La sugestia cititorilor: studiul mărcilor poştale în coli întregi (4)

Perioada 1928-1930

Pentru cei care au "scăpat" primele trei episoade ale studiului, le puteţi găsi aici: Partea 1-a, Partea a 2-a, Partea a 3-a.

Perioada din subtitlu se referă la epoca circulaţiei uzualelor "Mihai copil". Pasionaţii de istorie pot face şi alte conexiuni politice cu perioada respectivă.

Pentru clarificarea unor probleme pe care le văd importante, este necesar să revenim la sursa citată anterior, lucrarea dedicată centenarului Monitorului Oficial al României, în care se fac referiri la utilajele existente în diferite perioade la Fabrica de Timbre. De aici aflăm că primele maşini pentru imprimarea în heliogravură au fost achiziţionate în 1922, împreună cu un atelier pentru confecţionarea clişeelor, dar ele vor fi dispuse pentru lucru abia în 1926, devenind funcţionale în anul următor. Tot în 1927 au mai fost achiziţionate trei maşini Tiegel "Victoria", de la Rockstroh-Werke (Germania), o maşină automată de perforat Nietschke, precum şi atelierul de zincografie. În anul următor (1928) se înfiinţează atelierul de gravură manuală, iar în 1930 se completează maşinile-unelte pentru atelierul de galvanoplastie. Practic, au fost puse bazele trecerii de la sistemul de imprimare în tipar înalt la cel heliografic (tipar adânc).

Problema principală legată de înzestrarea Fabricii de Timbre cu noile utilaje a constituit-o calificarea personalului. Datele referitoare la aceasta cam lipsesc (sau nu le cunosc eu), dar informaţii preţioase referitoare la tehnicile poligrafice noi sunt furnizate de eseurile şi probele din această perioadă.
În primul rând, intenţia de a se trece la noul sistem de imprimare este demonstrat de eseuri având efigia regelui Ferdinand, iar cadrul foarte asemănător uzualelor "Mihai copil". Se subânţelege că eseurile au rămas neaprobate (din cauza morţii regelui), dar ele au fost modificate ulterior pentru noul suveran.
În al doilea rând, un lucru aproape necunoscut îl reprezintă munca de calificare "la locul de muncă" al personalului Fabricii de Timbre, care timp de mai bine de un an (a doua jumătate a anului 1927 şi aproape tot anul 1928) a lucrat intens pentru a descoperi cele mai bune procedee de realizare a formelor de tipar (se cunosc eseuri "Mihai copil" imprimate cu clişeul valorii de 25 bani - dar cu alte valori nominale, - precum şi cu cel al valorii de 1 leu, toate imprimate în tiefdruck, cu timpi de expunere diferiţi, cu sau fără rastru). Vă reamintesc semnalarea pe care am făcut-o anterior pe blog, referitoare la cilindri diferiţi ai valorii de 5 lei brun).
Tot într-un scop similar - acela de pregătire a personalului - au fost realizate  şi aşa-numitele eseuri Volta, în 1928. Macheta a constituit-o o fotografie a mărcilor italiene din 1927 (Michel nr. 259-262) la care portretul personajului a fost decupat şi "pus" pe un fundal propriu. S-au axecutat cu acest model probe succesive, cu şi fără rastru, probe care stau la baza tehnicii de realizare a noilor cilindri ai valorii de 5 lei brun "Mihai copil".

Perioada tratată în acest episod este inaugurată de primele uzuale "Mihai copil" (fără filigran), puse în circulaţie la începutul anului 1928: două valori imprimate cu tehnica utilizată la uzualele precedente (25  şi 50 bani), iar restul imprimate în tipar adânc, cu noile utilaje. Ambele modele au fost imprimate în coli de tipar de câte 200 de mărci (20 coloane x 10 rânduri), care erau înjumătăţite înainte de distribuţie, rupându-li-se şi marginile. Există informaţii cu privire la provenienţa cernelii folosite (furnizor german), lucru ce nu se cunoaşte despre hârtia utilizată. Dar existenţa, la unele valori, a filigranului X (linie, varietăţi nesemnalate şi necatalogate) ar putea indica o provenienţă locală. Colile valorilor mici (25 bani, 50 bani, 1 leu şi 2 lei) au pe marginea inferioară bare groase în culoarea desenului.

La puţin timp după punerea în circulaţie a uzualelor descrise mai sus, se pare că la Fabrica de Timbre a ajuns un stoc de hârtie importată din Germania, care se caracterizează prin filigranul "linii ondulate" (catalogat drept XI de către CMPR 1974). Această hârtie a fost utilizată la imprimarea emisiunii "10 ani de la unirea Basarabiei", a unei tranşe suplimentare a uzualelor Mihai (25 bani, 7.50 şi 10 lei format mare), a primei emisiuni destinate poştei aeriene ("C. Raiu"), precum şi a emisiunilor "Dobrogea" şi "10 ani de la unirea Transilvaniei". Pe aceeaşi hârtie a fost imprimat şi un tiraj suplimentar al timbrului obligatoriu de asistenţă socială, de 25 bani negru. Se pare că această hârtie era gata gumată, iar loturile primite conţineau gumaj de culori şi grosimi diferite: de la gumă subţire, incoloră, la gumă groasă, gălbuie. Din păcate, problema nu a fost studiată de niciun cercetător.

Toate cele trei emisiuni comemorative (dar şi emisiunea C. Raiu) au fost imprimate în coli de câte 50 de mărci. La acestea apar pentru prima dată în perioadă şi semne marginale: bare de culoare verticale în stânga şi/sau în drepata la C. Raiu, cruci de ghidare pe marginile orizontale de coală, în dreptul coloanei 3 (la emisiunea "Dobrogea"), respectiv cruci de ghidare în colţurile colilor (la emisiunea "10 ani de la unirea Transilvaniei"). La uzualele Mihai copil pe hârtia cu filigran, la valorile de 7,50 şi 10 lei se disting pe marginile de coală bare late constituite din linii paralele de culoare. Se cunosc însă foarte puţine piese cu margine de coală.
La timbrul de asistenţă de 25 bani negru, pe marginile de coală apare un montaj interesant, realizat din linii şi bare de culoare.

În 1929, uzualele Mihai copil sunt completate cu o valoare nouă, cea de 30 bani cărămiziu, imprimată în tipar înalt, pe hârtie velină fără filigran, ca şi valorile anterioare de 25 şi 50 bani. Probabil că hârtia este de provenienţă locală, deoarece se cunosc piese cu filigran X linie (necatalogate).

În 1930 sunt puse în circulaţie uzuale Mihai copil cu un clişeu nou, asemănător ca desen cu cel anterior, dar cu formatul mai mic. Este posibil ca formatul să fi fost redus pentru a se "încadra" în dimensiunile matriţei pieptene a maşinii automate de perforat Nietschke, achiziţionate în 1927. Imprimarea a fost executată tot în coli de 200 de mărci, pe hârtie franceză (se cunosc probe definitive ale valorii de 7,50 lei care au un filigranul "O G F Paris", asemănător oarecum filigranului mai vechi, Johannot).

În acelaşi an, o parte a mărcilor uzuale curente, precum şi tirajul nevândut al emisiunii C. Raiu se supratipăresc cu "8 IUNIE 1930". Operaţiunea a generat numeroase probleme, ducând chiar la "crearea" unor anomalii (erori) la mărcile Mihai copil: supratipărirea din greşeală a mărcii de 1 leu format mare, precum şi a celei de 10 lei, format mare cu filigran. Acest supratipar va constitui însă subiectul unui alt articol.

(Va urma)

©2011, Max Peter. Preluarea sub orice formă a prezentului articol se poate face numai în baza unui acord prealabil.