Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

joi, 10 noiembrie 2011

Câteva piese

N-am mai făcut cam de multicel semnalări de piese întâlnite pe eBay şi m-am gândit că i-ar cam veni rândul unui astfel de articol. Să începem deci...

Lotul de clasice neuzate s-a vândut cu 124 dolari după 22 biduri. Piesele îmi par bune. În opinia mea, preţul final este cam sub valoarea reală a pieselor (marca de 5 parale cu cadrul spart, în afara faptului că pare bună, parcă nu are nici şarnieră - mă rog, s-ar putea să aibă urmă de şarnieră - şi ar cam merita ea singură 80-100 de dolari). Ceea ce observ în ultimul timp este că cele mai multe piese clasice se vând în medie la preţuri sub valoarea lor reală. O fi criza de vină, or fi cei care "stau" să prindă ciubucuri, nu îmi dau seama deocamdată...

Marca de 40 parale obliterată pare şi ea bună (mă rog, cât se poate vedea după scan), are faţă frumoasă şi ştampila completă. Piesa pare a fi pe hârtie gălbuie. Ea a fost vândută cu 100 dolari, după 2 biduri.

Piesa aceasta este un fals ordinar. A fost vândut ca atare, dar nu îmi dau seama de ce a obţinut un preţ aşa de ridicat: 20 lire sterline, după 17 biduri (adică a mai fost şi ceva "bătaie" pe ea...).

Iată alte falsuri, un lot vândut ca atare (click pe imagine pentru mărire). Lotul a fost vândut cu 26 dolari, după 13 biduri. Falsul cu blocul de patru mărci "favorit" are o ştampilă destul de bine executată, care ar putea păcăli destui colecţionari cu mai puţină experienţă.

Un alt lot de falsuri (vândute tot ca atare - click pe imagine pentru mărire) a fost vândut cu 50 dolari după 17 biduri. În ciuda scanului nu prea bun, am impresia că marca de 5 bani "favorit" a869 (cea galbenă, de pe rândul al patrulea) s-ar putea să fie originală (dacă nu, ştampila Ismail dublu cerc cu agrafă bogată ar fi destul de bine executată).

Le vine rândul altor două falsuri. Deşi ele au fost vândute separat, faptul că poartă acelaşi tip de ştampilă mă face să cred că au acelaşi "fabricant".

Eu nu cunosc să fi existat vreo ştampilă FRANCO de acest fel pe timpul circulaţiei acestei emisiuni. Prima piesă a fost vândută cu 34 dolari (după 9 biduri), iar a doua cu 14 dolari (tot dup ă9 biduri). Vânzătorul nu a specificat că ar fi falsuri.

Această "barbă" impresiune defectuoasă este falsificată. Această marcă nu se cunoaşte cu ştampilă Târgu Frumos, din câte ştiu (apoi ştampilele tip "Moldova" erau scoase de mult din uz). În plus, marca a circulat numai pe parcursul unui singur an. În februarie, ea încă nu se tipărise. Vânzătorul nu a specificat că piesa este falsificată.

Mărcile din emisiunea "25 ani de domnie" din 1891 au fost în cea mai mare parte obliterate de complezenţă. Piesele circulate cu adevărat poştal sunt destul de rare. La această serie mi se pare interesant "degetarul" Brăila. Nu ştiu şi dacă este bun.

Această piesă mi se pare interesantă prin circulaţie: ştraifurile de 3 benzi expediate în străinătate la banda de 1 ban şi jumătate cu supratiparul de 1 ban (aplicat odată cu reducerea tarifului pentru ziare din 1896) sunt mai rare decât piesele similare de la emisiunile în brun şi în negru de 1 ban, fără supratipar. Piesa a fost vândută cu 32 dolari după 9 biduri.

Iată o piesă corespunzând aceluiaşi tarif ca cea precedentă (expediată în 1896), dar de această dată într-o altă combinaţie, mai rar întâlnită: banda de 1½ bani negru a primit ca francatură suplimentară o marcă Spic tot de 1½ bani. Piesa a fost vândută cu 108 dolari după 7 biduri şi mi se pare că a ajuns într-o colecţie din ţară.

O altă bandă (de data aceasta de 1 ban brun) mi se pare interesantă pentru faptul că are pretipărită adresa destinatarului, un lucru mai rar întâlnit. Ştiu, are şi o ştampilă de ambulanţă, dar ea este fără valoare (s-ar purtea ca unii să protesteze). De ce spun asta? Păi orice ştampilă este bună dacă oferă date. Ori această ştampilă nu oferă nimic: nu se vede numărul ambulanţei, nu se vede data, iar denumirea gării mai mult se ghiceşte decât se citeşte...

 Cele trei plicuri de poştă turcă au fost vândute în cadrul aceluiaşi lot. Ele sunt complezenţe toate (adică francaturi filatelice, cu ştampile de complezenţă). Lotul a fost vândut cu 47 dolari, după 7 biduri.

Această marcă porto din emisiunea "Oradea" a fost vândută cu 1.045 dolari, după 5 biduri. Nu pot să apreciez dacă este originală sau nu, deoarece calitatea scanului este execrabilă. Oricum, marca (dacă este originală) are o cotă în Michel de vreo 800 de euro, dacă nu mă înşel.

Acest lot de varietăţi şi erori la mărci "Oradea", "Cluj", "Timişoara", "Arad" şi "Debreţin" a fost vândut cu 203 dolari, după 4 biduri. Este greu de spus dacă piesele sunt sau nu originale. De regulă, aşa ceva se poate afirma (la astfel de piese) numai cu marca în mână. Sau îşi asumă fiecare riscul... Eventual, verificaţi care este politica vânzătorului în privinţa returnării pieselor, pentru că suma aceasta reprezintă un salariu micuţ din România, e drept, dar pe care destul de mulţi şi l-ar dori, pentru că nu-l au nici pe acesta...

Eseul "Ferdinand" a fost vândut cu 22 dolari după 13 biduri. La această categorie de eseuri există multe discuţii contradictorii, dar un lucru este cert: nu există un expert în România, capabil să elibereze cu mâna pe inimă un certificat pentru o piesă identică. Există numai păreri...

Iată o piesă care a realizat un record (ar spune unii): 387 dolari, după 15 biduri. Părerea mea: este o emisiune neaprobată de poştă, iar în manuscrisul meu, "Ziariştii" nu vor exista decât sub forma unei note de subsol, fără preţuri.

Această marcă este oferită de vânzător drept varietate pe hârtie galbenă. Eu am altă părere: este unul din falsurile în dauna filateliştilor cunoscute de mult timp. El se recunoaşte după hârtie (într-adevăr, nu seamănă cu cea a mărcii originale - care s-a imprimat într-un tiraj relativ mic, cel mai probabil într-o singură tranşă), după dantelura care nu se "pupă" cu nicio dantelură utilizată la uzualele Ferdinand, cât şi după semnul caracteristic de la P din POSTA (unii colecţionari le mai numesc şi falsuri "Rosta"). Acelaşi clişeu a fost utilizat pentru falsificarea tuturor mărcilor de 6 lei "cap mic".

Aceasta nu este decât o jucărie simpatică. În Bucureşti nu a existat niciodată o astfel de ştampilă.

Aceasta este o piesă cu multă încărcătură istorică. Uitaţi-vă la data de pe spatele cărţii poştale. La scurt timp după ce Bucovina a fost ruptă din trupul ţării, cartea poştală a fost trimisă din Cernăuţi în Germania, la Karlsruhe. Sovieticii au introdus în grabă în serviciu mărcile şi întregurile lor poştale, dar ştampila obliterantă este încă cea mecanică, rămasă de la poşta română. Piesa a fost vândută cu 86 dolari, după 11 biduri.

Acest plic, expediat în august 1943 de la Bacău la Bucureşti, a primit la expediere ştampila "Oprit a se cenzura / Bacău", mai puţin comună. Piesa a fost vândută cu 50 dolari, după 5 biduri.

O piesă asemănătoare, expediată loco în Bucureşti, în mai 1944 (cu ştampila "Prit a se cenzura / Bucureşti / 4" a fost vândută cu numai 9 dolari.

Cele două mărci de poştă locală (Sighet) au fost vândute fiecare cu câte 96 dolari bucata. Ele au provenit de la unul din cei mai buni cunoscători din ţară, ceea ce constituie o garanţie. Eu vă recomand, în nume personal, să achiziţionaţi astfel de piese ori numai de la persoane cunoscute, ori numai dacă sunt însoţite de certificate.

Eroarea "trimotor" din 1948 a fost vândută cu 83 dolari. Este o eroare cunoscută şi destul de rară.

Dacă aveţi observaţii sau întrebări, nu ezitaţi să comentaţi. Vă doresc o seară cât mai plăcută!

8 comentarii:

  1. Imi spun si eu parerea de nespecialist. :) Cel mai mult imi plac ultimele 4 timbre din postare. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cristi: Pentru că seamănă mai mult a... timbre!... :)
    Eşti nostim! :)
    Le-am pus ca să mai înveţe colegii mei filatelişti (cei începători)...

    RăspundețiȘtergere
  3. Nasol cu ungurismele astea cu supratipar.Am cumparat si eu de la unguri si la cat ma pricep eu(adica mai deloc) le pot cataloga ca fiind falsuri ordinare....
    Marit, supratiparul este in puncte, cea ce ma face sa cred ca este facut cu cea mai proasta imprimanta....,dar dvs stiti mai bine si poate ne explicati cate ceva.
    La supratiparele astea se baga baieti destepti...!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. yboy: La localele de la Sighet, supratiparul pare că a fost aplicat cu o ştampilă de mână, cu tuş. Gândeşte-te cam ce se întâmplă atunci când foloseşti o ştampilă, dacă o pui de mai multe ori pe foi diferite de hârtie. Apar cumva diferenţe între ele? Nu! Poate doar că una este mai apăsată şi alta nu, sau poate că una are mai mult tuş şi alta mai puţin. Dacă le iei şi le suprapui însă, vei vedea că ele sunt identice.
    Aşa este şi la supratipare (în cazul în care nu este o planşă care să aibă clişee gravate/confecţionate individual). Culoarea amprentei trebuie să fie continuă. Dacă are puncte, cum spui, atunci există toate şansele ca ea să fie făcută la o imprimantă, cu ajutorul unui calculator.
    Ia o foaie care are o fotografie scoasă la o imprimantă de birou, cu jet de cerneală, şi uită-te cu o lupă bună la câteva detalii. Îţi vei da seama după ce faci treaba asta.

    RăspundețiȘtergere
  5. Referitor la trimiterea din Bucovina, dureroasă pentru noi toţi:
    Vedem o carte poştală-tip, cu textul "la vedere", francată cu timbre uzuale sovietice, cu ştampila veche românescă de CERNĂUŢI, cu ştampila germană probabil de Reichspost roz aplicată chiar sub Stema de Stat a URSS (ca o ironie a sorţii !).Trecuse abia un an de la semnarea în 23 august 1939 a Pactului de neagresiune (deci, oarecum, de prietenie) Molotov-Ribbentrop care nouă ne-a răpit Bucovina de Nord iar altora chiar ţările lor întregi! Populaţia germanofonă rămasă în Bucovina ocupată prin ultimatumul sovietic adresat nouă brutal în 26-28 iunie 1940 a avut de suferit de pe urma autorităţilor sovietice şi a cerut să emigreze în Germania.URSS-ul a cedat cu greu la presiunile Germaniei.
    Iată ce scria expeditorul din Cernăuţi destinatarului său din Karlsruhe pe 27 sept.1940:
    "Dragul meu profesor!
    Vă comunic că lucrările la noi sunt atât de departe că abia ieri a pornit primul transport de strămutaţi (refugiaţi).Sper ca, până ce cartea poştală va ajunge la Dvs., să fim şi noi deja în lagăr (e vorba de un lagăr de triere, adică ori de expediere din URSS către Germania, ori de destinaţie, aflat în Germania).Despre toate celelalte mai târziu.Salutări familiei şi lui Walther.Vă salută în modul cel mai cordial...."(indescifrabil)
    Doar Dumnezeu ştie ce soartă au avut aceşti oameni nevinovaţi!
    Mulţumim încă o dată, Max Peter, pentru acest fragment de dramă istorică trăită!

    RăspundețiȘtergere
  6. Marco Polo: Vă mulţumesc pentru completare. Scrisesem despre piesă că are multă încărcătură istorică, iar faptul că mesajul trimis este cel pe care aţi avut amabilitatea de a-l traduce m-a şi determinat să pun atât imaginea feţei, cât şi pe cea a versoului cărţii poştale.
    Vă mulţumesc pentru apreciere!

    RăspundețiȘtergere
  7. Buna ziua!
    Cu siguranta am multe de invatat din aceste imagini si din multe altele postate de dumneavoastra si va multumesc pentru acest lucru.
    Intrebarea mea este daca marca cap de bour de 5 parale cadru spart exista atat gumata cat si negumata? Am o astfel de marca ,dar negumata si nu stiu daca este autentica.Puteti va rog sa enumerati cateva elemente de siguranta la care m-as putea uita.
    Va multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  8. Anonim: După ce au fost imrpimate, mărcile de 5 parale (cu cadrul spart) au fost toate gumate, cu ajutorul unei pensule manuale.
    Există piese originale care au guma spălată, din cauza crăpăturilor acesteia (şi pentru ca hârtia să nu se deterioreze). Lucrul acesta este făcut de colecţionari, mult mai târziu.
    Cea mai bună metodă este suprapunerea peste un original (vedeţi răspunsul pe care i l-am dat mai sus lui yboy, deoarece toate mărcile au fost imrpimate cu ajutorul aceluiaşi clişeu unic).
    Mai demult am pus be blog imagini cu mărci originale de 5 parale (şi cu cadrul întreg, şi cu cadrul spart - nu se deosebesc decât prin aceasta, restul caracteristicilor sunt comune, mai puţin hârtia). Nu mai ştiu nici eu exact când (că sunt vreo 800 de articole publicate), dar puteţi naviga până le găsiţi.
    Aceasta dacă nu dispuneţi de un catalog românesc din 1974, unde sunt indicate detaliat toate caracteristicile tiparului.
    Pentru astfel de mărci, nu recomand auto-expertizarea, dacă nu v-au trecut prin mână maimulte piese originale. Puteţi să vă înşelaţi foarte uşor. Cel mai bine este să o arătaţi unui cunoscător. O simplă descriere a caracteristicilor nu v-ar ajuta.

    RăspundețiȘtergere