Printre ele a fost şi faţa unui plic destinat unei probe de mărfuri, expediate în iulie 1891 din Brăila în Franţa. Click pe imagine pentru mărire.
Cei mai mulţi amatori care "bântuie" portalul online nu prea ştiu ce este aceea "Echantillon sans valeur", sau "probă de mărfuri" pe româneşte. Ea este o categorie de corespondenţă care, timp de foarte mulţi ani, a figurat ca serviciu separat, distinct, în tarifele serviciilor poştale interne şi internaţionale.
Ca piese de istorie poştală, precum şi ca obiecte de corespondenţă vânate de colecţionarii de francaturi şi tarife, probele de mărfuri sunt piese relativ rare, care se întâlnesc greu în circuitul filatelic. Cred că aş putea spune fără să greşesc că ele se întâlnesc mai rar decât ziarele francate cu mărci.
Piesa din imagine a fost vândută cu numai 12 dolari după 5 biduri. Mă aşteptam să obţină un preţ mai bun, iar din această cauză m-am oprit asupra ei, examinând-o.
Pe verso, fragmentul de ţesătură poartă urmele unui alt fragment (click pe imagine pentru mărire).
După cum arată însă, nu este în mod sigur versoul unui plic, ci mai degrabă un fragment dintr-un vechi album nemţesc de mărci poştale (recunoscut după tipul ornamentului din colţul paginii tipărite). Trebuie să recunosc faptul că prima dată când am văzut piesa mi-a scăpat un... "ce păcat că piesa e distrusă!". De fapt nu e deloc aşa.
Ca să nu greşesc, am verificat şi francatura piesei, pentru a vedea dacă este conformă cu tariful din acea perioadă: tariful pentru o probă de mărcuri (până la 50 grame) era de 10 bani pentru orice ţară europeană menbră a UPU, iar taxa de recomandare era una standard, de 25 bani, aceeaşi pentru orice trimitere externă. Rezultă un total de 35 bani, adică exact cât totalul francaturii de pe piesa noastră (5 + 2×15 bani).
Concluzia nu cred că mai trebuie să o spun. Problema este că nu întotdeauna aspectul contează pentru a clasifica corect o piesă în categoria de care aparţine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu