Ascensiunea şi decăderea unei serii de "erori"

Ieri am fost bolnav. Nu, nu s-a "întors" gripa de care vă povesteam acum două săptămâni...

Am avut o întrevedere cu un cunoscut pe care îl consiliez de ceva ani într-ale filateliei, mai ales în ceea ce priveşte filatelia tradiţională. Proaspăt întors din Germania, unde a petrecut câteva zile prin "depozitele" unor negustori, cunoscutul mi-a prezentat inventarul unei "colecţii" de ocupaţii germane din timpul Primului Război Mondial, incluzând o bună porţie de emisiuni de ocupaţie în România - mărcile pe care le denumim toţi pe scurt "M.V.i.R."-uri. Omul era aproape blocat: colecţia (poate mai nimerit ar fi să îi spun acumularea) însuma peste o sută de albume format mare, fiecare conţinând minimum 50 de file de expunere. Aproape din fiecare valoare a fiecărei emisiuni exista cel puţin câte o coală completă. Fragmentele de coală şi blocurile mari erau ceva comun. Vă daţi seama că, după ce am auzit cele ce-mi povestea cunoscutul meu, începuse să mi se umezească colţurile buzelor (ca să vorbesc elegant...) numai la gândul extraordinarului material de studiu ce se afla acolo.

Acumularea nu a putut fi achiziţionată, preţul ei depăşind chiar şi posibilităţile unui filatelist ceva mai bogat. Şi pentru că negustorul ţine la preţ, nici nu cred că o va vinde prea uşor. Dar asta-i viaţa!

Revenind la inventarul adus de amicul meu, vă imaginaţi desigur că ochii mi-au căzut relativ repede pe M.V.i.R.-uri, interesându-mă mai puţin spre deloc ocupaţiile din Belgia sau Polonia... Ce m-a frapat însă a fost acumularea cu adevărat de invidiat din emisiunile tip "Germania" supratipărite cu valori în "Bani" (supratiparele Armatei a 9-a şi cele aplicate pe timbrele de ajutor şi fiscalele româneşti lipsind însă). Iar la loc de cinste stăteau cele trei valori ale primei emisiuni, fără supratiparul în casetă (le aveţi în imagine, mai jos).

(Imaginea reprezintă ilustrarea unui lot oferit acum câteva luni de casa Schwanke, care nu are nicio legătură cu acumularea descrisă mai sus).

Această serie de "erori" m-a intrigat întotdeauna. Prima dată am aflat de existenţa lor prin anii '70, dintr-un catalog de licitaţie al unei case germane. La acea dată, un set de trei valori era oferit la un preţ de strigare de 1.000 DM. Nu ştiu care a fost piaţa pentru aceste piese, nu am informaţii, atunci nu exista Internet, iar corespondenţa cu germanii occidentali "imperialişti" era delicat de întreţinut.

Prima oară am văzut "în carne şi oase" seria de erori prin 1992, când am reuşit să intru în posesia uneia printr-un schimb. La acea dată, un set era evaluat pe piaţa occidentală la circa 600-800 DM, dacă mai ţin bine minte.

Nu ştiu când această serie de "erori" a fost listată în cataloagele germane. Dar în 1935, atunci când a fost pusă în circulaţie prima ediţie a volumului specializat pentru Germania de către Schwaneberger Verlag (adică Michel-ul), ea nu exista. Nu exista nici în ediţiile din 1939 şi 1942 ale cunoscutului catalog Senf. Şi nici în Froede, ediţia 1942. Nu apăreau nici în Michel-ul din 1949. Ba nici în volumul specializat (pentru Germania) din 1991! Ea apare însă în ediţia standard a Michel-ului din 2009-2010, dar şi în volumul specializat din 2008. De ce aşa de târziu? Nu pot să vă dau un răspuns, dar la finalul studiului vă propun câteva ipoteze.

Literatura este (aproape în totalitate) de acord cu un alt amănunt: colile emisiunii finale au fost supratipărite de două ori:

• iniţial, colile au fost supratipărite cu supratiparul negru al noii valori nominale, cel mai probabil la Reichsdruckerei, în Berlin;
• al doilea supratipar, cel cu inscripţia "M.V.i.R." în casetă, a fost aplicat la Fabrica de Timbre din Bucureşti, în roşu pentru valorile de 15 şi 40 Bani şi în negru pentru cea de 25 Bani.

Ce mărci au fost supratipărite? Valoarea mică, de 15 Pfg., a fost emisă iniţial în mai 1917 (în Germania), în nuanţa violet închis; această marcă a fost imprimată în mai multe tranşe (până în 1919), dar ceea ce este foarte interesant este că pentru marca supratipărită special pentru ocupaţia din România s-a imprimat un tiraj special, deoarece seriile imprimate pe marginile de coală, catalogate drept HAN (consultaţi Michel-ul specializat pentru detalii) enumerate pentru marca iniţială, fără supratipar, nu se regăsesc şi la marca M.V.i.R. (la care singura serie HAN este 2240.17 (planşa 2240 din 1917). Foarte interesant!

Marca iniţială de 20 Pfg. ultramarin (supratipărită cu 25 Bani) este singura dintre cele trei valori imprimate în sistem "Plattendruck" (spre deosebire de celelalte două, imprimate prin "Walzendruck" - consultaţi catalogul Michel pentru explicaţii) şi a fost pusă iniţial în circulaţie prin 1915 (făcând parte din aşa-numitele tiraje "Kriegsdruck"). Povestea seriei HAN se repetă, marca supratipărită aparţinând HAN 2241.17, care nu se regăseşte la niciunul din tirajele mărcii iniţiale de 20 Pfg., chiar incluzând tirajele iniţiale, denumite "Friedensdruck").

Povestea se repetă şi la marca de 30 Pfg., supratipărită cu noua valoare de 40 Bani: seria HAN aparţinând mărcii supratipărite (respectiv 2242.17) nu se regăseşte printre seriile aparţinând tirajelor iniţiale (nici "Friedensdruck", nici "Kriegsdruck").

Dacă ne uităm la seriile HAN ale celor trei valori supratipărite pentru România, observăm că ele se regăsesc, în ordinea valorilor, la o unitate diferenţă.Concluzia:pentru prima emisiune M.V.i.R. s-au imprimat tiraje separate, speciale.

O exemplificare:

O pereche a erorii de la valoarea de 40 Bani, provenind din colţul stâng inferior al colii, pe marginea de coală distingându-se clar seria HAN 2242.17 (piesă dintr-o serie de trei perechi cu HAN, oferită, ca şi setul de mai sus, de către casa Schwanke). Iată ce prezintă vânzătorul în descrierea piesei:

Mi.Nr. 1 F-3 F waag. postfrisch UR-Paare mit HAN (Mi.Nr. 1 F Walze "H2240.17", Mi.Nr. 2 F Platte "H2241.17" und Mi.Nr. 3 F Walze "H2242.17"), selten, Fotoattest Hey BPP "...in fehlerfreier, postfrischer Erhaltung". Im Michel als Normalpaare bereits mit 400,- Euro notiert, mit HAN ohne Preisbewertung!

Problemele care mă frământă pe mine şi pentru care, deocamdată, nu am răspunsuri:

1. Tirajul nominalizat în literatură (100.000 pentru primele două valori, respectiv 20.000 pentru valoarea mare) sunt reale, sau nu?
2. Dat fiind faptul că pentru această emisiune s-au imprimat tiraje speciale, confirmate de seriile HAN diferite, există date în arhiva imprimeriei din Berlin cu privire la cantităţile imprimate din seriile HAN respective, cantităţile supratipărite şi, ulterior, cantităţile expediate la Bucureşti pentru aplicarea celui de-al doilea supratipar?
3. Care este motivul pentru care seria de "erori" a fost catalogată aşa de târziu de către Michel?
4. Care este motivul pentru care acelaşi catalog (ediţia specializată) nu mai cataloghează seriile HAN la emisiunile M.V.i.R., deşi în ediţii mai vechi acestea erau catalogate?

Am un potenţial răspuns (pe care, deocamdată, neavând informaţii argumentate, o consider doar o ipoteză): imprimeria din Berlin a "scos" pe piaţă o cantitate nedefinită de mărci "neterminate", comercializate către un număr nedefinit de negustori. Aceştia au început, treptat, să pună în vânzare serii sau blocuri. Iniţial, preţurile solicitate au corespuns rarităţii acestor varietăţi, dar cantitatea din ce în ce mai mare de serii ajunse pe piaţă au dus, automat, la scăderea preţului solicitat de vânzători. Nu mai devreme de luna ianuarie a.c., o serie de astfel de varietăţi a fost adjudecată pe eBay la doar 35 euro!

Din toată această poveste pot spune că am tras şi un învăţământ: varietăţile "formidabile" care inundă piaţa au, de cele mai multe ori, o provenienţă potenţial dubioasă. Editurile care pun pe piaţă cataloagele sunt nevoite, de cele mai multe ori, să "respecte trend-ul" şi indicaţiile comercianţilor, indiferent de declaraţiile referitoare la "neutralitate" pe care le fac.

Acesta nu ar fi primul caz în care se petrec astfel de acţiuni. De câţiva ani au apărut pe piaţă seturi foarte frumoase şi foarte bogate de eseuri şi probe la emisiunile de mărci ale Bosniei-Herzegovina, premergătoare sau din timpul Primului Război Mondial. Este greu de crezut că vânzătorii le-au păstrat ascunse timp de zeci de ani şi că aceste acumulări nu provin din arhive oficiale, puse în vânzare neoficial câteodată. Iar în acest caz, "vinovatul" pare a fi din Viena, se spune "pe surse". Deoarece nu ştie nimeni de niciun anunţ de licitaţie, aşa cum au mai organizat din timp în timp imprimeriile britanice sau cele nord-americane.

La final vă ofer şi un bonus: marca de 40 Bani pe 30 Pfg. uzată, original cu supratiparul casetă în roşu, respectiv fals atât al supratiparului în Bani, cât şi al casetei negre. La fals, tipul de ştampilă utilizat este şi el contrafăcut (click pe imagine, pentru mărire).

Aştept critici, sugestii, reclamaţii...

© 2011. Toate drepturile rezervate. Preluarea prezentului articol şi republicarea lui, sub orice formă, nu se poate face decât cu acordul prealabil al autorului.