Duzina de cuvinte

Sunt bosumflat! Aproape că a trecut o zi din acest minunat anotimp fără să pot să miros boarea de vânt călduţ şi să ascult gâzele cum foşnesc prin iarba crudă.
Ce să-i fac, datoria înainte de toate. Am făcut hârtii. Multe, muncite cu migală, exact ca un prizonier al nesfârşitei birocraţii autohtone.
Dimineaţă am avut totuşi o bucurie. Mi-a înflorit un crin, o frumuseţe suavă, zveltă, dezmierdată de a mea doamnă. N-am putut să mă abţin, am făcut involuntar o mică plecăciune în faţa lui, mângâindu-l cu palma şi cu vorba.

Când munceşti şi n-ai chef de ceea ce faci parcă nu te împaci cu niciun chip cu obligaţiile aruncate-n doi peri prin cine ştie ce "docoment".
"Na! Aic am greşit! Rupe foai şi ia-o de la capăt!", îţi spui adoptând uitătura hipnotică în manualul de conţopist.
"Gata, trebuie să iau o pauză".

Afară, lângă alee, mă întâmpină zgâtiile galbene, aliniate frumos, unduitoare datorită curentului cald.
Mă las în genunchi şi dau firele de iarbă la o parte. "Ia uite ce-i aici! Au înflorit şi micuţele astea!".

"Gata! Am lenevit destul, înapoi la muncă!".
Mai luăm noi o pauză după un ceas. Şi uite-aşa, luat cu treaba, nici n-am observat cum ziua aproape că a trecut. Soarele e aproape de apus, dar se uită vioi în urmă. Poate că-i pare rău că pleacă, aşa cum îmi pare şi mie rău că am pierdut o zi frumoasă.
Ies la aer. Respir rar, mi-aduc aminte că m-am lăsat de fumat. Ieri s-au împlinit exact trei luni. Nu vreu să mă apuc iar de fumat.
Mă uit în gol, gândindu-mă la ceva frumos. Mi-ar plăcea să avem cu toţii câte un dar izvorât din destin. Cum ar fi să ne bucurăm de minunate seri în grădini cu caişi în floare...

În grădina celor douăsprezece cuvinte îngrijită de psi au făcut o plimbare Scorpio, dor, vavaly, lili3d, alma nahe, psi, La Fée, Abisurile, anacondele, Dia na, tibi, roxana, Dictatura Justiţiei, Some Words, Silving.