Bineînţeles, dacă filatelistul îşi doreşte doar o petrecere plăcută a timpului pe care îl dedică acestei pasiuni, el nu va pune un accent prea mare pe latura investiţională a colecţiei. El se va bucura tot mai mult de frumuseţea desenului mărcilor, de vreo asociere ad-hoc pe care o face în mod automat şi nepremeditat cu vreun moment plăcut din viaţă sau, pur şi simplu, îşi va potoli "foamea" de estetic, de colorit şi de unele denumiri mai mult sau mai puţin exotice. Este doar o activitate recreativă, necompetitivă şi, în cele mai multe cazuri, desfăşurată privat şi fără pretenţii.
Cei mai mulţi colecţionari însă, odată "atinşi" de microb încep să se intereseze de potenţiala valoare a pieselor pe care le posedă deja. Pe internet sunt destul de frecvente căutările "catalog" sau "catalog de vechituri" sau "catalogul X" (chiar şi pe acest blog au ajuns cititori care căutau aşa ceva). Acesta este un pas important. Odată intrat în posesia unui catalog, colecţionarului i se deschid orizonturi noi, pe care nici nu le-a bănuit până în acel moment. Acum este momentul în care în sufletul colecţionarului ia naştere primul conflict între propria dorinţă de cunoaştere şi propria ignoranţă şi comoditate. Nu, nu sunt cuvinte prea grele, chiar aşa se întâmplă!
O parte din colecţionari (cei mai comozi şi nedispuşi să facă sacrificii prea uşor) se îndreaptă spre filatelia tematică, fără reguli prea precise pentru început şi cu obiective care par mai uşor de atins. O altă parte a lor este tentată să îşi alcătuiască colecţii cronologice, după catalogul al cărui proaspăt posesor a devenit. Încep să se facă şi primele calcule ale bugetului. Se stabilesc obiective din ce în ce mai îndrăzneţe (în raport de gradul de "molipsire"). Numărul contactelor cu alţi colecţionari încep să se înmulţească, iar proaspătul filatelist constată că există o lume pe care nu o cunoscuse înainte, care îi pare puţin magică.
Fără îndoială, apetitul individual, dar şi gradul de dezvoltare a culturii generale şi (trebuie să o spun - fără să se supere cineva) de capacitatea intelectuală au şi ele un rol destul de important. Cei înclinaţi spre ştiinţele umane se îndreaptă spre tematică şi maximafilie. Ceilalţi, cu simţ mai "ştiinţific" se simt mai atraşi spre filatelia tradiţională şi istoria poştală (şi aici sunt excepţii care, după părerea mea, nu fac decât să întărească regula).
Mai este un punct în care proaspeţii colecţionari încep să se auto-împartă. O parte din ei dovedesc un simţ comercial mai pronunţat (chestia asta nu se învaţă întotdeauna, câteodată trebuie să mai ai şi afinităţi pentru aşa ceva). O altă parte descoperă că se poate face performanţă prin vreo trei căi diferite: 1) participarea la expoziţii, 2) abordarea unui domeniu de cercetare sau... 3) vânarea unui post de... activist!
Mai este o mică grupă, pe care nu am pomenit-o: cei care vor să le facă pe toate, în speranţa obţinerii unor avantaje materiale ulterioare. Dar, sincer vorbind, aceştia nu prea sunt colecţionari adevăraţi. Poate, doar indivizi care n-au avut loc în altă parte...
Există, se pare, un miez de... sămânţă de... discuţie: ar fi bună o filatelie de masă? Păi, noţiunea aceasta nu o pot asocia decât cu o anumită politică dusă până în 1989. Dragilor, dacă vreţi propagandă, de ce nu vă înscrieţi într-un partid?
Există o mare diferenţă între scopul unei filatelii de masă (aşa cum s-a făcut ea) şi propaganda în sprijinul filateliei dusă în rândul copiilor şi al tinerilor. Iar aici, marea belea a unora care-şi doresc să fie şi filatelişti, şi activişti, este că nu prea pricep cu ce se mănâncă pedagogia. Şi că nu prea pricep cu ce se mănâncă filatelia tradiţională, pentru a le putea deschide copiilor orizonturile potenţiale. Pentru că nu se pricep nici la partea comercială. Păcat de şcolile de ucenici de pe vremuri!... Pentru că aproape toţi cei ce au ajuns la performanţă, au avut un bun profesor exact în acest sens!
Concluzie
Aşa-zisul conflict din titlu este unul fals! Pasiunea asta denumită filatelie este precum sportul: cu mai multe discipline şi domenii, în care participanţii sunt mai puţin sau mai mult performanţi, în care există şi codaşi, şi puturoşi, dar şi campioni. Aici există şi profesionişti, dar şi amatori.
Adevărata problemă ia naştere abia atunci când un amator doreşte să-i dea "indicăţii" profesionistului. Ar trebui să le fie dat un credit mai mare celor ce pot să îndeplinească rolul unui profesor bun, pentru că aceştia sunt în stare să ne "crească" viitori urmaşi.
In primul rand: va urmaresc cu interes blogul plecand de la postarea dvoastra de pe stampboards. Foarte interesant si instructiv pentru mine ceea ce am citit pana acum. Va urez multa bafta in continuare si sper ca posturile sa pastreze acelasi ritm alert.
RăspundețiȘtergerePentru un relativ incepator si autodidact, cred ca am invatat f. multe citind printre articole. Si sunt tare bucuros ca luati la puricat ebay.de si ebay.at, un loc unde imi fac cu precadere cumparaturile. Pe cand o discutie despre Delcampe (desi am vaga impresie ca nu sunteti mai entuziasmat de el decat de okazii care si el....)?
As dori sa comentez si pe marginea articolului. Cred ca mai este un tip de colectionar, cel in care ma incadrez si eu. Tipul nu neaparat generat dar ajutat de internet. Nefiind afiliat la niciun club, fara sa participe la intruniri filatelice, necunoscut printre filatelisti, in genere autodidact si cautator de informatii ( cu avantaje si mari dezavantaje), care prefera sa cumpere de pe net decat de la dealeri, care participa la expozitii doar ca privitor. As zice ca e tipul de observator.
RăspundețiȘtergereDiscutabil tipar insa cred ca e mai bun decat ceea ce am remarcat dintre putinele informatii care existau pana acum pe net si cand aveam impresia ca in tara sunt doar "profesori" (preiau tipologia dvoastra) care se intreceau in a demonstra ca ceilalti nu sunt profesori. Cred ca in ziua de azi filatelistul a devenit mai anonim.
@Ionut:
RăspundețiȘtergereÎn primul rând, un bine-aţi venit călduros!
Aşa este! Cunosc mai mulţi colecţionari care nu sunt afiliaţi la niciun club şi care se străduiesc să-şi realizeze colecţii de care sunt mândri. Am avut ocazia, în decursul anilor, să întâlnesc şi adevăraţi profesionişti din aceeaşi categorie.
Internetul ne oferă tuturor o mare şansă. Pe de o parte, este un instrument excelent pentru documentare, pe de altă parte este şi un mijloc care ne facilitează tranzacţiile. Prin anii '70 era teribil de greu să obţii informaţii, în ciuda faptului că numărul de colecţionari era mult mai mare decât acum. Baza o constituia biblioteca personală, pentru procurarea căreia se cheltuia câteodată un buget considerabil. Nici acum nu este prea uşor, deoarece lucrările cu adevărat de referinţă nu sunt gratuite şi nici nu există în format digital.
Aşa-zisele categorii pe care am încercat să le definesc sunt, bineînţeles, o generalizare pentru ceea ce am întâlnit mai des. Dar situaţiile concrete sunt enorm de variate.
Ce mă supără cel mai mult este lipsa de dorinţă de comunicare manifestată de aceşti "profesori", care nu se dau însă în lături să se lamenteze că nu mai au "urmaşi". Dar nici nu fac prea mare lucru pentru a promova această pasiune cu valenţe absolut uimitoare pentru dezvoltarea nivelului personal de cultură.
Deşi am peste 40 de ani de când m-a "prins" această pasiune, am încercat să nu uit de unde am plecat şi să încerc mereu să îi ajut cât pot pe cei aflaţi mai la început. Aceasta a fost ideea de la care am plecat când am pornit blogul.
Din păcate, nu există o şcoală de filatelie. Este un domeniu în care domină capacitatea fiecăruia de a se instrui mai mult singur.
Filatelia ar trebui să fie o activitate care să îi apropie pe colecţionari. Pentru aceasta însă, onestitatea în comunicare şi în tranzacţii trebuie să primeze. Dar acest lucru nu se întâmplă întotdeauna, aici ajungând la un alt obiectiv urmărit: informarea potenţialelor "victime".
Urmăresc foarte multe licitaţii, fiind interesat de piese care mă pot ajuta la aprofundarea istoriei poştale româneşti şi, eventual, la realizarea unui catalog. La firmele serioase nu se prea întâlnesc falsuri sau "făcături", dar pe site-urile unde vânzători sunt persoane fizice, aşa ceva a devenit de domeniul comunului, din păcate. O parte din piesele prezentate provin şi de la Delcampe, numai că nu am precizat acest lucru (nu prea doresc să fac nimănui publicitate). Unele firme sunt însă nominalizate, deoarece au vânzări care pot deveni referinţe în lucrări de specialitate, iar citarea exactă este dorită de specialişti.
Aşadar, orice semnalare, comentariu, părere sau schimb de opinii (chiar contradictorii) sunt binevenite, pentru că toată lumea ar avea de învăţat.