Aparţie editorială deosebită: Dan Grecu, Corespondenţa poştală a prizonierilor de război şi internaţilor civili, 1914-1921, Vol. I

Anul acesta se anunţă unul fast pentru literatura filatelică şi istorico-poştală românească. Startul a fost dat de Dan Grecu, un cercetător cu vechime, autor a numeroase studii şi cercetări publicate atât în ţară, cât şi în reviste de prestigiu din străinătate.

Acest prim volum este rodul unor cercetări întinse pe o perioadă mai îndelungată, bazate atât pe studiul a numeroase corespondenţe poştale, cât şi pe cercetarea arhivei Ministerului Apărării Naţionale.

Volumul este structurat pe trei secţiuni principale:
- Secțiunea CA: Generalități istorico-poștale; Organisme internaționale și naționale de sprijin pentru prizonierii de război și internații civili - 1914-1918.
- Secțiunea CB: Prizonieri de război și internați civili străini în lagărele din România (Moldova) - 1915-1918.
- Secțiunea CC: Prizonieri români în lagărele Puterilor Centrale (Austro-Ungaria, Bulgaria, Germania, Turcia) - 1916-1918.

Cele 448 de pagini ale monografiei au un conţinut dens, dar explicat foarte bine. Las patru imagini ale unor pagini culese aleator, în speranţa că vă vor trezi interesul.

Monografia este însoţită şi de un CD (gratuit pentru cumpărătorii volumului), al cărui conţinut este dezvăluit chiar pe plic:

Volumul poate fi procurat direct de la autor, care poate fi contactat prin mail, la adresa:
damirro@yahoo.com, sau pe Facebook (pentru cei care au cont ori doresc şi îşi facă unul).
Vă recomand să comandaţi monografia cât încă mai este disponibilă.

Oficiul telegrafo-poştal Kerson

De curând a fost comercializat pe un site de licitaţii online un plic foarte interesant, purtând două ştampile pe care le văd prima oară, mărturisesc (şi nu în reproduceri sau desene). Dar aş avea o scuză, pentru că specializarea mea de bază pe istorie poştală se opreşte pe la 1910 (la data scoaterii din circulaţie a mărcilor Spic de grâu), respectiv corespondenţele nefrancate sau insuficient francate.

Acest plic justifică în opinia mea adăugarea la capitolul "Poşta română în străinătate" a încă unei categorii.

Acesta este plicul cu pricina, la care nu am de adăugat decât câteva comentarii:

1. Corespondenţa a fost expediată în ţară pe 22 decembrie 1917, la Galaţi, potrivit ştampilei cu cerc dublu OFICIUL TELEGRAFO-POSTAL/KERSON aplicate cu tuş violet.

2. Francatura atestă faptul că oficiul din Kerson a dispus de mărci româneşti (?) pentru efectuarea serviciului de coespondenţe uşoare.
3. Plicul nu pare a fi expediat de vreun militar ori de vreo unitate militară, ci de un expeditor civil.
4. Plicul poartă ştampila de sosire GALAŢI/CURSA I/18 JAN 918.
5. Plicul a fost cenzurat după intrarea în ţară. Pe spatele plicului se distinge o ştampilă cu cerc dublu cu dată de tipul CENZURA MILITARĂ A... (nu mă hazardez la mai mult, ea fiind parţial ilizibilă). Pe faţă a fost aplicată o ştampilă de cenzură descrisă de ing. Călin Marinescu (ca legendă, nu şi ca model - "Cenzura poştală militară în România 1914-1940", Bucureşti, 2004, pag. 47). Legenda ştampilei: LIBER/Cenzura militară Centrală/Recomandate. Într-adevăr, plicul expediat din Kerson poartă pe faţă inscripţia manuscrisă (cu cerneală neagră) "Rec 112/Herson".

Plicul cu pricina a fost vândut cu 389 euro, şi cred că au fost şi amatori care au scăpat licitaţia.

Despre oficiul din Kerson am mai scris pe blog (indirect) prezentând activitatea lui Vasile Sava, care a condus unitatea poştală între august 1917 şi aprilie 1918, aici.

Cenzură peste cenzură peste cenzură peste...

Îmi pusesem în biblioteca virtuală cartea poştală de mai jos, întâlnită pe portalul eBay, făcând parte din oferta unui negustor din Belgia (cred). Corespondenţa este plină de ştampile de cenzură, prezentând o circulaţie mai puţin obişnuită. Click pe imagini pentru mărire.

Este vorba despre o carte poştală expediată în august 1919 de un colecţionar aflat în Sibiu Braşov (Guido? Fitz) către un alt colecţionar (Eugen Horack) din Triest. Cartea poştală a făcut un drum la Bucureşti, ajungând apoi prin Cluj, Arad şi Timişoara (nu ştiu dacă ordinea a fost chiar aceasta). Parcursul cărţii poştale a fost modificat, ea fiind redirecţionată spre Viena (unde se pare că a ajuns pe 17 decembrie).
Pe lângă cenzurile româneşti se vede parţial şi amprenta unei ştampile de cenzură sârbească (cred).
Nu cred că am văzut mai mult de câteva piese purtând atâtea ştampile diferite de cenzură.
De altfel, cartea poştală a avut amatori destul de îndârjiţi pe timpul licitaţiei online, deoarece preţul final s-a ridicat (după 15 biduri) la 381 dolari!

Războiul stătea să înceapă, dar filateliştii îşi vedeau de-ale lor

Câteaodată este bine că unele arhive se lichidează prin valorificare. Aşa ajung colecţionarii de astăzi să afle lucruri noi sau să identifice dovezile activităţii filatelice care completează în cel mai frumos mod istoria acestei frumoase pasiuni.

Printre ultimele piese identificate se află şi două cărţi poştale simple expediate de filatelişti români aceluiaşi destinatar, în Danemarca.

Una dintre piese a fost expediată din Iaşi, la sfârşitul lunii aprilie. Textul mesajului este uşor de parcurs datorită scrisului frumos şi îngrijit al avocatului Eduard Rîşcanu.

A doua carte poştală a fost expediată cam în aceeaşi perioadă, din Galaţi de această dată. În afara destinatarului comun cu prima piesă, şi subiectul pare unul asemănător, oferta vizând timbrele româneşti "de ajutor" (probabil că este vorba despre supratiparele "Timbru de ajutor" aplicate pe mărcile Carol I "gravate" şi "tipografiate").

Ambele cărţi poştale au tranzitat teritoriul austro-ungar, fiind cenzurate (prima la Timişoara, cealaltă nu-mi dau seama unde, n-am fost în stare să identific legenda de pe ştampilă rotundă).

Un altfel de suvenir din Budapesta

Afinităţile manifestate pentru piesele româneşti de către o parte a vânzătorilor străini ce activează pe portalurile de licitaţii online m-au determinat să-mi alcătuiesc o "listă" pe care o urmăresc cu regularitate. Efortul a dat roade, căci mai mereu am avut ocazia să văd unele piese de istorie poştală încadrate în aşa-numita "clasă medie", care nu se întâlnesc nici prin cercurile sau târgurile colecţionarilor autohtoni, şi nici în licitaţiile "mari".

Cam cu o lună în urmă, unul dintre cei pe care îi urmăresc a vândut o piesă superbă în opinia mea, atât din punct de vedere filatelic, cât şi din cel istoric. Căpitanul Ştefan P. Mihăileanu, Comisar Regal, Raportor al Curţii Marţiale a Diviziei a II-a Vânători a trimis la Deva, în ţară, un mesaj care merită menţionat (click pe imagini pentru mărire).

Căpitanul Mihăileanu scria: "Din Buda Pesta, unde stăpâneşte astăzi suveranitatea românească, purtată până în aceste îndepărtate ţinuturi de disciplinata şi viteaza oştire românească, îţi trimit călduroase salutări (...). Buda Pesta, 18 August 1919".
Ilustrata a fost francată cu o marcă românească. Nu ştiu cine a avut asupra sa astfel de mărci: ofiţerul în cauză, ori unitatea militară? Personal înclin să cred că prima variantă este cea valabilă. Există corespondenţe expediate din aceeaşi gară care au rămas nefrancate şi care au fost taxate cu porto la sosirea în ţară (o astfel de piesă a fost prezentată într-un articol mai vechi pe acest blog).
Piesa ilustrată mai sus a fost vândută pentru o sumă nu chiar la îndemâna oricui.

Nu pot să nu mă abţin să atrag din nou atenţia asupra supratiparelor cu aşa-zisa ocupaţie la Budapesta pe care tot încearcă unii şi alţii să le comercializeze: acele supratipare sunt făcături ordinare. Faptul că apar listate într-un oarecare catalog publicat în străinătate nu reprezintă nimic altceva decât o încercare de manipulare a unui negustor. Îmi voi schimba părerea atunci când va prezenta cineva un document din care să rezulte că acele supratipare au fost realizate de către sau la dispoziţia unei autorităţi a vremii. Aşa că, în opinia mea, cine vinde acele supratipare nu face altceva decât să înşele colecţionarii de bună credinţă şi pe cei neavizaţi.

O piesă superbă din războiul ruso-japonez

Cine caută, găseşte! Asta este deviza pasionatului. Şi pentru că petrec destul de mult timp citind ofertele caselor de licitaţie, mai răsare câte o bijurerie pe care cei mai mulţi nu sunt în stare să o găsească. Click pe imagini pentru mărire.

Cartea poştală de 3 kopeici a primit o frumoasă francatură mixtă cu mărci chinezeşti şi ruseşti şi a fost expediată în aprilie 1905 de către un ofiţer român (maiorul Gaiseanu) ataşat pe lângă armata rusă din Harbin, Manciuria, la Bucureşti, pe adresa locotenent-colonelului Th. Râmniceanu, la Palatul Cotroceni, pentru "A.S.R. Principele de România". Cartea poştală poartă o superbă ilustraţie realizată manual pe verso, un motiv autentic oriental.
Cartea poştală a fost cenzurată la comandamentul armatei manciuriene.
Nu mă întrebaţi unde este piesa prezentată şi la ce preţ, pentru că oricum oferta este prohibitivă pentru 99,9 dintre colecţionarii români. Am semnalat-o însă, deoarece este prima piesă de acest fel pe care o văd în ani mulţi de "pieptănat" licitaţiile.

Preţuri interesante pentru piese Debreţin şi Cluj-Oradea

Zilele trecute, un negustor american (George Alevizos) a postat pe eBay un lot măricel de piese circulate, francate cu mărci Debreţin şi Cluj-Oradea.
Persoana negustorului american nu este una necunoscută. Colecţionarii români îl cunosc drept un vânzător cu preţuri destul de piperate (uneori care nu prea se justifică la anumite piese), dar orice vânzător este liber să ceară cât crede în definitiv, vede el dacă vinde sau nu (pentru că în definitiv preţurile care contează sunt cele realizate, nu cele cerute).

De această dată, piesele din lotul cu pricina au avut preţuri de strigare destul de ridicate (de ordinul sutelor de dolari). Iniţial, când am văzut piesele, nu credeam că va reuşi să vândă vreuna, cu toate acestea însă mai multe plicuri au fost vândute. Le-am selectat pentru a vi le prezenta, deoarece unele sunt chiar rare, în opinia mea.

Acesta este un plic expediat loco se pare, recomandat şi expres, în Hódmezövásárhely. În opinia mea, caracteristica interesantă este ştampila de cenzură aplicată pe faţă: "CENZURAT HMVASARHELY" (cu Y răsturnat). Potrivit monografiei ing. Călin Marinescu (Cenzura poştală militară în România 1914-1940, pag. 227), piesele cunoscute sunt datate decembrie 1919. Această piesă este circulată în 29 (?) noiembrie. N-am avut curiozitatea să verific dacă francatura este în concordanţă cu tariful de la acea dată (verificaţi voi acest lucru).
Piesa a fost vândută cu 275 dolari (după numai 1 bid).

Acesta este un plic recomandat, expediat din Bucureşti Clemenţă (!!!) la Cluj, pe adresa inspectorului PTT Mocian Aurel din cadrul Inspectoratului Birourilor Ambulante. Plicul a fost francat cu trei mărci de 50 bani Zita emisiunea Oradea, dar poartă şi timbrul de ajutor de 10 bani, obligatoriu.
Plicul a fost vândut cu 175 dolari (după 2 biduri).

Plic recomandat expediat în ianuarie 1921 din Craidorolţ la Viena. Plicul a fost cenzurat la postul din Carei dar, din păcate, nu poartă şi ştampila de sosire în Austria (ori vreo altă ştampilă de tranzit). Data de circulaţie extinde perioada cunoscută pentru cenzura din Carei (v. ing. Călin Marinescu, op. cit., pag. 161) cu 11 luni.
Plicul a fost vândut cu 325 dolari (după un singur bid).

Acesta este un plic recomandat expediat din Modoş (astăzi în Serbia, aproape de graniţa românească, localitate denumită Jaša Tomić) la Orşova, în aprilie 1920. Pentru cei care nu cunosc, localitatea Modoş a făcut parte din teritoriul românesc (birou autorizat între 1919-1924, în judeţul Timiş-Torontal). În 1924, cu ocazia noii delimitări de frontieră între România şi Iugoslavia, localităţile Modoş şi Pardani au revenit acesteia, în timp ce localităţile Cenei, Comloşel, Drăgăneşti (Jamul Mare), Jimbolia şi Pustiniş au revenit României.
Plicul a fost cenzurat la postul român de cenzură din Modoş. Piesa extinde perioada de utilizare cunoscută pentru acestă ştampilă de cenzură (v. ing. Călin Marinescu, op. cit., pag. 186) cu circa trei luni.
Pe verso se distinge ştampila de sosire a oficiului Orşova (tip J, dată în format românesc).
Plicul a fost vândut cu 865 dolari (!!!), după 2 biduri.

Două piese frumoase

Piesele pe care doresc să le semnalez au fost recent vândute pe un portal online. Numai una este spectaculoasă, dar cealaltă prezintă interes pentru amatorii de piese circulate în timpul Primului Război Mondial.

Această carte poştală ilustrată (realizată dintr-o fotografie reală) a fost expediată în septembrie 1916 pe adresa colonelului Broşteanu, la "Spitalul Feteşti sau Iaşi". Nu îmi pot da seama dacă locul de expediere este Buftea, aşa cum scrie expeditorul pe faţă, sub fotografie. Ştampilele din colţul drept superior (de pe verso) sunt parţial ilizibile. Există însă o adnotare manuală făcută cu creionul albastru, care direcţionează corespondenţa către "Comand. Reg. 53 Inf.". Pe 8 sau 9 octombrie 1916 ilustrata a fost obliterată cu ştampila Marelui Cartier General ("EŞELONUL I").
Deasupra ştampilei de cenzură se poate distinge o a doua adnotare manuscrisă făcută cu cerneală neagră, "Retur la Iaşi". Pe 24 octombrie ilustrata ajunge la Iaşi, unde a fost ştampilată cu ştampila de zi, dar şi cu ştampila factorului poştal, "4".
Ilustrata a fost vândută cu 165 dolari (după 2 biduri).

A doua piesă este cartea poştală UPU cu marcă fică tip "Tipografiate", care prezintă o varietate spectaculoasă, un frumos tipar dublu. Piesa a fost vândută cu 187,50 dolari (după 6 biduri).

Corespondenţe ale prizonierilor din lagărul de la Lamsdorf

Întâmplarea a făcut ca într-un interval mai scurt de timp, pe un portal online să fie oferite trei astfel de corespondenţe, toate trimise din România spre prizonieri români aflaţi în lagărul german. Fiind un subiect pe care nu l-am prea abordat (în colecţie nu am astfel de piese decât atunci când le-am achiziţionat pentru alte motive decât cenzurile şi corespondenţa prizonierilor), nu voi insista pe partea istorică, deoarece recunosc că nu o stăpânesc (chiar să le ştii pe toate nu prea se poate). Câteva consideraţii despre fostul lagăr situat în actuala Polonie se pot găsi aici.. Puteţi face click pe imagini pentru mărire.

O primă piesă a fost expediată din Huşi în noiembrie 1917, pe o carte poştală simplă cu marcă fixă de 5 bani (fără nicio francatură suplimentară). Ea a fost direcţionată prin Iaşi, unde a trecut prin cenzura română. Cartea p0oştală a mai fost cenzurată odată şi la sosirea în lagărul Lamsdorf.
Piesa a fost vândută cu 104 dolari (după 8 biduri).

A doua piesă a fost expediată în primăvara anului 1918 dintr-o localitate moldoveană (ştampila de plecare nu este lizibilă), trecând prin Biroul de cenzură militară din Bacău. Mesajul a fost expediat cu ajutorul unei cărţi poştale simple militare gratuite, nefrancate. La sosirea în lagărul de prizonieri din Germania, ea a fost din nou cenzurată, primind ştampilele de cenzură atât pe faţă, cât şi pe verso.
Cartea poştală a fost vândută cu 88 dolari (după 6 biduri).

A treia piesă a fost expediată în octombrie 1918 prin intermediul unei cărţi poştale emise de administraţia germană de ocupaţie din regat. Este interesant că textul mesajului este scris în limba germană, chiar dacă atât destinatarul (un sergent din Regimentul 80 Infanterie), cât şi expeditorul (are numele pe faţă, în stânga, jos) erau români. Cartea poştală a primit pe faţă o ştampilă liniară violetă cu textul "Kriegsgefangenensendung" (trimitere a prizonierilor de război), iar cenzura de la sosirea la destinaţie a aplicat câte o ştampilă triunghiulată atât pe faţă, cât şi pe verso. Cartea poştală a fost vândută cu 107 dolari (după 8 biduri).

De la capătul pământului

Înainte de sărbători mi-au sărit în ochi două piese oferite pe un portal online de către un negustor din Ungaria. Ambele piese sunt expediate din colţuri îndepărtate ale globului, având ca destinaţie localitatea ardeleană Sebeş.
În orice colecţie de istorie poştală cred că este bine să fie introduse şi piese expediate din străinătate (aşa-numitele "incoming mails", cum le spun vorbitorii de engleză). Iar dacă originea acestor corespondenţe este şi una mai "exotică" (pentru noi, desigur), atunci este cu atât mai bine.

Prima piesă este o carte poştală ilustrată japoneză, transformată de expeditor în carte poştală pentru prizonierii de război şi expediată din Vladivostok (conform descrierii vânzătorului) la Sebeşul Săsesc (Szászsebes/Mühlbach) în septembrie 1915. Scrisul din corpul mesajului nu este destul de citeţ (pentru mine) şi nu am reuşit să disting mai nimic. Totuşi, parcă localitatea însemnată de către expeditor este alta, şi nu Vladivostok:

Localitatea pare a fi Rasdolnoie. Nu am cunoştinţe referitoare la lagărele de prizonieri din această parte a Asiei (ştiu că s-au aflat şi români pe acolo) pentru că este un subiect care nu m-a preocupat. Cu toate acestea, consider că semnalarea piesei ar putea fi utilă altor colecţionari. Cartea poştală poartă o ştampilă de cenzură rusească (care pare a aparţine unei divizii de cazaci), precum şi o ştampilă a cenzurii austriece.

A doua piesă este tot o corespondenţă din război, dar de această dată din a Doua Conflagraţie Mondială. Este vorba de un plic expediat din Bloemfontein, din Africa de Sud, în aprilie 1943, la Sebeş-Alba, din îndepărtata Românie. Plicul este datat pe faţă, în colţul stâng inferior, cu cerneală, de către expeditor: "31.3.43". Francatura este obliterată cu o ştampilă a unui oficiu din Capetown pe 3 aprilie, apoi plicul a intrat (pe 5 aprilie) sub cenzura locală (o ştampilă liniară şi una ovală, ambele aplicate cu o cerneală pală, de culoare violet, pe faţă). Cnezura locală a lăsat şi eticheta lipită pe verso, probabil înainte de plecarea spre Europa. Chiar deasupra acestei etichete a fost aplicată şi ştampila de sosire din România, de la Sebeş-Alba, pe 2 iunie. Pe verso, în stânga, se poate deosebi ştampila cenzurii externe române, iar pe faţă s-a aplicat ştampila cenzorului, "77" în cerc.
Sincer să fiu, nu am văzut prea multe astfel de piese.
Plicul a fost vândut cu 48 dolari.

Ca de la grad la grad. O trimitere cu traseu încâlcit

Piesa de mai jos este un alt întreg poştal pe care l-am urmărit cu interes, deoarece deşi nu intră în aria mea de colecţionare, simţul şi experienţa îmi spuneau (atunci când am remarcat-o) că am de-a face cu o piesă mai rară, nu mai văzusem o astfel de circulaţie.

Probabil că întregul a plecat de la Marele Cartier General al Armatei ("Biuroul Personalului"), dacă m-aş ua după ştampila de liberă expediţie aplicată pe faţă cu tuş albastru-violet. Data expedierii a fost 2 aprilie 1917 (scrisă de mâna expeditorului şi confirmată de ştampila oficiului Iaşi aplicată pe marca fixă.
Din textul scris de expeditor pe verso n-am înţeles mare lucru, pentru că sunt afon la franceză (n-am făcut decât limbi anglo-saxone şi ceva teutone). Am înţeles în schimb că "Poşta funcţionează prost"... Păi probabil că eram în război, de aceea. Şi era a noastră, nu a lor!
Destinatarul a fost un militar din armata belgiană, aflat pe undeva prin Franţa, via Calais. Dar până acolo, bucăţica de carton a avut un traseu interesant. Ea intră pe mâna cenzurii militare române (dar, din păcate, la ştampila rotundă aplicată cu tuş roşu pe faţă nu se distinge data). Apoi a "tăiat-o" puţin până la Petrograd, unde a ajuns pe 6 mai, trecând şi prin cenzura militară rusească (se distinge o urmă dreptunghiulară a ştampilei de cenzură peste ştampila roşie românească). Cartea poştală s-a întors apoi la Iaşi (pe 9 mai, sic!). De aici a luat calea străinătăţii, singura urmă lăsată fiind cea a unei ştampile a poştei militare belgiene aplicate probabil pe 11 iulie (era totuşi război, a ajuns repede!).
Aşa cum am mai spus, este prima piesă pe care am văzut-o purtând o astfel de combinaţie (poştă/cenzură militară română + rusească + belgiană). De aceea nu m-am mirat când am văzut că piesa s-a adjudecat cu 146 dolari.

O cenzură pe care n-am mai văzut-o

Este vorba de o cenzură română în Ungaria, în toamna anului 1919. Plicul din imaginile de mai jos (click pentru mărire) a fost recent vândut pe un portal de licitaţii online (22 dolari după numai 2 biduri), dar mie nu îmi inspiră încredere.

Pentru că nu sunt un mare specialist în domeniul cenzurilor, am pus mâna pe manualul de căpătâi din biblioteca proprie şi personală, pentru a confrunta ştampila de cenzură (este vorba de volumul Cenzura poştală militară în România 1914-1940, Bucureşti, 2004 semnat de ing. Călin Marinescu). La pag. 229 (capitolul II.1 - Cenzura poştală militară română în Ungaria şi Rutenia 1919-1920). Ca perioadă, piesa s-ar încadra în limitele de funcţionare ale postului românesc de cenzură din Nyiregyhaza (octombrie 1919), dar ştampilele de cenzură ilustrate în volumul citat (numai două la număr) au textul "Cenzura română (din) Nyiregyhaza", nu numai simplul cuvând "Cenzurat".
Sincer să fiu, la câte făcături circulă în prezent pe piaţa filatelică, nu m-ar mira deloc ca şi piesa de mai sus să fie tot o făcătură.
Ar fi însă mai bună o opinie a unui specialist decât opinia mea.

Lagărul de internaţi politici de la Târgu Jiu

Nu sunt specialist în domeniul corespondenţelor internaţilor din lagăre. Nu am urmărit acest domeniu, deoarece este unul "necatalogabil" pentru o lucrare de filatelie tradiţională, încadrându-se mai degrabă într-o "felie" destul de îngustă şi foarte specializată a istorie poştale.
Am urmărit însă realizările unor piese asemănătoare prin licitaţiile online, pentru a şti măcar în linii generale cu ce se mănâncă domeniul. Chestia e însă că am rămas tot nelămurit, deoarece am văzut piese vândute cu 200 de dolari, dar am văzut şi piese date mai pe nimic. Îmi scapă criteriile de evaluare (mai că aş crede că aceste extreme sunt cauzate mai degrabă de împrejurările în care au fost oferite piesele şi de "toanele" eventualilor interesaţi).
Am dat pe eBay peste o piesă din această categorie şi mi-a venit în minte nedumerirea mea mai veche: care este baza evaluării unor astfel de piese? Extrem de rare nu sunt în niciun caz, deoarece am văzut destule.

Cartea poştală (datată mai 1943) are aplicate clare ştampilele lagărului, identitatea expeditorului (şi adresa acestuia) sunt lizibile de asemenea, pe scurt piesa poartă toate elementele necesare unei identificări fără tăgadă a piesei ca făcând parte din corespondenţa unui internat în lagărul politic. Dar la licitaţie nu a avut decât un singur amator, care a şi achitiţionat piesa cu numai 26 dolari. O fi bine? O fi rău? Habar n-am!

Lagărul de Ofiţeri Prizonieri Craiova, 1919

Mi-a atras atenţia cartea poştală de mai jos (click pe imagini pentru mărire) datorită preţului bun realizat la vânzarea pe un portal online.

Cartea poştală (făcând abstracţie de locul de expediere) este una obişnuită, utilizată pentru corespondenţa simplă în Regat. Ea a fost însă în cazul de faţă expediată de o persoană aflată în Lagărul de Ofiţeri Prizonieri din Craiova, aşa cum atestă ştampila circulară cu stema regatului, vizibilă pe faţă. Data expediarii (scrisă de expeditor cu creionul pe verso, sub textul mesajului) este 16 iulie 1919. Cartea poştală a fost obliterată de oficiul poştal Craiova abia pe 23 iulie, fiind trimisă în Ungaria, la Debreţin.
Lângă ştampila rotundă cu stema se află şi o ştampilă dreptunghiulară în cadru dreptunghiular, "Libera Expediere" (dublată de semnătura cu cerneală a oficialului). Ştampila de sosire se vede doar cu ceva greutate, suprapunându-se aproape perfect cu ştampila circulară cu stemă a lagărului. Se văd slab primele două litere ("DE..."), iar data este ilizibilă.
Piesa a realizat la vânzare 161 dolari după 8 biduri.

De pe frontul de răsărit

În august 1942, o foaie simplă de caiet tip dictando este scrisă şi împăturită, apoi de la unul dintre oficiile poştale militare germane de campanie este trimisă de pe front în ţară (click pe imagini pentru mărire).

După cum se poate vedea din antetul misivei, locul expedierii este "Russland", iar oficiul poştal de expediţie, "F.P. No. 27453E (specialiştii în istorie militară ar putea localiza exact poziţia oficiului de campanie, după dată).
Pe faţa "plicului" există adnotarea expeditorului, "Deutsche Feldpost" (acoperită parţial de banda aplicată de cenzura militară germană (cea cu inscripţia "Geöffnet" - "Deschis"). Destinaţia este scrisă în limba germană: "Schässburg, Hintergasse No.49, Rumänien, Jud. Târnava Mare" (Schässburg este denumirea germană a oraşului Sighişoara). Pe faţa plicului este vizibilă ştampila oficiului poştal militar german de campanie ("FELDPOST/b"), precum şi ştampila de zi a oficiului poştal românesc de destinaţie, Sighişoara.
Pe spatele "plicului" este vizibilă ştampila cenzurii militare germane (aplicată şi pe faţă odată). Sunt prezente şi ştampilele cenzorilor ("842" pe verso, respectiv "7125" şi "161196" pe faţă). Pe verso este vizibilă (aplicată în diagonală) amprenta cenzurii externe române, precum şi ştampila cenzorului ("164" în cerc).
Cunoscătorilor de limbă germană le las plăcerea descifrării conţinutului scrisorii.
"Bulinele" roşii au fost aplicate de mine peste ştampilele germane, pentru a nu fi cumva acuzat de cineva că fac propagandă nazistă (unii sunt păţiţi, chiar dacă a fost vorba despre o piesă istorică).
O asemenea piesă nu este foarte rară, dar este apreciată îndeosebi de colecţionarii de cenzuri (printre care eu nu mă înscriu). Ea a fost vândută online cu 40 dolari, după 2 biduri.