Te-a sărutat primăvara pe tâmplă

Dăduse o raită, dar firea capricioasă îi făcea mereu pe ceilalţi să se întrebe ce-avea de gând. Prima boare a mângâiat rămurelele caisului cu gesturi tandre, făcându-l să devină conştient de misiunea sa: el trebuia să fie întotdeauna primul! Zis şi făcut, numai că nehotărâta făcu stânga-mprejur, lăsând-o pe soră-sa, cea cu mantia albă, să mai zăbovească o vreme, atât cât să-şi trimită trei rânduri de lacrimi reci peste abia-nfoiatele petale de un alb curat ale caisului, care se spulberaseră mai să izbucnească-n plâns: "De ce m-ai păcălit?!"
N-a lăsat-o inima să mai întârzie până la urmă. Jos o aşteptau şirurile de vişini, în pământul jilav din grădini auzea scâncetele bulbilor de lalele care ardeau de nerăbdare să-şi trimită-n sus tijele îmbobocite. Simţea că avea să-nceapă adevăratul regal de iubire adevărată...

În micuţa asta se gândi să arunce o baghetă precum cea a zânei Fló, stropind cu roşu acel alb fin.

Îi plăcea să se joace. Oare ce-ar ieşi dacă amestecă albul cu mov?

Văzuse dincolo, la intrarea în straturi, două fete cu pielea mai închisă. "Să le dăruiesc puţină catifea", îşi zise, apoi simţi cum o cuprinde un surâs plin de fericire.

"Ce joc plăcut!...", îşi spuse-n gând. Dădu o roată şi suflă în bucăţica de vată cu pretenţie de nor: "Pleacă!..." Dorea din tot sufletul să fie singură, numai ea, cu tătucul cel de sus, din paşii căruia răsăreau săgeţile de lumină, pline de căldură.
"Dar dacă pun şi puţin roşu-n alb?!..."

Hotărât lucru, se simţea tare mândră! Se gândi iar la blânda prinţesă Fló. Movul îi plăcea tare mult şi trebuia să-i dea prilejul aşteptat de bucurie sinceră.

Îşi aminti că dorea să-i facă un dar: un strop de ciocolată peste linguriţa de şofran! Da...

Îşi aminti de ramuri... Trebuia să le-mpodobească cu puţină hârtie creponată, punându-le o etichetă şcolărească jos, în strat: "Eu sunt un pui de măr". Tot ce-şi doreşte e să-i placă prinţesei Fló.

Alături este şi o tufă înaltă, plină de vrăbii certăreţe, care se zbenguiau ca nişte zgâtii. Mai las-o, fată...mai bine să nu amestecăm aroma mărului cu iasomia...

"Uite!... Verdele-ăsta-i deja împlinit!", îşi spuse fericită, mângâind cu un sărut nevinovat ciorchinele.

"Şi totuşi, culoarea de lemn matur lipseşte, unde-am pus bagheta?"

"Parcă lipseşte ceva...", îşi spuse. "Aa... trebuie să-mi pun în păr o floare! Poate-un liliac?"

Dar simţi că lipseşte ceva, da... unde-s gâzele?

Hotărî să ia o pauză. Se aşeză în şezlongul de lângă perete, îşi trase măsuţa mai aproape, îşi muie peniţa în cerneala de nectar a unei lăcrămioare şi se apucă de scris: "Dragă soro cu voaluri albe, să ştii că am avut grijă de brăduţul la care ştiu că ţii atât de mult! I-am dat să bea puţină sevă şi mi-a mulţumit deja. Ştii cum? Uite-aşa!:"

Vinovata de serviciu-i psi. Iar încântaţi de primăvară cred că sunt şi Scorpio, Tibi, Vero, Some Words, Dictatura Justiţiei, psi (partea a doua). Ni s-a alăturat şi Alma Nahe. lili3d, vantdetoamna.