Am primit o "palmă" pe care nu o voi uita multă vreme

Mult timp (e vorba de vreo câteva zeci de ani) am trăit cu impresia că cea mai importantă parte a catalogului românesc din 1974 a fost redactată (pentru perioada postclasică cel puţin) pe baza unor studii realizate de cercetători români, care nu au fost nominalizate la bibliografie decât în măsura în care ele fuseseră publicate în periodicele vremii. Câteva studii nepublicate (printre care şi o încercare de realizare a unui capitol rezervat emisiunilor "Spic de grâu", destinat monografiei mărcilor româneşti aflată în plan pe atunci) mi-au fost cunoscute. Dar prin anii '70 o parte a colecţionarilor mai în vârstă ţineau sub cheie lucrările şi studiile mai importante. Tare mi-ar fi plăcut să fi existat în vremea aceea un blog precum acesta, al meu.

Referitor la mărcile tip "Vulturi", mulţi ani m-am tot întrebat cine a fost acela care a studiat emisiunile, deoarece nu apare nimeni în bibliografia de la "coada" catalogului. Mai precis, este vorba despre varietăţile ilustrate la paginile 144-145.
Recent am avut ocazia să studiez colecţiile unor vechi periodice filatelice publicate în limbile engleză şi franceză. Printre acestea a fost şi colecţia publicaţiei britanice "The Philatelic Record". În volumul nr. 27, numărul din iulie 1905 am găsit răspunsul pe care nu l-am aflat mai bine de 30 de ani. Îl aveţi şi voi în imaginile de mai jos (click pentru mărire).

După ce am parcurs articolul din paginile ilustrate mai sus, mi-am dat seama că noi am rămas cu studiul la nivelul acela, din 1905. Iar de atunci nu au trecut decât o sută şi ceva de ani!
Halal cercetători mai suntem! Bine că umblăm după tot felul de cai verzi pe pereţi! Sau ne fabricăm singuri "piese", ca să avem ce strânge.

Poate fi inclusă într-un catalog de erori o asemenea piesă?

Este întrebarea pe care am primit-o mai devreme pe mail de la un coleg de-al nostru. Ea se referă la piesa din imaginile de mai jos.

Este vorba despre un timbru de ajutor de 5 bani din emisiunea provizorie supratipărită în 1918 la Iaşi cu supratiparul "1918". Piesa prezintă două particularităţi:
- supratiparul este răsturnat;
- marca din dreapta de pe rândul superior prezintă o pată mare de culoare peste legenda TIMBRU DE AJUTOR.
Întrebarea adresată nu se referă la poziţia răsturnată a supratiparului, ci la pata de culoare menţionată. Nu întâmplător am postat şi imaginea verso-ului blocului, deoarece ea ajută la lămurirea situaţiei.
Ca să fie o eroare, pata în cauză ar trebui să se repete la un număr de coli şi să fie descoperită pe cel puţin două piese diferite în formă similară. Din păcate, după cum se observă în imagine (cu toate că examinarea "live" a piesei ar fi uşurat conturarea concluziei), pata de culoare a luat naştere din cauza aderenţei la coală (şi nu la planşa de tipar) a unui corp străin, care este foarte puţin probabil să fi generat pata de culoare "în repetiţie".
Ca procedură însă, deoarece niciodată nu trebuie să afirmi despre un lucru că este imposibil sau că nu poate exista, piesa rămâne susceptibilă de o semnalare în măsura în care se va descoperi în viitor o altă piesă cu o pată de culoare similară.

Indicaţie de serviciu manuscrisă, în locul ştampilei

Uitându-mă mai bine la textul manuscris pe faţa unei scrisori oficiale din anii '60 ai secolului XIX, am descoperit un text interesant pentru istoria poştală locală. Click pe imagini pentru mărire.

Scrisoarea a fost expediată pe 14 mai de la Cahul către "Onorat. Tribunalu de Kovurlui", primind o ştampilă la Galaţi pe verso, pe 15 mai. Scrisoarea poartă pe verso şi poansonul expertului de origine română Marco Martin.

Cu un scris vizibil diferit de cel al expeditorului şi cu o cerneală având o culoare diferită, un amploiat al poştei locale a consemnat pe faţa scrisorii indicaţia "După pornirea poştei/Expediat pe la Vaslui". Ştampilele de serviciu "DUPĂ PLECARE" au fost introduse în serviciu ceva mai târziu.

Nu cred că a sesizat cineva inscripţia (ori nu i-a acordat atenţia cuvenită), deoarece scrisoarea a fost vândută pe un portal online cu un preţ absolut derizoriu.
Eu îmi salvasem imaginile piesei pentru a-mi îmbogăţi biblioteca utilizată drept comparaţie pentru piesele întâlnite.

Un negustor de mărci la 1919

Şi-a lăsat "semnătura" pe un plic filatelic cu mărci ale oficiului românesc de la Constantinopol, obliterat de complezenţă cu ştampila oficiului.

Piesa este interesantă pentru un pasionat al istoriei filateliei şi al comerţului filatelic. Plicul a fost comercializat acum câteva luni pe eBay, realizând un preţ final de 40 dolari (nu mă aşteptam la el, recunosc).

La început de drum

Uitându-mă pe analitice, în această dimineaţă, am văzut o vizită sosită de pe un blog nou, pe care nu îl ştiam. Este vorba despre lansarea în online a Societăţii Filatelice "Tutova" din Bârlad.

Uraţi-le succes colegilor noştri. Şi sprijiniţi-i, dacă vă cer ajutorul.

La această piesă se pot asocia două caracteristici distincte

Tiparul înalt (sau tipografia, cum mai este cunoscut procedeul) are anumite caracteristici care se pot studia în condiţii bune la mărcile româneşti postclasice, dar colecţionarii nu le acordă întotdeauna atenţia cuvenită.
Examinând mai devreme rezultatele obţinute de câteva piese pe un portal online am dat peste marca din imaginea de mai jos, promovată printr-o reclamă. Nu discut asupra preţului sau a persoanei care o oferă, deoarece nu face obiectul preocupării mele momentane.

Este vorba de o marcă unicat de 15 bani din emisiunea Bucureşti I. Piesa prezintă două elemente de interes pentru eventualul cercetător: pe de o parte, marca provine din marginea superioară de coală de tipar, având în partea superioară o margine neimprimată mult mai lată decât spaţiul normal dintre două clişee; pe de altă parte, pe marginea superioară a clişeului este foarte bine vizibilă o ancrasare pronunţată a tiparului.
Închipuiţi-vă o mână de caramele de formă regulată, cu suprafeţele dreptunghice. Pe care le luaţi, le aranjaţi pe o masă una lângă alta, repetând operaţia până când faceţi un ansamblu de câteva rânduri şi câteva coloane. Apoi luaţi o foaie de hârtie şi aşezaţi-o deasupra. Apoi presaţi uşor cu mâna deasupra. Veţi observa că foaia de hârtie se va îndoi uşor pe marginile ansamblului. Cam aşa iau naştere şi ancrasările la clişeele de pe marginile de coală.

Puţină atenţie nu strică niciodată

Mai demult am publicat un articol referitor la supratiparele "8 IUNIE 1930", în care am afirmat că varietăţile de tip supratipar dublu sau răsturnat pe mărci uzuale Mihai copil sunt dubioase. Argumentul meu a fost că toate exemplarele semnalate şi pe care am avut ocazia să le verific s-au dovesit contrafăcute şi că nu cred că există astfel de varietăţi originale, deoarece ar fi fost de mult semnalate şi catalogate ca atare. În plus, am afirmat (şi mai înainte, şi în acel articol) cu nu cred până nu văd şi că refuz să discut despre aceste varietăţi fără a avea piesele în cauză în faţă (din păcate nu mai ţin minte când.

Un cunoscut a ţinut minte şi mi-a trimis un link către un lot cuprinzând diverse varietăţi, lot comercializat pe eBay recent. În lotul respectiv erau şi două varietăţi cu supratiparul 8 IUNIE:

Problema este că şi aceste două mărci intră în aceeaşi categorie cu cele multe semnalate anterior: falsuri. Este un lucru evident dacă sunt examinate datele din ştampila: marca de 2 lei are caracteristici diferite ale supratiparului, în timp ce marca de 5 lei e de tot râsul: data din ştampilă este "928".

Din păcate, semnalările în cercetarea filatelică nu au fost niciodată considerate (prin analogie cu alte domenii ale cercetării) ca fiind supuse unor rigori şi unui standard calitativ şi/sau deontologic. Iar din această cauză (am spus-o de multe ori şi o repet şi acum) cataloagele noastre sunt pline de semnalări neverificate sau incomplete.

Legea muzeelor şi a colecţiilor publice a fost republicată

În Monitorul Oficial, Partea I-a, nr. 207 din 24 martie a.c. a fost republicată Legea nr. 311 din 8 iulie 2003 (MO nr. 528/23.07.2003).

Legea a fost republicată în temeiul art. 248 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 1 martie 2013, cu modificările ulterioare, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea muzeelor şi a colecţiilor publice nr. 311/2003 a mai fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 15 noiembrie 2006, iar ulterior a mai fost modificată prin Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr.330/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, cu modificările ulterioare, abrogată prin Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010, cu modificările ulterioare.

Legea reglementează regimul juridic general, clasificarea şi principiile organizării şi funcţionării muzeelor şi colecţiilor publice, precum şi ale colecţiilor private accesibile publicului (art. 1). Este definit termenul de colecţie, care este ansamblul de bunuri culturale şi naturale, constituit în mod sistematic şi coerent de către persoane fizice sau persoane juridice de drept public ori de drept privat (art. 2). La art. 3 se specifică faptul că În sensul legii, colecţiile publice sunt colecţiile accesibile publicului şi specialiştilor, indiferent de titularul dreptului de proprietate, care reunesc bunuri semnificative prin valoarea lor artistică, documentară, istorică, ştiinţifică, culturală şi memorialistică. Tot aici se face referire la colecţiile private accesibile publicului, care sunt colecţiile aflate în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice de drept privat, la care publicul şi specialiştii au acces numai cu acordul deţinătorilor.

La articolul 6 se specifică faptul că statul, prin autorităţile administraţiei publice centrale, precum şi autorităţile administraţiei publice locale, protejează muzeele, colecţiile publice şi colecţiile private accesibile publicului, garantează libera lor funcţionare şi dezvoltare şi poate acorda proprietarilor şi titularilor de alte drepturi reale sprijin financiar şi logistic, conform prevederilor legale.

La art. 9, litera (c) se menţionează că pot face obiectul unui patrimoniu muzeal, conform legii, bunurile clasate în patrimoniul cultural naţional mobil, de valoare excepţională, arheologică, istorică, etnografică, artistică, documentară, ştiinţifică şi tehnică, literară, memorialistică, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică şi epigrafică, reprezentând mărturii materiale şi spirituale ale evoluţiei comunităţilor umane, ale mediului înconjurător şi ale potenţialului creator uman.

Evidenţa bunurilor care fac parte din patrimoniul muzeal este ţinută prin Registrul informatizat pentru evidenţa analitică a bunurilor culturale, document permanent, având caracter obligatoriu, cu menţinerea registrelor de inventar şi a documentelor primare. Registrul informatizat pentru evidenţa analitică a bunurilor culturale este alcătuit pe baza unui model unic, aprobat prin ordin al ministrului culturii, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor (art. 10).

În continuare, legea are prevederi referitoare la clasificarea, înfiinţarea şi acreditarea muzeelor şi a colecţiilor publice, finanţarea muzeelor şi a colecţiilor publice, conducerea, organizarea şi funcţionarea muzeelor şi a colecţiilor publice de drept public, instituţiile şi organismele cu atribuţii în domeniul muzeelor şi al colecţiilor publice.

Ca observaţie personală, constat că iar se lasă la latitudinea nu se ştie a cui condiţiile în care o colecţie particulară poate sau nu poate intra sub incidenţa acestei legi. Şi bineînţeles că ea nu prevede şi infracţiuni, ci numai câteva contravenţii. Nu de alta, dar "patriotismul" care le animă pe unele persoane plătite din bani publici poate genera în orice moment abuzuri. Oarecum problema este din nou legată de criteriile aberante (pentru filatelie) după care se face clasarea bunurilor culturale mobile. Criterii alcătuite şi propuse de persoane care nu au avut niciodată nici în clin, nici în mânecă cu filatelia.

Miercurea cu moţ (27)

Iar este miercuri! Adică ziua lor, a pufoşeniilor! Drăgălăşiţi-le, poate merită...    :D

Surpriza de dimineaţă

Ascuns după un stâlp, lângă o fereastră care dă în spatele curţii, e un ghiveci în care am plantat câteva fire de hibiscus, "prinse" în pahare cu apă, de la nişte crenguţe primite de la vecini.
De dimineaţă, ce să vezi? Două fire au înflorit în acelaşi timp! Drăgălaşele!...

eBay modifică din nou sistemul de rating acordat vânzătorilor

Se pare că o bună parte a utilizatorilor portalului online s-au declarat nemulţumiţi de "anonimizarea" ratingurilor pe care a introdus-o cu ceva timp în urmă. Conform unui anunţ făcut pe pagina special dedicată, administratorii portalului menţionează următoarele:

"Starting in late April, the detailed rating system will no longer be anonymous, and you’ll also be able to see which transactions have low detailed seller ratings for item description and ship time."

În opinia mea ar fi un lucru bun, deoarece ai putea identifica un comportament anormal din partea unui vânzător. Rămâne însă de văzut cum va arăta în final toată treaba aceasta.
Via Ina Steiner.

O zemstvă despre care n-am reuşit să aflu nimic

Săptămâna trecută am dat peste o piesă pe un portal de licitaţii online, care pare a fi o marcă a poştei rurale locale din Orgheev, dacă ar fi să mă iau după inscripţiile pe care le poartă.

Piesa nu era chiar în starea cea mai bună, fiind ruptă pe latura inferioară. Ea a fost oferită de către un vânzător înregistrat în Franţa, fiind vândută cu 38 de dolari. La atât "au mers" amatorii, care au înaintat 12 biduri.
Problema nu este însă asta, ci statutul piesei ilustrate. Vânzătorul a prezentat-o ca fiind un eseu. Mărturisesc că nu ştiu nimic despre eseurile zemstvelor din Orgheev, şi nici de găsit n-am găsit nimic în niciunul din cataloagele specializate de care dispun (începând cu clasicul Chuchin din 1925, până la cataloagele Gurevici, Soloviev şi Standard).
Dacă ştie cineva ceva despre aecastă piesă, am rugămintea să ne dea un semnal.

La mărcile acestea nu s-a uitat nimeni de 75 de ani!

Pe 10 aprilie se vor împlini 75 de ani de la punerea în circulaţie a emisiunii "Centenarul naşterii regelui Carol I". Este o emisiune cu temă istorică, bogată în imagini. La vremea ei, emisiunea a circulat poştal destul de mult, toate valorile găsindu-se în număr mare obliterate. Mărcile emisiunii au avut putere de francare până la 1 noiembrie 1940, adică puţin peste un an şi jumătate.
Este o emisiune care se pare că a avut o utilizare similară uzualelor, deoarece există o serie de varietăţi semnalate până în prezent (dar necatalogate încă, din păcate): danteluri în pieptene sau în linie, precum şi danteluri mixte (pieptene, plus o latură completată în linie), varietăţi ale hârtiei şi poziţii diferite ale filigranului CC monogram.

În colecţia personală am reuşit, la exemplarele uzate, să-mi încropesc un clasor plin cu aceste varietăţi, la toate valorile. Am constatat că unele variante sunt chiar rare, descoperindu-le abia după sortarea câtorva mii de exemplare din valoarea respectivă.

Din păcate, în cei aproape 75 de ani de când a fost pusă în circulaţie emisiunea, interesul pentru ea din partea colecţionarilor noştri a fost aproape neglijabil. Şi vă voi da mai multe exemple care să întărească această afirmaţie, de data aceasta la piese neuzate (dar care se pot regăsi în orice pachet cu mărci obliterate).
Întâmplarea a făcut ca să am norocul achiziţionării unui stoc ceva mai bogat de serii neuzate în blocuri, lucru care mi-a permis să verific teoria la care am ajuns drept concluzie a studiului efectuat.

Iniţial, atenţia mi-a fost atrasă de forma semnăturii gravorului la unele blocuri provenite din carnete, la valoarea de 1,50 lei verde. Puteţi face click pe imagini pentru mărire.

Pirmul bloc: sunt evidente diferenţele care apar între semnăturile de pe rândurile diferite.

Al doilea bloc: diferenţele există şi aici.

Al treilea bloc: diferenţele se păstrează.

Al patrulea bloc: idem!

Am dorit să verific apoi dacă această "anomalie" se petrece şi la alte valori. Am băgat mâna în clasor şi am scos trei blocuri ale valorii de 50 bani brun, pentru a verifica ipoteza care-mi trecea prin minte.

Al cincilea bloc: există de asemenea diferenţe între semnăturile de pe rânduri diferite.

Al şaselea bloc: povestea se repetă.

Al şaptelea bloc: există şi aici diferenţe între rânduri.

M-am uitat să văd ce alte valori mai au semnături seimilare ale gravorului sub cadrul mărcii, iar ochii mi-au căzut pe valoarea de 25 bani negru cenuşiu. După ce am scanat câteva blocuri şi le-am mărit pe ecran, n-am mai constatat diferenţe la semnătura gravorului, ci - stupoare - am remarcat alt element interesant care se repeta. Exemple:

La al optulea bloc am remarcat o pată de culoare care apare pe roata trăsurii, dar numai la mărcile de pe rândul inferior.

La al nouălea bloc povestea se repetă, dar de data aceasta pata de culoare apare pe roata trăsurii la mărcile de pe rândul superior.

Nu mai am chef să continui şi cu "puricarea" altor valori, dar concluzia (pe care mi-o formasem cu mult timp înainte) este următoarea: aceste diferenţe constatate (dar cu constanţă pe rândul din care fac parte) au luat naştere în procesul de multiplicare a clişeelor pe cilindrul de tipar, fiind echivalente cu tipurile. Ele nu sunt erori!
Această concluzie este una pe care am tras-o mai demult, fiind valabilă pentru multe emisiuni imprimate în heliogravură.
Cu mult timp în urmă (acum mai bine de 20 de ani) am observat asemenea semne care se repetă pe câte un rând la formaţiuni mari din valorile de 5 şi 7,50 lei (format mare) de la uzualele Mihai copil.

Deocamdată acestea sunt doar simple semnalări, nu m-am apucat de "puricat" mărcile din perioada domniei regelui Carol al II-lea pentru că am alte perioade la rând pe listă. Dar sunt absolut convins că şi studiul mărcilor din aceşti ani poate rezerva surprize deosebit de plăcute, cu o condiţie însă: să mai fie şi studiate de cineva!
Aşadar, hai, băieţi: puneţi mâna pe lopeţi!   :D

Ştampilă maghiară de porto la Braşov

Am dat peste altă jucărie: o carte poştală tip "Spic de grâu" expediată în august 1900 din Câmpina (România) la Braşov (localitate aflată, la acea dată, în Ungaria).

Cartea poştală a fost adresată la acea dată spre o localitate care nu se afla în raza localităţilor limitrofe. Tariful pentru o carte poştală simplă externă era de 10 bani, iar piesa în cauză nu a fost francată suplimentar cu încă 5 bani (pe lângă marca fixă cu acelaşi nominal). De aceea, ea a fost taxată cu un porto de 10 fillér la destinaţie (dublul insuficienţei). Un amploiat a marcat corespondenţa cu creionul "10 f", iar la sosirea la Braşov (oficiul 1) ea a fost obliterată cu ştampila porto a oficiului.

"Se-mi păstrezi această carte postală căci îmi trebuie pentru colecţie"

Dacă tot am început să şterg praful de pe tot felul de teancuri de albume şi clasoare, am mai dat peste o piesă de care uitasem.
Iniţial cred că am luat-o pentru combinaţia francaturii, ceva mai puţin uzuală - 15 bani corespunzător unei cărţi poştale închise "alte localităţi", realizată din francarea suplimentară cu 5 bani (marcă "Spic" cu filigran PR din 1899) a unei căţi poştale închise provizorii de 5 + 5 bani. Click pe imagini pentru mărire.

Mai târziu am văzut cine este destinatarul şi care este conţinutul mesajului de la interior. Am remarcat imadiat ultima frază: "Se-mi păstrezi această carte postală căci îmi trebuie pentru colecţie". Gândul m-a dus imadiat la Alexandru Cantacuzino, fostul ministru de externe şi ministru de finanţe. Apoi la cel care a fost directorul Depozitului General de Timbre (şi care a semnat şi modelarul de culoare al mărcilor emisiunii cunoscute astăzi drept "Bucureşti II"), dar nu se potriveşte semnătura (care ar putea sugera un "Ştefan").
Dar până voi afla amănunte, piesa poate să-şi reia locul în clasorul în care a stat foarte bine şi până acum.

Am mai dat peste o eroare

Aşa se întâmplă când începi să-ţi bagi nasul prin chestii în care n-ai mai umblat de mult timp. De data aceasta am dat peste o altă corespondenţă cam din aceeaşi perioadă (click pe imagiin pentru mărire).

Este o trimitere recomandată internă (ori din 1922, ori din 1923 - anul nu se distinge în ştampilă), expediată de la oficiul sucursal "Clemenţă" din Bucureşti, undeva în judeţul Caraş probabil (nu ştiu unde se afla moşia Halânga şi nici nu face parte din scopul articolului ca să caut.
Francatura corespunde tarifului uzual: 1 leu scrisoarea simplă, plus 2 lei taxa de recomandare. Pe verso, plicul poartă un timbru obligatorie de asistenţă socială de 10 bani.
Şi acum, partea frumoasă.

Marca de 3 lei Ferdinand - cap mic are o eroare frumoasă, nesemnalată până acum (din câte ştiu): spărtură a cadrului vertical stâng, în dreptul cartuşului valorii. Dublarea fină a cadrului vertical stâng ar putea sugera că marca provine (datorită efectului denumit de austrieci "Randdruck" în cataloagele lor specializate) din marginea stângă a colii, respectiv a planşei de tipar.
Mai este o parte frumoasă: marca este dantelată B - 11½ - una din dantelurile mai rare la această valoare (mai ales pe corespondenţe).

Vă sugerez să vă căutaţi prin clasoare şi cutii, cine ştie de unde sare iepurele!

Varietate de care uitasem

Ştiţi cum e cu legile lui Murphy. Una din ele zice că întotdeauna atunci când cauţi ceva, dai peste altceva. Aşa am păţit şi eu mai devreme, căutând nişte mărci din seria "Centenarul naşterii regelui Carol I" am dat peste piesa aceasta (click pe imagini pentru mărire).

La prima vedere nu este ceva deosebit. E vorba de o carte poştală închisă confecţionată particular, expediată în iulie 1923 din Buşteni la Bucureşti. Ştampila de plecare de pe mărci nu este clară, legenda fiind ilizibilă. Dar mâna de ajutor este dată de textul de la interior.
Cărţile poştale închise nu mai figurau în tarifar din aprilie 1922. Dar francatura se potriveşte tarifului corespunzător scrisorilor simple destinate spre alte localităţi, în vigoare de la 1 iulie 1922: 1 leu (plus 10 bani timbrul de asistenţă socială, taxă obligatorie pe toate corespondenţele interne).

Frumuseţea piesei este dată însă nu de francatură sau tarif, ci de varietatea de pe timbrul de asistenţă socială:

Pe marginea stângă se distinge cât se poate de bine "amprenta" lăsată cel mai probabil de un spaţiu tipografic, posibil de pe marginea planşei de tipar. Din câte ştiu este o varietate nesemnalată şi destul de interesantă.
Piesa face parte din colecţia personală.

Pe o vreme ca aceasta dorul de scris cam dispare

Azi a fost cald. Cerul senin şi soarele din belşug m-au făcut să ies în curte şi să mă uit la micile minuni care nu au stare, cresc, înverzesc, ori se mişcă şi bâzâie. Ca să nu spuneţi că vorbesc ca să mă aflu în treabă, vă las câteva poze din grădină. Sî aveţi un weekend aşa cum vi-l doriţi!