrimoniul său naţional". Ce va urma este arătat într-un comunicat de presă al Comisiei Europene.

Cultura, fraudată cu milioane de euro, de funcţionari din minister şi de rude ale parlamentarilor

Mai mulţi angajaţi ai Ministerului Culturii sunt vizaţi într-o anchetă de amploare a Poliţiei. Ei sunt bănuiţi că au facilitat obţinerea în mod ilegal a unor contracte de achiziţii publice în valoare de peste 2,2 milioane de euro, informează AncheteOnline.ro. Citiţi acolo mai multe.

Şi eu care tocmai întrebam zilele trecute la Chinezu pe blog dacă ştie careva de vreo campanie făcută în blogosfera românească de cei de la Ministerul Culturii. N-ai să vezi, nene, n-ai să vezi!