Tipărită pe cealaltă faţă a hârtiei

Mă muncesc la clasarea unei cantităţi de mărci taxa de plată din primele emisiuni. Ca de obicei, am constatat că ceea ce e trecut prin cataloagele noastre e scris mai mult din burtă şi nu se prea loveşte cu cea ce s-a tipărit şi s-a întrebuinţat de poştă (mă refer la varietăţi, nu la mărcile de bază).

O varietate interesantă (care este destul de dificil de identificat în cele mai multe situaţii) este imprimarea pe cealaltă faţă a hârtiei, la mărcile emisiunii 1890-1896 (tipar verde pe hârtie albă cu pseudofiligran "stema mică"). Aceste mărci au fost imprimate pe coli de hârtie care aveau deja presat pseudofiligranul, deoarece la exemplarele cu stema presată mai ferm, tiparul este afectat în zonele în care se intersectează cu "stema". Acest lucru este valabil pentru toate emisiunile la care s-a utilizat hârtie cu pseudofiligranul "stemă mică" (este vorba de emisiunile Vultur, Cifra în patru colţuri, Timbrul de factaj de 25 bani roşu şi taxele de plată cu tipar verde din emisiunea amintită).
La mărcile Vultur şi Cifra, filigranul este aşezat în poziţie verticală, în timp ce la timbrul de factaj şi la mărcile taxa de plată, stema apare în poziţie culcată. Conform cataloagelor noastre, pseudofiligranul are patru poziţii posibile. Lucrul este adevărat, numai că pe nicăieri nu se face şi o catalogare a acestor mărci în funcţie de poziţia pseudofiligranului (nu înţeleg de ce s-ar face la filigranul PR, iar la pseudofiligran nu).

În imaginea de mai sus este o marcă de 5 bani care are stema presată în mod vizibil, iar textul de pe banda de sub stemă (NIHIL SINE DEO) este vizibil în poziţie întoarsă. Astfel de exemplare par a fi ceva mai rare decât cele care au pseudofiligranul presat pe cealaltă faţă (iar textul se citeşte normal).

Practic, numai la această emisiune de taxe de plată există o dată patru danteluri de bază, precum şi patru poziţii ale stemei mici, dintr-un foc ar rezulta 16 variante (fără a le mai lua în calcul pe celelalte - nuanţe, tipar, erori etc.).