Cuza (neemise), coală integrală din valoarea de 5 Parale albastru. Posesorul dorea pentru această piesă 420 euro. Discutabil (dacă mă întrevaţi pe mine, la preţul acesta), deoarece 7 mărci de pe mijlocul colii sunt pliate (coala a fost îndoită pe jumătate). Mai mult, colile complete de 5 Parale sunt cele mai comune dintre cele trei valori. Next!
1868, 2 Bani portocaliu neuzat, cu eroarea (cunoscută, documentată şi "vânată") FOSTA în loc de POŞTA. Piesa nu este teribil de frumoasă, din cauza marginilor foarte mici (cadrul este totuşi intact). Cel mai probabil că vânzătorul va rămâne cu piesa nevândută, din două motive: nu suflă o vorbă despre ceea ce se află pe cealaltă faţă (adică pe spatele mărcii), apoi mai cere şi un preţ... de preţ!
O marcă interesantă: 5 Bani "Favorit" 1869, probabil (dacă mi-am dat eu bine seama) tipul 1 din blocul de report. Această marcă este cunoscută drept una fără prea multe varietăţi, în ciuda acestui fapt, piesa de faţă are un frumos lumen alb la baza gâtului efigiei, în dreapta.
15 Bani "Favorit" 1869, unicat pe scrisoare expediată în 1871 din Iaşi la Cernăuţi, la acea dată în zona de graniţă, în Austria. O piesă curată, marca având margini complete. Tocmai bună de pus în exponat (pentru cine face aşa ceva).
Un fals ordinar, oferit drept "probă de culoare" (vânzătorul specificând şi dantelura "atipică" 10½x10! Imitaţia este destul de nereuşită, dacă studiaţi puţin inscripţia din tableta inferioară. Cele două cifre "5" au steagurile cu lungimi egale, ceea ce nu se întâmplă la original. Apoi mai este şi hârtia: originalele au întotdeauna hârtia de culoare roz pal, nu albă.
Fiindcă tot am ajuns la această marcă, ar putea cineva să prezinte un original cu lungimile steagurilor cifrelor "5" de lungime egală? Deoarece sunt câţiva colecţionari ce susţin că există. Eu am îndoieli şi, ca Toma cel necredincios, vreau să văd!
Altă "eroare de culoare" la Bucureşti I. Piesa arată bine, dar eu am îndoieli că nu este un fals chimic, datorită culorii hârtiei, care "bate" uşor spre albăstrui.
Pentru cei ce sunt posesori ai unor astfel de piese, iată o modalitate prin care îşi pot face singuri "expertizarea" pieselor (presupunând că acestea nu sunt falsuri integrale sau reimpresiuni dantelate 11½):
– luaţi câteva exemplare de 10 Bani albastru Bucureşti I şi câteva exemplare de 5 Bani Bucureşti II; aşezaţi-le cu faţa în jos pe două rânduri, unul sub celălalt; apropiaţi de mărci o sursă bună de lumină;
– luaţi şi eroarea, întoarceţi-o cu spatele în sus, apoi comparaţi nuanţa hârtiei, pe rând, cu celelalte mărci; eventualele diferenţe ar trebui să vă sară în ochi (dacă nu aveţi probleme cu vederea).
Există o metodă de verificare şi prin scanare, cu ajutorul unui program de procesare de imagini care "ştie" să citească procentele culorilor primare (indiferent de standardul şi gamutul folosit şi indiferent dacă scannerul şi/sau monitorul sunt sau nu calibrate). Dar intrăm în detalii care nu sunt gratuite.
O marcă neuzată de 50 Bani Bucureşti II (care pare să aibă şi o şarnieră nu prea uşoară) cu defecte interesante ale cadrelor superior, inferior şi stâng. Sunt de remarcat cele două spărturi mai importante ale cadrului orizontal superior.
Scrisoare recomandată externă (francatură "normală" de 50 Bani, realizată din două mărci de 10 Bani şi două de 15 Bani). Partea interesantă (în afara francaturii, nu chiar printre cele mai comune) se întâlneşte la perechea verticală de 15 Bani, care are linia de dantelură dintre mărci mult deplasată în jos. Next!
O altă piesă interesantă, care pare expediată din teritoriul românesc ocupat de germani. Marele păcat este că vânzătorul a postat o ilustraţie aşa de proastă, încât nu se prea distinge mare lucru din textele de pe plic. Nu sunt specialist în poşte militare, poate ne ajută cineva ce ştie mai multe şi stăpâneşte problema (mulţumiri anticipate!)
Tot legat de poşta germană (click pe imagine pentru a o vizualiza mărită) vedeţi două serii din emisiunea a treia, aplicate pe un fragment de coală de etichete aparţinând cenzurii militare (sic!), obliterate de complezenţă BUKAREST. Oare cine-o fi autorul piesei?
În final, un frumos abklatsch (pe germană) la marca de 50 Bani din 1935, Carol II uzuale. O observaţie legată de termenul "abklatsch": în limba română nu avem un echivalent "academic" pentru această varietate. La fel ca la francezi, care folosesc acelaşi termen utilizat pentru o altă eroare de tipar: recto-verso.
Părerile, contestaţiile şi înjurăturile se primesc, ca de obicei, la aceeaşi adresă!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu