O piesă m-a lăsat cu gura căscată

Unul dintre cititorii mai vechi ai blogului şi colaborator în acelaşi timp mi-a atras atenţia aseară asupra unei piese vândute pe eBay cu un preţ mai ridicat, întâlnit destul de rar pe acest portal la piesele care au legătură cu România.
Priviţi plicul şi încercaţi să îi stabiliţi un preţ, încercând să argumentaţi decizia.

Este un plic expediat de undeva, din Turcia (cine se pricepe la arabă poate înţelege textul ştampilelor circulare) în România, la Mărăşeşti, în ianuarie 1901.
Din punctul "românesc" de vedere, piesa este aproape neinteresantă.

Acu'... căscaţi ochii: plicul a fost vândut cu 4.650 dolari (32 biduri)! Mai mult ca sigur că "succesul" piesei este datorat ştampilei turceşti de plecare.

Şi am ajuns la o problemă la care nu aş dori să mă refer decât "prin ricoşeu". Oarecum ar avea legătură şi cu această piesă.
Duminică n-am avut ce face şi am dat o tură pe la "târgul colecţionarilor" organizat în curtea Palatului Suţu, de lângă Universitate. Lume multă, colorată, dar am constatat un lucru: printre toţi acei "colecţionari" nu prea mai era niciunul cu timbre, vreun filatelist. Toate tarabele erau pline cu ce vrei şi nu vrei, multe aşa-zise "antichităţi" din care eu, unul, dacă aş fi păstrat doar câteva piese. Acest "târg" a început din ce în ce mai mult să semene cu vechiul târg de vechituri din Obor.

Mă tot frământă problema: unde dispar filateliştii? Că locul lor iniţial a început să fie ocupat de numismaţi, dar şi aceştia au început să fie depăşiţi numeric de aşa-zişii "anticari" (în fapt doar negustori de vechituri din care cu greu ai putea culege ceva mai de soi). E un domeniu unde totul se negociază, carte multă nu se cere, ci tupeu cât încape, deoarece "fraieri" sunt destui.
Ei bine, singura explicaţie pe care o găsesc este că filatelia nu permite câştiguri mari şi rapide, dar cere multă muncă, investiţii în literatură (toţi vor de pe net cataloage filatelice şi liste de preţuri "gratuite"), răbdare şi perseverenţă. Şi în special pasiune. Se pare că acum aceste calităţi devin din ce în ce mai rare. Iar superficialitatea duce până la urmă la diletantism.