Cât de legală este producerea şi comercializarea de facsimile?

Ca şi cum colecţionarii n-ar avea destule pe cap din cauza falsurilor mai vechi, dar şi a distribuitorilor pieselor din această categorie, pe piaţă şi-a făcut apariţia în ultimii ani o nouă "modă" (mă rog, nu prea nouă, dar cu tendinţe de dezvoltare în prezent): producerea de "facsimile" şi comercializarea lor "ca atare". Cei mai mulţi reprezentanţi ai acestui curent par a fi, în prezent, din ţări asiatice (sau de origine asiatică, cu reşedinţa temporară în diverse ţări europene).

Un exemplu este piesa din imaginea de mai jos.

Această piesă a fost vândută recent pe eBay (click pe captură pentru mărire):

Problema ascunde un pericol care nu este luat în considerare de către cei mai mulţi. Piesele întâlnite până acum sunt identificabile ca reproduceri de către un specialist cu ceva cunoştinţe de grafică computerizată tocmai datorită lipsei de cunoştinţe a "producătorilor". Dar lucrurile se pot schimba în timp. Nu aş pune mâna în foc că actualii producători (sau unii dintre ei) nu încearcă altceva decât să se perfecţioneze, să îşi "facă mâna", iar într-un viitor apropiat ar fi posibilă vânzarea acestor produse fără a mai menţiona faptul că sunt replici sau facsimile. Să nu uităm faptul că şi industria poligrafică a înregistrat progrese uimitoare în ultimii ani. Un specialist în grafică computerizată poate realiza "fluierând" copii extrem de periculoase cu ajutorul unor maşini relativ ieftine, iar experţii atestaţi în prezent consider că sunt total nepregătiţi în acest domeniu. Mi-au ajuns la urechi zvonuri privind un scandal legat de contrafacerea unor mărci vechi imprimate în gravură aparţinând unei ţări europene (nu sunt în măsură să citez surse). Nu a trecut mult timp de la scandalul din Ungaria, în care mai multe persoane au fost implicate în reproducerea şi comercializarea unor ştampile şi piese prefilatelice, care au reuşit pentru o perioadă de timp destul de mare să păcălească pe unii experţi.
De aceea, cred că în prezent orice este posibil, mai ales în condiţiile lipsei acute de literatură consacrată şi a unui număr extrem de mic de specialişti.

Ajungem şi la întrebarea din titlul articolului. Deşi există numeroase semnale în mediul online privind apariţia acestor facsimile, problema se pare că nu interesează pe nimeni.
Strict legal, problema vizează două aspecte:

1. Dreptul de a reproduce imaginea unei piese istorice, potenţial de patrimoniu (una este să îi reproduci imaginea într-un articol sau într-o lucrare ştiinţifică sau de informare generală şi alta este să faci o copie a obiectului în sine):

2. Legalitatea acţiunii de reproducere a obiectului, precum şi de comercializare a acestuia.
Persoanele cu care m-am consultat până acum sunt de părere că legea penală incriminează falsificarea de timbru considerat drept chitanţă pentru contravaloarea serviciului poştal prestat de operator (adică falsificarea timbrelor poştale utilizate curent la francare), şi nu reproducerea unui timbru considerat drept obiect de colecţie.
Deoarece nu cunosc să existe o practică judiciară în acest sens, nu mă pot pronunţa şi nici nu am pregătirea şi căderea să o fac. Dar există autorităţi care ar trebui să fie preocupate de acest lucru.

La final, vă rog să mă scutiţi de comentarii de genul "aşa cere piaţa".