Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.
Se afișează postările cu eticheta Poveste parfumată. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Poveste parfumată. Afișați toate postările

sâmbătă, 4 februarie 2012

Poveste parfumată - Parfumul vechilor scrisori

La o asemenea frumuseţe de temă pentru micile poveşti parfumate între bloguri iniţiate de Mirela nu puteam să stau deoparte, în ciuda problemelor din offline pe care le am.

Să depănăm firul poveştii...

Pe vremuri, misivele erau transmise cu poştalioanele care făceau curse regulate.


Câteodată, treburile urgente ale dregătoriilor se rezolvau şi după ce vreo misivă era trimisă cu mare grabă printr-o ştafetă călare.


Scrisorile erau uneori trecute prin carantine, aşa cum au fost cele deschise din cauza epidemiilor de ciumă de la începutul secolului al XIX-lea. În carantine, scrisorile erau perforate şi puse în fum, pentru dezinfectare.


Prin anii '30 ai aceluiaşi secol, un englez isteţ pe nume Rowland Hill s-a gândit să propună o reformă a sistemului poştal, ba chiar a venit cu o inovaţie: marca poştală. Aşa a apărut prima marcă poştală din lume, în mai 1840, vestitul "Penny black".


De atunci, toate scrisorile au început să poarte timbre pe ele. Credeţi că se puneau oricum? Pe mulţi nu-i prea interesa subiectul, dar alţii au dezvoltat o adevărată artă!... Aşa s-a născut... "limbajul timbrelor".


Bineînţeles, timbrele nu se puneau oricum pe scrisori, ci conform tarifelor.


Scrisoarea putea să fie pusă la cutie...


...sau dusă la un oficiu poştal...


...unde puteai să vezi o aglomeraţie teribilă...


...sau, dimpotrivă, să te simţi ca într-un palat!


Alţii au fost mai şmecheri: au inventat automatele.


Scrisoarea intra apoi la operaţiunea denumită de poştaşi cartare: împărţirea pe categorii şi destinaţii.


În timpurile mai apropiate, s-au inventat şi s-au introdus maşinile automate de cartare.


Iar de aici, intra în scenă factorul, slujbaşul cu tolba plină ce mergea din casă în casă.


Uneori, scrisoarea trebuia trimisă peste mări şi ţări, cu pachebotul...


...sau trimisă cu balonul, ca-n Parisul asediat de prusaci în 1871...


...sau cu zeppelinul...


...sau prin poşta aeriană...


...iar câteodată cu automobilul...


...sau chiar cu tramvaiul!


Până la urmă, factorul lăsa misiva în cutia de la poartă...


...chiar dacă mai făcea el slalom printre tomberoanele de gunoi.


Câteodată, poştaşii se supărau şi intrau în grevă...


...dar n-au uitat niciodată să-şi ajute colegii.


Ce vreau însă să vă spun este că parfumul misivei clasice nu se va compara niciodată cu niciun e-mail...


Sper că v-a plăcut mica mea poveste.

Pe aceeaşi temă au mai scris şi Lili, Cristian Gheorghe, Pandhora, Carmen, Aurora, Daurel, Teo, g1b2i3, Doru
Vă recomand să treceţi şi pe la ei.
O sâmbătă frumoasă să aveţi!

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Poveste parfumată - Vise, taică, vise...

Mirela ne invită ca de obicei, în fiecare sâmbătă să participăm la "Povestea parfumată" între bloggeri. Tema este ceva mai dificilă de această dată şi am avut puţin mai mult de "răscolit" ca să încropesc ceva care, sper, vă va plăcea.

Visul? Oare este cineva care nu visează? Nu trebuie neapărat să ne gândim numai la visul din timpul somnului. Un vis poate fi câteodată mult mai mult.

Visele au inspirat mulţi autori. Vă aduceţi aminte de "Visul unei nopţi de vară"?


Cui nu-i place să se uite la cei micuţi când dorm? Nu cred că nu vă întrebaţi: oare ce visează?


Nu cred că nu a visat nimeni că se află pe-un tărâm de poveste...


...sau că va putea cândva să zboare precum Icar...


Cred că toţi am avut vise frumoase, din cele mai romantice...


...printre care se mai strecoară însă, din păcate, şi câte un coşmar...


Unii aveau visele lor...


...iar alţii nu visau decât un cămin.


Tema a inspirat şi artiştii, care ne-au lăsat capodopere adevărate. Ca de pildă Rousseau...


...Picasso...


...sau Dali.


Visul de dragoste a dat naştere poemelor...


Dar au mai fost şi visătorii... adevăraţi!   :))


Până şi puşcăriaşii aveau şi ei un vis...


...ca să nu mai spun de cei puţin mai... "luaţi".


Visezi doar ciocolată? Atunci o reclamă ţi se potriveşte perfect!


Iar dacă-ţi place să leneveşti, asta-i sigur de tine!


Până şi pescarii visează să prindă şi ei ceva mai de soi...


...iar alţii visează doar să apară soarele şi pe "uliţa" lor.


Unii au avut vise politice, sau de mărire...


...iar alţii s-au mulumit să rămână doar simpli comis-voiajori.


Iar alţii au început să viseze... cai verzi pe pereţi!   :))


Au mai scris pe aceeaşi temă şi vă recomand să treceţi şi pe la ei: Carmen, Ciprian, Shayna, Daurel, Lolita, Teo, Lili, Rokssana, din nou Rokssana.

Mi-ar plăcea să aud de la voi ce vise aveţi...

Vă doresc tuturor un weekend cât mai plăcut!