Nu înţeleg de ce nu s-or uita la ele ca lumea...

Nu este primul caz de acest fel pe care îl semnalez (mai mult ca sigur că nu va rămâne nici ultimul). Dar mereu stau şi mă mir cum de se întâmplă astfel de situaţii, vă jur! Unii oameni parcă sunt legaţi la ochi sau le ia cineva judecata.
Este a nu ştiu câta oară când acelaşi vânzător are în ofertă aceeaşi piesă, odată originală şi altă dată falsă. Credeţi că se studiază ofertele cu atenţie? Eu unul nu cred, deoarece dacă s-ar întâmpla asta, originalul s-ar vinde, iar falsul nu. Dar mereu se întâmplă să se vândă amândouă. Vă redau încă un exemplu.

Marcă originală obliterată de 40 parale din a doua emisiune Cap de bour. Dacă ţineţi mouse-ul pe imagine veţi putea vedea cu cât s-a vândut şi de către cine (oferta a figurat pe portalul eBay).

Acelaşi vânzător, în cadrul aceleiaşi sesiuni de oferte, a avut şi un fals neobliterat al aceleiaşi mărci. Bineînţeles că s-a vândut şi el, în ciuda faptului că între desenele celor două piese apar diferenţe vizibile, bătătoare la ochi (nu trebuie să uitaţi - reiau această problemă - că toate mărcile au fost imprimate cu un clişeu unic, deci n-ar trebui să existe niciun fel de diferenţă între exemplarele aceleiaşi valori nominale, poate doar diferenţe datorate culorii tuşului folosit, ori a intensităţii cu care s-a făcut imprimarea).

Această "nepăsare" (dacă îi pot spune astfel) faţă de posibila achiziţie a unor falsuri nu ţine numai de pierderea suferită de cumpărător (care ia o "ţeapă" şi se va trezi la realitate mai târziu). În urma acestor situaţii poate apărea o altă chestiune, una perversă şi păguboasă apoi pentru toţi colecţionarii. Unii "întreprinzători" vor remarca desigur preţurile mari cu care se vând falsurile şi îi va determina să continue această activitate. În mod normal, pe o piaţă matură în care există persoane responsabile, toate aceste falsuri ar trebui scoase din circuitul comercial şi distruse. Nu cred că trebuie să vă mai spun că unul dintre factorii destul de importanţi care contribuie la formarea preţului unei piese este şi încrederea pieţei. Existenţa a numeroase falsuri scade încrederea pieţei şi, implicit, preţurile medii oferite pentru piesele în cauză. Se ajunge până la urmă la situaţii ridicole, atunci când se compară preţurile practicate pe piaţa liberă, şi vă dau şi un exemplu sugestiv: preţurile pieselor neuzate din prima emisiune austriacă (1850) sunt de câteva ori mai mari decât preţurile mărcilor neuzate din a doua emisiune moldoveană Cap de bour, deşi frecvenţa de apariţie a primelor este mai mare, se cunosc mult mai multe exemplare rămase. La acea emisiune însă nu există falsurile care există la Capetele de bour. Dacă veţi compara şi tirajele celor două emisiuni, vă veţi cruci.
Ce-i drept, numărul de colecţionari ai mărcilor austriece este mult mai mare, dar încrederea în aceste mărci este mult mai puternică decât încrederea în Capetele de bour moldovene din a doua emisiune.
Indirect, deţinătorii de piese originale au şi ei de suferit, deoarece rata de creştere a preţurilor medii rămâne scăzută, sub cea a altor mărci în care piaţa are încredere.
Poate că v-am dat un motiv de reflexie.