Pentru un colecţionar cu experienţă, întrebările pe care şi le pune autorul materialului sunt puerile, bineînţeles. Dar asta nu o înţelege oricine, şi am să explic de ce şi cam care este fenomenul.
Am citit articolul cu pricina odată, apoi peste vreo două ore am sinţit nevoia să-l mai citesc odată. Asta s-a întâmplat ieri, dar astăzi l-am mai citit odată. Se întâmplă un fenomen, într-adevăr, dar nu cel invocat de autorul articolului, cu unul cu totul diferit.
Timp de ani de zile, colecţionarii cu experienţă au ezitat, dacă nu chiar au evitat să ţină o legătură neîntreruptă cu colecţionarii mai începători sau cu cei novici. Nevoia de cunoaştere a acestora a fost relativ facil servită de o serie de persoane cu un nivel aproximativ de cunoştinţe. Neavând însă un termen de comparaţie, cei mai mulţi astfel de "specialişti" au căpătat un credit pe care nu l-au meritat şi nu-l merită nici acum.
Tot felul de "specialişti" apăruţi peste noapte, unii doar proaspăt posesori de cataloage "luate" de pe internet şi fără experienţă în identificarea/sortarea/maniplarea/studiul/evaluarea mărcilor s-au trezit că pot furniza opinii şi păreri, judecăţi şi opinii privind investiţiile în timbre.
Să nu care cumva să aveţi impresia că filatelia a fost sau că este ferită de tot felul de "oracole" de doi bani. Şi aici se întâmplă ce se întâmplă şi pe alte pieţe (dacă e să ne referim la partea comercială): piaţa investiţiilor în valori mobiliare este plină de tot felul de consultanţi care mint cu neruşinare şi cu bună ştiinţă clienţii pentru a-şi încasa comisioanele. Acelaşi lucru se întâmplă pe aşa-zisa piaţă Forex (piaţa liberă valutară), unde numai norocul te poate ajuta să nu-ţi pierzi banii, sau cine ştie ce schemă de protecţie bazată pe vreun coş.
Ce s-a întâmplat şi se mai întâmplă încă în filatelie? Tot felul de "specialişti" s-au apucat să facă "recomandări de investiţii" fără să cunoască nici măcar principiile de bază ale rarităţii şi ale formării cotelor mărcilor. Unii nici măcar nu ştiu în ce monedă sunt exprimate cotele din cataloage, nicidecum faptul că acele cote sunt brute sau nete. Unii se apucă să emită judecăţi de valoare pe forumuri sau pe reţelele de socializare, dându-şi importanţă şi căutând publicitate. O parte din ei fac şi pe evaluatorii, şi pe comercianţii (ceea ce, în mod etic, nu ar trebui să se întâmple).
Toţi aceşti papagali de duminică (altfel nu-mi vine să le spun) au fost puternic susţinuţi şi direct, şi indirect de către administraţiile poştale emitente, din dorinţa de a-şi desface rapid noile "producţii" care tind să se reverse aproape inflaţionist pe piaţă, sufocând colecţionarii. Tuturor cumpărătorilor li se promit investiţii "sigure" cu câştiguri nemaivisate, numai că acest lucru nu se întâmplă. Iar cumpărătorii de bună credinţă devin decepţionaţi şi declară convinşi că şi în filatelie "s-a spart bula" şi că piaţa se prăbuşeşte. O fi aşa, dar numai pentru nepricepuţi şi pentru creduli! Ghinionul colecţionarilor adevăraţi este că astfel de persoane ajung şi prin unele instituţii sau organizaţii pe funcţii plătite din bani publici, având poziţii reprezentative şi fiind consideraţi de novici nu numai reprezentativi domeniului, ci chiar formatori de opinie. Ceea ce este un adevărat dezastru desigur, dar cui îi poţi spune asta? Vorbeşte-i orbului despre culori!
Un lucru trebuie să fie clar: piesele cu adevărat rare n-au avut niciodată preţuri în scădere, ba dimpotrivă.
Şi în filatelie este vorba despre studiu, dăruire, experienţă şi pricepere, ca şi în orice alt domeniu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu