Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

luni, 8 august 2011

La sugestia cititorilor: studiul mărcilor poştale în coli întregi (3)

La acest studiu, puteţi de asemenea citi partea întâia, şi partea a doua.

În episodul trecut uitasem să fac câteva precizări referitoare la planşele mărcilor "Tipografiate", supratipărite. Supratiparul s-a executat pe coli de câte 100 de bucăţi. Unele coli au fost "reconstituite", fragmentele mai mari de coală fiind "completate" cu bucăţi izolate, care au fost ataşate la coli prin mici "şarniere" de hârtie ordinară. Există câteva piese cunoscute, la care fragmentele de coală au fost asamblate de-a dreptul pe hârtie de ziar.

Iată un exemplu de coală întreagă din valoarea de 10 bani "Tipografiat" cu supratiparul PTT-FF:


Mărcile supratipărite de 5 bani din tirajele imprimate anterior pot fi din cel puţin două planşe: una cu toate clişeele de acelaşi tip ("barbă normală"), cealaltă cu clişee  înlocuite (în anumite poziţii în coală apare tipul mai puţin comun, cu "barbă în vânt". Pentru supratiparele aplicate pe coli de reimpresiuni, încă îmi este neclară în totalitate compoziţia planşelor. La valoarea de 10 bani apare însă, pentru reimpresiunile executate la Iaşi, o planşă nouă în totalitate, cu clişeele regravate în totalitate:

Bloc de patru mărci din planşa iniţială.Cadrul interior al medalionului are grosime constantă pe toată lungimea.

Bloc de patru mărci cu supratipar aplicat pe reimpresiuni, cu clişee regravate. Clişeele au clar dimensiuni mai mici, iar cadrul interior al medalionului efigiei este mai subţire în partea inferioară decât la bază.

Spre sfârşitul anului 1919 începe imprimarea unei noi emisiuni de mărci uzuale, de fapt şi primele mărci purtând efigia regelui Ferdinand. Uzualele "Ferdinand" constituie una dintre cele mai captivante domenii de studiu, dar care a fost abordat nu chiar în cel mai profesional mod. Singurul studiu mai serios, în afara celui realizat de Celarianu, a fost cel al ing. Barbu Popescu (care a avut unele contribuţii la capitolul corespunzător din catalogul publicat în 1984 de Corneliu Spineanu, retras, apoi repus pe piaţă în 1990).Mai există un volum dedicat emisiunii, apărut acum câţiva ani, semnat de Traian Ataman, volum care însă a constituit o mare dezamăgire pentru mine, după ce l-am achiziţionat. Pot aminti două manuscrise nepublicate, semnate de autori cu nume fără rezonanţă, realizate în anii '80.
Uzualele au fost imprimate în numeroase tranşe succesive, pe hârtii de calităţi diferite, cu modificări voite şi accidentale de culoare. Din punct de vedere fundamental al catalogării, încă este neclar dacă numeroasele nuanţe ale mărcii de 3 lei roşu "Cap mic" au fost doar accidentale (fiind deci varietăţi de culoare) sau voite (trebuind în această situaţie să beneficieze de numere de catalog diferite).
Planşele au continuat să fie realizate după metoda aplicată începând cu 1909: blocuri de câte 25 de clişee, la o planşă completă utilizându-se un număr de 8 blocuri de clişee din zinc, fixate cu ajutorul unor cuie pe suportul plat de lemn. În mod cert, la unele valori (de ex. 1 ban "Cap mare" şi 3 bani "Cap mic"), planşele au fost desfăcute în blocuri individuale, apoi reconstruite după acelaşi tipic, dar cu rotirea ca poziţie a blocurilor de câte 25 de clişee între ele. Acest lucru este atestat de poziţia diferită în colile comerciale, dar similară în cadrul blocului de 25, pentru anumite defecte tipice de clişeu.
La modelul "Cap mic", la mai multe valori planşele au fost regravate de cel puţi două ori, rezultând numeroase tipuri (unele semnalate, altele nesemnalate şi necunoscute marii majorităţi a colecţionarilor, dar şi cataloagelor importante). Din păcate, în literatura noastră numerotarea tipurilor (măcar a celor cunoscute) este făcută în mod arbitrar, neverificând nimeni care este ordinea lor "cronologică" exactă. Cel puţin la două valori (3 lei brun, respectiv 3 lei roz) există planşe mixte, cu tipuri diferite în coală. Personal, bănuiesc existenţa unei planşe mixte la cel puţin încă o valoare, dar trebuie să mai fac "săpături" ca să mă conving.
La modelul "Cap mic" bănuiesc de asemenea existenţa unei planşe monobloc (un singur clişeu de zinc conţinând 100 de clişee) la cel puţin două valori.
Ca regulă generală, imprimarea tuturor uzualeor "Ferdinand" s-a făcut în coli de tipar de câte 200 de mărci (20 de coloane x 10 rânduri), "rupte" înainte de comercializare în două jumătăţi de câte 100 de mărci, rupându-li-se şi marginile de coală.

Concomitent cu uzualele "Ferdinand", au fost imprimate emisiuni complementare: taxele de plată model 1911 cu tipar negru pe hârtie albă, de diverse calităţi (cam aceleaşi cu cele întâlnite şi la "Ferdinand", logic), timbrele de asistenţă socială (care au înlocuit vechile timbre de ajutor, dar au rămas obligatorii la francare pentru cam aceleaşi categorii de corespondenţe ca mai înainte), precum şi timbrele taxa de plată - asistenţă socială, după modelul anterior al taxelor de plată - timbru de ajutor. În plus, o valoare mică "Ferdinand" a fost supratipărită pentru utilizarea ei ca timbru de factaj.
Dintre toate aceste emisiuni complementare, asistenţele sociale şi taxele lor de plată au cam fost ignorate. Există şi aici tipuri, planşe, numeroase varietăţi de hârtie şi dantelură, precum şi o gamă numeroasă de defecte tipice de clişeu, unele chiar majore.

În 1922 s-a imprimat în Germania o emisiune specială de 7 valori, dedicată încoronării regelui Ferdinand la Alba Iulia. În 1926 s-a imprimat o nouă emisiune dedicată împlinirii a 60 de ani vârstă a regelui, urmată în anul următor de alte două emisiuni, una imprimată în ţară, cealaltă de celebra (la acea dată) tipografie Helio Vaugirard, realizatoarea a numeroase emisuni din mai multe ţări europene şi colonii franceze (multe mărci din Saar s-au imprimat tot aici).
La "Încoronarea" şi la "60 de ani vârstă", precum şi la "Cincantenarul independenţei", tiparul în heliogravură s-a executat pentru prima dată la mărcile româneşti cu ajutorul cilindrilor, nu cu planşe plate. Există încă dubii asupra modului de realizare a acestor cilindri (în special referitor la modul de multiplicare). Răspunsuri parţiale pot fi date prin modul de realizare a unor eseuri, din care încă se mai păstrează coli (click pentru mărire).


Imprimarea emisiunii "50 ani - Societatea de Geografie" s-a efectuat după procedeul vechi, cu blocuri de clişee de zinc, în coli de 100 de mărci. Imprimarea emisiunii "Cincantenarul independenţei" s-a realizat după tipicul emisiunilor similare realizate la Helio Vaugirard, pentru mărci cu format similar: două blocuri de câte 25 de mărci, despărţite de o punte purtând semne tipografice de ghidaj. Iată un exemplu:


(Va urma)

©2011, Max Peter. Prezentul articol nu se poate prelua sub nicio formă decât în baza unui acord prealabil.

4 comentarii:

  1. foarte interesant blogul tau....

    RăspundețiȘtergere
  2. Salve Max !
    De aţi fost dezamăgit de cartea D-lui Traian Ataman ? Nu-l cunosc , este vorba de aceeaşi persoană cu Prof.dr. Traian Ataman ?
    Sunt interesat să achiziţionez această lucrare !
    Numai bine !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că este aceeaşi persoană. Lucrarea este foarte subţire şi nu aduce aproape nimic nou faţă de ce era prin cataloage. În plus marjează pe nişte supoziţii cam nelalocul lor cu privire la aşa-zisa raritate a timbrelor de asistenţă socială. Fără definirea tirajelor, fără a sufla niciun singur cuvânt despre planşe, fără a menţiona ceva legat de circulaţii, fără eseuri (dacă mai ţin bine minte)... Cam asta este. Cam subţire pentru un studiu de emisiune, după părerea mea. E posibil însă ca eu să fiu subiectiv.

      Ștergere