Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

vineri, 23 septembrie 2011

Piese de prin licitaţii

Am cam rămas în urmă cu prezentarea pieselor pe care le-am mai văzut pe eBay, motiv pentru care vă cer iertare, dar vă asigur că fac eforturi să recuperez!

Ca de obicei pentru această rubrică, vă prezint câteva piese care mi s-au părut mai interesante, însoţite de câteva opinii proprii.

Cele două piese au fost oferite în cadrul aceluiaşi lot, fiind descrise ca feţe de scrisoare. Ele au fost vândute cu 115 dolari, după 19 biduri. Dacă prima piesă pare faţa unei scrisori "normale", francate cu marca de 30 parale din 1862, a doua piesă mi se pare o "jucărie": perechea cu o marcă în picioare şi una culcată, întâlnită pe scrisoare, ar fi o adevărată raritate ("combinaţia" apare numai la tirajul din 1864). Dacă poate cineva să identifice ştampila, să-mi spună şi mie părerea lui...

Lotul de litografiate se pare că a avut ceva amatori. Piesele au fost prezentate drept neuzate, dar cel puţin o marcă (cea de 15 bani "Favorit" din 1869 de pe al doilea rând) mi se pare a avea o ştampilă foarte discretă. Dar, una peste alta, mărcile au o faţă frumoasă. Lotul a fost vândut cu 136 dolari, după 16 biduri.

Cartea poştală a fost expediată în ianuarie 1878 din Iaşi la Roterdam, în Olanda (da, la ăia care s-au opus aderării României la zona Schengen!). În afara faptului că pe faţă cartea poştală a mai avut o marcă (în partea stângă se vede ştampila incompletă Iasi cu agrafă), ea prezintă interes pentru corespondenţa filatelică de pe verso (citiţi textul în franceză, să vă convingeţi). Chiar dacă are francatura suplimentară lipsă, piesa a fost vândută cu 8 dolari (după un singur bid).

Blocul de 8 de 15 bani "Bucureşti I" a fost oferit cu "Buy Now", nu ştiu exact dacă a fost vândut sau nu. Dar este o piesă frumoasă, în ciuda dantelurii deteriorate la trei mărci. Blocul poartă o ştampilă Craiova, mai 1879. Un asemenea bloc ar corespunde unei francaturi de 1 leu şi 20 bani, adică unei francaturi grele greu de întâlnit. Ştampila pare bună, nu cred că este aplicată de complezenţă (asemenea ştampile se întâlnesc la mai multe valori ale emisiunilor Paris-Bucureşti, fiind aplicate pentru demonetizarea mărcilor, dar cu datele curente, mult mai târzii (după 1890).

Seria jubiliară este falsă integral. Ea a fost oferită ca atare, dar mi s-a părut interesantă de semnalat: tiparul are o impresiune grosieră, dimensiunile clişeelor nu se potrivesc cu cele ale originalelor, hârtia este de calitate mult inferioară, mai groasă şi mai poroasă, iar dantelura este grosolan efectuată. Orice asemenea fals se poate uşor identifica printr-o simplă comparare cu originalul (niciuna dintre valori nefiind rară), fineţea gravurii efigiei fiind elementul principal care se poate verifica.

Lotul de două plicuri francate cu Spic de grâu este interesant prin ştampila primei piese, a oficiului poştal de la palatul regal. A doua piesă are o ştampilă de gară - Segarcea. Lotul a fost vândut cu 24 de dolari, după 8 biduri.

Telegrama de mai sus (click pe imagine pentru mărire) a fost expediată în 1907 din Chişinău. Recunosc că este pentru prima dată când văd o asemenea piesă. Ea a fost vândută cu 5 lire sterline.

Această recomandată a fost expediată în vara anului 1913 din Bulgaria (pe timpul campaniei la care a participat armata română în cel de-al doilea război balcanic) la Iaşi. Oficiile de campanie româneşti au utilizat mărci româneşti. Astfel de piese circulate real (există şi multe "complezenţe") sunt rare. Piesa de faţă a fost vândută cu 75 dolari.

Această carte poştală pare a fi expediată de la oficiul bulgăresc din Giurgiu în iunie 1917. Spun "pare", deoarece cred că este o piesă realizată de complezenţă, adică filatelică. Ea a fost totuşi vândută cu numai 10 dolari, ceea ce mi se pare apropiat de valoarea sa reală.

Cartea poştală militară a fost expediată probabil de un civil, în iunie 1917, de la Iaşi la Roman. Are francatură corespunzătoare unei CP recomandate, purtând în acelaşi timp atât ştampila oficiului telegrafo-poştal militar, cât şi ştampila de cenzură. Orice astfel de recomandată este mai rară, acesta fiind şi motivul pentru care piesa a fost vândută cu 44 dolari, după 4 biduri.

O altă ocupaţie bulgară, de data aceasta datată iunie 1918, părând a fi expediată de la oficiul bulgar din Tulcea. Francatura pare interesantă, dar piesa nu are şi ştampilă de sosire (vânzătorul a prezentat şi ilustraţia versoului plicului). De aceea cred că şi această piesă este filatelică. Ea a fost vândută ca şi precedenta, cu numai 10 dolari.

Aceasta este o piesă ceva mai interesantă. Cartea poştală militară (dintr-un tip ceva mai rar) a fost expediată în 1919 de la oficiul telegrafo-poştal militar al Diviziei a IV-a (aflat în Basarabia), fiind cenzurată la Orhei. Piesa a fost vândută cu 36 dolari, după 7 biduri.

Plicul cu francatură Ferdinand nu este o piesă rară, dar este interesantă pentru istoria filateliei, purtând antetul cunoscutului comerciant şi expert Marco Martin, care ne-a părăsit acum câţiva ani. Să îi aibă Dumnezeu în grijă sufletul! Piesa a fost vândută cu numai 8 dolari, beneficiind totuşi de 5 biduri.

Piesa aceasta este deosebit de frumoasă. Dar vânzătorul a cerut un preţ cu totul nerealist (700 dolari), iar piesa a rămas nevândută. Pentru cei care doresc să facă pe negustorii, le recomand să se gândească nu la ce pot pirde dacă vând mai ieftin o piesă, ci la ce pot pierde prin neutilizarea unei sume decente obţinute pe acea piesă. Mai pe scurt, cu cât banul circulă mai repede, câştigul poate fi mai mare...

Şi această piesă este o poştă aeriană, circulată în 1935. Ea a fost vândută cu 25 dolari, după 9 biduri.

Iată o piesă pe care nu am prea mai văzut-o: o trimitere expediată prin poşta germană de campanie, în 1945, taxată cu porto la sosirea în România. Plicul poartă atât cenzura militară germană, cât şi cenzura externă română, pe verso. Combinaţia a atras mai mulţi amatori, piesa fiind vândută cu 67 dolari, după 5 biduri.

Aceasta este o altă piesă care mi se pare deosebit de interesantă: Plicul, expediat pe 20 mai 1945 din Bucureşti la Constanţa, poartă în francatură şi o marcă sovietică. Cred că îi cuprinsese deja "dragostea" faţă de URSS la acea dată, fiind proaspăt "eliberaţi" de către ruşi, nu-i aşa? Piesa a fost vândută cu numai 10 dolari, dar în opinia mea, merita mai mult.

Ultima piesă din episodul de astăzi este francatura cu mărci ARLUS pe o recomandată expediată în 1946 din Timişoara în Austria. Piesa poartă cenzura austriacă. Ea a fost vândută cu 38 dolari, după 9 biduri.

Ca de obicei, vă aştept opiniile, observaţiile şi eventualele întrebări.

17 comentarii:

  1. Vă salut cu tot respectul, mă bucur că aţi revenit şi vă mulţumesc pentru ceea ce prezentaţi, lucruri absolut interesante pentru mine şi nu numai.....

    RăspundețiȘtergere
  2. Marco Polo: Şi eu vă mulţumesc pentru vizită şi pentru apreciere.

    RăspundețiȘtergere
  3. he,he,he, în sfârşit! Sănătate multă şi aspirine!
    Nu prea înţeleg ce este cu ştampila de pe "faţa" mai mică. Scrie cu litere ale alfabetului de tranziţie, "BERISLĂVEŞTI". Este o comună la 7 km de Căciulata şi la 25 km de Râmnicu Vâlcea. Piesa e drăguţă foc. Ptiu, ptiu, să n-o deochi!

    RăspundețiȘtergere
  4. Salve Max !
    Referitor la jucăria din lotul de două plicuri cu ştraif de două mărci 30 parale Unirea Principatelor : la o căutare fugară nu am găit oficiu poştal rural la Berislăveşti (cum scrie pe ştampilă ) în perioada clasică. Probabil este vorba de Berislăveşti Vâlcea .
    Promit să caut mai serios mâine . Acum sunt rupt de oboseală.
    Cu amiciţie filatelică , Andrei , Vatra Dornei

    RăspundețiȘtergere
  5. pardon, este chiar în chirilice, cred că sunt cam adormit!

    RăspundețiȘtergere
  6. Cornelius Ionescu: Bine v-am (re-)găsit! Nu-s cu aspirine, ci cu Midocalm şi infiltraţii...
    O fi piesa drăguţă, dar nu am catalogat-o drept "jucărie" de pomană: asemenea ştampilă nu a existat niciodată, acolo nu a existat birou telegrafo-poştal. Adică, mai pe scurt, e o făcătură destul de frumuşică, ce poate păcăli destui amatori...

    RăspundețiȘtergere
  7. Andrei: Era să sar peste comentariul tău, i-am răspuns dlui Ionescu: ştampila aia este inventată, piesa este falsificată: o pereche originală a fost aplicată pe un fragment şi apoi obliterată cu jucăria aia de ştampilă. Există arhivele Poştei din acea perioadă, nu a existat un asemenea birou. Localitatea nici măcar nu era pe un drum de poştă, dacă nu mă înşel. A existat oficiu numai la Râmnicu Vâlcea.

    RăspundețiȘtergere
  8. Salve Max !
    Apropo de Cărţi Poştale :
    am achiziţionat o CARTĂ POSTALĂ expediată de la Jassy la Iţcani (Suceava ) , plecată la 9 jul 79 şi sosită tot la 9/7/79. Cartea poştală are valoarea de cinci bani , DAR mai are lipită şi ştampilată valoarea de cinci bani a erorii albastru Bucureşti I . Nu cunosc tarifarea poştală din epocă . Este posibil ? O s-o încarc mâine pe undeva ca să o poţi vedea .
    Salutare !
    Andrei , Vatra Dornei

    RăspundețiȘtergere
  9. Andrei: Da, este posibilă o astfel de piesă, dar trebuie văzută de cineva care se pricepe, pentru că am întâlnit astfel de piese falsificate (marcă verde, dezlipită de pe cartea poştală, culoarea alterată chimic din verde în albastru, apoi relipită pe cartea poştală). Se poate identifica după hârtie, marca verde având hârtia uşor albăstruie (la alterarea chimică, culoarea hârtiei se păstrează, spre ghinionul falsificatorului). Eroarea originală trebuie să aibă hârtia albă sau slab gălbuie.
    Şi data, şi francatura ar fi corecte. Dar rămâne de văzut marca.

    RăspundețiȘtergere
  10. Pur şi simplu o "lume" fascinantă! Mă minunez câte detalii interesante. Mărturisesc că habar n-aveam că se licitează astfel de piese rare.
    Week-end plăcut şi multă sănătate!

    RăspundețiȘtergere
  11. Bună Max!
    Mă bucur mult că ai revenit și
    îți mulțumesc pentru mesaje.
    Foarte interesante piesele tale
    și apreciez mult răbdare pe care
    o ai de a ne prezenta cât mai multe
    detali pentru uni ca mine neștiutori!
    Îți doresc un weekend frumos
    și sănătate multă!

    RăspundețiȘtergere
  12. Asteptam sa postezi asa ceva din nou.
    Ma bucura de fiecare data. Si sa vezi cu cata atentie le urmaresc...zici ca ma pricep, dar nu ma pricep. E numai placere mica. :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Alexandru: Este într-adevăr o lume cu mulţi "curioşi" pentru cei nefamiliarizaţi. Piesele acestea sunt mai de duzină, ca să spun aşa, sunt licitaţii unde o singură piesă poate atinge cinci sau şase cifre în euro.
    Îţi mulţumesc frumos pentru urări, la fel îţi doresc şi eu!

    RăspundețiȘtergere
  14. Elena: Îţi mulţumesc frumos, la fel îţi doresc!

    RăspundețiȘtergere
  15. Cleo: Păi mâine-poimâine te văd că te apuci şi tu de colecţionat, e ceva teribil de frumos!

    RăspundețiȘtergere
  16. Bine te regasesc, Max!

    1. "Stampila" de Berislavesti mi-a adus aminte de "oficiile" lui Wertheimer-Ghika. Asa-i cum ai zis si tu, nici macar in lista birourilor postale auxiliare nu se regaseste localitatea respectiva (conform Condicei de la 1864).

    2. Micul plic din Cel de-al II-lea Razboi Balcanic merita mult mai mult, dar vremurile astea triste isi spun cuvantul chiar si-n cazul unor piese rare de istorie postala.

    3. De intregul provizoriu de Iasi circulat la Roman, ce sa-ti zic? Ca "am dat" in el, dar altcineva a achizitionat o circulatie reco suprafrancata care face cinste oricarei colectii WW1...

    4. Plicul cu antet Marcu Martin avea pe verso si o vigneta Art Nouveau emisa de clubul de schimburi filatelice "L'Echangiste Universel", unul din cele mai titrate in anii '20.

    5. Plicul cu francatura mixta romano-sovietica m-a lasat paf. Iar cine a reusit sa-l cumpere cu doar 10$, a reusit sa intre in posesia unei piese de exponat de istorie postala din perioada de inceput a ocupatiei sovietice.

    RăspundețiȘtergere
  17. kolector: În toate cele cinci cazuri ai dreptate. Pentru cine are "ochi" şi dispune şi de ceva cunoştinţe, piese se mai găsesc. Dar trebuie să ai răbdare, să aştepţi şi să urmăreşti fiecare licitaţie, piesă cu piesă. Astfel poţi să achiziţionezi ceva frumos pentru colecţie sa, măcar, să înveţi câte ceva.

    RăspundețiȘtergere