Până nu ne dăm noi în petec, nu ne lăsăm!

Urmăream două ID-uri pe un portal online, datorită pieselor frumuşele pe care le postau mai mereu. Piesele sunt din acea categorie a celor de nivel mic şi mediu, dar care te încântă prin aspectul lor, prin ştampilă, prin vreo eroare sau prin alt element care poate trezi interesul pasionatului.
Începusem chiar să-i apreciez, dar asta până aseară. Uitându-mă pe piesele de pe portalul respectiv, văd la ambele ID-uri postate falsuri.

În primul caz, este vorba de falsuri ale mărcilor din emisiunea "25 de ani de domnie", din 1891. Ele sunt uşor de recunoscut după "montajul" matriţei cu care au fost imprimate (piesele au toate "margini" care indică fără nicio urmă de îndoială ce fel de planşe s-au utilizat). Vă rog să mă înţelegeţi, nu sumele contează (care sunt derizorii, poate că nici nu ajung pentru o masă la un restaurant mai cu ştaif), ci neîncrederea generată de astfel de acţiuni (menţionarea expresă că piesele sunt originale), precum şi perpetuarea unor concluzii evident eronate cu privire la existenţa reală a unor piese.

Falsurile (luate în mod individual) se deosebesc de originale prin mai multe caracteristici:
- hârtia este clar diferită faţă de cea a originalelor;
- dantelurile sunt executate defectuos şi nu corespund dimensiunilor uzuale pentru fiecare valoare;
- ca detalii ale desenului, haşura efigiei este executată defectuos, iar la cifre şi litere apar diferenţe sensibile ale formei.

A doua situaţie este cea a unui alt fals pe care numai eu , pe acest blog, l-am pomenit de cel puţin două ori, şi care este prezentat drept "eseu" (click pe imagine pentru mărire).

La această emisiune nu au existat asemenea eseuri. Simpla comparaţie efectuată  cu mărci obliterate scoate imediat în evidenţă diferenţele existente la detaliile de desen ale clişeelor. Nici în acest caz nu contează suma, ci perpetuarea în continuare a afirmaţiei că există asemenea piese.