Scurtă retrospectivă Gärtner

Ultima licitaţie a casei germane de licitaţie s-a desfăşurat luna trecută, începând cu 29 august. Ca de obicei, amatorii au avut de ales piesele preferate din câteva mii de loturi, un volum de marfă extrem de generos.

Nu voi descrie toate piesele cu interes potenţial pentru colecţionarii români (cei interesaţi au urmărit probabil licitaţia). Am selectat doar câteva piese care mi s-au părut interesante, pentru că discutând puţin asupra lor sunt colecţionari care pot învăţa câte ceva.

Un foarte frumos fragment poartă o francatură mai rară, 10 kreuzer, realizată din valorile de 2 kreuzer galben şi 3 kreuzer negru, emisiunea a doua, toate tipul I. Mărcile sunt obliterate cu ştampila monocerc (tip E) Bistritz in Siebenb:(ürgen).

Plicul de mai sus (faţă şi verso, click pe imagini pentru mărire) a fost expediat recomandat din Oradea (ştampilă octogonală Nagyvárad Ajanlott) la Gyer, fiind francat cu marca de 15 kreuzer din emisiunea 1867 ("Grober Druck"). Plicul a fost returnat către expeditor, pe verso existând nu mai puţin de zece ştampile! (sunt lizibile ştampilele monocerc Neu-Arad şi Temesvár). Aceasta este o excelentă piesă de istorie poştală numai bună de demonstrat rutele poştale folosite în perioadă.

O piesă interesantă este fragmentul cu o marcă de 5 kreuzer, emisiunea a V-a (1864) cu ştampila Banlok neagră. Atât Müller, cât şi Ryan indică pentru această ştampilă numai culoarea albastră pentru emisiunea a V-a, neagră fiindu-le necunoscută. Se pare că experţii casei de licitaţie nu s-au uitat şi în catalogul maghiar Gudlin, unde culoarea neagră este cunoscută şi înscrisă cu "R". Preţul cu care a fost propusă piesa mi s-a părut cam mărăcel, în ciuda frumuseţii ei.

Perechea verticală de 3 bani a ocupaţiei austriece este frumoasă, fiind în acelaşi timp destul de rară. Nu am mai văzut-o decât de câteva ori.

Plicul de mai sus (faţă-verso, click pe imagini pentru mărire) este o piesă admirabilă de istorie poştală. El a fost expediat în 1851de la oficiul austriac din Bucureşti, franco, la Paris. Poartă inscripţia manuscrisă "Par Vienne Austriche" şi ştampila de serviciu "L.A.", dar şi taxa percepută: 6/29 (kreuzer, unde 6 kreuzer reprezenta tariful pentru distanţa Bucureşti - Herrmannstadt, 29 kreuzer reprezenta tariful valabil în uniunea poştală austro-germană, din care 9 kreuzer tarif al uniunii, 8 kreuzer pentru tranzitul prin Germania şi 12 kreuzer tariful pentru Franţa). Destinatarul fiind plecat din Paris la Bucureşti, plicul este trimis retur. Pe faţă este însemnat tariful corespunzător, 48/6, iar pe verso se găsesc amprentele a 11 ştampile care atestează traseul corespondenţei. În Ardeal, plicul a tranzitat prin Sibiu şi Arad.

Cartea poştală închisă de mai sus este o corespondenţă a unui filatelist român, care îi propune unui colecţionar din Egipt un schimb de mărci (click pe imagini pentru mărire). Piesa este interesantă din mai multe puncte de vedere: este o trimitere recomandată cu o francatură suplimentară mai puţin obişnuită pe un asemenea întreg, este expediată către o destinaţie mai puţin comună şi este şi o piesă interesantă pentru istoria filateliei româneşti. Cu toate acestea, preţul propus de casa germană pentru această piesă mi s-a părut puţin cam mare.

O altă carte poştală închisă identică cu cea precedentă este o corespondenţă expediată în Elveţia, de la oficiul poştal special Bucureşti Expoziţie, în septembrie 1894. Ştampila clară, aplicată cu tuş albastru face piesa destul de atractivă.

Carte poştală închisă din imaginea de mai sus poate fi o probă, lipsindu-i perforul aplicat în mod normal pe margini.

O altă varietate de carte poştală este cea din 1877, la care lipseşte tiparul corespunzător mărcii fixe.

Tot o probă poate fi cartea poştală de mai sus (click pe imagine pentru mărire) care oficial a fost pusă în circulaţie imprimată în culoarea roşie.

Rămânând la capitolul întreguri poştale, remarcăm întregul de mai sus (partea de răspuns a unei CP germane cu răspuns plătit), expediat recomandat din Galaţi spre Germania. Se pare că expeditorul (S. Bayer, Galaţi) a fost negustor de mărci, cunoscându-se multe corespondenţe care poartă antetul său sau care îi sunt adresate.

Şi această carte poştală este interesantă prin francatură (realizată numai din timbre de ajutor) şi ştampilele de cenzură pe care le poartă.

La Rusia mi-a plăcut scrisoarea de mai sus, expediată în iulie 1873 din Chişinău în Germania, purtând o francatură tricoloră. Ştampila de plecare este prezentă şi pe verso, împreună cu ştampilele a două curse poştale ferociare, trenul nr. 49-50, respectiv trenul nr. 47-48.

Trecând la Ungaria, am remarcat această telegramă, expediată de la Brasso-Földvár la Feketehalom, în 1886. Este o piesă mai puţin comună pentru aceste localităţi.

Şi această rcipisă din 1876 este interesantă, ea a fost expediată la Budapesta, cu porto de 5 kreuzer (cu adnotarea manuscrisă corespunzătoare pe faţa formularului). Ştampila Szlatina dublu-cerc cu agrafă (tip D) este relativ comună pentru acest oficiu, dar este atractivă pentru colecţionarii de ştampilografie.

Se spune că timpul rezolvă multe probleme. Aşa este şi cazul telegramei de la Mizil semnalate de mine acum puţină vreme. Iată că cei de la Gärtner ne oferă o piesă asemănătoare, de data aceasta cu o francatură puţin mai bogată, datând din aceeaşi perioadă. Preţul piesei mi s-a părut totuşi mult prea mare.

La capitolul loturi şi colecţii, am remarcat lotul de probe şi eseuri la Paris-Bucureşti din cele două imagini de mai sus.

Ca de obicei, aştept întrebările, dacă aveţi.
Vă doresc un weekend plăcut!