O mică aventură la Braşov

Nu vă gândiţi la prostii! Secretară n-am, şi nici nu sunt în limbă după vreo "pitzi".

Braşovul este gazda devenită deja tradiţională a Târgului Colecţionarilor. Acesta a şi constituit motivul pentru care, cu căţel şi cu purcel ne-am trezit cu noaptea-n cap, ne-am adunat şi apoi am pornit-o vitejeşte pe şoselele patriei (parţial în reparaţii interminabile), cu gândul să ajungem cât putem de repede la locul cu pricina. Habar n-aveţi ce sacrificiu am făcut pentru asta: dimineaţă am renunţat la o JUMĂTATE de cană de cafea!

După strângerile de mână de rigoare, de la prima oră, a urmat "examinarea" meselor cu clasoare, cutii, albume şi alte chestii din aceeaşi categorie, capabile să crească pulsul împătimitului. Am rămas oleacă decepţionat: multă lume de prin toate colţurile ţării, ba chiar şi câţiva invitaţi "de afară", dar piese de interes potenţial - deloc! Parcă se simte că sunt mulţi plecaţi prin alte părţi, în chestia aia denumită "concediu".

De ales, tot m-am ales cu ceva, unul dintre cunoscuţi gratificându-mă cu un catalog.

Mai spre prânz ne-am adunat din nou, cu căţei şi purcei şi am purces la un mic expres să savurăm nişte chiftele (tot mă gândeam la cafeaua abandonată de dimineaţă acasă, dar n-am avut curajul să gust ceva local). Zicându-ne unul altuia... "băi, parcă tot mai bine e acasă!...", ne-am suit în maşină şi am luat-o în sens invers pe şoselele chinuite de veşnicele reparaţii, spre Bucureşti. Ne-am oprit într-o parcare, unde ne-am făcut o mică aprovizionare cu sirop de cetină şi de afine (pentru puştimea rămasă acasă), aşa cum facem de obicei când vizităm cetatea Kronstadt. Am făcut eu şi ceva poze, dar nu pot să vi le arăt decât pe ălea pentru care am primit aprobarea...

Pe drum am avut parte şi de o mică aventură. După ce depăşisem Comarnicul, s-a înegurat deodată şi s-a pornit o ploaie de vară cu bulbuci, aşa cum n-am mai văzut de mult timp. Dar până am ieşit din Breaza, s-a oprit, s-a luminat din nou şi am început să ne simţim iar în masină precum peştele dintr-o conservă pusă în cuptorul cu microunde. În ciuda aerului condiţionat.

Primul lucru pe care l-am făcut după ce-am ajuns acasă, a fost să-mi arunc un ochi după jumătatea de cană de cafea "abandonată" de dimineaţă. Apoi m-am întins oleacă în faţa televizorului, dar se pare că mi s-a cam rupt filmul...