O "efigie" pe scrisoare

Mărcile din emisiunea "Efigii" sunt rare pe scrisori circulate efectiv. Culmea, cele mai rare circulate efectiv sunt valorile mici. Ca număr, cele mai multe piese cunoscute (şi care s-au păstrat întregi până astăzi) poartă marca de 5 lei (valoarea mare).
O astfel de trimitere a fost recent oferită din nou pe un portal de licitaţii online (click pe imagini pentru mărire).

Nu aş putea să bag mâna în foc că n-ar fi vorba de vreo piesă cu oarece influenţă filatelică (deoarece la acea dată 5 lei însemna ceva mai mult decât ce înseamnă astăzi, iar suma era de 20 de ori mai mare decât taxa de recomandare), dar după ştampila de sosire de pe spatele plicului avem de-a face cu o piesă circulată efectiv, în ultimă instanţă.
Plicul a fost vândut cu 69 de dolari.

1940, Ardealul de Nord: telegrame româneşti, transformate în suveniruri maghiare

Acum vreun an de zile, fiind în vizită la cineva, am avut ocazia să văd la persoana în cauză un stoc frumuşel de telegrame româneşti din perioada interbelică, ştampilate cu diverse obliterări de tip "Visszatért". M-am mirat de numărul destul de măricel de piese şi, la întrebarea "de unde le-ai luat colega?", persoana mi-a răspuns că le-a primit cadou de la o cunoştinţă din Ungaria.
Întâmplarea nu a fost una singulară. Cel puţin doi colecţionari din străinătate mi-au comunicat că dispun de câteva zeci de astfel de piese.
Problema e că nu-s invidios pe cei care dispun de astfel de stocuri (cred că am şi eu vreo cinci modele diferite), ci sunt oarecum mirat de numărul mare de piese care au apărut pe piaţă în ultimul timp. Poate că toate aceste piese erau pe piaţă şi înainte, numai că facilităţile oferite în prezent de internet au scos în evidenţă numărul lor, uşurând efectuarea unei analize sumare de piaţă.
Cert este că perioadic am observat pe eBay apariţia unor piese asemănătoare, dar nu în număr mare, ci mai izolat, una-două pe ici, pe colo.

Cel mai recent am văzut piesele din imaginile de mai jos.

Nefiind întreguri poştale cu marcă fixă, recunosc faptul că nu m-au preocupat în mod special. Poate şi din cauza faptului că nu au circulat efectiv prin poştă.
Ulterior însă mi-a dat prin cap să vă adresez o întrebare: a verificat oare cineva vreodată dacă la ştampilele aparţinând aceleiaşi localităţi, dar aplicate pe piese diferite, se înregistrează diferenţe?

Societate: insulta şi calomnia, înapoi în Codul Penal

Din link în link am ajuns pe blogul judecătorului Cristi Dănileţ, care citează un comunicat al Curţii Constituţionale şi prezintă, concomitent, un istoric al întregii probleme, de la abrogarea incriminării celor două infracţiuni, din 2006. M-am hotărât să semnalez articolul judecătorului deoarece conţine multe linkuri utile celor potenţial interesaţi de această problemă.

Nu este un subiect pe care am făcut "valsuri" până acum, deoarece am considerat întotdeauna că legea trebuie respectată, indiferent dacă îţi place sau nu. Consider însă că această informaţie este de interes pentru orice categorie de "scriitor", inclusiv pentru bloggeri.

Oamenii normali la cap nu cred că au avut vreodată vreo problemă nici cu incriminarea, nici cu dezincriminarea celor două infracţiuni. Există însă două categorii de persoane care, în opinia mea, au făcut un mare rău societăţii româneşti în ultimii ani: pe de o parte "purtătorii" de vorbe, zvonuri, şuşanele şi păreri, ţuţerii care scriu orice bătându-şi joc de "libertatea de exprimare" (inclusiv tot soiul de comentatori abia ridicaţi din cea mai josnică mocirlă), iar pe de altă parte cei deranjaţi de întâmplările reale dezvăluite de media, indivizii care au încercat să le bage pumnul în gură ziariştilor responsabili prin orice mijloace, inclusiv prin acţionarea în justiţie pe motive de calomnie.

Chiar dacă pe cei normali la cap noutatea legislativă nu ar trebui să îi afecteze, poate că ar trebui să manifeste un dram în plus de respinsabilitate şi de atenţie la ce scriu sau spun (inclusiv pe reţelele de socializare).

Ştampile legionare: aşa ceva e doar atac la inteligenţă

De ceva timp, un negustor tot comercializează mărci din epoca regelui Mihai purtând ştampile legionare. Fiecare vinde ce doreşte, că de-aia-i piaţă liberă, numai că individul de care vă vorbesc vinde falsuri!
Cine ştie măcar puţintică istorie, cred că realizează că după înnăbuşirea rebeliunii legionare din ianuarie 1941, oficial nu s-au mai putut utiliza insemnele Gărzii de Fier.
Prima semnalare în blogosfera filatelică românească aparţine d-lui Cornelius Ionescu, aici. Este exact acelaşi ID de pe eBay, erbog_uk.
La puţin timp după aceea, un alt articol de pe un blog filatelic prezintă detaliat diferenţele dintre originale şi falsuri. Este vorba despre articolul lui Daniel.

De vreo două luni, individul a început să vândă iar făcături de acelaşi soi, iar clienţi se pare că găseşte - sunt doar cumpărători neexperimentaţi. Un exemplu îl constituie perechile din imaginea de mai jos (click pentru mărire).

În mod evident, aceste ştampile nu mai puteau fi utilizate în 1947 (se pare însă că în realitate au fost "utilizate" mult mai târziu: ori anul trecut, ori anul acesta).
Ştampilele se pot deosebi nu numai prin elementele corect subliniate de Daniel, ci şi prin poziţia relativă a elementelor ştampilelor, una faţă de cealaltă. Priviţi pentru exemplificare imaginea de mai jos:

O linie dreaptă care uneşte cele două steluţe care sunt situate la începutul şi după textul "ALBA-IULIA" pur şi simplu "taie" data din mijloc, "1 DEC" (la fals). La original "steluţele" sunt de fapt acante, a căror poziţie se situează sub dată.
De asemenea, poziţia textului "ALBA-IULIA" este centrată la original între cercul exterior (dublu) şi cel interior, pe când la fals el este mult mai apropiat de cercul exterior (dublu).
Diferenţe oarecum asemănătoare se întâlnesc şi la ştampilele celorlalte localităţi (Iaşi, Bucureşti) falsificate de către "întreprinzători".
Acelaşi vânzător, erbog_uk, a mai "comis-o" şi altă dată, în afara vânzării acestor falsuri de ştampile: a vândut falsuri ale Capetelor de bour moldovene, fără a specifica acest lucru şi fără a-şi asuma vreo responsabilitate faţă de cumpărători (sau garanţie, cum vreţi să-i spuneţi). Deja consider că astfel de apucături sunt o obişnuinţă pentru acest individ, iar pentru aceasta vă recomand să manifestaţi prudenţă faţă de orice piesă ar oferi-o.

Floralia

Pentru că ieri a fost ziua florilor, pentru că primăvara ne desfată, pentru că este una dintre cele mai generoase teme ilustrate pe mărcile poştale (click pe imagini pentru mărire).

Tot o floare m-a îndemnat să aleg frumuseţile acestea, e Camelia cu ale ei psi-luneli. Vă invit să treceţi şi pe la Scorpio, Tibi, Vero, dor, Dictatura Justiţiei.

Care e treaba cu dantelura în pieptene?

În urma articolului de ieri referitor la minunile care s-au vândut pe eBay, găsindu-se acum şi pe portalul nostru neaoş Okazii.ro, am semnalat şi existenţa unei alte făcături, o pereche verticală la o valoare mică din emisiunea Căişorii, care era nedantelată la mijloc. Am scris că aşa ceva nu poate apărea, din punct de vedere tehnic, la mărcile acestei emisiuni.
Se pare că afirmaţia mea a trezit interesul câtorva colecţionari, care mi-au scris pe mail (unul "gratulându-mă" cu niscai măscări - mulţumesc la fel, prietene! -, iar ceilalţi interesându-se de latura tehnică a problemei.

Acum câteva zile tocmai am dat peste nişte coli vândute de un amic de-al nostru, iar una din coli prezenta o varietate interesantă, care ne-ar putea ajuta să înţelegem mai bine cum stă treaba cu "pieptenele". Coala provine de la o emisiune mai târzie, dar principiul este acelaşi ca la emisiunea Căişorii (click pe imagini pentru mărire).

Coala este prezentată faţă şi verso. Dacă vă uitaţi cu atenţie la ultima coloană de mărci (prima din dreapta la fotografia cu faţa colii şi prima din stânga la cea cu spatele colii), veţi observa o anumită decalare a dantelurii, care se menţine pe toată înălţimea coloanei conţinând cele zece mărci.

Imaginaţi-vă "pieptenele" precum o matriţă. Atuncicând privim coala din faţă, el este aşezat cu "cotorul" înspre dreapta, iar cu "dinţii" înspre stânga. Fiecare coloană de mărci a beneficiat de o bătaie (sau pas) la aplicarea "pieptenului", la dantelarea colii. "Dinţii" pieptenului nu sunt independenţi unul faţă de altul, ci fac parte din aceeaşi matriţă. Nu este posibil ca spaţiul dintre două mărci de pe o coloană să fie dantelat, iar alt spaţiu de pe aceeaşi coloană să rămână nedantelat. Acest lucru se poate întâmpla numai în cazul dantelurilor în linie (la care fie spaţiu dintre două rânduri/coloane alăturate sunt dantelate cu câte o "bătaie" a liniei de perfor).
Ca să vă ajut, am decupat şi câte o porţiune mărită din cele două imagini (faţa/spatele colii).

Acum cred că puteţi vedea mai bine decalarea "pieptenului". Ea scoate foarte bine în evidenţă natura compactă a matriţei, excluzând posibilitatea unor "spaţii albe" sau nedantelate între două mărci alăturate.

Făcăturile de pe eBay se mută pe Okazii

Un amic m-a făcut atent puţin mai devreme asupra unor aşa-zise supratipare, întrebându-mă ce-i cu ele. Sunt făcături ordinare, din aceeaşi categorie pe care am semnalat-o în vreo două rânduri în articole anterioare.
Uitându-mă mai bine prin oferta vânzătorului, am constatat că nu e un accident, ci un obicei. (Click pe imagini pentru mărire).

"Supratipar" aplicat pe mărci comune:

Supratiparul a fost făcut probabil la o imprimantă ieftină, cu ajutorul calculatorului.

Altă minune (click pentru mărire):

Tot "supratipare", făcute la imprimantă:

Un al treilea lot de "supratipare" (de aceea jic că nu este un accident):

Calculatorul să trăiască!

Reţeta: mărci comune, pe care se aplică "supratipare" fanteziste, care n-au existat niciodată decât în imaginaţia unui individ pus pe înşelat buna credinţă a colecţionarului onest.
N-am rezistat şi m-am uitat să văd ce mai vinde acest domn, înregistrat sub numele de user gheja. Aproape că nu m-am mirat când am dat de un lot care a fost deja vândut (un colecţionar mai slab de înger a dat deja banii - nu prea mult, doar 500 de lei; click pe imagine pentru mărire):

Este vorba de aşa-zisa ocupaţie română în Odesa, o emisiune de mărci care n-a existat niciodată:

În imaginea de mai sus, marcată cu săgeată roşie este o altă minune, un alt fals ordinar (pe care l-am semnalat pe blog mai demult): o aşa-zisă pereche verticală dintr-o valoare mică din emisunea Căişorii, care ar fi nedantelată la mijloc. Dacă îmi arată cineva cum poate apărea aşa ceva la dantelura în pieptene, scriu o zi întreagă cu sunt un prost!
Vă recomand să nu aruncaţi banii pe aşa ceva şi să manifestaţi prudenţă atunci când întâlniţi "rarităţi" care nu figurează prin cataloage. Şi spuneţi-le şi celor care distribuie falsuri şi făcături că se pot confrunta cu două lucruri nu prea frumoase şi care se cheamă falsificare de timbru şi înşelătorie.

UPDATE 14 noiembrie 2013

Acelaşi domn vinde alte tipuri de făcături şi pe eBay. Detalii puteţi găsi aici.

Te-a sărutat primăvara pe tâmplă

Dăduse o raită, dar firea capricioasă îi făcea mereu pe ceilalţi să se întrebe ce-avea de gând. Prima boare a mângâiat rămurelele caisului cu gesturi tandre, făcându-l să devină conştient de misiunea sa: el trebuia să fie întotdeauna primul! Zis şi făcut, numai că nehotărâta făcu stânga-mprejur, lăsând-o pe soră-sa, cea cu mantia albă, să mai zăbovească o vreme, atât cât să-şi trimită trei rânduri de lacrimi reci peste abia-nfoiatele petale de un alb curat ale caisului, care se spulberaseră mai să izbucnească-n plâns: "De ce m-ai păcălit?!"
N-a lăsat-o inima să mai întârzie până la urmă. Jos o aşteptau şirurile de vişini, în pământul jilav din grădini auzea scâncetele bulbilor de lalele care ardeau de nerăbdare să-şi trimită-n sus tijele îmbobocite. Simţea că avea să-nceapă adevăratul regal de iubire adevărată...

În micuţa asta se gândi să arunce o baghetă precum cea a zânei Fló, stropind cu roşu acel alb fin.

Îi plăcea să se joace. Oare ce-ar ieşi dacă amestecă albul cu mov?

Văzuse dincolo, la intrarea în straturi, două fete cu pielea mai închisă. "Să le dăruiesc puţină catifea", îşi zise, apoi simţi cum o cuprinde un surâs plin de fericire.

"Ce joc plăcut!...", îşi spuse-n gând. Dădu o roată şi suflă în bucăţica de vată cu pretenţie de nor: "Pleacă!..." Dorea din tot sufletul să fie singură, numai ea, cu tătucul cel de sus, din paşii căruia răsăreau săgeţile de lumină, pline de căldură.
"Dar dacă pun şi puţin roşu-n alb?!..."

Hotărât lucru, se simţea tare mândră! Se gândi iar la blânda prinţesă Fló. Movul îi plăcea tare mult şi trebuia să-i dea prilejul aşteptat de bucurie sinceră.

Îşi aminti că dorea să-i facă un dar: un strop de ciocolată peste linguriţa de şofran! Da...

Îşi aminti de ramuri... Trebuia să le-mpodobească cu puţină hârtie creponată, punându-le o etichetă şcolărească jos, în strat: "Eu sunt un pui de măr". Tot ce-şi doreşte e să-i placă prinţesei Fló.

Alături este şi o tufă înaltă, plină de vrăbii certăreţe, care se zbenguiau ca nişte zgâtii. Mai las-o, fată...mai bine să nu amestecăm aroma mărului cu iasomia...

"Uite!... Verdele-ăsta-i deja împlinit!", îşi spuse fericită, mângâind cu un sărut nevinovat ciorchinele.

"Şi totuşi, culoarea de lemn matur lipseşte, unde-am pus bagheta?"

"Parcă lipseşte ceva...", îşi spuse. "Aa... trebuie să-mi pun în păr o floare! Poate-un liliac?"

Dar simţi că lipseşte ceva, da... unde-s gâzele?

Hotărî să ia o pauză. Se aşeză în şezlongul de lângă perete, îşi trase măsuţa mai aproape, îşi muie peniţa în cerneala de nectar a unei lăcrămioare şi se apucă de scris: "Dragă soro cu voaluri albe, să ştii că am avut grijă de brăduţul la care ştiu că ţii atât de mult! I-am dat să bea puţină sevă şi mi-a mulţumit deja. Ştii cum? Uite-aşa!:"

Vinovata de serviciu-i psi. Iar încântaţi de primăvară cred că sunt şi Scorpio, Tibi, Vero, Some Words, Dictatura Justiţiei, psi (partea a doua). Ni s-a alăturat şi Alma Nahe. lili3d, vantdetoamna.

Bani frumoşi pentru o acumulare de coliţe

Este al doilea lot de coliţe româneşti vândut în ultima săptămână pe eBay de către un negustor german. Văzând preţul obţinut pentru această acumulare (1711 euro, după 35 de biduri), mă tot întreb unde mama lu' proces verbal este criza aia teribilă şi pe unde se ascunde acel sfârşit groaznic al filateliei proclamat continuu de câţiva ţuţeri, dacă pentru astfel de maculatură se aruncă ditamai grămada de bani!
Vă las aici câteva imagini.

Lotul a fost însoţit de mult mai multe imagini, vreo 80 în total. Am muncit puţin în folosul vostru şi am realizat un PDF cu toate imaginile (7,5 MB ca mărime), ca să vă puteţi face o părere. Îl puteţi descărca de aici.
Ca să nu mai îmi spună cineva că în imagini parcă este un covor turcesc ca cele din RO (hi hi!...), ID-ul vânăztorului este svenny_foto, înregistrat în Germania.

Până nu ne dăm noi în petec, nu ne lăsăm!

Urmăream două ID-uri pe un portal online, datorită pieselor frumuşele pe care le postau mai mereu. Piesele sunt din acea categorie a celor de nivel mic şi mediu, dar care te încântă prin aspectul lor, prin ştampilă, prin vreo eroare sau prin alt element care poate trezi interesul pasionatului.
Începusem chiar să-i apreciez, dar asta până aseară. Uitându-mă pe piesele de pe portalul respectiv, văd la ambele ID-uri postate falsuri.

În primul caz, este vorba de falsuri ale mărcilor din emisiunea "25 de ani de domnie", din 1891. Ele sunt uşor de recunoscut după "montajul" matriţei cu care au fost imprimate (piesele au toate "margini" care indică fără nicio urmă de îndoială ce fel de planşe s-au utilizat). Vă rog să mă înţelegeţi, nu sumele contează (care sunt derizorii, poate că nici nu ajung pentru o masă la un restaurant mai cu ştaif), ci neîncrederea generată de astfel de acţiuni (menţionarea expresă că piesele sunt originale), precum şi perpetuarea unor concluzii evident eronate cu privire la existenţa reală a unor piese.

Falsurile (luate în mod individual) se deosebesc de originale prin mai multe caracteristici:
- hârtia este clar diferită faţă de cea a originalelor;
- dantelurile sunt executate defectuos şi nu corespund dimensiunilor uzuale pentru fiecare valoare;
- ca detalii ale desenului, haşura efigiei este executată defectuos, iar la cifre şi litere apar diferenţe sensibile ale formei.

A doua situaţie este cea a unui alt fals pe care numai eu , pe acest blog, l-am pomenit de cel puţin două ori, şi care este prezentat drept "eseu" (click pe imagine pentru mărire).

La această emisiune nu au existat asemenea eseuri. Simpla comparaţie efectuată  cu mărci obliterate scoate imediat în evidenţă diferenţele existente la detaliile de desen ale clişeelor. Nici în acest caz nu contează suma, ci perpetuarea în continuare a afirmaţiei că există asemenea piese.