Cred că am pomenit de aceste fişe de studiu încă de acum vreo doi ani. Am tot amânat cu publicarea şi, implicit, cu descrierea lor deoarece am crezut mai mereu că încă n-a venit momentul.
Ultimele săptămâni mi-au adus ceva convingeri că n-am procedat tocmai bine cu temele alese pentru blog. Nu este vorba despre cârcotaşii care s-au declarat în nenumărate rânduri nemulţumiţi de faptul că am făcut publice apucăturile unora în ceea ce priveşte comercializarea (fără scrupule, fără ruşine şi cu mult tupeu) a falsurilor (chiar dacă sunt vrea doi care mi-au şi trimis ameninţări mai voalate sau mai directe - nu-i nimic, vedem noi mai târziu cum stăm). Este vorba despre modul în care ar fi trebuit să meargă îndrumarea pentru cei amatori să îşi aducă o contribuţie la studiul emisiunilor mai vechi.
Nu de puţine ori am constatat că sunt foarte puţini colecţionarii care au reuşit să îşi găsească singuri calea spre cele mai bune metode de a descoperi varietăţi noi şi de a-şi îmbunătăţi colecţia proprie prin sistematizare modernă şi grad ridicat de specializare.
În cadrul grupului de pe Facebook recomandat de mai multe ori până acum (îl puteţi accesa dacă aveţi cont pe portalul de socializare) am remarcat câţiva colecţionari dornici atât de studiu, cât şi de a împărtăşi descoperirile. Este un lucru foarte frumos în opinia mea şi consider că aceşti colegi ai noştri trebuie încurajaţi.
Din păcate, ceea ce am observat (nu numai la aceşti colegi, ba chiar la colecţionari cu o vechime ceva mai mare şi cu pretenţii mai multe) este că prin "studiu" majoritatea înţelege doar descoperirea unor erori. Ori problema aici este, până la erori sunt multe alte probleme pe care un cercetător ar trebui să le urmărească, şi care - în opinia mea - de multe ori sunt mult mai importante decât erorile.
Ceea ce mă descurajează oarecum este faptul că serialul dedicat metodologiei studiului a fost parcurs de relativ puţine persoane. Informaţia abundentă de pe internet (nu mă refer numai la filatelie) face ca o bună parte a internauţilor să nu mai aibă acea dorinţă şi acea pasiune de a descoperi informaţii pe care le aveau colecţionarii acum câteva zeci de ani. Ar fi de înţeles, lucrurile stau altfel acum, oamenii sunt oarecum mai puţin interesaţi de o specializare înaltă într-un domeniu limitat ca arie, pentru că există alte provocări şi alte tentaţii. Înţeleg perfect acest lucru, eu însumi fiind un amator de tehnologie.
Există însă şi colecţionari pe care îi văd mereu că rămân interesaţi de probleme care îi lasă indiferenţi pe alţii. Pentru această ultimă categorie de cititori m-am gândit că este bine să trec la publicarea şi discutarea acestor fişe de studiu, deoarece sunt unelte excelente în ghidarea activităţii unui colecţionar cu valenţe de cercetător.
Acest prim episod nu mai continuă, lucrurile concrete vor veni în părţile următoare. Ca la serialele de televiziune, consideraţi-l un episod pilot. Iar până când vom începe, spuneţi-mi ce v-ar plăcea să discutăm, ca să ştu în ce direcţie să mă îndrept. Nu că n-aş avea în minte deja problemele concrete, dar consider că părerea voastră contează.
Interesant subiect! Sunt de parere ca ar trebui luate in considerare emisiuni relativ vechi (dar accesibile colectionarilor amatori, de exemplu "Spic de grau") si cele relativ noi (anii 90-2000), deoarece seriile vechi (si mai costisitoare) si cele post-2000, care sunt, sa spunem asa, mai "greu de procrat" :) nu sunt accesibile celor la care faceti referire si care va urmaresc constant blogul (printre care ma numar si eu). Astept cu interes acest nou "curs online" pe care ni-l oferiti si va respect pentru ceea ce faceti! Numai bine!
RăspundețiȘtergereMulţumesc.
ȘtergereLe voi lua pe rând şi voi pune accent pe emisiunile considerate accesibile (care sunt, din păcate, şi cele mai puţin studiate).