Au fost la Koehler (2)

Scriam în prima parte a recenziei, aici, despre faptul că sunt mulţi colecţionari sau pasionaţi care nu au deprinderile de căutare într-o licitaţie a pieselor de potenţial interes pentru aria noastră. Acest lucru mi-a mai fost încă odată confirmat de către un colecţionar (cunoştinţă veche) cu care stăteam de vorbă şi "bârfeam" licitaţia:
– Dar scrisorile expediate din Germania le-ai văzut?
– Doar ştii că nu mă interesează Germania.
– Nu m-am exprimat bine: trimise din Germania în Principate, în perioada clasică.
– Unde naiba le găseşti tu, că mie mi-au ieşit ochii căutând aşa ceva!

Secretul constă în citirea descrierilor majorităţii pieselor de istorie poştală din licitaţie, plus vizualizarea imaginilor cu foarte multă atenţie. Ştiu că este un exerciţiu destul de laborios (mai ales atunci când o licitaţie are mii de loturi diferite). Dar cel care face acest lucru beneficiază de informaţii mult mai bogate şi, pur şi simplu, învaţă "la greu" lucruri la care de cele mai multe ori nici nu s-a gândit. Iar dacă acest lucru este făcut cu regularitate, în câţiva ani îi va depăşi pe mulţi şi va avea curajul să se exprime mult mai repede atunci când găseşte o piesă interesantă.

Piesele care sunt prezentate mai jos (click pe imagini pentru mărire) sunt din cele foarte rare şi de a căror existenţă ştia doar un număr foarte mic de colecţionari. Faţă de piesele germane contemporane similare, dar îndreptate către alte destinaţii, ele sunt cu mult mai rare.

Aceasta este o scrisoare expediată în 1857 din Merane către Consulatul Regal al Prusiei din Iaşi. Scrisoarea poartă şi o francatură tricoloră rară. Ea a ajuns la destinaţie la oficiul consular austriac din Iaşi, unde a fost aplicată ştampila albastră de pe verso. Pe faţă sunt adnotate taxele, conform convenţiei poştale încheiate cu Austria.
Scrisoarea a fost vândută cu 2.700 euro.

Încă o scrisoare expediată din Saxonia (din Leipzig), în 1860, de această dată spre Galaţi. Conform descrierii, ea a fost suprafrancată cu 1 grosch, motiv pentru care adnotarea manuală "3" a fost corectată în "2" (îi cred pe cuvând pe autorii descrierii, deoarece nu stăpânesc tarifele germane spre Austria şi spre Levantul Austriac). Pe verso se disting trei ştampile de tranzit (una germană, roşie, plus două austriece, Temesvar şi Hermannstadt), plus ştampila de sosire albastră, GALATZ.
Scrisoarea a fost vândută cu 1.500 euro.

Scrisoare expediată tot din Saxonia, din Leipzig, în 1866, către Ploieşti, în Muntenia. Scrisoarea a fost francată cu 5 exemplare de 1 grosch. Pe verso se disting o ştampilă de tranzit (Hermannstadt) şi ştampila de sosire a oficiului consular austriac, PLOJESTIE.
Scrisoarea a fost vândută cu 900 euro.

O altă scrisoare expediată către Ploieşti, tot din Saxonia, din Grimmitschau. Scrisoarea face parte din a doua treaptă de greutate, de aceea totalul francaturii este de 10 groşi. Raritatea combinaţiei este accentuată şi datorită obliterării neobişnuite la sosire, atât pe faţa scrisorii (atingând mărcile), cât şi pe verso. Se distinge şi ştampila de tranzit (Hermannstadt) pe verso.
În opinia mea, această scrisoare este mult mai frumoasă şi mai atractivă decât precedenta. Totuşi se pare că preţul de strigare (1.800 euro) a fost considerat prea mare de către potenţialii amatori, rămânând nevândută.

Aceasta este o altă combinaţie considerată foarte rară: scrisoare recomandată expediată în 1867 din Leipzig la Iaşi, în Moldova, francată cu 7 groşi. Pe verso se distinge ştampila de sosire a oficiului consular austriac. Preţul de strigare al piesei (2.000 euro) a rămas neonorat, scrisoarea nefiind vândută.

Nu ştiu pentru voi cum este, dar pentru mine este o mare plăcere să privesc astfel de piese (măcar cu privitul să mă aleg şi eu...  :D ).