Astăzi mi-am pierdut mai mult de jumătate de zi, fiind solicitat de un prieten al... cunoştinţei cunoştinţei... :)) să îl asist în verificarea şi, eventual, evaluarea unei colecţii... "de milioane".
La telefon mi s-au îndrugat câte-n lună şi în stele! Că este o colecţie deosebită, cum rar s-a mai văzut în România, făcută cu mare greutate timp de 15 ani!
Ajung la adresa cu pricina, mă prezint, servesc cafeaua de protocol şi apoi... m-am dezumflat urgent. "Deosebita" colecţie consta în vreo cinci clasoare (ce-i drept frumoase - din acelea chinezeşti, cu coperte acoperită cu pânză cu modele înflorate), în care erau aşezate îngrijit mărci româneşti (cele mai multe neuzate), serii complete din perioada 1970-1989. Bineînţeles că i-am spus proprietarului: "Domnule, aţi dat lovitura!"
Săracul om (care primise clasoarele de la o rudă decedată şi n-avea nici cea mai vagă idee cu ce se mănâncă timbrele) a încercat să mă contrazică, scoţând dintr-un plic o mică agendă, în care fostul proprietar îşi inventariase colecţia, iar pe margine o altă persoană notase cu o grijă deosebită... valoarea în dolari SUA a nominalelor seriilor.
Ce-i drept, m-a luat puţin prin surprindere. Discuţia începuse să se lungească, omul nu dorea cu niciun chip să priceapă că treaba nu prea stă aşa cum se aşteptase el. Dar am improvizat. Am dat pe loc vreo trei telefoane pe la cunoscuţi, cerând oferte pentru partide similare: undeva între 5% şi 20% din preţurile înscrise în lista "oficială" a firmei de stat. Proprietarului colecţiei nu-i venea să creadă. Până la urmă, unul dintre amici (căruia nu-i spusesem despre ce e vorba şi chiar credea că aş vrea eu să cumpăr "partida" lui) s-a oferit să ne viziteze, cu tot cu "partida" după el. Am primit încuvinţarea gazdei şi ne-am întâlnit "în trei". "Pe cuvântul meu, domnule - zice amicul -, las la 10% din listă dacă vă intereseaza! Vă dau şi chitanţă pentru bani dacă socotiţi necesar şi vă las toate clasoarele!"
Gazdei i se citea amărăciunea pe chip. Iar eu oftam pentru ziua piedută (ca şi amicul meu, de altfel).
Nici nu mai e nevoie de morală...
Excelent,am avut si eu o experienta similara,numai ca domnul in cauza fusese diriginte de posta,nu vroia cu nici un chip sa accepte realitatea.
RăspundețiȘtergerevisezi cu atat mai frumos cu cat nu stii nimic despre ce visezi...bietul om se si vedea plutind pe un norisor roz :)
RăspundețiȘtergereAşa este, am păţit-o chiar eu acum mulţi ani. Câteaodată îmi pare rău că nu mai sunt naivul de altă dată...
RăspundețiȘtergereacum...ce sa spun...sa-mi para rau sau sa ma bucur pentru tine? :)
RăspundețiȘtergerePăi, e şi bine, e şi rău. Depinde de moment, de oameni, de starea sufletească...
RăspundețiȘtergereMax.....cat costa un timbru......? :blink:
RăspundețiȘtergereDoi: cat poate sa coste?
Trei: de ce iti plac timbrele si nu colectionezi......parfumuri de firma (mda,stiu, o sa-mi zici ca nu esti superficial ca mine, d-aia)
hapi2233: Faţă de restul obiectelor de colecţie, în filatelie există mai multă "ordine", aş putea spune, deoarece există cataloage de toate genurile şi tipurile: globale (cu toate ţările), simplificate, specializate, tematice şi tot aşa... Partea bună este că toate timbrele sunt catalogate şi au preţuri estimative. De regulă, în tranzacţii se face evaluarea ce pleacă de la preţurile trecute în aceste cataloage.
RăspundețiȘtergereColecţionez timbre pentru că... aşa a fost să fie, astea mi-au plăcut! Dar "maniaci" (în sensul frumos) sunt cu duiumul, pentru multe alte categorii de obiecte de colecţie. Am cunoscuţi care strâng numai ilustrate vechi, alţii strâng bani, plachete şi medalii (ăştia sunt numismaţii), există colecţionari pasionaţi de etichetele cutiilor de chibrituri (asta se cheamă filumenie, unul dintre ei are şi blog dedicat, este în blogroll-ul meu). Am văzut licitaţii pentru multe altele: tablouri, argintărie, vinuri vechi, reviste de benzi desenate, autografe ale unor celebrităţi, tot felul de obiecte care au aparţinut celebrităţilor, şi tot aşa.
:multumesc: pentru clarificari
RăspundețiȘtergerePoate faci si o poza cu un clasor intr-o zi.....imi amintesc de cele vechi de pe vremea lui Ceausescu.........
hapi2233: Pot să fac câte poze vrei, numai că eu nu prea am din cele de atunci. Cele mai noi ale mele sunt cam de prin 1950.
RăspundețiȘtergereUită-te aici:
http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/07/miercurea-fara-cuvinte_12.html
Astea sunt din cele aproximativ mai noi.