Piese de prin licitaţii

Am cam rămas în urmă cu prezentarea pieselor pe care le-am mai văzut pe eBay, motiv pentru care vă cer iertare, dar vă asigur că fac eforturi să recuperez!

Ca de obicei pentru această rubrică, vă prezint câteva piese care mi s-au părut mai interesante, însoţite de câteva opinii proprii.

Cele două piese au fost oferite în cadrul aceluiaşi lot, fiind descrise ca feţe de scrisoare. Ele au fost vândute cu 115 dolari, după 19 biduri. Dacă prima piesă pare faţa unei scrisori "normale", francate cu marca de 30 parale din 1862, a doua piesă mi se pare o "jucărie": perechea cu o marcă în picioare şi una culcată, întâlnită pe scrisoare, ar fi o adevărată raritate ("combinaţia" apare numai la tirajul din 1864). Dacă poate cineva să identifice ştampila, să-mi spună şi mie părerea lui...

Lotul de litografiate se pare că a avut ceva amatori. Piesele au fost prezentate drept neuzate, dar cel puţin o marcă (cea de 15 bani "Favorit" din 1869 de pe al doilea rând) mi se pare a avea o ştampilă foarte discretă. Dar, una peste alta, mărcile au o faţă frumoasă. Lotul a fost vândut cu 136 dolari, după 16 biduri.

Cartea poştală a fost expediată în ianuarie 1878 din Iaşi la Roterdam, în Olanda (da, la ăia care s-au opus aderării României la zona Schengen!). În afara faptului că pe faţă cartea poştală a mai avut o marcă (în partea stângă se vede ştampila incompletă Iasi cu agrafă), ea prezintă interes pentru corespondenţa filatelică de pe verso (citiţi textul în franceză, să vă convingeţi). Chiar dacă are francatura suplimentară lipsă, piesa a fost vândută cu 8 dolari (după un singur bid).

Blocul de 8 de 15 bani "Bucureşti I" a fost oferit cu "Buy Now", nu ştiu exact dacă a fost vândut sau nu. Dar este o piesă frumoasă, în ciuda dantelurii deteriorate la trei mărci. Blocul poartă o ştampilă Craiova, mai 1879. Un asemenea bloc ar corespunde unei francaturi de 1 leu şi 20 bani, adică unei francaturi grele greu de întâlnit. Ştampila pare bună, nu cred că este aplicată de complezenţă (asemenea ştampile se întâlnesc la mai multe valori ale emisiunilor Paris-Bucureşti, fiind aplicate pentru demonetizarea mărcilor, dar cu datele curente, mult mai târzii (după 1890).

Seria jubiliară este falsă integral. Ea a fost oferită ca atare, dar mi s-a părut interesantă de semnalat: tiparul are o impresiune grosieră, dimensiunile clişeelor nu se potrivesc cu cele ale originalelor, hârtia este de calitate mult inferioară, mai groasă şi mai poroasă, iar dantelura este grosolan efectuată. Orice asemenea fals se poate uşor identifica printr-o simplă comparare cu originalul (niciuna dintre valori nefiind rară), fineţea gravurii efigiei fiind elementul principal care se poate verifica.

Lotul de două plicuri francate cu Spic de grâu este interesant prin ştampila primei piese, a oficiului poştal de la palatul regal. A doua piesă are o ştampilă de gară - Segarcea. Lotul a fost vândut cu 24 de dolari, după 8 biduri.

Telegrama de mai sus (click pe imagine pentru mărire) a fost expediată în 1907 din Chişinău. Recunosc că este pentru prima dată când văd o asemenea piesă. Ea a fost vândută cu 5 lire sterline.

Această recomandată a fost expediată în vara anului 1913 din Bulgaria (pe timpul campaniei la care a participat armata română în cel de-al doilea război balcanic) la Iaşi. Oficiile de campanie româneşti au utilizat mărci româneşti. Astfel de piese circulate real (există şi multe "complezenţe") sunt rare. Piesa de faţă a fost vândută cu 75 dolari.

Această carte poştală pare a fi expediată de la oficiul bulgăresc din Giurgiu în iunie 1917. Spun "pare", deoarece cred că este o piesă realizată de complezenţă, adică filatelică. Ea a fost totuşi vândută cu numai 10 dolari, ceea ce mi se pare apropiat de valoarea sa reală.

Cartea poştală militară a fost expediată probabil de un civil, în iunie 1917, de la Iaşi la Roman. Are francatură corespunzătoare unei CP recomandate, purtând în acelaşi timp atât ştampila oficiului telegrafo-poştal militar, cât şi ştampila de cenzură. Orice astfel de recomandată este mai rară, acesta fiind şi motivul pentru care piesa a fost vândută cu 44 dolari, după 4 biduri.

O altă ocupaţie bulgară, de data aceasta datată iunie 1918, părând a fi expediată de la oficiul bulgar din Tulcea. Francatura pare interesantă, dar piesa nu are şi ştampilă de sosire (vânzătorul a prezentat şi ilustraţia versoului plicului). De aceea cred că şi această piesă este filatelică. Ea a fost vândută ca şi precedenta, cu numai 10 dolari.

Aceasta este o piesă ceva mai interesantă. Cartea poştală militară (dintr-un tip ceva mai rar) a fost expediată în 1919 de la oficiul telegrafo-poştal militar al Diviziei a IV-a (aflat în Basarabia), fiind cenzurată la Orhei. Piesa a fost vândută cu 36 dolari, după 7 biduri.

Plicul cu francatură Ferdinand nu este o piesă rară, dar este interesantă pentru istoria filateliei, purtând antetul cunoscutului comerciant şi expert Marco Martin, care ne-a părăsit acum câţiva ani. Să îi aibă Dumnezeu în grijă sufletul! Piesa a fost vândută cu numai 8 dolari, beneficiind totuşi de 5 biduri.

Piesa aceasta este deosebit de frumoasă. Dar vânzătorul a cerut un preţ cu totul nerealist (700 dolari), iar piesa a rămas nevândută. Pentru cei care doresc să facă pe negustorii, le recomand să se gândească nu la ce pot pirde dacă vând mai ieftin o piesă, ci la ce pot pierde prin neutilizarea unei sume decente obţinute pe acea piesă. Mai pe scurt, cu cât banul circulă mai repede, câştigul poate fi mai mare...

Şi această piesă este o poştă aeriană, circulată în 1935. Ea a fost vândută cu 25 dolari, după 9 biduri.

Iată o piesă pe care nu am prea mai văzut-o: o trimitere expediată prin poşta germană de campanie, în 1945, taxată cu porto la sosirea în România. Plicul poartă atât cenzura militară germană, cât şi cenzura externă română, pe verso. Combinaţia a atras mai mulţi amatori, piesa fiind vândută cu 67 dolari, după 5 biduri.

Aceasta este o altă piesă care mi se pare deosebit de interesantă: Plicul, expediat pe 20 mai 1945 din Bucureşti la Constanţa, poartă în francatură şi o marcă sovietică. Cred că îi cuprinsese deja "dragostea" faţă de URSS la acea dată, fiind proaspăt "eliberaţi" de către ruşi, nu-i aşa? Piesa a fost vândută cu numai 10 dolari, dar în opinia mea, merita mai mult.

Ultima piesă din episodul de astăzi este francatura cu mărci ARLUS pe o recomandată expediată în 1946 din Timişoara în Austria. Piesa poartă cenzura austriacă. Ea a fost vândută cu 38 dolari, după 9 biduri.

Ca de obicei, vă aştept opiniile, observaţiile şi eventualele întrebări.