Pauza luată de la ultimul articol publicat a fost ceva mai lungă, deoarece au intervenit unele probleme personale şi de sănătate şi numai de scris nu am avut chef. În plus, există încă în comunitate indivizi care fac tot posibilul să mă zgândăre prin atitudinea lor, care mă scârbesc şi care mă fac să mă întreb la ce bun este tot acest efort. Se cam adevereşte vorba proverbului: nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Se adeveresc însă şi alte proverbe: lumea este (extrem de) mică, iar roata se învârte, nici nu ştii de unde sare iepurele!
Dacă aţi urmărit serialul şi aţi pus cap la cap episoadele precedente, cred că aţi observat că ele au ca subiect emisiunile româneşti, în ordine cronologică.
Cu acest episod am ajuns la un capitol pe care eu, personal, l-am considerat întotdeauna unul distinct în filatelia clasică românească, şi anume perioada pregătirilor pentru realizarea primelor mărci cu efigia prinţului Cuza.
Din punct de vedere metodologic, pentru realizarea oricărei lucrări de specialitate de tipul unui catalog sau a unei monografii apar două probleme care ţin de strategia pe care ar aborda-o autorul:
1. Se includ într-o asemenea lucrare probele şi eseurile?
2. Dacă da (şi în mod cert răspunsul la întrebare trebuie să fie "da" în opinia mea), dispunem la nivel naţional de un set adecvat de termeni şi de definiţii prin care putem inventaria şi cataloga piesele din această categorie?
Dacă răspunsul la prima întrebare este unul afirmativ (şi sunt aproape sigur că tot afirmativ ar răspunde marea majoritate a colecţionarilor, dacă ar fi întrebaţi), răspunsul la cea de-a doua întrebare este unul discutabil.
Făcând puţină istorie, încă din anii '70 au existat în ţară cel puţin trei persoane care au propus deschiderea unor discuţii, dar mediul existent în acea perioadă a împiedicat abordarea problemei (cei născuţi mai devreme poate că îşi mai aduc aminte de "epoca Micu", când un studiu tradiţional era privit aproape ca o obrăznicie). Ceva mai târziu, după decembrie 1989, au fost câteva persoane care pur şi simplu au încercat pentru o perioadă monopolizarea întregului domeniu (scopul lucrativ era însă destul de bine ascuns). Problema a fost alta însă: acei indivizi s-au dovedit în final o frână la dezvoltarea studiului. Dacă venea cineva cu vreo idee care nu-i trecuse prin cap unui astfel de "expert", imediat se încerca să i se închidă gura.
Lucrurile s-au schimbat însă. Internetul ne pune la dispoziţie platforme puternice şi fiabile care ne ajută să ne împărtăşim opiniile prin publicarea lor fără restricţii. Dar să revenim la oile noastre.
Care sunt termenii uzuali la noi?
Pentru a avea o bază de discuţii, am apelat la definiţiile publicate de cunoscuta lucrare "Filatelia de la A la Z". Cei care vor dori să-mi aducă aminte de "Dicţionarul filatelic" al lui Marcel Dănescu le aduc aminte de vorba veche (cărţile din cărţi se fac), deoarece acest autor nu a prea avut nici în clin, nici în mânecă cu filatelia şi mai ales cu studiul. Oricum, definiţiile din prima lucrare citată sunt foarte apropiate de cele din aşa-zisul dicţionar.
Ca să nu căutaţi prin biblioteci (poate unii dintre voi nici nu aveţi această lucrare) am scanat paginile cu pricina (click pe imagini pentru mărire). Definiţiile respective sunt reliefate cu câte un cadru de culoare roşie. În primul rând, să vedem ce este un eseu:
În opinia mea, definirea termenului este făcută într-un mod vag, fără a respecta vreun principiu metodologic. Dovada scrisului pentru a ne afla în treabă însă o constituie (tot în opinia mea, desigur) amestecarea grosolană a termenilor de eseu şi probă, în ultima propoziţie a definiţiei ("Eseurile se împart în probe..." - este o adevărată gugumănie, deoarece eseul nu este probă şi nici invers). Mergând însă mai departe, hai să vedem şi care sunt definiţiile pentru "probă" (click pe imagine pentru mărire):
Abia acum se vede în ce ceaţă au trăit autorii lucrării. De bună seamă că vina nu le aparţine numai lor, ci întregului sistem şi întregii comunităţi de colecţionari: multe generaţii au fost obişnuite şi îndrumate spre tematică şi nu spre studiu, activiştii şi tematicienii au decis de cele mai multe ori prin ierarhiile asociaţiilor în locul tradiţionaliştilor, impunând adesea moda realizării făcăturilor pentru a avea ce colecţiona (şi ce vinde - vezi moda ştampilelor speciale realizate pe bandă rulantă) în loc să fie încurajate studiul şi activitatea de cercetare. Şi aceasta este şi principala cauză pentru care noi nu avem un catalog realizat ca lumea şi nu avem nici o monografie a mărcii poştale româneşti.
Cine se simte lezat de rândurile de mai sus n-are decât să nu mai calce pe aici.
Ce termeni utilizează cataloagele din străinătate?
Ca să putem face o comparaţie şi să vedem cam pe unde ne aflăm, să încercăm să căutăm aceleaşi definiţii prin cataloagele străine.
Catalogul Michel (un volum specializat mai vechi dedicat Germaniei, deci o lucrare cu pretenţii, cum ar veni) tratează subiectul extrem de subţire (click pentru mărire):
Este interesantă definiţia termenului de "eseu", deoarece cam de aici se poate vedea că o traducere "à la furculition" a generat echivalarea probă = tipar de probă:
"Essay: ein Probedruck, der versuchsweise hergestellt wird, um die Briefmarke vor ihrer endgültigen Druckherstellung betrachten zu können. Diese "Essays" werden meist in verschiedenen Farben und Farbzusammenstellungen gemacht, aus denen die endgültigen ausgesucht werden."
Pe scurt, literatura germană nu este caracterizată de existenţa prea multor termeni, care să permită nuanţarea. Totuşi, nici aici nu există o distincţie bine marcată între termenii de probă şi eseu, care nu înseamnă în niciun caz acelaşi lucru.
Totuşi nu trebuie făcută nicio confuzie între literatura germană şi literatura în limba germană. Pentru că tot în limba germană sunt scrise cataloagele specializate şi studiile austriece. Catalogul Ferchenbauer, de exemplu, face o distincţie clară între termenii în cauză. Din motive practice redau mai jos (click pentru mărire) o pagină dintr-o ediţie mai veche, pentru a vedea ce termeni sunt folosiţie pentru unele categorii de piese.
Trecând la literatura în limba engleză, m-am oprit la catalogul specializat Stanley Gibbons (volumul dedicat perioadei reginei Victoria). Pentru că este dificil de prezentat pagini din acest catalog referitoare la subiect (din cauza întinderii prezentării), voi enumera eu termenii:
- essays (eseurile): tipare de probă efectuate după clişee cu desene neaprobate şi neadoptate;
- die proofs: tipare de probă efectuate după matriţa originală;
- plate proofs: tipare de probă efectuate după forma de tipar (fie ea definitivă sau intermediară);
- trials: probe efectuate pentru controlul formei de tipar, al cernelii, al hârtiei etc.;
- imprimaturs: este un termen întâlnit numai în literatura britanică, desemnând piese provenite din coli definitive destinate arhivării ori înaintate organelor oficiale în vederea aprobării imprimării tirajului.
Trecând oceanul, vă propun să ne oprim asupra termenilor folosiţi de volumul specializat pentru SUA al catalogului american SCOTT, în introducerea căruia putem să citim următoarele (redau textul original, în limba engleză):
- Color Trials — printings in various colors, made to facilitate selection of color for the issued stamp.
- Essay — A proposed design, a designer’s model or an incomplete engraving. Its design differs in some way — great or small — from the issued item.
- Progressive Proof — a type of essay that is an incomplete engraving of the finished accepted die.
- Proofs — trial printings of a stamp made from the original die or the finished plate.
Văd că m-am întins mai mult decât am avut iniţial intenţia, aşa că voi împărţi subiectul în două părţi, a doua parte urmând să o prezint în episodul următor.
(Va urma)
©Max Peter, 2014. Preluarea prezentului articol nu se poate face decât pe baza unui acord prealabil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu