Să vedem despre ce este vorba: cartea poştală a fost expediată în martie 1883 din Bucureşti la Nürnberg, în Bavaria. În mod normal, amploiatul de la poşta română ar fi trebuit să anuleze numai marca fixă a cărţii poştale cu mesajul iniţial, lăsând marca fixă a "răspunsului" în seama poştei bavareze, la întoarcere. Probabil că amploiatul a dormit pe el şi s-a gândit că n-ar trebui să lase neanulată marca fixă de pe "răspuns", aşa că i-a "tras" şi acesteia o ştampilă (se poate observa că este din acelaşi tip şi cu aceeaşi dată). Ori şi-a dat singur seama de eroarea făcută, ori i-a atras atenţia vreun superior ("ce-ai făcut, bibicule?!"). Bănuiesc faptul că individul a dorit să-şi corecteze greşeala, aşa că peste ştampila rotundă de zi aplicată din greşeală (ori neatenţie) a mai "tras" de vreo două ori o ştampilă tip "grătar simplu", tip de ştampilă introdus în serviciu încă de pe vremea lui Cuza şi lăsat în continuare la utilizare.
La expedierea întregului poştal din Bavaria spre România, poştaşul bavarez a aplicat şi el propria ştampilă de zi în celălalt colţ al "răspunsului", că pe marca fixă nu mai avea unde.
Textul de la interior nu cred că are vreo importanţă. Din păcate, un isteţ a stricat piesa, lipind-o direct într-un album (cred), fără a folosi poşete sau şarniere (eventual colţare, că se foloseau în epocă).
Şi acum nu pot să nu zic din nou: de aceea e frumoasă filatelia!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu